ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2669/2015

Asupra cauzei de țață, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, la data de 18

septembrie 2014 sub nr. 3393/90/2014 reclamanta V.N.M.

a solicitat, în temeiul dispozițiilor

art. 1084, 1088 din vechiul C. civ., art. 2 din O.G. nr. 9/2000, rap. la art. 161

și art. 166 alin. (4) C. muncii, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției,

Curtea de Apel Alba lulia, obligarea acestora la plata de daune interese moratorii,

respectiv, la alocarea sumelor necesare plății dobânzilor legale pentru sumele datorate

(diferențe salariale restante, devenite creanțe constatate prin titluri executorii-hotărâri

judecătorești), de la data promovării acțiunii și până la achitarea integrală a

sumelor.

Prin sentința nr. 223 din 19 februarie

2015 Tribunalul Vâlcea, secția I civilă,

a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, reținând

că, deși în susținerea excepției de necompetență reclamanta a invocat dispozițiile

art. 127 noul C. proc. civ., acest text legal nu este incident în cauză, deoarece

reclamanta este judecătoare la Curtea de Apel Alba lulia, iar prezentul litigiu

este un litigiu de muncă de competența tribunalului și nu a curții de apel. Rezultă

că, în aplicarea dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea

nr. 53/2003 – C. muncii și art. 210 din

Legea nr. 62/2011 a dialogului social (potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea

conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente

în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul) instanța

competentă în soluționarea pricinii este Tribunalul Alba, ca instanță de la sediul

domiciliului procesual ales al reclamantei.

Prin sentința nr. 632 din 21 aprilie 2015

pronunțată în același dosar, Tribunalul Alba, secția civilă,

a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competență

și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că noțiunea

de "instanța la care își desfășoară activitatea" în sensul dispozițiilor

art. 127 noul C. proc. civ. trebuie interpretată în sens larg, cu referire la toate

ciclurile procesuale, deoarece finalitatea acestei dispoziții legale este aceea

de a înlătura cazurile de bănuială legitimă ce ar fi condus la formularea unei cereri

de strămutare. În cauză, deși reclamanta nu își desfășoară activitatea la Tribunalul

Alba - competent să soluționeze litigiul în primă instanță, ci la Curtea de Apel

Alba lulia, calea de atac ce ar putea fi promovată împotriva sentinței ar urma să

se judece la această instanță conform art. 214, 216 - Legea nr. 62/2011 rap. la

art. 96 alin. (2) noul C. proc. civ., sens în care Tribunalul Vâlcea are competența

de a soluționa acest litigiu ca instanță învestită inițial de către reclamantă.

Înalta Curte, competentă să soluționeze

conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru

argumentele ce succed:

Dispozițiile art. 127 noul C. proc.

civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător

în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura

orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege se aplică întocmai și în

cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații,

respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant)

- cazul în speță și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În

cea dintâi situație, potrivit legii, reclamantul „va sesiza

una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia

dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se

află instanța la care își desfășoară activitatea".

Pentru a opera prorogarea legală de competență

teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția

unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de

judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă, potrivit

legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă

această instanță.

Înalta Curte constată însă că, în cauză,

nu esîe îndeplinită această condiție, având în vedere că, din relațiile aflate la

dosar, rezultă că reclamanta nu funcționează ca judecător în raza teritorială a

instanței de la care a operat declinarea de competență, respectiv Tribunalul Vâlcea,

ci în cadrul Curții de

Apel Alba Iulia. Prin urmare, instanța

de la care a operat declinarea de competență nu reprezintă instanța unde aceasta

își „desfășoară efectiv activitatea” potrivit dispozițiilor art. 127 noul C.

proc. civ., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competență

dispusă de Tribunalul Vâlcea în favoarea Tribunalului Alba nu este aplicabil și

nu poate justifica învestirea acestuia din urmă cu judecarea litigiului.

Textul legal care justifică însă competența

de soluționare a cauzei ca aparținând Tribunalului Alba este reprezentat de dispozițiile

art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011

a dialogului social, potrivit cărora, cererile referitoare la soluționarea conflictelor

de muncă, se adresează instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție

reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă.

Chiar dacă reclamanta funcționează ca judecător

la Curtea de Apel Alba Iulia, prezentul litigiu nu este de competența acestei instanțe,

ci se află în competența de soluționare a tribunalului.

Prin urmare, având în vedere că domiciliul

reclamantei se află în municipiul Alba lulia, localitate situată în raza teritorială

a Tribunalului Alba, competența materială și teritorială a cauzei aparține acestei

instanțe.

Pentru aceste considerente, competența

de soluționare a cauzei se va stabili în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25 noiembrie

2015.