ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 681/2011

Asupra recursurilor de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 25 din 28 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Tg.Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost condamnată inculpata B.C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. În baza art. 289 alin. (1) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual. În baza art. 291 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat a unui minor. În baza art. 34 lit. b) raportat la art. 33 lit. a) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, iar în baza art. 82 alin. (1) C. pen., s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6 luni. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile B.E. și B.P., și în consecință a fost obligată inculpata la plata următoarelor sume de bani: - 28.525,87 lei cu titlu de despăgubiri materiale; - 10.000 lei cu titlu de daune morale; - 53.686 lei cu titlu de cheltuieli judiciare; Au fost respinse restul pretențiilor formulate de părțile civile ca neîntemeiate. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 4.700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. S-au reținut, în esență, următoarele: Părțile civile B.P. și B.E.

sunt plecate de mai mulți ani în Anglia, la muncă, iar fiica lor B.A. a rămas în țară, în municipiul Rădăuți, jud. Suceava în grija bunicilor. Aceasta s-a întâlnit de mai multe ori cu numitul H.M.M. și s-a împrietenit cu acesta, iar după plecarea lui în Spania, vorbeau frecvent la telefon insistând să-l viziteze în Spania. în cele din urmă, B.A. a cedat insistențelor prietenului său și i-a comunicat lui H.I.M. că va merge în Spania, însă fără știrea părinților. Având în vedere că minora nu avea nici acte și nici bani H.I.M. i-a promis acesteia că o va ajuta cu bani pentru drum și va vorbi cu prietenii său pentru a o ajuta să obțină actele necesare. Astfel, la insistențele lui H.I.M., numitul P.C.M., căruia H. i-a trimis bani, a ajutat-o pe minoră plătind pentru ea taxele pentru pașaport, i-a cumpărat bilete de drum și i-a dat o invitație din Spania, trimisă tot de H. Numitul C.B.

a însoțit-o pe minoră la SPCEP Rădăuți, la data de 07 decembrie 2005, unde minora a completat documentele necesare pentru eliberarea pașaportului, iar în data de 21 decembrie 2005 numitul D.T. a ridicat pașaportul minorei, fiind remis acesteia. La acea dată, pentru ca un minor să părăsească țara neînsoțit de părinți, avea nevoie de o declarație dată de aceștia în fața unui notar public. În rechizitoriu s-a reținut că H.I.M. a luat legătura cu unchiul său H.A. să-i facă rost de un asemenea act comunicându-i totodată minorei nr. de telefon al unchiului său și spunându-i să țină legătura cu acesta. Instanța a reținut că H.A. a fost cel care a intermediat obținerea unei declarații false pentru ca minora B.A.

să poată părăsi țara. S-a mai reținut că părinții lui B.A. erau în Anglia, iar acasă rămăseseră doar copii xerox de pe buletinele lor, pe baza cărora, în ziua de 17 ianuarie 2006, inculpata B.C. a întocmit în fals o declarație din care rezulta că aceștia sunt de acord ca fiica lor să călătorească în străinătate, neînsoțită. Inculpata B.C. în declarațiile date în cursul urmăririi penale nu a recunoscut că a întocmit în fals această declarație, arătând că s-a prezentat în biroul său doi cetățeni un bărbat și o femeie care au solicitat să le autentifice o declarație prin care în calitate de părinți acceptă ca fiica lor să plece în străinătate, astfel că a dispus luarea unei declarații, încheierea de autentificare fiind înregistrată la nr. 233 din data de 17 ianuarie 2006, la poziția nr.367 din registru.

În cursul judecății, inculpata nu a dorit să dea declarații în fața instanței de judecată, invocând dreptul la tăcere, reglementat de art. 70 alin. (1) C. proc. pen. (f.65 dosar fond). S-a reținut că declarațiile inculpatei sunt nesincere, fiind infirmate de probele dosarului. În sarcina inculpatei B.C., s-a reținut comiterea a patru infracțiuni, după cum urmează: 1. Cu privire la infracțiunea de fals intelectual reglementată de art. 289 C. pen. instanța a reținut următoarele: Inculpata B.C. a comis infracțiunea de fals intelectual în prima modalitate, cea a atestării, consemnând în mod nereal, că în data de 17 ianuarie 2006 părțile civile B.P. și B.E. s-au prezentat la biroul notarul B.C. și au declarat că sunt de acord ca fiica lor B.A.

să plece în străinătate neînsoțită, întrucât părțile civile la data de 17 ianuarie 2006 când s-a autentificat această declarație de către inculpată nu erau în țară, fiind în Anglia, la muncă, iar buletinele de identitate ale acestora nu se aflau în România, ci doar simple copii xerox, după care a fost întocmită această declarație. Prin urmare, în drept, fapta inculpatei care în calitate de notar public a autentificat o declarație a părților civile B.P. și B.E. prin care aceștia au declarat că sunt de acord ca fiica lor minoră B.A. să plece în străinătate, neînsoțită, fără ca părțile civile să fie prezente în fața notarului public, atestând astfel o stare de fapt necorespunzătoare adevărului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen.

2. Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor s-a reținut că, după ce în data de 17 ianuarie 2006, inculpata B.C. a autentificat în fals o declarație a părților vătămate B.P. și B.E., și având cunoștință că cele două părți civile au sesizat Interpolul cu privire la faptul că fiica lor minoră a ieșit ilegal din țară, în baza acestei declarații false, în data de 23 ianuarie 2006 a dispus angajaților biroului său să redacteze o nouă declarație cu privire la aceleași părți civile, înlocuind-o astfel pe cea din data de 17 ianuarie 2006 și să se facă modificări și în registrele ținute la biroul notarial, toate acestea pentru a ascunde faptul că în data de 17 ianuarie 2006 a autentificat o declarație falsă a părților civile B.P.

și B.E. 3. Cu privire la infracțiunea de uz de fals reținută în sarcina inculpatei, s-a reținut că inculpata, după ce a întocmit declarația din data de 23 ianuarie 2006, care era falsă, deoarece nu corespundea adevărului (părțile civile B.P. și B.E. nu s-au prezentat niciodată la biroul notarial al inculpatei, la data întocmirii acestei declarații, ei fiind în Anglia, la muncă), a prezentat-o organelor de urmărire penale, ca fiind reală, producând astfel consecințe juridice. Așadar, în drept, fapta inculpatei B.C. de a prezenta organelor de urmărire penală o declarație autentificată la data de 23 ianuarie 2006, care este falsă, producând astfel consecințe juridice, îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

4. Cu privire la infracțiunea de complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat a unui minor, instanța a reținut că minora B.A., la data de 21 ianuarie 2006, ora, 19,59, a părăsit România prin punctul de trecere al frontierei Turnu, în baza unei declarații false autentificate de către inculpată în calitate de notar public. Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut următoarele: Părțile vătămate B.P. și B.E. s-au constituit părți civile în cauză în termenul legal prev. de 15 C. proc. pen., solicitând obligarea inculpatei la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune materiale și 400.000 lei cu titlu de daune morale. La dosarul cauzei, părțile civile, prin avocat ales, au depus o serie de documente în susținerea acestei cereri (f.260-371 dosar fond) prin care au justificat în parte daunele materiale solicitate.

De asemenea, instanța a constatat că părțile civile au depus la dosar un raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de un expert contabil autorizat în care au fost analizate toate cheltuielile făcute de părțile civile, și anume: cheltuielile de deplasare și cazare efectuate de B.E. în Spania și România, cheltuielile consulare în vedere efectuării investigațiilor și găsirii minorei B.A. în Spania, cheltuieli de convorbiri telefonice, transport local, obținerea vizei, traduceri acte, fax, psiholog, onorarii avocați, sumele avansate de B.P. pentru șederea în România a soției sale B.E. și fiicei B.A.

în perioada martie 1006-august 2006. Toate aceste cheltuieli au la bază documente justificative, respectiv, chitanțe, facturi, bilete de tren, avion etc., ele fiind totodată actualizate în funcție de rata inflației raportată de Institutul Național de Statistică, precum și în raport de cursul valutar, actualizarea calculându-se de la data efectuării fiecărei cheltuieli și până la data de 25 iunie 2010. Prin urmare, având în vedere documentele justificative ale cheltuielilor efectuate de părțile civile, instanța de judecată în baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998-999 C. civ. a admis în parte acțiunea civilă a părților civile și a obligat inculpata la plata sumei de 28.525,87 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. instanța a obligat inculpata la plata sumei de 53.686 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea părților civile, cheltuieli care rezultă din documentele justificative depuse la dosarul cauzei (f.265, 275- 279 dosar fond). Cu privire la daunele morale, instanța a constatat că părțile civile au solicitat suma de 400.000 lei cu acest titlu. Legea civilă nu prevede criterii de determinare cu privire la cuantificarea prejudiciului moral. În consecință, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată, a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate și măsura lezării lor, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura afectării și măsura în care părții vătămate i-a fost afectată situația familiară, profesională sau socială, după caz.

90 Așadar, în vederea acordării daunelor morale, partea vătămată nu trebuie să dovedească prejudiciul sub aspect valoric, aceasta fiind obligată doar a produce acel minim de argumente și indicii din care să rezulte afectarea sa, de natură a duce la concluzia prejudicierii morale. Însă, cuantificarea prejudiciului moral, prin aplicarea criteriilor menționate, este subordonată condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, reglementată prin art. 41 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. În speță, este în afara oricărei discuții că prin faptele comise de inculpată, s-a produs o suferință fizică și psihică a părților civile, întrucât fiica lor minoră, a plecat în Spania, fără consimțământul lor, fiind nevoie de intervenția Interpolului, a autorităților spaniole și a unor detectivi particulari, precum și deplasarea mamei minorei din Anglia în Spania pentru ca în final, după câteva zile minora să fie găsită.

