ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 168/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Dolj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să constate că în perioada 15 ianuarie 1953 - 31 decembrie 1955, a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, să fie anulată hotărârea nr. 345 din 6 noiembrie 2002, a Casei Județene de Pensii Dolj și să-i fie plătite drepturile cuvenite, conform Legii nr. 309/2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 15 ianuarie 1953 - 31 decembrie 1955, a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, situație ce se dovedește cu livretul militar și greșit comisia nu a constatat perioada respectivă, ca îndeplinind cerințele Legii nr. 309/2002.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 547 din 24 septembrie 2004, a admis acțiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr. 345 din 6 noiembrie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Dolj. Totodată, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe întreaga perioadă în care a satisfăcut stagiul militar, respectiv 15 ianuarie 1953 - 31 decembrie 1955. De asemenea, a obligat pârâta să acorde aceste drepturi, începând cu data de 1 septembrie 2002. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că pentru a dovedi situația respectivă, nu este necesar să se prezinte atât livretul militar, cât și adeverința, întrucât unul dintre acestea este suficient.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut în esență că din livretul militar nu rezultă că petentul a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum prevede art. 1 din Legea nr. 309/2002, ci la U.M. 03730. Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Conform art. 1 și 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean român, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii și a municipiului București, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare județene sau de U.M.

02405 Pitești. Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Or, în cauză, reclamantul și-a satisfăcut stagiul militar în cadrul U.M. 03730 Basarabi, din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate și nu a prezentat alte dovezi în sensul susținerilor sale, instanța de fond reținând în mod greșit că ar fi îndeplinite condițiile cerute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.

În sensul că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, persoana, cetățean român, care au satisfăcut stagiul militar, numai în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, este și Decizia nr. 213 din 4 mai 2004, a Curții Constituționale, referitoare la excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, prin care a fost respinsă această excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002. Astfel fiind, recursul este întemeiat și va fi admis, sentința recurată va fi casată, iar acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj, împotriva sentinței civile nr. 547 din 24 septembrie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantului C.G. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2005.