ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2669/2015

Asupra cauzei de țață, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, la data de 18 septembrie 2014 sub nr. 3393/90/2014 reclamanta V.N.M. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 1084, 1088 din vechiul C. civ., art. 2 din O.G. nr. 9/2000, rap. la art. 161 și art. 166 alin. (4) C. muncii, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba lulia, obligarea acestora la plata de daune interese moratorii, respectiv, la alocarea sumelor necesare plății dobânzilor legale pentru sumele datorate (diferențe salariale restante, devenite creanțe constatate prin titluri executorii-hotărâri judecătorești), de la data promovării acțiunii și până la achitarea integrală a sumelor.

Prin sentința nr. 223 din 19 februarie 2015 Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, reținând că, deși în susținerea excepției de necompetență reclamanta a invocat dispozițiile art. 127 noul C. proc. civ., acest text legal nu este incident în cauză, deoarece reclamanta este judecătoare la Curtea de Apel Alba lulia, iar prezentul litigiu este un litigiu de muncă de competența tribunalului și nu a curții de apel.

Rezultă că, în aplicarea dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social (potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul) instanța competentă în soluționarea pricinii este Tribunalul Alba, ca instanță de la sediul domiciliului procesual ales al reclamantei. Prin sentința nr. 632 din 21 aprilie 2015 pronunțată în același dosar, Tribunalul Alba, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că noțiunea de "instanța la care își desfășoară activitatea" în sensul dispozițiilor art. 127 noul C. proc.

civ. trebuie interpretată în sens larg, cu referire la toate ciclurile procesuale, deoarece finalitatea acestei dispoziții legale este aceea de a înlătura cazurile de bănuială legitimă ce ar fi condus la formularea unei cereri de strămutare. În cauză, deși reclamanta nu își desfășoară activitatea la Tribunalul Alba - competent să soluționeze litigiul în primă instanță, ci la Curtea de Apel Alba lulia, calea de atac ce ar putea fi promovată împotriva sentinței ar urma să se judece la această instanță conform art. 214, 216 - Legea nr. 62/2011 rap. la art. 96 alin. (2) noul C. proc. civ., sens în care Tribunalul Vâlcea are competența de a soluționa acest litigiu ca instanță învestită inițial de către reclamantă.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru argumentele ce succed: Dispozițiile art. 127 noul C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții. Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) - cazul în speță și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În cea dintâi situație, potrivit legii, reclamantul „va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea". Pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă această instanță.

Înalta Curte constată însă că, în cauză, nu esîe îndeplinită această condiție, având în vedere că, din relațiile aflate la dosar, rezultă că reclamanta nu funcționează ca judecător în raza teritorială a instanței de la care a operat declinarea de competență, respectiv Tribunalul Vâlcea, ci în cadrul Curții de Apel Alba Iulia. Prin urmare, instanța de la care a operat declinarea de competență nu reprezintă instanța unde aceasta își „desfășoară efectiv activitatea” potrivit dispozițiilor art. 127 noul C. proc. civ., sens în care textul legal ce a stat la baza declinării de competență dispusă de Tribunalul Vâlcea în favoarea Tribunalului Alba nu este aplicabil și nu poate justifica învestirea acestuia din urmă cu judecarea litigiului.

Textul legal care justifică însă competența de soluționare a cauzei ca aparținând Tribunalului Alba este reprezentat de dispozițiile art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit cărora, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă, se adresează instanței judecătorești competente, în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă. Chiar dacă reclamanta funcționează ca judecător la Curtea de Apel Alba Iulia, prezentul litigiu nu este de competența acestei instanțe, ci se află în competența de soluționare a tribunalului. Prin urmare, având în vedere că domiciliul reclamantei se află în municipiul Alba lulia, localitate situată în raza teritorială a Tribunalului Alba, competența materială și teritorială a cauzei aparține acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, competența de soluționare a cauzei se va stabili în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 25 noiembrie 2015.