ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3561/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4704 din 2 noiembrie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția contencios administrativ și fiscal a respins contestația în anulare formulată de C.D.M. împotriva Deciziei nr. 59 din 13 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție Înalta Curte a reținut că se invocă o greșeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecății în recurs, ci se critică modul în care instanța a dezlegat problema lipsei procedurii plângerii prealabile.

Având în vedere susținerea potrivit căreia instanța de recurs nu a apreciat memoriul adresat Ministerului Administrației și Internelor ca fiind un recurs grațios, Înalta Curte a apreciat că se invocă aspecte care țin de fondul cauzei, de modul în care instanța de recurs a înțeles să exercite controlul asupra hotărârii atacate. Verificând motivele indicate de contestator, Înalta Curte a constatat că acestea vizează presupuse greșeli de judecată, autorul lor solicitând, în realitate, reevaluarea, rejudecarea recursului ca efect al admiterii unui „recurs la recurs”. Împotriva deciziei nr. 4704 din 2 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal C.D.M.

a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.. Înainte de a analiza motivele cererii de revizuire Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, constată că aceasta este întemeiată motiv pentru care o va admite și va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Conform dispozițiilor art. 322 C. proc.

civ., pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment. Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază”. În cauza de față, cererea de revizuire este formulată împotriva unei decizii prin care a fost soluționată o contestație în anulare.

Prin urmare, calea extraordinară promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-menționat. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de C.D.M. împotriva deciziei nr. 4704 din 2 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie 2011.