ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 289 din 5 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. 7306/333/2009 s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Vaslui și în baza art. 39 alin. (1) C. pen. și art. 42 C. proc. pen., rap. la art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art. 29 pct. 1 lit.,a C. proc. pen. și art. 40 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de petentul L.V. împotriva rezoluției nr. 68/P din 28 mai 2009 a Direcției Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, dată în Dosarul nr. 68/P/2008, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că petentul L.V. a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 413/11/2/2009 din 30 octombrie 2009 a procurorului șef din cadrul Direcției Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 68/P/2008 din 28 mai 2009 a Direcției Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, dată în dosarul nr. 68/P/2008. Petentul a susținut, în esență, faptul că procurorii care au instrumentat cauza nu s-au pronunțat asupra unor înscrisuri, pe care el le-a depus la dosar și că, în opinia petiționarului au valoare probatorie; nu s-a stabilit valoarea prejudiciului cauza și nu s-au analizat toate probele.

Plângerea introductivă întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. a fost completată și precizată ulterior de petiționar. La termenul din 4 martie 2010 reprezentantul Ministerului Public - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași a invocat excepția necompetenței materiale și după calitatea persoanei, a Judecătoriei Vaslui, față de împrejurarea că în cauză unul dintre intimați are calitatea de membru al Parlamentului României. Pronunțându-se asupra excepției invocate, instanța a reținut că prin rezoluția nr. 68/P/2008 din 28 mai 2009 a Direcției Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași s-a dispus în temeiul art. 228 C. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. neînceperea urmăririi penale împotriva numiților B.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 254 C. pen. rap. la art. 5 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 2 din Legea nr. 78/2000; B.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 255 C. pen. rap. la art. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale față de D.B. și B.D.) și art. 25 C. pen. rap. la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000; B.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/200 și A.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 255 C. pen. rap. la art. 5 din Legea nr. 78/2000. Nemulțumit de soluția dispusă de procuror petentul a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc.

pen. iar procurorul șef din cadrul Direcției Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași a respins plângerea ca nefondată. În argumentarea sentinței de declinare a competenței în favoarea Înaltei Curți, instanța, a avut în vedere dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., dar și pe cele ale art. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., art. 29 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. și art. 40 pct. 1 lit. a) din același act normativ, precum și calitatea de deputat, membru în Comisia pentru muncă și protecție socială pe care intimatul B.D. o avea la momentul la care s-ar fi consumat fapta imputată. Investită cu judecarea cauzei de față, Înalta Curte, examinând plângerea formulată de petiționar, respectiv actele și lucrările din dosar reține că prin două petiții adresate Direcției Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași petiționarul L.V.

a susținut că intimatul B.D. - director al A.J.O.F.M. Vaslui ar fi semnat un contract de vânzare-cumpărare pentru o parte a unui imobil cu destinația de locuințe, vândut de intimatul B.V. cu sprijinul deputatului B.D. - membru în Comisia pentru muncă și protecție socială a Parlamentului României, act de vânzare-cumpărare nelegal, în opinia petentului, act care ar fi inclus și un hol ce permitea accesul la scara de evacuare, iar pentru aceasta ar fi primit împreună cu soția sa o excursie în Franța. A mai susținut petentul, că intimatul B.D. în calitatea sa de deputat, ar fi favorizat tranzacția în care au fost implicați intimații B.D. și B.V., iar pentru această favorizare ar fi primit de la intimatul A.F.

- fost director al Hidroelectrica SA Vaslui, o suprafață de teren. În fine a mai arătat petiționarul că intimații B.V. și A.F. ar fi primit un teren de 410 mp din domeniul public al Primăriei Vaslui ca o recompensă pentru executarea sediului Romtelecom Vaslui. În cauză s-au efectuat cercetări, solicitându-se relații de la A.J.O.F.M. Vaslui, respectiv documentația achiziției publice la care s-a referit petiționarul și au fost audiate părțile. În urma actelor premergătoare efectuate s-a concluzionat, că în cauză nu există indicii temeinice care să ducă la concluzia indubitabilă a săvârșirii faptelor imputate, astfel că s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de intimații din cauza de față, constatându-se că faptele nu există.

Înalta Curte, examinând rezoluția atacată în raport de criticile invocate de petiționar în plângerea sa, cât și din oficiu constată, că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror în cauză este corectă. În condițiile în care aspectele reclamate de petent au fost verificate în baza actelor premergătoare și nu au rezultat indicii privind săvârșirea unei infracțiuni de către intimați, care să intre în sfera de competentă a Direcția Națională Anticorupție, iar procurorul de caz a lămurit toate aspectele descrise de petiționar în sesizările sale, soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză, în temeiul art. 10 lit. a) este legală și temeinică, urmând a fi menținută ca atare.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a), teza finală C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționar și va menține rezoluția atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul L.V. împotriva rezoluției nr. 68/P/2009 din 28 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 26 aprilie 2010.