ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2909/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București

la data de 11 decembrie 2008, F.N.D.F.

, în

calitate de reclamantă, a chemat în judecată pe pârâții

C.N.C.F.R. C.F. SA, SC I.M.C.F. SA,

SC T.F. SA și SC S.P. C.F.R. SA, pentru a fi obligate la plata ajutorului

material aferent zilei feroviarilor pentru anii 2006 - 2008, la care s-au

obligat prin contractul

colectiv de muncă,

actualizat cu rata inflației de la data plății

efective.

Prin

sentința civilă nr. 1502 din 23 februarie 2009, Tribunalul București, secția a

VIII a conflicte de muncă și

asigurări

sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale și a

declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Tribunalul București a reținut că, potrivit art.

284 alin. (2)

C. muncii, competența teritorială revine instanței în a

cărei circumscripție se află domiciliul sau reședința reclamantului.

Această dispoziție este de ordine publică, iar

desemnarea

unui reprezentant pentru exercitarea acțiunii și a altor

drepturi procesuale nu poate înlătura caracterul de ordine publică al

competenței teritoriale în materia litigiilor de

muncă.

Prin

decizia nr. 4276/R din 10 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VII a

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a

respins ca nefondat recursul declarat de F.N.D.F.

Curtea

de Apel a reținut că acțiunea a fost formulată de către reclamantă în temeiul

art. 28 din Legea nr. 54/2003, aceasta având legitimitate procesuală în

calitate de reprezentant legal al membrilor săi, iar nu în nume propriu.

Articolul

284 C. muncii instituie o competență

teritorială

exclusivă, de la care nu pot deroga nici părțile și nici

instanța de

judecată.

Prin

sentința nr. 2012 din 24 noiembrie 2009, Tribunalul Prahova, secția civilă, a

admis excepția de necompetență teritorială exclusivă și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Constatând ivit conflictul negativ de competență,

a trimis

dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Tribunalul Prahova a reținut că reclamanta are

sediul în

București, iar acțiunea

vizează un conflict de muncă.

Calitatea de reclamant o are F.N.D.F.

și

nu membrii de sindicat, în favoarea cărora reclamanta a promovat acțiunea.

Analizând conflictul negativ de competență creat,

Înalta

Curte constată că Tribunalul București este instanța

competentă să soluționeze pricina, pentru cele ce

se vor arăta

în continuare.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 54/2003,

organizațiile

sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din

legislația muncii, statutele funcționarilor

publici, contractele

colective de muncă și contractele individuale de

muncă,

precum și din acordurile privind

raporturile de serviciu ale

funcționarilor publici, în fața instanțelor

judecătorești,

organelor de jurisdicție, a

altor instituții sau autorități ale

statului,

prin apărători proprii sau aleși, iar potrivit alin. (2) al

aceluiași articol, în exercitarea acestor

atribuții, organizațiile

sindicale

au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de

lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție

în numele

membrilor lor, fără a avea

nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi

introdusă sau

continuată de

organizația sindicală dacă cel în cauză se opune

sau renunță la

judecată.

Se constată, așadar, că legea specială, care

reglementează

organizarea și

funcționarea asociațiilor sindicale, conferă

calitate procesuală activă specială asociațiilor sindicale în

situațiile prevăzute limitativ de art. 28 alin.

(1) din Legea

sindicatelor.

Calitatea procesuală activă specială decurge din

faptul că

sindicatul sau federația

pot iniția orice procedură judiciară, fără

a avea nevoie de un mandat expres din partea membrilor săi,

dar dreptul și interesul valorificat pe calea

acțiunii nu sunt

proprii, ci aparțin membrilor sindicatului.

Prin urmare, în procedura inițiată, care are ca

obiect

valorificarea unui drept al

salariaților consacrat prin contractul

colectiv

de muncă, F.N.D.F. are

calitatea de

reclamant, în sensul art. 28 alin. (2) din Legea nr.

54/2003.

Pe cale de consecință și în aplicarea

dispozițiilor art. 284

alin. (2) C.

muncii, competența de soluționare a cauzei

revine Tribunalului

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea

Tribunalului

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai

2010.