ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 471/2012

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4704 din 2 noiembrie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins contestația în anulare formulată de C.D.M. împotriva Deciziei nr. 59 din 13 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție Înalta Curte a reținut că se invocă o greșeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecății în recurs, ci se critică modul în care instanța a dezlegat problema lipsei procedurii plângerii prealabile.

Având în vedere susținerea potrivit căreia instanța de recurs nu a apreciat memoriul adresat Ministerului Administrației și Internelor ca fiind un recurs grațios, Înalta Curte a apreciat că se invocă aspecte care țin de fondul cauzei, de modul în care instanța de recurs a înțeles să exercite controlul asupra hotărârii atacate. Verificând motivele indicate de contestator, Înalta Curte a constatat că acestea vizează presupuse greșeli de judecată, autorul lor solicitând, în realitate, reevaluarea, rejudecarea recursului ca efect al admiterii unui „recurs la recurs”. Împotriva deciziei nr. 4704 din 2 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, C.D.M.

a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Prin decizia nr. 3561 din 17 iunie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că în conformitate cu prevederile art. 322 C. proc. civ., pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment.

Cum în cauza de față cererea de revizuire este formulată împotriva unei decizii prin care a fost soluționată o contestație în anulare, calea extraordinară promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-menționat. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare C.D.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând prevederile art. 318 teza I C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare formulate, contestatorul a susținut în esență că instanța de fond a săvârșit o gravă eroare deoarece nu a apreciat că stabilirea faptului că recursul grațios formulat nu este valabil, reprezintă în realitate o veritabilă eroare a fondului.

A concluzionat contestatorul că instanța a comis greșeala materială de a nu realiza că în recurs, practic s-a evocat fondul. Analizând motivele contestației în anulare formulată în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată, pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciuna din ipotezele juridice reglementate prin dispozițiile legale care reprezintă temeiul juridic al căii extraordinare exercitate. Contestatorul a invocat în realitate motive de recurs care nu pot fi examinate în cadrul contestației în anulare. În consecință, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de C.D.M. împotriva deciziei nr. 3561 din 17 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2012.