Așadar, instanța a apreciat, că părțile civile au suferit un prejudiciu moral, astfel că a obligat inculpata la plata sumei de 10.000 lei cu acest titlu, sumă apreciată ca rezonabilă de către instanță. De asemenea, instanța de judecată a respins restul pretențiilor materiale a părților civile ca nedovedite, precum și cele privind daunele morale ca nerezonabile. Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu-Mureș, inculpata B.C. și părțile civile B.P. și B.E. Prin recursul declarat, procurorul a solicitat casarea hotărârii în baza art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. și, rejudecând, să se restabilească situația anterioară, prin anularea actelor false întocmite de recurenta inculpată, conform art. 170, art. 348, art. 445 C. proc.

civ. Prin recursul declarat de inculpata B.C., s-a solicitat casarea hotărârii și achitarea pentru infracțiunea de uz de fals, întrucât fapta nu există, iar, în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. civ. Totodată, a solicitat reducerea despăgubirilor civile, doar în măsura în care au fost dovedite, pentru motivele arătate în partea introductivă a hotărârii. Recursurile declarate de părțile civile nu au fost motivate în scris.

Examinând sentința recurată, prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de parchet și de părțile civile sunt fondate, pentru următoarele considerente: Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei și a soluționat acțiunea civilă formulată de părțile civile B.P. și B.E., cu privire la acordarea daunelor materiale și morale, însă a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 348 C. proc. civ. Potrivit art. 348 C. proc. civ., instanța se pronunță cu privire la restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.

În cauză, deși instanța a constatat vinovăția inculpatei și a dispus condamnarea acesteia pentru infracțiunea de fals intelectual, a omis să dispună anularea actelor false, reprezentând produsul infracțiunii. Pentru aceste motive, urmează a se admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și părțile civile B.P. și B.E., a se casa sentința penală atacată, numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 348 C. proc. civ. și, rejudecând, în baza acestui text de lege, să se dispună anularea actelor false. În ce privește recursul declarat de inculpata B.C. împotriva aceleiași sentințe, Curtea constată că este nefondat. Referitor la prima critică a inculpatei, pentru care a solicitat achitarea pentru infracțiunea de uz de fals, se constată că aceasta există și întrunește elementele constitutive prevăzute de textul incriminator.

Pentru existența infracțiunii de uz de fals este necesar să se constate o acțiune de folosire a unui înscris fals, într-unui din următoarele moduri: depunerea, invocarea și atașarea acestuia ori prezentarea înscrisului, care este susceptibil de a produce consecințe juridice, adică de a servi ca probă. În cauză, fapta inculpatei de a prezenta organelor de urmărire penală declarația părților civile B.P. și B.E., care a înlocuit-o pe cea întocmită în fals la data de 17 ianuarie 2006, prin care aceștia au declarat că sunt de acord ca fiica lor minoră B.A. să plece în străinătate, neînsoțită, a produs consecințe juridice, astfel că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals.

Nici a doua critică a inculpatei, care a solicitat achitarea pentru infracțiunea de complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat a unui minor, nu este fondată. Din probele dosarului, rezultă că, prin autentificarea declarației false la data de 17 ianuarie 2006, în calitate de notar, inculpata a ajutat pe minora B.A. să părăsească teritoriul țării, în mod ilegal și, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, a acceptat producerea lui. Drept urmare, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat a unu minor, prev. de art. 26 rap. la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei subiective.

În ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea constată că sentința instanței de fond este legală și temeinică, urmând a fi casată numai cu privire la omisiunea anulării actelor false. Referitor la cuantumul despăgubirilor civile și al daunelor morale, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a acestora, raportat la actele justificative depuse de părțile civile (raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de un expert contabil autorizat în care au fost analizate toate cheltuielile făcute de părțile civile, respectiv cheltuielile de deplasare și cazare efectuate de B.E. în Spania și România, cheltuielile consulare în vederea efectuării investigațiilor și găsirii minorei B.A.

în Spania, cheltuieli convorbirilor telefonice, transportul local, obținerea vizei, traduceri acte, fax, psiholog, onorarii avocați, sumele avansate de B.P. pentru șederea în România a soției sale B.E. și fiicei B.A. în perioada martie-august 2006, toate aceste cheltuieli fiind actualizate în funcție de rata inflației raportată de Institutul Național de Statistică, precum și în raport de cursul valutar, actualizarea calculându-se de la data efectuării fiecărei cheltuieli și până la data de 25 iunie 2010) și la gradul în care a fost afectată viața minorei. Examinând hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și părțile civile B.P.

și B.E. să fie admise, în limitele mai sus-arătate, iar recursul declarat de inculpata B.C. să fie respins, ca nefondat. În conformitate cu protocolul încheiat între Baroul București și Ministerul Justiției, va fi acordat onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea inculpatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și de părțile civile B.P. și B.E. Casează sentința penală nr. 25 din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art. 348 C. proc. pen. și, rejudecând, în baza textului de lege arătat dispune anularea actelor false. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.C. împotriva sentinței penale nr. 25 din 28 iunie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2011.