ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3045/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1041

din 27 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin

respingerea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului declarat

de reclamantul M.P., a fost respinsă acțiunea acestuia, prin care, în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mehedinți, solicita să fie obligată

pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei sentințe,

în temeiul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire, reclamantul M.P., arătând că, după pronunțarea hotărârii atacate, a

descoperit înscrisuri doveditoare, pe care nu le-a putut înfățișa instanței și

de care a luat cunoștință după data de 20 septembrie 2004. În acest sens, a

invocat și depus la dosarul cauzei, un înscris intitulat „fișa de evidență tip

A” eliberat de U.M. nr. 02405 Pitești, precum și două sentințe civile ale

Curții de Apel Craiova, prin care au fost recunoscute și acordate drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002, unor persoane care, susține revizuentul, și-ar

fi îndeplinit stagiul militar în aceleași condiții și împrejurări ca și acesta.

Prin sentința civilă nr. 33

din 9 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire. Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut, în esență, că „fișa de evidență tip A”

eliberată de U.M. nr. 02405 Pitești nu probează apartenența la Direcția Generală a Serviciului Muncii, a unității în care revizuentul și-a îndeplinit

stagiul militar. Cu privire la cele două hotărâri judecătorești prezentate de

revizuent, prima instanță a reținut că acestea nu sunt relevante, nefiind irevocabile,

pe de o parte, și neputând fi invocate în cauze similare, întrucât precedentul

judiciar nu constituie izvor de drept, pe de altă parte.

Împotriva acestei soluții, a

declarat recurs, revizuentul M.P., reiterând aceleași argumente invocate și în

fața primei instanțe.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 322

pct. 5 C. proc. civ., invocate de revizuent drept temei al cererii sale,

revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au

descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au

putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă

s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere.

Rezultă, așadar că, pentru ca

înscrisurile ce se prezintă în sprijinul cererii de revizuire să fie

„înscrisuri doveditoare”, în sensul dispozițiilor legale menționate mai sus,

este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării

pricinii, să fi putut determina o altă soluție decât cea pronunțată. Această

condiție nu este îndeplinită atunci când înscrisul invocat nu atestă o altă

stare de fapt decât cea cuprinsă în actele care au fost analizate cu ocazia

judecării în fond.

În cauză, relevantă pentru corecta

soluționare a pricinii era, potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002,

împrejurarea dacă reclamantul și-a îndeplinit stagiul militar în cadrul unei

unității militare aparținând Ministerului Forțelor Armate ori în cadrul unui

detașament de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Or, așa cum rezultă din

analiza acestuia, înscrisul intitulat „fișa de evidență tip A”, eliberat de

U.M. nr. 02405 Pitești, menționând ca loc al îndeplinirii de către recurent a

serviciului militar, unitatea militară „U.M. nr. 1939”, nu face decât să confirme situația de fapt ce rezultă din cuprinsul livretului militar al acestuia,

act ce a stat la baza pronunțării hotărârii instanței de fond.

În ce privește hotărârile

judecătorești prezentate de revizuent, se reține că acestea, fiind ulterioare

soluției atacate, nu îndeplinesc o altă condiție prevăzută de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., anume aceea de a fi existat la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se cere.

Pe de altă parte, așa cum corect a reținut și prima instanță, cele două

sentințe nu pot avea relevanță în cauză, întrucât în sistemul de drept românesc

precedentul judiciar nu constituie izvor de drept.

Față de cele arătate, recursul va fi

respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

revizuentul M.P. împotriva

sentinței civile nr. 33 din 9 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal

, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2006.