ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1748/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 11837/3/2009, ca urmare a disjungerii din Dosarul nr. 48186/3/2008, reclamanții - membri de sindicat, reprezentați de Federația Națională Feroviară Mișcare Comercial (F.N.F.M.C.) a chemat în judecată pe pârâta CN C.F.C.F.R. SA, solicitând obligarea acesteia la plata ajutorului material aferent zilei feroviarilor, pentru 2005-2008, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație. Prin sentința civilă nr. 2407 din 23 martie 2009, Tribunalul București, secția a VIII-a litigii de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocate din oficiu și a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanții, membrii de sindicat, au domiciliul în județul Gorj, fiind menționați în tabelul anexat cererii de chemare în judecată. Potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii, competența teritorială revine instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul sau reședința reclamantului, norma fiind una de ordine publică ce nu poate fi eludată prin voința reclamanților, calitate ce revine salariaților reprezentați prin Federația Națională, conform art. 222 C. muncii.

Instanța a apreciat că desemnarea unui reprezentant pentru exercitarea acțiunii și a altor drepturi procesuale, nu poate înlătura caracterul de ordine publică a competenței teritoriale în materia litigiilor de muncă, în speță, interesând domiciliul real al reclamanților, astfel că s-a procedat la declinarea competenței în favoarea Tribunalului Gorj în a cărui rază teritorială domiciliază cei mai mulți dintre aceștia (alții, având domiciliul în raza Tribunalului Mehedinți). Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 4386/95/2009.

Prin sentința civilă nr. 3246 din 7 octombrie 2009, această instanță, la rândul său a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a procedat la declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, constatând totodată, ivit conflict negativ de competență, astfel că s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Gorj a constatat că cererea de chemare în judecată a fost formulată de F.N.F.M.C., fiind introdusă pe rolul Tribunalului București care a fost considerată instanță competentă teritorial în raport de dispozițiile art. 284 C. muncii.

Tribunalul Gorj a reținut totodată, că potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea 54/2003 a sindicatelor, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor și au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Textul dispune mai departe că acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală, dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.

Instanța în fața căreia s-a ivit conflictul negativ de competență a apreciat că din interpretarea textului anterior rezultă că acțiunea promovată de un sindicat sau de o organizație sindicală este una de substituire, iar nu de reprezentare, acțiune care prezintă aceleași caracteristici precum acțiunea oblică (mijloc juridic prin care creditorul exercită drepturile și acțiunile creditorului, atunci când acesta refuză sau neglijează să și le exercite).

Pe de altă parte, s-a reținut că acțiunea în substituire promovată de sindicat în numele membrilor săi, poate fi considerată drept o limitare a efectului relativ al contractelor și prin urmare, salariatul care este parte în contractul de muncă poate exercita orice acțiune în justiție pentru a-și apăra drepturile ce-i revin în baza contractului; pe de altă parte, sindicatul, care nu este parte în contractul de muncă al salariatului, poate interveni în situația în care salariatul rămâne pasiv, pentru că legea prevede această posibilitate, prin dispozițiile art. 28 din Legea 54/2003, așa cum s-a arătat. În consecință, s-a concluzionat că sindicatul are calitate procesuală activă, astfel că, în baza art. 284 C. muncii, competența soluționării cauzei revine instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, în speță, Tribunalului București.

Cauza a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului, conform art. 22 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că, potrivit dispozițiilor legale, competența soluționării prezentei cauze revine instanței mai întâi sesizate, anume, Tribunalului București. Conform art. 284 C. muncii competența soluționării cererii, revine instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul (sau sediul) reclamantul. Cererea de chemare în judecată, cu care Tribunalul București a fost învestit, a fost formulată nu de membri de sindicat, ci de F.N.F.M.C., organizație sindicală cu personalitate juridică (autorizată în baza sentinței civile nr. 69/PJ/1992 a Judecătoriei Deva), reprezentativă la nivel de ramură (transporturi) și la nivel de unități, respectiv la nivelul CN C.F.C.F.R.

SA, ce reprezintă și protejează interesele membrilor săi. Prin urmare, F.N.F.M.C. a acționat în cauză în calitate de reclamant, iar nu în calitate de reprezentant judiciar al membrilor de sindicat (indicați în anexa cererii de chemare în judecată), legitimarea procesuală activă fiind una legală, ce decurge din dispozițiile art. 28 alin. (2) din Legea 54/2003 a sindicatelor, normă specială în raport de dispozițiile art. 222 C. muncii, care dispun că: la cererea membrilor săi, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceștia în cadrul conflictelor de drepturi. Or, legea specială, nr. 54/2003, dispune că sindicatele pot formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză, ceea ce echivalează cu recunoașterea prin lege a calității procesuale active în favoarea sindicatelor, salariatul păstrându-și însă dreptul de a se opune fie la introducerea acțiunii, fie la continuarea ei.

Ca atare, conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ., în aplicarea regulii specialia generalibus derogant, a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 și a art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. rap. la art. 284 C. muncii, se va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București în a cărui rază federația sindicală reclamantă își are sediul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2010.