ÎCCJ, decizie (scj.ro #83823)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83823) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Uz de fals. Complicitate la infracțiunea de trecere ilegală a

frontierei de stat

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni de fals. Falsuri în înscrisuri

Indice alfabetic:

Drept penal

-

uz de fals

-

complicitate la infracțiunea de

trecere ilegală a frontierei de stat

C.

pen

.,

art. 26, art. 291

O. U. G. nr. 105/2001,

art. 70 alin.

(1)

prezenta organelor de urmărire penală o declarație

autentificată falsă, prin care se atestă în mod nereal că

persoanele vătămate și-au exprimat acordul ca fiica lor

minoră să iasă din țară neînsoțită, cu o

dată ulterioară ieșirii minorei din țară -

declarație care a înlocuit o altă declarație autentificată

falsă având același conținut, dar o dată anterioară

ieșirii minorei din țară - întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută în art.

291 C

.

pen

.

2.

Fapta notarului public, de a autentifica o declarație

falsă,

prin care se atestă în

mod nereal că persoanele vătămate și-au exprimat acordul ca

fiica lor minoră să iasă din țară

neînsoțită, declarație pe baza căreia minora a ieșit

din țară, nu întrunește numai elementele constitutive ale infracțiunii

de fals intelectual prevăzută în art.

289 C

.

pen

.,

ci și elementele constitutive ale complicității la

infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat

prevăzută în art.

26

C

.

pen

. raportat la art. 70

alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001.

I.C.C.J.,

Secția penală, decizia nr. 681 din 22 februarie 2011

Prin

sentința nr. 25 din 28 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a fost condamnată

inculpata B.C. la pedeapsa de un an închisoare

pentru comiterea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută în art.

246

C

.

pen

.

În baza art.

289 alin. (1) C.

pen

., a fost

condamnată aceeași inculpată

la

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare

pentru

comiterea infracțiunii de fals intelectual; în baza art.

291 C

.

pen

.,

la

pedeapsa de 8 luni închisoare

pentru

comiterea infracțiunii de uz de fals, iar în baza art.

26 C

.

pen

.

raportat la art. 70 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001, la

pedeapsa de un an închisoare

pentru

comiterea infracțiunii de complicitate la trecerea ilegală a

frontierei de stat a unui minor.

În baza art.

34 alin. (1) lit. b) raportat la art. 33 lit. a) C.

pen

.,

s-au contopit pedepsele aplicate, inculpata urmând să execute

pedeapsa cea mai grea, de un an și 6

luni închisoare.

În baza art.

81 C

.

pen

.,

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate, iar în baza art. 82 alin. (1) C.

pen

., s-a

stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

În baza art.

346 alin. (1) C.

proc

.

pen

.,

cu aplicarea art.

14 C

.

proc

.

pen

. raportat la art.

998 -

999 C

.

civ

., s-a admis în parte acțiunea civilă

formulată de părțile civile B.E. și B.P. și, în

consecință, a fost obligată inculpata la plata următoarelor

sume de bani: 28.525,87 lei cu titlu de despăgubiri materiale; 10.000 lei

cu titlu de daune morale; 53.686 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-au

reținut, în esență, următoarele:

Părțile

civile B.P. și B.E. sunt plecate de mai mulți ani în Anglia, la

muncă, iar fiica lor B.A. a rămas în țară, în grija

bunicilor.

Aceasta s-a

întâlnit de mai multe ori cu numitul H.M. și s-a împrietenit cu acesta,

iar după plecarea lui în Spania, vorbeau frecvent la telefon, insistând

să-l viziteze în Spania. În cele din urmă, B.A. a cedat

insistențelor prietenului său și i-a comunicat lui H.M. că

va merge în Spania, însă fără știrea părinților.

Având în

vedere că minora nu avea nici acte și nici bani, H.M. i-a promis

acesteia că o va ajuta cu bani pentru drum și va vorbi cu prietenii

săi pentru a o ajuta să obțină actele necesare. Astfel, la

insistențele lui H.M., numitul P.C., căruia H.M. i-a trimis bani, a

ajutat-o pe minoră plătind pentru ea taxele pentru pașaport, i-a

cumpărat bilete de drum și i-a dat o invitație din Spania,

trimisă tot de H.M.

Numitul C.B. a

însoțit-o pe minoră

la Serviciul Public

Comunitar de Evidență

a Persoanelor, la data de 7 decembrie 2005, unde minora a completat documentele

necesare pentru eliberarea pașaportului, iar în data de 21 decembrie 2005,

numitul D.T. a ridicat pașaportul minorei, fiind remis acesteia.

La acea

dată, pentru ca un minor să părăsească țara

neînsoțit de părinți, avea nevoie de o declarație dată

de aceștia în fața unui notar public.

