ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 314/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 186/CA din 5 iulie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea introdusă de reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Anticorupție și Direcția Generală Anticorupție – Serviciul teritorial Iași. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul este ofițer operativ din anul 1997, având gradul profesional de comisar, și că, din anul 2004, până în anul 2010, el și-a desfășurat activitatea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, în calitate de ofițer de poliție judiciară.

Pentru activitatea desfășurată în anul 2009, Serviciul teritorial Iași a întocmit o fișă de evaluare a reclamantului, propunându-se acordarea calificativului „Bun”, propunere aprobată, reținându-se „lipsa de eficiență în culegerea de informații și în valorificarea acestora”, dar și că acesta „are o bună pregătire profesională și manifestă o atitudine corectă în relațiile cu justițiabilii”. Luând cunoștință de calificativul acordat, reclamantul a contestat rezultatul evaluării la data de 12 ianuarie 2010, făcând precizarea că „evaluarea nu este obiectivă", pentru argumente ce au fost dezvoltate într-un „referat”.

Pentru soluționarea contestației, Comisia de evaluare, prin Nota nr. 259 din 15 februarie 2010, având în vedere și referatul din 12 februarie 2010 al procurorului șef al Serviciului teritorial Iași, a stabilit că „acordarea calificativului Bun, în cursul anului 2009, este corespunzător activității desfășurate de comisarul G.C., nu motivează admiterea contestației și propune menținerea acestui calificativ”. Primind nota Comisiei de soluționare a contestației formulată de comisarul Gâtlan Costel, procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție a emis Hotărârea nr. 259/2010 din 16 februarie 2010, prin care a decis respingerea contestației formulate, menținând calificativul „Bun”, acordat, soluție ce a fost comunicată celui în cauză prin adresa nr. 259/2010 din 24 februarie 2010 și împotriva căreia a promovat acțiune în instanță reclamantul, solicitând anularea procedurii de evaluare și a calificativului „Bun” și recunoașterea calificativului „Foarte Bun”.

Examinând cadrul legal incident în speță și făcând aplicarea dispozițiilor art. 120 alin. (4) din H.G. nr. 611/2008, instanța de fond a apreciat că persoana nemulțumită de rezultatul final al evaluării poate ataca în contencios administrativ, în principal, actul conducătorului instituției publice cu care se află în raporturi de serviciu, și doar în subsidiar actele premergătoare, respectiv fișa de evaluare. Prima instanță a arătat că întrucât prin cererea introductivă de instanță și prin precizările făcute pe parcursul soluționării litigiului reclamantul s-a rezumat la a cere doar anularea procedurii de evaluare și a calificativului „Bun” acordat de conducerea Serviciului teritorial Iași al D.N.A.

fără a solicita și anularea Hotărârii nr. 259 din 16 februarie 2010 a procurorului șef al Direcției Naționale Anticorupție, deși acest act era cel prin care se finaliza procedura de evaluare, act definitiv în calea administrativă de atac, acțiunea reclamantului nu este conformă cerințelor legale aplicabile în materie, respectiv prevederilor art. 120 alin. (4) din H.G. nr. 611/2008.

Instanța fondului a mai apreciat că solicitarea reclamantului de a i se recunoaște calificativul „Foarte Bun” este inadmisibilă, întrucât, în exercitarea controlului de legalitate a actului ce finalizează procedura administrativă a evaluării, instanța este obligată să se rezume la a verifica dacă actul contestat a fost emis sau nu cu respectarea procedurilor legale și dacă el îndeplinește condițiile de legalitate cerute de norma legală ce reglementează respectiva materie, fără a se putea substitui însă instituției publice pârâte, în ceea ce privește aprecierea activității și a conduitei ofițerilor de poliție judiciară din cadrul D.N.A., chiar dacă acest act, prin natura sa, poate conține și un anumit grad de subiectivism, considerând că doar cel cu care reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu era în drept să aprecieze dacă activitatea și performanțele profesionale ale funcționarului public cu statut special răspund comandamentelor activității pe care structura administrativă le are de îndeplinit.

Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză de către pârâta Direcția Națională Anticorupție cu motivarea că din moment ce fișa de evaluare contestată a fost întocmită de Serviciul teritorial Iași, structură organizatorică în cadrul căreia reclamantul și-a desfășurat activitatea în calitate de ofițer de poliție judiciară, în limitele competențelor recunoscute, aceasta are a răspunde, în principiu, de legalitatea actului administrativ întocmit, având în vedere că regula în materia contenciosului administrativ este aceea că nu statutul de persoană juridică este cel care determină calitatea procesuală, ci simpla capacitate de a emite acte administrative în regim de putere publică.

