ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 50/2012

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16

august 2011 O.L. a formulat contestație în anularea deciziei nr. 3669 din 23

iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, prin care i-au fost respinse ca nefondate recursurile

declarate împotriva sentințelor nr. 131 din 15 octombrie 2010 și nr. 12 din 14

ianuarie 2011 ale Curții de Apel Târgu Mureș.

În motivarea cererii,

contestatorul a învederat existența cazului prevăzut de art. 318 teza a II-a C.

proc. civ., în sensul că instanța de control judiciar a omis din greșeală să cerceteze

toate motivele de modificare sau casare invocate.

Astfel, s-a arătat că

instanța de recurs s-a pronunțat doar asupra aspectului privind neefectuarea procedurii

prealabile administrative cu referire la cererea de anulare a Ordinului nr. 1/0514/2009

emis de M.A.I., fără a analiza celelalte împrejurări legate de necomunicarea actului,

revocarea ulterioară ori nelegalitatea ordinului.

De asemenea

contestatorul a precizat că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra

petitului privind anularea actului administrativ normativ nr. S/II/3344/2009 al

aceleiași autorități publice, reținând în mod eronat că nu ar fi fost respectate

termenele prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Analizând contestația

în anulare în raport de prevederile legale invocate, art. 318 C. proc. civ.,

Curtea va constata că nu subzistă motivul învederat, urmând a respinge cererea

ca neîntemeiată.

Potrivit textului de

lege susmenționat, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație când dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul

dintre motivele de modificare sau de casare.

Aceste dispoziții vizează

greșelile de procedură și nu erori de judecată, respectiv de apreciere a probelor

ori de interpretare a unor incidente procedurale.

Textul art. 318 C.

proc. civ. nu dă părților posibilitatea de a reclama modul de apreciere a probelor

ori de aplicare a legii, în vederea rejudecării recursului, dispozițiile citate

fiind de strictă interpretare și vizând aspectele formale ale judecății pentru verificarea

cărora nu este necesară o reexaminare a fondului litigiului ori o reapreciere a

probelor.

În cauză, instanța de

recurs a analizat și s-a pronunțat doar asupra aspectului privind parcurgerea

procedurii prealabile, întrucât prin sentința nr. 131/2010 Curtea de Apel Târgu

Mureș s-a pronunțat exclusiv asupra acestor excepții invocate de M.A.I. și de D.G.A.

fără a examina și fondul litigiului.

În aceste

împrejurări, în mod întemeiat analiza instanței de recurs s-a rezumat la examinarea

îndeplinirii cerințelor art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru ambele capete de

cerere vizând anularea celor două acte administrative.

În consecință, Curtea

va respinge contestația în anulare formulată de O.L., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de O.L. împotriva deciziei nr. 3669 din 23 iunie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2012.