ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4464/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 2074/99 din 9 martie 2010, reclamantul C.G. a solicitat în contradictoriu cu Direcția Națională Anticorupție și Serviciul Teritorial Iași, anularea calificativului „Bun”, acordat de conducerea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, ca urmare a evaluării activității și conduitei sale profesionale, aferente anului 2009, și recunoașterea calificativului „Foarte bun” și obligarea D.N.A. la acordarea acestui calificativ. Pârâta Direcția Națională Anticorupție, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Teritorial Iași al D.N.A.

și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași. Tribunalul Iași prin sentința nr. 445/CA din 04 mai 2010 și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Iași, cauza fiind înregistrată sub nr. 451/45/2010. Reclamantul a modificat acțiunea inițială solicitând și anularea hotărârii nr. 257 din 16 februarie 2010 emisă de procurorul-șef al D.N.A. prin care i s-a respins contestația și s-a menținut calificativul „Bun”, anularea calificativului „Bun”, acordat de conducerea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, ca urmare a evaluării activității și conduitei sale profesionale, aferente anului 2009, și recunoașterea calificativului „Foarte bun” și obligarea D.N.A.

la acordarea acestui calificativ. La termenul din 27 septembrie 2010 reclamantul a arătat că înțelege să se judece doar cu Direcția Națională Anticorupție. Față de modificarea acțiunii pârâta a invocat excepția lipsei procedurii prealabile în ceea ce privește solicitarea de anulare a hotărârii nr. 257 din 16 februarie 2010 emisă de procurorul-șef al D.N.A. Pârâta a mai invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că de la data emiterii hotărârii contestate, 16 februarie 2010, a luării la cunoștință de conținutul acesteia, la 26 februarie 2010, până la data modificării acțiunii în sensul solicitării și anulării acestei hotărâri s-au scurs 7 luni. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 292/CA din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile și a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune.

În consecință, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâta D.N.A. ca fiind prescrisă. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul face parte din cadrele Poliției Române și în perioada 1 ianuarie 2003-1 februarie 2010 și-a desfășurat activitatea, ca ofițer de poliție judiciară, în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, având gradul profesional de comisar.

Pe perioada detașării de la Ministerul Administrației și Internelor la Direcția Națională Anticorupție, cel în cauză a fost supus reglementărilor ce guvernează domeniul organizării și funcționării Direcției Naționale Anticorupție, inclusiv celor referitoare la evaluarea activității și conduitei ofițerilor de poliție judiciară, reglementări ce s-au materializat în ordinul nr. 5 din 11 februarie 2004, emis de procurorul general al Parchetului Național Anticorupție Pentru activitatea desfășurată în anul 2009, Serviciul Teritorial Iași a întocmit o fișă de evaluare, propunând acordarea calificativului „Bun”, propunere ce a fost aprobată de către procurorul-șef serviciu C.S.M. Luând cunoștință de calificativul acordat, reclamantul a contestat rezultatul evaluării la data de 13 ianuarie 2010, făcând precizarea că „evaluarea nu este obiectivă”, pentru argumente ce au fost dezvoltate într-un „referat”, aflat la Dosarul nr. 2074/99/2010.

În vederea soluționării contestației, procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție a emis ordinul nr. 6 din 11 februarie 2010, prin care a desemnat pe membrii Comisiei de soluționare a contestațiilor împotriva calificativelor acordate, urmare a evaluării activității desfășurate în anul 2009 de ofițerii de poliție judiciară. Procedând la examinarea contestației, Comisia de evaluare, prin nota din 15 februarie 2010, având în vedere și referatul din 12 februarie 2010 al procurorului-șef al Serviciului Teritorial Iași, a stabilit că „acordarea calificativului Bun, în cursul anului 2009, este corespunzător activității desfășurate de comisarul C.G., și propune menținerea acestui calificativ”.

Primind nota Comisiei de soluționare a contestației formulată de comisarul C.G., procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție a emis hotărârea nr. 257/2010 din 16 februarie 2010, prin care a decis respingerea contestației formulate, menținând calificativul „Bun”, acordat, soluție ce a fost comunicată celui în cauză prin adresa nr. 257/2010 din 24 februarie 2010. Luând cunoștință de soluția ce s-a dat la contestația formulată, C.G. a promovat prezenta acțiune, în temeiul Legii nr. 554/2004.

