ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 471/2012

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4704 din 2 noiembrie 2010

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins contestația în anulare formulată de C.D.M. împotriva Deciziei nr. 59

din 13 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție Înalta Curte a reținut că se invocă o greșeală materială, adică o

eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecății în recurs, ci se

critică modul în care instanța a dezlegat problema lipsei procedurii plângerii

prealabile.

Având în vedere susținerea

potrivit căreia instanța de recurs nu a apreciat memoriul adresat Ministerului

Administrației și Internelor ca fiind un recurs grațios, Înalta Curte a

apreciat că se invocă aspecte care țin de fondul cauzei, de modul în care

instanța de recurs a înțeles să exercite controlul asupra hotărârii atacate.

Verificând motivele

indicate de contestator, Înalta Curte a constatat că acestea vizează presupuse

greșeli de judecată, autorul lor solicitând, în realitate, reevaluarea,

rejudecarea recursului ca efect al admiterii unui „recurs la recurs”.

Împotriva deciziei nr.

4704 din 2 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, C.D.M. a formulat cerere de revizuire,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3561

din 17 iunie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ, a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî

astfel, Înalta Curte a reținut că în conformitate cu prevederile art. 322 C.

proc. civ., pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de

recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul

ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese

reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții

legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând

să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care

fusese aleasă până în acel moment.

Cum în cauza de față

cererea de revizuire este formulată împotriva unei decizii prin care a fost

soluționată o contestație în anulare, calea extraordinară promovată este

inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută

de textul legal sus-menționat.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare C.D.M. criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și invocând prevederile art. 318 teza I C. proc. civ.

În motivarea

contestației în anulare formulate, contestatorul a susținut în esență că instanța

de fond a săvârșit o gravă eroare deoarece nu a apreciat că stabilirea faptului

că recursul grațios formulat nu este valabil, reprezintă în realitate o

veritabilă eroare a fondului.

A concluzionat

contestatorul că instanța a comis greșeala materială de a nu realiza că în

recurs, practic s-a evocat fondul.

Analizând motivele contestației

în anulare formulată în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente

în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a respinge, ca neîntemeiată,

contestația în anulare formulată, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor

art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Motivele invocate de contestator

nu se încadrează în niciuna din ipotezele juridice reglementate prin dispozițiile

legale care reprezintă temeiul juridic al căii extraordinare exercitate.

Contestatorul a invocat

în realitate motive de recurs care nu pot fi examinate în cadrul contestației în

anulare.

În consecință,

constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile

art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată,

ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de C.D.M. împotriva deciziei nr. 3561 din 17 iunie 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2012.