ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3625/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată, introdusă la data de 9 ianuarie 2006, la Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Mehedinți, C.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 92 din

21 decembrie 2002, emisă de pârâtă și acordarea drepturilor prevăzute de Legea

nr. 309/2002, pentru perioada 2 decembrie 1953 - 2 noiembrie 1956.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a depus mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă,

copia livretului militar seria Dr nr. 072514, arătând că perioada 2 decembrie

1953 - 2 noiembrie 1956 a fost executată în detașamentele de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii și că în mod greșit, Comisia i-a

respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 87

din 10 martie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.I., a anulat hotărârea

nr. 92 din 21 decembrie 2002 a Casei Județene de Pensii Mehedinți, a constatat

că reclamantul a satisfăcut stagiul militar în cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii - Brigada C.F. Pitești, în perioada 4 decembrie 1953 - 15

martie 1956 și a obligat-o pe pârâtă să emită o hotărâre, prin care să acorde

reclamantului, pentru această perioadă, drepturile prevăzute de Legea nr.

309/2002, începând cu 1 septembrie 2002.

În motivarea sentinței

civile pronunțate, Curtea de Apel Craiova a apreciat, în esență, că reclamantul

a făcut dovada încadrării în prevederile Legii nr. 309/2002, întrucât din

actele dosarului rezultă cert că acesta a efectuat stagiul militar în perioada

solicitată de acesta prin acțiune, în detașamentele de muncă din cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, la brigada C.F. Pitești, în perioada 4

decembrie 1953 - 15 martie 1956, acesta regăsindu-se în Tabelul cu evidența

Detașamentelor și Unităților de Muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii. Totodată, în perioada 15 martie 1956 - 2 noiembrie 1956,

reclamantul a efectuat stagiul la U.M. nr. 0669, unitate care nu se regăsește

în tabelul sus menționat.

Împotriva sentinței civile

sus menționate, în termenul legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de

Pensii Mehedinți, arătând că în Tabelul cu evidența Detașamentelor și

Unităților de Muncă comunicat de Arhivele Naționale nu figurează Brigada C.F.

Pitești, ci doar detașamente sau unități de muncă Pitești. Pe de altă parte,

persoanele care au prestat muncă în cadrul unităților militare, au desfășurat

activitate în cadrul armatei române, deci instituții militare, spre deosebire

de cei care au făcut parte din detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, care era o instituție civilă, astfel că

instanța, în mod neîntemeiat, a pronunțat o hotărâre printr-o interpretare care

lărgește sfera de aplicare a Legii nr. 309/2002, dincolo de rațiunile avute în

vedere de legiuitor.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de chemare în

judecată, reclamantul C.I. a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea

nr. 309/2002, întrucât, în perioada 4 decembrie 1953 - 15 martie 1956, a

efectuat stagiul militar la Brigada C.F. Pitești, unități militare din cadrul

Ministerului Apărării Naționale.

Potrivit art. 1 din Legea

nr. 309/2002, „b

eneficiază de prevederile legii,

persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de

muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 -

1961

”, or din copia livretului militar rezultă că reclamantul a efectuat

stagiul militar la Brigada C.F. Pitești. Intenția legiuitorului a fost de a

acorda beneficiul drepturilor reparatorii, persoanelor care au efectuat stagiul

militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, iar nu în cadrul unităților militare, motiv pentru care va fi primită

critica recurentei-pârâte, în sensul că, prin sentința civilă pronunțată,

instanța de fond a lărgit sfera de aplicare a Legii nr. 309/2002, dincolo de

rațiunile avute în vedere la elaborarea și adoptarea actului normativ în cauză.

De altfel, este

de necontestat și rezultă chiar din susținerile formulate prin cererea de

chemare în judecată, faptul că unitățile militare respective nu făceau parte

din Direcția Generală a Serviciului Muncii.

În același sens, se reține

că recurenta-pârâtă a invocat în mod întemeiat Decizia nr. 213 din 4 mai 2004 a

Curții Constituționale, din motivarea căreia reiese faptul că indemnizația și

drepturile acordate prin Legea nr. 309/2002 reprezintă „

o compensație parțială pentru privațiunile suferite de persoanele

obligate să efectueze stagiul militar în condiții deosebite

”, respectiv

„

în detașamentele de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961”, prin asigurarea unui

tratament juridic specific acestei categorii.

Pe cale de

consecință, Curtea apreciază că, în mod greșit, instanța de fond a făcut

aplicarea dispozițiilor Legii nr. 309/2002, în cazul reclamantului, care a

efectuat stagiul militar în cadrul unor unități militare aparținând

Ministerului Forțelor Armate, iar nu Direcției Generale a Serviciului Muncii,

lărgind sfera de aplicare a legii, fără a lua în considerare rațiunile avute în

vedere de legiuitor și cele statuate de Curtea Constituțională.

Față de cele

arătate, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., urmează să fie admis

recursul și să fie modificată

sentința atacată, în sensul că se va respinge acțiunea

formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Mehedinți împotriva sentinței civile nr. 87 din 10

martie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința atacată și, în

fond, respinge acțiunea formulată de reclamatul C.I., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 octombrie 2006.