Examinând excepția lipsei procedurii prealabile ridicată de către pârâta Direcția Națională Anticorupție, Curtea a constatat că reclamantul a parcurs procedura prealabilă anterior promovării prezentei acțiuni, formulând în prealabil contestație potrivit art. 18 alin. (3) din Ordinul nr. 5/2004 emis de Procurorul General al Parchetului Național Anticorupție, care a fost soluționată prin respingerea acesteia prin hotărârea nr. 257/2010 din 16 februarie 2010. În ceea ce privește excepției prescripției dreptului la acțiune, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor ordinului nr. 5/2004, evaluarea activității profesionale, a pregătirii și a conduitei ofițerilor de poliție judiciară se realizează conform criteriilor menționate în fișa de evaluare, prevăzută în anexa la ordinul menționat, în perioadele și urmându-se etapele stabilite la art. 7, fișă ce se aduce la cunoștința celor vizați, după aprobare.

Din interpretarea dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea consideră că cel nemulțumit poate ataca în contencios administrativ, în principal, actul conducătorului instituției publice cu care se află în raporturi de serviciu, și doar în subsidiar actele premergătoare, respectiv fișa de evaluare, nefiind permis a se ataca actul primar fără a se ataca, în mod explicit, actul care finalizează procedura administrativă și care este definit de art. 18 alin. (5) din ordinul nr. 54/2004 ca fiind „definitiv”. Prin urmare instanța reține că prin modificarea acțiunii de la 27 septembrie 2010 reclamantul a solicit anularea hotărârii nr. 257/2010 din 16 februarie 2010, acesta fiind în fapt actul principal ce trebuia supus cenzurii instanței de contencios administrativ, un simplu calificativ acordat neputând fi asimilat unui act administrativ în înțelesul Legii nr. 554/2004.

Acțiunea reclamantului vizând anularea hotărârii nr. 257/2010 din 16 februarie 2010 a fost formulată prin precizările de la termenul din 27 septembrie 2010, instanța reținând că a fost depășit termenul imperativ de 6 luni prevăzut de lege de la care se poate deroga doar în condițiile art. 11 alin. (2), situație care nu a fost invocată și nici dovedită în vreun fel de reclamant. Prin urmare instanța a apreciat că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată și va fi admisă. Față de soluția ce urmează a fi dată capătului principal al acțiunii de respingere a acțiunii formulată împotriva hotărârii nr. 257/2010 ca fiind prescrisă, instanța nu mai poate analiza legalitatea și temeinicia actelor subsecvente care au stat la baza emiterii acestora.

În plus în ceea ce privește solicitarea reclamantului de a i se recunoaște calificativul „Foarte bun”, Curtea apreciază ca nefiind admisibilă o astfel de solicitare, întrucât, în exercitarea controlului de legalitate a actului ce finalizează procedura administrativă a evaluării, instanța este obligată să se rezume la a verifica, dacă actul contestat a fost emis sau nu cu respectarea procedurilor legale și dacă el îndeplinește condițiile de legalitate cerute de norma legală ce reglementează respectiva materie, fără a se putea substitui însă instituției publice pârâte, în ceea ce privește aprecierea activității și a conduitei ofițerilor de poliție judiciară din cadrul D.N.A. 3. Recursul declarat de C.G.

nu a fost motivat, fiind depuse concluzii cuprinzând motive ale recursului la data de 16 septembrie 2011. II. Decizia instanței de control judiciar Înalta Curte sesizată cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 303 C. proc. civ., situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 C. proc. civ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte, verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302 C. proc. civ., a constatat că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de lege în termenul arătat. În aceste condiții, Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea dreptului în termenul defipt de lege. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Întrucât recurentul nu a respectat dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii atacate, în termenele procedurale, Înalta Curte văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul formulat de C.G. împotriva sentinței nr. 292/CA din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel lași, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2011.