În

rechizitoriu s-a reținut că H.M. a luat legătura cu unchiul

său H.A. să-i facă rost de un asemenea act, comunicându-i

totodată minorei numărul de telefon al unchiului său și

spunându-i să țină legătura cu acesta.

Instanța

a reținut că H.A. a fost cel care a intermediat obținerea unei

declarații false pentru ca minora B.A. să poată părăsi

țara.

S-a mai

reținut că părinții lui B.A. erau în Anglia, iar acasă

rămăseseră doar copii xerox de pe buletinele lor, pe baza

cărora, în ziua de 17 ianuarie 2006, inculpata B.C. a întocmit în fals o

declarație din care rezulta că aceștia sunt de acord ca fiica

lor să călătorească în străinătate,

neînsoțită.

În sarcina

inculpatei B.C., s-a reținut comiterea a patru infracțiuni, după

cum urmează:

1.

Cu privire la infracțiunea de fals intelectual

reglementată în art.

289

C

.

pen

., instanța a

reținut următoarele:

Inculpata B.C.

a comis infracțiunea de fals intelectual în prima modalitate, cea a

atestării, consemnând în mod nereal că, în data de 17 ianuarie 2006,

părțile civile B.P. și B.E. s-au prezentat la biroul notarul

B.C. și au declarat că sunt de acord ca fiica lor B.A. să plece

în străinătate neînsoțită, întrucât părțile

civile la data de 17 ianuarie 2006, când s-a autentificat această

declarație de către inculpată, nu erau în țară, fiind

în Anglia, la muncă, iar buletinele de identitate ale acestora nu se aflau

în România, ci doar simple copii xerox, după care a fost întocmită

această declarație.

Prin urmare,

în drept, fapta inculpatei care, în calitate de notar public, a autentificat o

declarație a părților civile B.P. și B.E., prin care

aceștia au declarat că sunt de acord ca fiica lor minoră B.A.

să plece în străinătate, neînsoțită, fără ca

părțile civile să fie prezente în fața notarului public,

atestând astfel o stare de fapt necorespunzătoare adevărului,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals

intelectual prevăzută în art.

289 C

.

pen

.

2.

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor s-a reținut că, după ce în data de 17

ianuarie 2006 inculpata B.C. a autentificat în fals o declarație a

părților vătămate B.P. și B.E. și, având

cunoștință că cele două părți civile au

sesizat Interpolul cu privire la faptul că fiica lor minoră a

ieșit ilegal din țară în baza acestei declarații false, în

data de 23 ianuarie

2006 a

dispus angajaților biroului său să redacteze o nouă

declarație cu privire la aceleași părți civile, înlocuind-o

astfel pe cea din data de 17 ianuarie 2006 și să se facă

modificări și în registrele ținute la biroul notarial, toate

acestea pentru a ascunde faptul că în data de 17 ianuarie

2006 a

autentificat o

declarație falsă a părților civile B.P. și B.E.

3.

Cu privire la infracțiunea de uz de fals

reținută în sarcina inculpatei, s-a reținut că inculpata,

după ce a întocmit declarația din data de 23 ianuarie 2006, care era

falsă, deoarece nu corespundea adevărului (părțile civile

B.P. și B.E. nu s-au prezentat niciodată la biroul notarial al

inculpatei, la data întocmirii acestei declarații ei fiind în Anglia, la

muncă), a prezentat-o organelor de urmărire penale, ca fiind

reală, producând astfel consecințe juridice.

Așadar,

în drept, fapta inculpatei B.C. de a prezenta organelor de urmărire

penală o declarație autentificată la data de 23 ianuarie 2006,

care este falsă, producând astfel consecințe juridice,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals

prevăzută în art.

291

C

.

pen

.

4.

Cu privire la infracțiunea de complicitate la trecerea

ilegală a frontierei de stat a unui minor, instanța a reținut

că minora B.A., la data de 21 ianuarie

2006, a

părăsit

România prin punctul de trecere al frontierei Turnu, în baza unei

declarații false autentificate de către inculpată, în calitate

de notar public.

Împotriva sentinței sus-menționate, au declarat recurs

procurorul

, inculpata B.C. și părțile civile B.P. și

B.E.

Prin recursul

declarat, procurorul a solicitat casarea hotărârii în baza art. 385

9

alin. (1) pct.

17

2

C

.

proc

.

pen

.

și, rejudecând, să se restabilească situația

anterioară, prin anularea actelor false întocmite de recurenta

inculpată, conform art. 170, art. 348 și art.

445 C

.

proc

.

pen

.

Prin recursul

declarat de inculpata B.C. s-a solicitat casarea hotărârii și

achitarea pentru infracțiunea de uz de fals, întrucât fapta nu

există, iar, în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la

infracțiunea prevăzută în art. 70 alin. (1) din O. U. G. nr.

