ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 50/2012

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 16 august 2011 O.L. a formulat contestație în anularea deciziei nr. 3669 din 23 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin care i-au fost respinse ca nefondate recursurile declarate împotriva sentințelor nr. 131 din 15 octombrie 2010 și nr. 12 din 14 ianuarie 2011 ale Curții de Apel Târgu Mureș. În motivarea cererii, contestatorul a învederat existența cazului prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ., în sensul că instanța de control judiciar a omis din greșeală să cerceteze toate motivele de modificare sau casare invocate.

Astfel, s-a arătat că instanța de recurs s-a pronunțat doar asupra aspectului privind neefectuarea procedurii prealabile administrative cu referire la cererea de anulare a Ordinului nr. 1/0514/2009 emis de M.A.I., fără a analiza celelalte împrejurări legate de necomunicarea actului, revocarea ulterioară ori nelegalitatea ordinului. De asemenea contestatorul a precizat că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra petitului privind anularea actului administrativ normativ nr. S/II/3344/2009 al aceleiași autorități publice, reținând în mod eronat că nu ar fi fost respectate termenele prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Analizând contestația în anulare în raport de prevederile legale invocate, art. 318 C. proc.

civ., Curtea va constata că nu subzistă motivul învederat, urmând a respinge cererea ca neîntemeiată. Potrivit textului de lege susmenționat, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. Aceste dispoziții vizează greșelile de procedură și nu erori de judecată, respectiv de apreciere a probelor ori de interpretare a unor incidente procedurale. Textul art. 318 C. proc. civ. nu dă părților posibilitatea de a reclama modul de apreciere a probelor ori de aplicare a legii, în vederea rejudecării recursului, dispozițiile citate fiind de strictă interpretare și vizând aspectele formale ale judecății pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului litigiului ori o reapreciere a probelor.

În cauză, instanța de recurs a analizat și s-a pronunțat doar asupra aspectului privind parcurgerea procedurii prealabile, întrucât prin sentința nr. 131/2010 Curtea de Apel Târgu Mureș s-a pronunțat exclusiv asupra acestor excepții invocate de M.A.I. și de D.G.A. fără a examina și fondul litigiului. În aceste împrejurări, în mod întemeiat analiza instanței de recurs s-a rezumat la examinarea îndeplinirii cerințelor art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru ambele capete de cerere vizând anularea celor două acte administrative. În consecință, Curtea va respinge contestația în anulare formulată de O.L., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de O.L. împotriva deciziei nr. 3669 din 23 iunie 2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2012.