ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3648/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova (urmare a declinării competenței de către Tribunalul Gorj, prin

sentința civilă nr. 1012 din 3 noiembrie 2005), reclamantul C.I. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj, anularea hotărârii nr.

493 din 17 decembrie 2002, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru întreaga perioadă solicitată.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care copia

livretului militar, fișa de evidență militară și adeverință emise de U.M. nr.

02405 Pitești, arătând că în perioada 3 august 1951 - 31 decembrie 1953 a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii

și că în mod greșit Comisia i-a respins cererea de acordare a drepturilor

prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru întreaga perioadă solicitată,

aprobând-o numai în ceea ce privește perioada 1 septembrie 1953 - 31 decembrie

1953.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 95 din 16

martie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea și, anulând hotărârea contestată, a obligat pârâta să-i acorde

reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru întreaga

perioadă solicitată, începând cu data de 1 octombrie 2002.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a satisfăcut

stagiul militar, în perioada sus menționată, prin muncă, așa cum rezultă din

copia livretului militar depusă la dosar, încadrându-se, așadar, în prevederile

art. 1 din Legea nr. 309/2002.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj, susținând că este

netemeinică și nelegală, întrucât din actele dosarului rezultă că, în perioada

pentru care i-a fost respinsă cererea, reclamantul a efectuat stagiul militar

în unități militare, iar nu în detașamente de muncă din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, așa cum prevede Legea nr. 309/2002. Totodată,

recurenta a invocat excepția tardivității acțiunii reclamantului, arătând că

aceasta a fost formulată peste termenul legal de 30 de zile de la comunicare,

care s-a realizat, potrivit „borderoului” depus la dosar, în data de 11

februarie 2003.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată următoarele:

În ce privește excepția tardivității

acțiunii reclamantului, invocată de recurentă prin cererea de recurs, Curtea

reține că aceasta este neîntemeiată, „borderoul” depus la dosar făcând dovada

expedierii, iar nu a comunicării hotărârii.

Pe fond, recursul este întemeiat,

după cum se va arăta în continuare.

Potrivit

prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea

unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de

prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în

detașamentele de muncă în perioada sus menționată. Dovada încadrării în

prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 se face, potrivit art. 6 alin. 1 lit.

a) și b) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor acestei legi,

aprobate prin H.G. nr. 1114/2002, cu livretul militar sau cu adeverință

eliberată de U.M. nr. 02405 Pitești.

Rezultă, așadar,

că, pentru a beneficia de prevederile acestui act normativ, trei condiții

trebuie îndeplinite, cumulativ, de către persoana cetățean român interesată: să

fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, perioada stagiului

militar să se încadreze între anii 1950 - 1961 și detașamentul de muncă să fi

aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii.

În speță, așa cum rezultă în

mod expres din mențiunile înscrise în livretul militar al reclamantului, precum

și din actele emise de U.M. nr. 02405 Pitești, acesta a efectuat stagiul

militar în detașamente de muncă, numai în perioada 1 septembrie 1953 - 31

decembrie 1953, restul stagiului fiind efectuat în unități militare din

sistemul fostului Minister al Forțelor Armate.

R

eclamantul nu a făcut,

așadar, dovada îndeplinirii celei de-a treia condiții cerute de art. 1 din

Legea nr. 309/2002,

decât pentru perioada

1

septembrie 1953 - 31 decembrie 1953, pentru care i-a și fost aprobată cererea,

nu și pentru restul perioadei solicitate.

Așa fiind, cum prevederile Legii nr.

309/2002 vizează acordarea unor drepturi specifice, cu titlu de măsuri

reparatorii, exclusiv acelor persoane care, în perioada 1950 - 1961, au

efectuat stagiul militar, prin muncă, în cadrul detașamentelor de muncă ale

Direcției Generale a Serviciului Muncii, în mod greșit instanța de fond a admis

acțiunea reclamantului.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată și, pe fond, în

temeiul art. 314 C. proc. civ., constatându-se că nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, va fi respinsă acțiunea

reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Gorj împotriva sentinței civile nr. 95 din 16 martie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând

în fond, respinge acțiunea reclamantului C.I., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2006.