ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4464/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 2074/99 din 9 martie 2010, reclamantul C.G.

a solicitat în contradictoriu cu Direcția Națională Anticorupție și Serviciul

Teritorial Iași, anularea calificativului „Bun”, acordat de conducerea

Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, ca urmare a

evaluării activității și conduitei sale profesionale, aferente anului 2009, și

recunoașterea calificativului „Foarte bun” și obligarea D.N.A. la acordarea

acestui calificativ.

Pârâta Direcția

Națională Anticorupție, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive a Serviciului Teritorial Iași al D.N.A. și excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Iași.

Tribunalul Iași prin

sentința nr. 445/CA din 04 mai 2010 și-a declinat competența de soluționare a

acțiunii în favoarea Curții de Apel Iași, cauza fiind înregistrată sub nr.

451/45/2010.

Reclamantul a modificat

acțiunea inițială solicitând și anularea hotărârii nr. 257 din 16 februarie 2010

emisă de procurorul-șef al D.N.A. prin care i s-a respins contestația și s-a

menținut calificativul „Bun”, anularea calificativului „Bun”, acordat de

conducerea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, ca

urmare a evaluării activității și conduitei sale profesionale, aferente anului

2009, și recunoașterea calificativului „Foarte bun” și obligarea D.N.A. la

acordarea acestui calificativ.

La termenul din 27

septembrie 2010 reclamantul a arătat că înțelege să se judece doar cu Direcția

Națională Anticorupție.

Față de modificarea

acțiunii pârâta a invocat excepția lipsei procedurii prealabile în ceea ce

privește solicitarea de anulare a hotărârii nr. 257 din 16 februarie 2010 emisă

de procurorul-șef al D.N.A.

Pârâta a mai invocat

și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că de la data emiterii

hotărârii contestate, 16 februarie 2010, a luării la cunoștință de conținutul

acesteia, la 26 februarie 2010, până la data modificării acțiunii în sensul solicitării

și anulării acestei hotărâri s-au scurs 7 luni.

de Apel

Prin sentința nr.

292/CA din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași a fost respinsă excepția

lipsei procedurii prealabile și a fost admisă excepția prescripției dreptului

la acțiune.

În consecință,

instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu

pârâta D.N.A. ca fiind prescrisă.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut că

reclamantul face parte din cadrele

Poliției Române și în perioada 1 ianuarie 2003-1 februarie 2010 și-a desfășurat

activitatea, ca ofițer de poliție judiciară, în cadrul Direcției Naționale

Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, având gradul profesional de comisar.

Pe perioada detașării de la Ministerul Administrației și Internelor la Direcția

Națională Anticorupție, cel în cauză a fost supus reglementărilor ce guvernează

domeniul organizării și funcționării Direcției Naționale Anticorupție, inclusiv

celor referitoare la evaluarea activității și conduitei ofițerilor de poliție

judiciară, reglementări ce s-au materializat în ordinul nr. 5 din 11 februarie

2004, emis de procurorul general al Parchetului Național Anticorupție

Pentru activitatea

desfășurată în anul 2009, Serviciul Teritorial Iași a întocmit o fișă de

evaluare, propunând acordarea calificativului „Bun”, propunere ce a fost

aprobată de către procurorul-șef serviciu C.S.M.

Luând cunoștință de

calificativul acordat, reclamantul a contestat rezultatul evaluării la data de

13 ianuarie 2010, făcând precizarea că „evaluarea nu este obiectivă”, pentru

argumente ce au fost dezvoltate într-un „referat”, aflat la Dosarul nr.

2074/99/2010.

În vederea soluționării

contestației, procurorul-șef al Direcției Naționale Anticorupție a emis ordinul

nr. 6 din 11 februarie 2010, prin care a desemnat pe membrii Comisiei de

soluționare a contestațiilor împotriva calificativelor acordate, urmare a

evaluării activității desfășurate în anul 2009 de ofițerii de poliție

judiciară.

Procedând la

examinarea contestației, Comisia de evaluare, prin nota din 15 februarie 2010,

având în vedere și referatul din 12 februarie 2010 al procurorului-șef al

Serviciului Teritorial Iași, a stabilit că „acordarea calificativului Bun, în

cursul anului 2009, este corespunzător activității desfășurate de comisarul C.G.,

și propune menținerea acestui calificativ”.

Primind nota Comisiei

de soluționare a contestației formulată de comisarul C.G., procurorul-șef al

Direcției Naționale Anticorupție a emis hotărârea nr. 257/2010 din 16 februarie

2010, prin care a decis respingerea contestației formulate, menținând

calificativul „Bun”, acordat, soluție ce a fost comunicată celui în cauză prin

adresa nr. 257/2010 din 24 februarie 2010.

