ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4851/2010

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a VIII-a, F.N.F.M.C. a chemat în judecată pe

pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o

va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata ajutorului material aferent

Zilei Feroviarilor pentru anii 2005 – 2008, actualizat cu indicele de inflație.

Prin sentința civilă nr. 2395 din 23

martie 2009, Tribunalul București, secția a VIII-a, a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamanții, membri de sindicat, au domiciliul în județul

Bihor.

Potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii,

competența teritorială revine instanței în a cărei circumscripție se află

domiciliul sau reședința reclamantului.

Această dispoziție este una de

ordine publică, astfel încât aplicarea ei nu poate fi eludată prin voința

reclamanților-salariați reprezentați prin Federația Națională, conform art. 222

C. muncii.

Învestit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Bihor, prin sentința civilă nr. 1463/LM din 23 noiembrie 2009, și-a

declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 284 alin. (2) din Legea

nr. 53/2003 cererile referitoare la conflicte de muncă se adresează instanței

competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau, după

caz, sediul.

În cauză, calitatea de reclamant,

așa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, o are F.N.F.M.C. care

își are sediul in București și nu membrii de sindicat pentru care solicită

obligarea pârâtei la plata ajutorului material aferent Zilei Feroviarului.

Potrivit dispozițiilor art. 28 alin.

(2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, în exercitarea atribuțiilor prevăzute

la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune

prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele

membrilor lor, situație existentă și în cauza dată.

Reținând că reclamantul își are

sediul în raza teritorială de competență a Tribunalului București, instanța a

făcut aplicarea art. 284 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 și a art. 159 pct. 3 C.

proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București.

Totodată, constatând ivit conflictul

negativ de competență, în baza art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea

conflictului negativ de competență.

În soluționarea conflictului negativ

de competență cu care a fost învestită, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, reclamanta F.N.F.M.C. a solicitat obligarea pârâtei C.N.C.F.

C.F.R. SA la plata ajutorului material aferent Zilei Feroviarilor pentru anii

2005 – 2008, respectiv un salariu de bază pentru fiecare an, actualizat cu

indicele de inflație.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 236 pct. 4, art. 239, art. 241, art. 243 din Legea nr.

54/2003, dispozițiile Legii nr. 130/1996, art. 64 și art. 65 din CCM pe anii

2005 si 2008.

În motivarea cererii s-a arătat că F.N.F.M.C.

este o organizație sindicală, legal constituită în baza sentinței civile nr. 69/PJ/1992

pronunțată de Judecătoria Deva, cu sediul în București, sector 1.

Potrivit art. 28 alin. (1) și (2)

din Legea 54/2003: „(1) Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor,

ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele

colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din

acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața

instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau

autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.

(2) În exercitarea atribuțiilor

prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde

orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în

numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor

în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația

sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.”

În cauză, calitatea de reclamant o

are F.N.F.M.C., organizație sindicală legal constituită, care a înțeles să

formuleze cererea ce a învestit instanțele în prezentul litigiu în exercitarea

atribuțiilor pe care legea le recunoaște în favoarea organizațiilor sindicale

prin art. 28 din Legea 54/2003.

Reținând calitatea de reclamant în

favoarea acestei persoane juridice, iar nu a membrilor de sindicat care o

compun, și făcând aplicarea prevederilor art. 284 alin. (2) din Legea 53/2003

în raport cu care cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează

instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul

sau, după caz, sediul, competența de soluționare a prezentului litigiu revine

Tribunalului București în a cărui rază teritorială își are sediul reclamanta.

Prin urmare, față de considerentele

expuse, în baza art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30

septembrie 2010.