2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul G.C., care a invocat ca temei legal dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ., fără a se raporta la vreunul dintre motivele de recurs, dar invocând critici care se circumscriu motivului prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că instanța de fond a apreciat în mod greșit că acțiunea sa nu îndeplinește condițiile dispozițiilor Ordinului nr. 5/2004 emis de Procurorul General al Parchetului Național Anticorupție și, respectiv, prevederilor art. 120 alin. (4) din H.G. nr. 611/2008, pe care le-a interpretat și aplicat greșit, respingându-i acțiunea ca inadmisibilă, fără a mai cerceta fondul cauzei.

3. Soluția instanței de recurs. Recursul este întemeiat. Într-adevăr, instanța de fond a respins acțiunea recurentului-reclamant motivând, cu alte cuvinte, că în cauză, actul administrativ producător de efecte juridice este Hotărârea nr. 259/2010 prin care procurorul șef al D.N.A. a respins contestația formulată împotriva calificativului aprobat, în timp ce fișa de evaluare și procedura de evaluare sunt acte premergătoare, or, recurentul nu a atacat actul administrativ ci actele premergătoare, care, potrivit dispozițiilor generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, pot fi atacate doar odată cu actul administrativ apt să producă efecte juridice.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art. 18 alin. (5) din Ordinul nr. 5/2004 și la dispozițiile art. 120 alin. (4) din H.G. nr. 611/2008. Într-adevăr, evaluarea activității și conduitei ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție este reglementată prin Ordinul nr. 5/2004 emis în temeiul O.U.G. nr. 43/2002 și ale Legii nr. 5/2004 emis în temeiul O.U.G. nr. 43/2002 și ale Legii nr. 360/2002. Din dispozițiile generale ale Ordinului nr. 5/2004 rezultă că procedura de evaluare și întocmirea fișei de evaluare a ofițerilor de poliție judiciară din cadrul D.N.A.

include: - „calificativul propus” de procurorul în subordinea sau coordonarea căruia își desfășoară activitatea în mod nemijlocit; - „calificativul aprobat” de procurorul ierarhic superior celui care a propus calificativul respectiv; - „calificativul contestat” în situația în care ofițerul este nemulțumit de rezultatul evaluării; - „calificativul final”, rezultat în urma soluționării contestației de către procurorul cu funcție de conducere ierarhic superioară celei care a aprobat evaluarea. Astfel, potrivit art. 18 alin. (5) din Ordinul nr. 5/2004, procurorul competent va decide asupra contestației prin hotărâre definitivă și va consemna rezultatul în fișa de evaluare.

Deci, hotărârea de soluționare a contestației finalizează nu numai procedura de evaluare dar și fișa de evaluare, care reprezintă actul administrativ producător de efecte juridice în privința evaluării ofițerului, conținând inclusiv calificativul final, acordat sau menținut prin hotărârea de soluționare a contestației. Oricum, prin precizarea de acțiune aflată la fila 12 din dosarul Curții de apel, rezultă că recurentul-reclamant precizase în mod expres că înțelege să se judece cu Serviciul teritorial Iași pentru fișa de evaluare pentru activitatea desfășurată în anul 2009, cât și cu D.N.A. – Structura centrală pentru faptul că i-a respins contestația, existând astfel suficiente elemente că a atacat și Hotărârea nr. 259/2010 prin care fusese soluționată contestația formulată împotriva „calificativului aprobat”.

De altfel, Curtea de apel, în situația în care ar fi considerat că recurentul-reclamant nu a atacat și Hotărârea nr. 259/2010 a procurorului șef al D.N.A., autoritate publică centrală, ar fi însemnat că trebuia să se considere necompetentă să soluționeze cauza, lucru pe care, în mod corect, nu l-a făcut. Oricum, chiar dacă recurentul-reclamant nu a invocat acest lucru, instanța de recurs reține că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, respingând acțiunea ca inadmisibilă, fără a o menționa in terminis , cu încălcarea dreptului la apărare și a contradictorialității, prin surprinderea acestuia și lipsirea de posibilitatea de a se apăra cu privire la un aspect juridic de natură să-i paralizeze demersul juridic și să-i limiteze accesul la justiție.

În ceea ce privește dispozițiile art. 120 din H.G. nr. 611/2008, instanța de recurs reține că, în materia evaluării activității și conduitei ofițerilor de poliție judiciară din cadrul D.N.A. rămân pe deplin aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 5/2004. În concluzie, pentru motivele prezentate mai sus, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de recurentul-reclamant G.C. împotriva sentinței civile nr. 186/CA din 5 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare către instanța de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2011.