ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1156/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 octombrie 2009, reclamantul H.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție, anularea actului - fișă de evaluare întocmit de procurorul evaluator din cadrul Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 2003 a fost detașat, pentru o perioadă de 6 ani, la Direcția Națională Anticorupție - Structura Teritorială Galați, că pentru perioada în care a activat în această structură a obținut calificativul foarte bun, că în anul 2008 a fost propus pentru avansare în grad profesional înainte de termen, avându-se în vedere tocmai activitatea meritorie desfășurată și rezultatele profesionale obținute, dar în luna ianuarie 2009 i s-a adus la cunoștință că pentru anul 2008 a primit, conform unei fișe de evaluare, calificativul „bun”. Ca urmare a obținerii acestui calificativ, reclamantul nu a mai fost avansat în gradul profesional următor și nu a mai putut participa la concursurile organizate în vederea ocupării unor funcții de conducere.

Reclamantul a criticat calificativul obținut ca nereflectând în mod obiectiv activitatea desfășurată în anul 2008, arătând și că fișa de evaluare a fost întocmită cu nerespectarea dispozițiilor Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 300/2004. Prin întâmpinarea depusă, pârâta Direcția Națională Anticorupție a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, raportat la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, 13 martie 2009, și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în condițiile în care reclamantul nu a formulat plângere prealabilă împotriva actului contestat, iar, în subsidiar, respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 50 din data de 03 februarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de către reclamantul H.M. ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, după analizarea materialului probator administrat în cauză, că nu există niciun act doveditor al efectuării de către reclamant a plângerii administrative prealabile la autoritatea pârâtă, așa cum în mod imperativ dispune art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul H.M., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

A susținut recurentul-reclamant că împotriva actului administrativ atacat a formulat un total de 3 contestații, atât către Direcția Națională Anticorupție, cât și către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând revocarea acestuia, înscrisurile doveditoare fiind depuse la dosarul cauzei, condiții în care concluziile instanței de fond apar ca vădit eronate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent și a dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

arată că „sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta.” Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, act normativ ce fundamentează demersul juridic al reclamantului, „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.” În speță, prin cererea dedusă judecății, reclamantul-recurent H.M.

a supus controlului de legalitate al instanței fișa de evaluare profesională pentru anul 2008. Art. 18 alin. (2) și (3) și (5) din ordinul nr. 5 din 11 februarie 2004 privind evaluarea activității și conduitei ofițerilor de poliție judiciară din Parchetul Național Anticorupție prevede că „fiecare ofițer de poliție judiciară (...) va putea contesta rezultatul evaluării. Contestația se soluționează de către procurorul cu funcție de conducere ierarhic superioară celui care a aprobat evaluarea, care are obligația de a dispune constituirea unei comisii pentru cercetarea acesteia.

Rezultatul cercetării va fi consemnat într-o notă, cu propuneri corespunzătoare (...) persoana abilitată să soluționeze contestația va decide, asupra contestației, prin hotărâre definitivă.” Aceste dispoziții sunt de natură a contura o procedură administrativă având ca obiect solicitarea reexaminării deciziei privind calificativul acordat în urma evaluării, în sensul modificării acestuia, procedură întrutotul în acord cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004. Analizând ansamblul înscrisurilor depuse în cauză de către părți, Înalta Curte constată că la dosarul de fond se află înscrisuri referitoare la soluționarea contestației reclamantului-recurent împotriva calificativului obținut prin fișa de evaluare supusă examinării instanței de judecată, mai mult, adresa pârâtei Direcția Națională Anticorupție făcând referire și la un al doilea memoriu al reclamantului, înregistrat sub acest număr.

Coroborând textele de lege anterior enunțate, Înalta Curte constată că, în speță, recurentul-reclamant a îndeplinit procedura prealabilă specifică instituită de cadrul legal incident, condiții în care aprecierile instanței de fond privind inadmisibilitatea cererii reclamantului-recurent apar ca nefondate. Pentru aceste considerente, și constatând că prima instanță, pronunțându-se cu privire la excepția prealabilă a inadmisibilității acțiunii, nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, în temeiul art. 312 alin. (3) teza a III-a C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat și va trimite cauza spre rejudecare către instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de către H.M. împotriva sentinței civile nr. 50 din data de 03 februarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2011.