105/2001, s-a solicitat achitarea în baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc

.

pen

. Totodată, a solicitat reducerea

despăgubirilor civile, doar în măsura în care au fost dovedite.

Recursurile

declarate de părțile civile nu au fost motivate în scris.

Examinând

sentința

recurată

, prin prisma cazurilor de

casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursurile declarate de procuror și de

părțile civile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Din examinarea

lucrărilor dosarului rezultă că, prin hotărârea

pronunțată, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatei

și a soluționat acțiunea civilă formulată de

părțile civile B.P. și B.E., cu privire la acordarea daunelor

materiale și morale, însă a omis să facă aplicarea

dispozițiilor art.

348 C

.

proc

.

pen

.

Potrivit art.

348 C

.

proc

.

pen

., instanța se pronunță cu privire

la restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a

unui înscris și restabilirea situației anterioare

săvârșirii infracțiunii.

În cauză,

deși instanța a constatat vinovăția inculpatei și a

dispus condamnarea acesteia pentru infracțiunea de fals intelectual, a

omis să dispună anularea actelor false, reprezentând produsul

infracțiunii.

Pentru aceste

motive, urmează a se admite recursurile declarate de procuror și

părțile civile, a se casa sentința penală atacată,

numai cu privire la omisiunea aplicării dispozițiilor art.

348 C

.

proc

.

pen

. și, rejudecând, în baza acestui text de

lege, să se dispună anularea actelor false.

În ce

privește recursul declarat de inculpata B.C. împotriva aceleiași

sentințe, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că este nefondat.

Referitor la

prima critică a inculpatei, prin care a solicitat achitarea pentru

infracțiunea de uz de fals, se constată că aceasta există

și întrunește elementele constitutive prevăzute de textul

incriminator.

Pentru

existența infracțiunii de uz de fals este necesar să se constate

o acțiune de folosire a unui înscris fals, într-unul din următoarele

moduri: depunerea, invocarea și atașarea acestuia ori prezentarea

înscrisului, care este susceptibil de a produce consecințe juridice,

adică de a servi ca probă.

În cauză,

fapta inculpatei de a prezenta organelor de urmărire penală declarația

părților civile B.P. și B.E., care a înlocuit-o pe cea

întocmită în fals la data de 17 ianuarie 2006, prin care aceștia au

declarat că sunt de acord ca fiica lor minoră B.A. să plece în

străinătate, neînsoțită, a produs consecințe juridice,

astfel că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

uz de fals.

Nici a doua

critică a inculpatei, care a solicitat achitarea pentru infracțiunea

de complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat a unui minor, nu

este fondată.

Din probele

dosarului rezultă că, prin autentificarea declarației false la

data de 17 ianuarie 2006, în calitate de notar, inculpata a ajutat pe minora

B.A. să părăsească teritoriul țării, în mod

ilegal și, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea

producerii lui.

Drept urmare,

fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

complicitate la trecerea ilegală a frontierei de stat a unui minor,

prevăzută în art.

26

C

.

pen

. raportat la art. 70

alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001, atât sub aspectul laturii obiective, cât

și a celei subiective.

În ce

privește soluționarea laturii civile a cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că sentința

instanței de fond este legală și temeinică, urmând a fi

casată numai cu privire la omisiunea anulării actelor false.

Referitor la

cuantumul despăgubirilor civile și al daunelor morale, instanța

de fond a făcut o corectă apreciere a acestora, raportat la actele

justificative depuse de părțile civile (raportul de expertiză

contabilă extrajudiciară întocmit de un expert contabil autorizat în

care au fost analizate toate cheltuielile făcute de părțile

civile, respectiv cheltuielile de deplasare și cazare efectuate de B.E. în

Spania și România, cheltuielile consulare în vederea efectuării

investigațiilor și găsirii minorei B.A. în Spania, cheltuielile

convorbirilor telefonice, transportul local, obținerea vizei, traduceri

acte, fax, psiholog, onorarii avocați, sumele avansate de B.P. pentru

șederea în România a soției sale B.E. și fiicei B.A. în perioada

martie-august 2006, toate aceste cheltuieli fiind actualizate în funcție

de rata inflației raportată de Institutul Național de

Statistică, precum și în raport de cursul valutar) și la gradul

în care a fost afectată viața minorei.

Față

de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție

a admis recursurile declarate de procuror și de părțile civile

B.P. și B.E., a casat sentința nr. 25 din 28 iunie

2010 a

Curții de Apel

Târgu Mureș, Secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, numai cu privire la omisiunea aplicării

dispozițiilor art.

348 C

.

proc

.

pen

. și,

rejudecând, în baza textului de lege arătat, a dispus anularea actelor

false, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

A respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.C. împotriva

aceleiași sentințe.