ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4549/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată,inițial, pe rolul

Judecătoriei Baia Mare reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâtului

Ministerul Administrației și Internelor, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor

O.M.A.L. a solicitat anularea hotărârii din 12 mai 2009 pronunțată de către

Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul pârâtului Ministerul

Administrației și Internelor.

Pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor a formulat întâmpinare prin care a invocat

excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Baia Mare, iar prin sentința

civilă nr. 10058 din data de 26 noiembrie 2009, Judecătoria Baia-Mare a admis

excepția necompetenței sale materiale invocată de pârât și a declinat în

favoarea Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,

competența de soluționare a plângerii formulată de reclamantul C.M., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor.

În considerentele sentinței,

s-a reținut că hotărârea atacată are natura juridică a unui act administrativ jurisdicțional

de autoritate emis de un organ al administrației publice centrale, astfel că în

temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. combinat cu art. 43 din O.G.

nr. 121/1998 raportat la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și 10 alin. (1)

și (3) din același act normativ, a admis excepția necompetenței sale materiale.

Investită cu soluționarea

cauzei, Curtea de Apel Cluj, prin sentința nr. 341 din 29 septembrie 2010 a admis

acțiunea formulată de către reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, și, în consecință,

a anulat hotărârea din 12 mai 2009.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a constatat, așa cum reiese din considerentele sentinței,următoarele:

Prin procesul-verbal de

cercetare administrativă din data de 27 februarie 2007, a fost aprobată „emiterea,

în scris a deciziei de imputare, în temeiul art. 25 alin. (1) din instrucțiunile

Ministerului Administrației și Internelor nr. 830/1999 privind răspunderea materială

a militarilor pentru pagubele produse, de către contabilul șef al Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră în sarcina col.(r) C.M., în valoare de 2.013,75

RON”.

Decizia de imputare în

discuție a fost menținută prin hotărârea din data de 18 septembrie 2007, emisă de

Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției

de Frontieră.

Prin hotărârea din data

de 19 decembrie 2007 Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor a admis plângerea formulată de către reclamant împotriva

hotărârii din 18 septembrie 2007, a desființat actul administrativ - jurisdicțional

menționat, a anulat decizia de imputare și a dispus efectuarea unor noi cercetări

administrative de către o comisie din cadrul Corpului de Control al ministrului

administrației și internelor (în prezent Direcția Generală Control și Audit Intern).

Ulterior, prin hotărârea

din data de 31 decembrie 2007, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a admis cererea

de repunere în termen formulată de directorul general al Corpului de control, chestor

de poliție C.M.A., în vederea efectuării cercetării administrative în cauza privind

paguba reținută in sarcina domnului C.M.

Prin procesul-verbal de

cercetare administrativă din data de 24 februarie 2008, s-a propus „emiterea deciziei

de imputare, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) din O.G. nr. 121/1998,

pentru suma de 2.401,77 RON, în sarcina col.(r) C.M. reprezentând contravaloarea

unor curse efectuate nelegal, cu autovehiculul L. cu nr. de înmatriculare XXX și

N.T. cu nr. de înmatriculare YYY, în zilele de 30 august; 1 septembrie; 30

septembrie; 1 octombrie; 3 octombrie; 4octombrie; 5 octombrie și 25 octombrie 2006,

când figura internat în spital sau în concediu medical și fără aprobarea inspectorului-șef

dată pe foile de parcurs, pentru cursele executate în afara planului de transport”.

A fost emisă o nouă decizie

de imputare din 27 februarie 2008, de către Corpul de control al ministrului internelor

și reformei administrative (în prezent Direcția Generală Control și Audit Intern).

Prin hotărârea din data

de 4 februarie 2009, Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Corpului

de control al ministrului internelor și reformei administrative a respins ca neîntemeiată

calea de atac promovată de către persoana în discuție.

În cauză, plângerea formulată

de către reclamant împotriva hotărârii a fost respinsă prin hotărârea din data de

12 mai 2009, pronunțată de către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor, hotărâre a cărei anulare se solicită

prin prezenta acțiune.

Pentru a ajunge la concluzia

anulării hotărârii din 12 mai 2009, instanța de fond a reținut că în cauză nu s-a

dat eficiență principiului neagravării situației în propria cale de atac, principiu

care se aplică și etapei administrative, prealabilă etapei judiciare, aceasta pentru

că în cursul procedurii administrative prevăzută de O.G. nr. 121/1998, în calea

de atac a reclamantului contestator nu i se poate agrava propria situație, astfel

spus în cadrul noii cercetări administrative nu se putea stabili în sarcina acestuia

un prejudiciu mai mare decât cel stabilit cu ocazia primei cercetări administrative,

pentru că noua cercetare este urmare admiterii plângerii sale.

