ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1156/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal, la data de 23 octombrie 2009, reclamantul H.M. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și Direcția Națională Anticorupție, anularea actului - fișă de

evaluare întocmit de procurorul evaluator din cadrul Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în anul 2003 a fost detașat, pentru o perioadă de 6

ani, la Direcția Națională Anticorupție - Structura Teritorială Galați, că

pentru perioada în care a activat în această structură a obținut calificativul

foarte bun, că în anul 2008 a fost propus pentru avansare în grad profesional

înainte de termen, avându-se în vedere tocmai activitatea meritorie desfășurată

și rezultatele profesionale obținute, dar în luna ianuarie 2009 i s-a adus la

cunoștință că pentru anul 2008 a primit, conform unei fișe de evaluare,

calificativul „bun”.

Ca urmare a obținerii

acestui calificativ, reclamantul nu a mai fost avansat în gradul profesional

următor și nu a mai putut participa la concursurile organizate în vederea

ocupării unor funcții de conducere.

Reclamantul a

criticat calificativul obținut ca nereflectând în mod obiectiv activitatea

desfășurată în anul 2008, arătând și că fișa de evaluare a fost întocmită cu

nerespectarea dispozițiilor Ordinului Ministrului Administrației și Internelor

nr. 300/2004.

Prin întâmpinarea

depusă, pârâta Direcția Națională Anticorupție a invocat excepția prescripției

dreptului material la acțiune, raportat la data comunicării răspunsului la

plângerea prealabilă, 13 martie 2009, și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului

ca neîntemeiată.

Pârâtul Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii

ca inadmisibilă, în condițiile în care reclamantul nu a formulat plângere

prealabilă împotriva actului contestat, iar, în subsidiar, respingerea cererii

reclamantului ca neîntemeiată.

instanțe

Prin sentința civilă

nr. 50 din data de 03 februarie 2010, Curtea de Apel Galați, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de către reclamantul H.M.

ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut, după analizarea materialului probator

administrat în cauză, că nu există niciun act doveditor al efectuării de către

reclamant a plângerii administrative prealabile la autoritatea pârâtă, așa cum

în mod imperativ dispune art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul H.M., solicitând casarea acesteia și

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

A susținut

recurentul-reclamant că împotriva actului administrativ atacat a formulat un

total de 3 contestații, atât către Direcția Națională Anticorupție, cât și

către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând

revocarea acestuia, înscrisurile doveditoare fiind depuse la dosarul cauzei,

condiții în care concluziile instanței de fond apar ca vădit eronate.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurent și a dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Art. 109

alin. (2) C. proc. civ. arată că „sesizarea instanței se poate face numai după

îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres

aceasta.”

Potrivit

dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, act normativ ce

fundamentează demersul juridic al reclamantului, „înainte de a se adresa

instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act

administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau

autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile

de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”

În speță,

prin

cererea dedusă judecății, reclamantul-recurent H.M. a supus controlului de

legalitate al instanței fișa de evaluare profesională pentru anul 2008.

Art. 18 alin. (2) și (3)

și (5) din ordinul nr. 5 din 11 februarie 2004 privind evaluarea activității și

conduitei ofițerilor de poliție judiciară din Parchetul Național Anticorupție prevede

că „fiecare ofițer de poliție judiciară (...) va putea contesta rezultatul evaluării.

Contestația se soluționează de către procurorul cu funcție de conducere ierarhic

superioară celui care a aprobat evaluarea, care are obligația de a dispune constituirea

unei comisii pentru cercetarea acesteia. Rezultatul cercetării va fi consemnat într-o

notă, cu propuneri corespunzătoare (...) persoana abilitată să soluționeze contestația

va decide, asupra contestației, prin hotărâre definitivă.”

Aceste dispoziții sunt

de natură a contura o procedură administrativă având ca obiect solicitarea reexaminării

deciziei privind calificativul acordat în urma evaluării, în sensul modificării

acestuia, procedură întrutotul în acord cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. j)

din Legea nr. 554/2004.

Analizând ansamblul înscrisurilor

depuse în cauză de către părți, Înalta Curte constată că la dosarul de fond se află

înscrisuri referitoare la soluționarea contestației reclamantului-recurent împotriva

calificativului obținut prin fișa de evaluare supusă examinării instanței de judecată,

mai mult, adresa pârâtei Direcția Națională Anticorupție făcând referire și la un

al doilea memoriu al reclamantului, înregistrat sub acest număr.

Coroborând textele de

lege anterior enunțate, Înalta Curte constată că, în speță, recurentul-reclamant

a îndeplinit procedura prealabilă specifică instituită de cadrul legal incident,

condiții în care aprecierile instanței de fond privind inadmisibilitatea cererii

reclamantului-recurent apar ca nefondate.

Pentru aceste considerente,

și constatând că prima instanță, pronunțându-se cu privire la excepția prealabilă

a inadmisibilității acțiunii, nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, în temeiul

art. 312 alin. (3) teza a III-a C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat și va trimite cauza

spre rejudecare către instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat

de către H.M. împotriva sentinței civile nr. 50 din data de 03 februarie 2010 a

Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2011.