ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2183/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 24 octombrie 2014, reclamanta C.M.F.

a chemat în judecată pârâții M.J., Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Alba solicitând să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânda legală penalizatoare, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită, în mod irevocabil, în sarcina acestora prin titluri executorii, calculată atât pentru sumele neachitate, cât și pentru cele achitate cu întârziere - în cuantum fix, ce urmează a fi determinat prin expertiză contabilă, pentru perioada cuprinsă între data pronunțării hotărârilor ce constituie titluri executorii și data introducerii acțiunii; în continuare, de la data introducerii acțiunii până la achitarea integrală a sumelor pe care pârâții i le datorează cu titlul de drepturi salariate, conform sentințelor indicate.

Prin Sentința nr. 720 din 22 mai 2015, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba. În motivare s-a reținut că, din coroborarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. rezultă că un judecător care are calitatea de reclamant are obligația să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța pe lângă care se află parchetul la care acesta își desfășoară activitatea, dacă sunt îndeplinite două condiții: judecătorul respectiv să fie în activitate; cererea formulată de acesta să fie de competența instanței la care își desfășoară activitatea.

În condițiile în care nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 127 C. proc. civ., instanța competentă din punct de vedere teritorial se determină potrivit regulilor generale. Având în vedere că prezentul litigiu este unul de muncă sunt aplicabile, din punct de vedere al competenței, dispozițiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit cărora, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă. În prezenta cauză, reclamanta este judecător în activitate, însă instanța la care funcționează este Curtea de Apel Alba Iulia, ori prezentul litigiu de muncă este de competența materială a tribunalului și nu a curții de apel.

Cum domiciliul reclamantei este în municipiul Alba Iulia, județul Alba, iar locul de muncă este Curtea de Apel Alba Iulia, situată tot în municipiul Alba Iulia, instanța a apreciat că, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 127 C. proc. civ. Față de domiciliul reclamantei și de prevederile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Alba. Prin Sentința nr. 1.429 din 22 septembrie 2015, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, deși reclamanta este judecător în cadrul Curții de Apel Alba Iulia sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât noțiunea de "instanța la care își desfășoară activitatea" trebuie interpretată în sens larg, cu referire la toate ciclurile procesuale ale judecății, deoarece finalitatea acestei dispoziții legale este aceea de a înlătura cazurile de bănuială legitimă care ar fi condus la formularea unei cereri de strămutare, conform C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010. Instanța a apreciat că norma prevăzută de art. 127 C. proc.

civ. prevalează față de dispozițiile art. 208 coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011, dată fiind funcțiunea normei statuate de art. 127 C. proc. civ., și anume aceea de înlăturare a oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei datorate calității părții. Cu privire la conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflat în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea." Aceste dispoziții legale au un caracter imperativ și obligă reclamantul, în raport de calitatea sa de magistrat care funcționează în cadrul instanței competente să soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei curți de apel învecinate. Noțiunea de "instanța la care își desfășoară activitatea" prevăzută de textul legal enunțat trebuie interpretată în sens larg, cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății, întrucât finalitatea acestei dispoziții este aceea de a evita cazurile de bănuială legitimă care duceau la formularea de cereri de strămutare sub vechea reglementare.

În speță, este adevărat că judecătorul care are calitatea de reclamant nu funcționează la Tribunalul Alba - competent material în primă instanță să soluționeze litigiul, însă apelurile declarate împotriva hotărârii date de Tribunalul Alba ar urma să se judece la Curtea de Apel Alba Iulia, așadar la instanța unde funcționează reclamanta, în conformitate cu dispozițiile art. 214 și art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011 coroborate cu prevederile art. 96 alin. (2) C. proc. civ. Drept urmare, norma cuprinsă în art. 127 C. proc. civ. nu poate fi interpretată limitativ, efectele sale extinzându-se și la instanțele superioare, competente să judece căile de atac reglementate de lege. Față de cele ce preced, instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta pricină este Tribunalul Vâlcea, în favoarea căreia va fi stabilită competența de soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2015. Procesat de GGC - N