ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 230/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 230/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată, la data de 14 septembrie 2005, pe rolul Tribunalului București,

secția a VI-a comercială, reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR

STATULUI a chemat în judecată pârâta SC A.P.U., solicitând obligarea acesteia

la repararea prejudiciului estimat provizoriu la suma de 844.219,97 RON, cu

titlu de daune interese datorate ca urmare a desființării contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. TM 65 din 15 iunie 1999.

Pârâta a formulat

cerere reconvențională, solicitând să se constate nulitatea absolută a

contractului mai sus menționat și a actelor subsecvente și accesorii acestuia,

precum și să se dispună restabilirea situației anterioare prin obligarea

reclamantei la plata sumei de 844.219,97 RON.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 5395 din 21 iunie 2006 a

admis în parte cererea principală, obligând pârâta la plata către reclamantă a

sumei de 844.219,97 RON reprezentând daune interese și a respins restul

pretențiilor, ca nefondate. De asemenea, instanța de fond a respins primul

capăt de cerere din cererea reconvențională, ca nefondat și a anulat al doilea

capăt de cerere, ca netimbrat.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 5395 din 21 iunie 2006, pronunțate de Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, a declarat apel, SC A.P.U., care a fost anulat ca

netimbrat prin decizia comercială nr. 641 din 30 noiembrie 2006 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr.

32535/3/2005.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de control judiciar a reținut că nu s-a depus dovada

timbrării legale a căii de atac și nici motivele de critică a hotărârii

atacate, deși apelanta-pârâtă a fost legal citată cu mențiunea expresă de a

achita taxa judiciară de timbru în suma de 5.814 lei și de a depune timbru

judiciar în valoare de 5 lei, tară ca aceasta să se conformeze dispoziției

instanței.

Pârâta a declarat

recurs împotriva deciziei comerciale nr. 641 din 30 noiembrie 2006 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială, criticând-o pentru că în mod nelegal

instanța de control ordinar a decis anularea apelului ca netimbrat, respingând

cererea de amânare a cauzei pentru angajare apărător în condițiile în care, din

cauza termenului scurt dintre data primirii citației și termenul de judecată,

nu si-a putut pregăti apărarea.

Recursul declarat de

A.P.U. Timișoara a fost respins, ca nefondat prin decizia nr. 2048 din 29 mai

2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Împotriva aceleiași

decizii comerciale nr. 641 din 30 noiembrie 2006 pronunțate de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, pârâta A.P.U. Timișoara a formulat și

contestație în anulare, solicitând anularea deciziei atacate și rejudecarea în

fond a cauzei.

In motivarea căii extraordinare de atac,

întemeiate pe dispozițiile

art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ.,

contestatoarea a invocat nelegala îndeplinire a procedurii de citare în fața

instanței de apel, susținând că, la primul termen de judecată a solicitat

amânarea cauzei

pentru încălcarea

prevederilor art. 92 și 92

1

C. proc. civ., însă

instanța de

apel i-a nesocotit cererea apreciind că, nesatisfacerea timbrajului în calea de

atac, face imposibilă soluționarea cererii de amânare formulate de pârâtă, ceea

ce constituie o greșeală gravă, instanța nesesizând că procedura de citare era

nulă pentru acel termen de judecată.

De asemenea, a

mai susținut că hotărârea atacată este

susceptibilă

de a fi execută silit și că, deoarece până la data formulării

contestației,

AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI nu a demarat formalitățile

de executare silită, calea de atac de retractare pe care a formulat-o este

declarată în termen legal, conform art. 319 alin. (2) C. proc. civ.

Intimata AUTORITATEA

PENTRU VALORIFICAREA

ACTIVELOR STATULUI a

formulat întâmpinare, prin care a invocat

excepția tardivității

declarării contestației în anulare, în considerarea dispozițiilor art. 319

alin. (2) coroborate cu art. 401 alin. (1) lit. b) și c) C. proc. civ. și a faptului

că, la data de 5 februarie 2008, a demarat executarea silită pentru recuperarea

debitului datorat în baza sentinței comerciale nr. 5395 din 21 iunie 2006, prin

Ordinul 183 din 30 octombrie 2008 înființându-se poprire asupra conturilor

contestatoarei. De asemenea, intimata a mai susținut că, la data la care a avut

loc judecata apelului,

procedura de citare a

fost legal îndeplinită, în pofida celor susținute de

contestatoare și că, în mod corect a fost

reținută problema timbrajul ca

având prioritate față de cererea de

amânare pentru lipsă de apărare .

În temeiul art. 137

C. proc. civ., Curtea a analizat cu prioritate excepția tardivității declarării

contestației în anulare, pe care a respins-o reținând că din înscrisurile

depuse la dosar nu a rezultat că ar fi îndeplinite condițiile impuse de textele

legale menționate, respectiv, nu s-a dovedit că A.P.U. Timișoara ar fi declarat

calea extraordinară cu depășirea termenului de 15 zile de la primirea

comunicării sau înștiințării privind înființarea popririi.

Prin decizia

comercială nr. 349 din 5 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, a soluționat contestația în anulare, respingând-o ca

inadmisibilă, invocând din oficiu această excepție, pe care a admis-o pentru

următoarele motive:

Contestația în

anulare nu poate fi întemeiată pe motive care nu au fost invocate în cadrul

căii ordinare de atac, imposibilitatea de a le

fi invocat în fața instanțelor de control judiciar reprezentând o

condiție esențială pentru admiterea contestației în anulare ceea ce înseamnă,

în

conturarea caracterului subsidiar al contestației în anulare, că

partea nu are drept de opțiune între calea de atac de reformare și o cale de

atac de retractare.

