ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 168/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 168/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.G. a chemat în
judecată Casa Județeană de Pensii Dolj, solicitând instanței ca în
contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să constate
că în perioada 15 ianuarie 1953 - 31 decembrie 1955, a efectuat stagiul militar
în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, să
fie anulată hotărârea nr. 345 din 6 noiembrie 2002, a Casei Județene de Pensii
Dolj și să-i fie plătite drepturile cuvenite, conform Legii nr. 309/2002.
În motivarea acțiunii, reclamantul
a arătat că în perioada 15 ianuarie 1953 - 31 decembrie 1955, a efectuat
stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a
Serviciului Muncii, situație ce se dovedește cu livretul militar și greșit
comisia nu a constatat perioada respectivă, ca îndeplinind cerințele Legii nr. 309/2002.
Curtea de Apel Craiova, secția
de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 547 din 24 septembrie
2004, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr. 345 din
6 noiembrie 2002, emisă de
Casa Județeană de Pensii Dolj.
Totodată, a constatat că
reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe
întreaga perioadă în care a satisfăcut stagiul militar, respectiv
15 ianuarie 1953 - 31 decembrie
1955.
De asemenea, a obligat pârâta
să acorde aceste drepturi, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța a reținut că pentru a dovedi situația respectivă, nu este
necesar să se prezinte atât livretul militar, cât și adeverința, întrucât unul
dintre acestea este suficient.
Împotriva acestei sentințe a
formulat recurs,
Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut în
esență că din livretul militar nu rezultă că petentul a satisfăcut stagiul
militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului
Muncii, așa cum prevede art. 1 din Legea nr. 309/2002, ci la U.M. 03730.
Recursul este fondat, urmând
a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Conform art. 1 și 6 din
Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean
român, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul
Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea
drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului
București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare județene sau
de U.M. 02405 Pitești.
Deci, prin această
reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite
cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de
lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu
în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele
detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului
Muncii.
Or, în cauză, reclamantul și-a
satisfăcut stagiul militar în cadrul U.M. 03730 Basarabi, din sistemul fostului
Minister al Forțelor Armate și nu a prezentat alte dovezi în sensul
susținerilor sale, instanța de fond reținând în mod greșit că ar fi îndeplinite
condițiile cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.
În sensul că beneficiază de
prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, persoana, cetățean român, care au
satisfăcut stagiul militar, numai în detașamente de muncă din cadrul Direcției
Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, este și Decizia nr. 213
din 4 mai 2004, a Curții Constituționale, referitoare la excepție de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, prin care
a fost respinsă această excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1
din Legea nr. 309/2002.
Astfel fiind, recursul este
întemeiat și va fi admis, sentința recurată va fi casată, iar acțiunea va fi
respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Casa Județeană de Pensii Dolj, împotriva sentinței civile nr. 547 din 24
septembrie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și
în fond, respinge acțiunea reclamantului C.G.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 ianuarie 2005.