Luând cunoștință de

soluția ce s-a dat la contestația formulată, C.G. a promovat prezenta acțiune,

în temeiul Legii nr. 554/2004.

Examinând excepția lipsei

procedurii prealabile ridicată de către pârâta Direcția Națională Anticorupție,

Curtea a constatat că reclamantul a parcurs procedura prealabilă anterior

promovării prezentei acțiuni, formulând în prealabil contestație potrivit art.

18 alin. (3) din Ordinul nr. 5/2004 emis de Procurorul General al Parchetului

Național Anticorupție, care a fost soluționată prin respingerea acesteia prin hotărârea

nr. 257/2010 din 16 februarie 2010.

În ceea ce privește excepției

prescripției dreptului la acțiune, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor ordinului

nr. 5/2004, evaluarea activității profesionale, a pregătirii și a conduitei

ofițerilor de poliție judiciară se realizează conform criteriilor menționate în

fișa de evaluare, prevăzută în anexa la ordinul menționat, în perioadele și

urmându-se etapele stabilite la art. 7, fișă ce se aduce la cunoștința celor

vizați, după aprobare.

Din interpretarea

dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea consideră că cel nemulțumit poate

ataca în contencios administrativ, în principal, actul conducătorului

instituției publice cu care se află în raporturi de serviciu, și doar în

subsidiar actele premergătoare, respectiv fișa de evaluare, nefiind permis a se

ataca actul primar fără a se ataca, în mod explicit, actul care finalizează

procedura administrativă și care este definit de art. 18 alin. (5) din ordinul

nr. 54/2004 ca fiind „definitiv”.

Prin urmare instanța

reține că prin modificarea acțiunii de la 27 septembrie 2010 reclamantul a

solicit anularea hotărârii nr. 257/2010 din 16 februarie 2010, acesta fiind în

fapt actul principal ce trebuia supus cenzurii instanței de contencios

administrativ, un simplu calificativ acordat neputând fi asimilat unui act

administrativ în înțelesul Legii nr. 554/2004.

Acțiunea

reclamantului vizând anularea hotărârii nr. 257/2010 din 16 februarie 2010 a

fost formulată prin precizările de la termenul din 27 septembrie 2010, instanța

reținând că a fost depășit termenul imperativ de 6 luni prevăzut de lege de la

care se poate deroga doar în condițiile art. 11 alin. (2), situație care nu a

fost invocată și nici dovedită în vreun fel de reclamant. Prin urmare instanța

a apreciat că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată și va

fi admisă.

Față de soluția ce

urmează a fi dată capătului principal al acțiunii de respingere a acțiunii

formulată împotriva hotărârii nr. 257/2010 ca fiind prescrisă, instanța nu mai

poate analiza legalitatea și temeinicia actelor subsecvente care au stat la

baza emiterii acestora.

În plus în ceea ce

privește solicitarea reclamantului de a i se recunoaște calificativul „Foarte

bun”, Curtea apreciază ca nefiind admisibilă o astfel de solicitare, întrucât,

în exercitarea controlului de legalitate a actului ce finalizează procedura

administrativă a evaluării, instanța este obligată să se rezume la a verifica,

dacă actul contestat a fost emis sau nu cu respectarea procedurilor legale și

dacă el îndeplinește condițiile de legalitate cerute de norma legală ce

reglementează respectiva materie, fără a se putea substitui însă instituției

publice pârâte, în ceea ce privește aprecierea activității și a conduitei

ofițerilor de poliție judiciară din cadrul D.N.A.

de

C.G.

nu a fost motivat, fiind depuse concluzii cuprinzând motive ale recursului la

data de 16 septembrie 2011.

II. Decizia instanței

de control judiciar

Înalta Curte sesizată

cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu a fost

motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 303 C. proc. civ., situație

în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 C. proc. civ.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin

însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2)

se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea

hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte,

verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302 C. proc. civ., a

constatat că recurentul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale prevăzute de

lege în termenul arătat.

În aceste condiții,

Înalta Curte va aplica sancțiunea procedurală determinată de neexercitarea

dreptului în termenul defipt de lege.

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părțile au îndatorirea ca, în

condițiile legii să urmărească desfășurarea și

finalizarea procesului. De asemenea,

ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile

procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze

pretențiile și apărările.

Întrucât

recurentul nu a

respectat dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de

nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii atacate, în termenele procedurale,

Înalta Curte văzând dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun

că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica

sancțiunea procedurală arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

formulat de C.G. împotriva sentinței nr. 292/CA din 22 noiembrie 2010 a Curții

de Apel lași, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2011.