De altfel, din

considerentele deciziei instanței supreme prin care s-a respins ca nefondat

recursul declarat de A.P.U. Timișoara împotriva deciziei nr. 641 din 30

noiembrie 2006 rezultă că, deși calea de atac a apelului a fost declarată la 11

iunie 2006, cu precizarea că motivele vor fi depuse până la primul termen de

judecată, apelanta nu a depus motivele de apel până la data de 30 noiembrie

2006 când s-a judecat apelul, timp de 4 luni neangajându-și apărător,

nemotivând apelul și neachitând taxele judiciare de timbru aferente cererii

sale. S-a apreciat că, în mod corect, a fost respinsă cererea de acordare a

unui termen pentru lipsă apărare, cu motivarea că satisfacerea taxei de timbru

constituie o chestiune prioritară, asupra căreia instanțele trebuie să se

pronunțe cu precădere.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, învestită cu

soluționarea contestației în anulare, a apreciat că pârâta

contestatoare a

avut posibilitatea să invoce în fața instanței de recurs

motivele vizând eventuala neîndeplinire a procedurii de citare pentru termenul

la care s-a soluționat apelul, dar nu și-a valorificat acest drept în faza

procesuală a recursului. De asemenea a reținut că,

ar fi putut fi primită

contestația pentru motivele mai sus arătate,

însă, doar în cazul în care aceste motive ar fi fost invocate prin cererea de

recurs, iar instanța le-ar fi respins fiind necesare verificări de fapt sau

dacă recursul ar fost

respins fără a fi

fost judecat în fond, aspecte ce rezultă din prevederile

art. 317 alin. (2)

C. proc. civ., dar care nu se regăsesc în cauza.

Împotriva Deciziei

nr. 349 din 5 octombrie 2009 pronunțate de

Curtea

de Apel București, secția a VI-a comercială, a declarat recurs

contestatoarea

pârâta A.P.U. TIMIȘOARA, menționând în cuprinsul declarației de recurs motivele

de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., fără însă a le dezvolta distinct.

Astfel, recurenta

contestatoare a criticat soluția Curții, susținând că în mod greșit a fost

respinsă contestația în anulare ca inadmisibilă, pentru neinvocarea aspectelor

legate de nevalabilitatea citării cu

ocazia

judecării apelului, în faza procesuală a recursului, arătând că : „

prin

cererea de recurs nu am invocat aceste aspecte deoarece nu am avut

posibilitatea formulării unei cereri de recurs - în termenul legal sub aspectul

motivării legale - tocmai datorită necitării și punerii subscrisei în

imposibilitatea formulării unor astfel de critici pe calea recursului.

Intimata AUTORITATEA

PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI a formulat întâmpinare, prin care a

invocat, în baza dispozițiilor art. 302

1

C. proc. civ., excepția

nulității recursului pentru neindicarea motivelor

de nelegalitate pe care

se întemeiază, iar pe fondul căii de atac a

solicitat respingerea recursului, arătând că, potrivit art. 317 alin. (1), pot

fi atacate pe calea contestației în anulare hotărârile irevocabile, doar în

măsura în care motivele menționate în textul legal, nu au putut fi invocate pe

calea apelului.

Înalta Curte, în

raport de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că:

"indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului

dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele

prevăzute de art. 304 și de susținerile recurentei contestatoare din memoriul

de recurs,

apreciază că, acestea pot fi

încadrate în temeiurile de drept indicate de

parte și anume în art. 304

pct.7 și 9 C. proc. civ.

Analizând decizia

atacată, în raport de criticile formulate, de susținerile părților și

temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

reținând că instanțele de fond au

tăcut o

aplicare judicioasă și temeinică a dispozițiilor legale incidente,

respectiv

art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere următoarele

considerente:

Decizia atacată

cuprinde toate argumentele care au format convingerea instanței în sensul

respingerii contestației în anulare ca inadmisibilă. Curtea de apel a dezlegat

corect problema de drept cu care a fost investită, reținând că, deși A.P.U.

TIMIȘOARA a avut posibilitatea să invoce, în fața

instanței de recurs,

motivele vizând eventuala neîndeplinire a

procedurii de citare pentru termenul la care s-a soluționat apelul, nu și-a

valorificat acest drept, situație care rezultă fără echivoc din cuprinsul deciziei

nr. 2048 din 29 mai 2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, prin care s-a soluționat recursul declarat împotriva deciziei

comerciale nr. 641 din 30 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială. De asemenea, în mod corect, a reținut instanța inferioară că,

ar fi putut fi admisibilă contestația în anulare pentru motivul nevalabilității

procedurii de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat apelul, doar

în cazul în care acest motiv ar fi fost invocat prin cererea de recurs, iar

instanța l-ar fi respins în

considerarea

necesității unor verificări de fapt sau dacă recursul ar fost

respins

tară a fi fost judecat în fond, aspecte ce rezultă din prevederile art. 317

alin. (2) C. proc. civ., dar care nu se regăsesc în speță.

Cum în cauză, nu se

poate reține că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină,

nici că ar cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii și

nici că ar fi fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii,

Înalta Curte, în considerarea celor anterior expuse și în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta

A.P.U. TIMIȘOARA.

P

ENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția nulității.

Respinge recursul declarat de pârâta A.P.U.

TIMIȘOARA

împotriva Deciziei nr. 349 din 5 octombrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2011.