În al doilea rând, instanța

de fond a reținut că în cauză s-a dispus efectuarea unor noi cercetări administrative

prin hotărârea din 19 decembrie 2007 de către Comisia de jurisdicție a imputațiilor

din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, ori noua cercetare trebuia

efectuată în maximum 60 de zile începând cu data de 19 decembrie 2007, adică până

cel mai târziu la 27 februarie 2008, după împlinirea termenului de 60 de zile.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate, formulând, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a pronunțat

sentința cu ignorarea dispozițiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., nepunând în

discuția părților, deși era obligată, excepția de nulitate a actului administrativ

atacat și a admis acțiunea exclusiv pentru motive de fapt și de drept invocate din

oficiu, fapt ce determină nulitatea hotărârii formulată în cauză. Instanța de fond

a încălcat astfel principiul contradictorialității;

- în raport de faptul

că hotărârea din 19 decembrie 2007 a fost comunicată Corpului de control din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor la data de 28 decembrie 2007, iar pe de

altă parte, hotărârea prin care Comisia de jurisdicție a Imputațiilor din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor a aprobat cererea de repunere în termen

formulată de Corpul de control, a fost pronunțată la data de 31 decembrie 2007,

este evidentă legalitatea cercetării administrative dispusă împotriva intimatului-reclamant,

în raport de cele două date mai sus menționate, urmând a se calcula termenul de

60 de zile în care era obligatoriu a se finaliza cercetarea prealabilă;

- cererea de repunere

în termen, formulată de șeful Corpului de control și admisă de către Comisia de

jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor,

prin hotărârea din 31 decembrie 2007, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) din

O.G. nr. 121/1998 este definitivă și a produs efecte juridice de la data pronunțării,

astfel că numai printr-o eroare instanța de fond a considerat că nu a fost respectat

termenul de 60 de zile de efectuare a noii cercetări administrative, reținând tardivitatea

realizării acesteia;

- instanța de fond a ignorat

faptul că repunerea în termen s-a dispus pentru că „în cauză nu a fost efectuată

o cercetare administrativă completă, în sensul dispozițiilor pct. 90 din instrucțiunile

Ministerului Administrației și Internelor nr. 830/1999 și cu referire expresă la

lit. a) a acestuia, respectiv stabilirea unei valori certe a pagubei”, apreciind

greșit că este aplicabil principiul neagravării situației în propria cale de atac.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis, potrivit considerentelor ce urmează.

Potrivit art. 129

alin. (4) C. proc. civ.: „cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe

care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul

este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum

și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă

nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare”.

Prin sentința ce face

obiectul prezentului recurs, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul

C.M. și a dispus anularea Hotărârii nr. 40 din 12.05.2009 emisă de Comisia de Jurisdicție

a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, reținând că

nu a fost respectat principiul neagravării situației în propria cale de atac și

că noua cercetare administrativă dispusă s-a efectuat tardiv, cu depășirea termenului

de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, aspecte ce nu

au fost puse în discuția părților, procedând la soluționarea cauzei în baza altui

temei juridic decât cel ce a făcut obiectul dezbaterilor.

Din conținutul încheierii

pronunțate în ședința publică din 22 septembrie 2010, în care s-au consemnat dezbaterile

cu ocazia soluționării de fond a cauzei, încheiere ce face corp comun cu sentința

pronunțată și atacată cu recurs, rezultă că nu au fost puse în discuție și nu s-a

făcut referire la aspectele de nulitate pe care instanța le-a avut în vedere la

pronunțarea soluției și în baza cărora a constatat că este nulă hotărârea din 12

mai 2009 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor.

Față de prevederile

art. 129 alin. (4) C. proc. civ., enunțat mai sus, este limpede că instanța de fond

a încălcat principiul contradictorialității, lipsind părțile de posibilitatea de

a se apăra, ceea ce atrage nulitatea hotărârii pronunțate în sensul prevăzut de

art. 105 C. proc. civ.

Așa fiind, recursul declarat

se privește ca fondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi admis, iar

sentința casată, cauza urmând a fi trimisă la aceeași instanță spre rejudecare.

Având în vedere soluția

adoptată de casare cu trimitere, judecata urmând a fi reluată cu respectarea tuturor

principiilor de drept, inclusiv cel al contradictorialității, instanța de control

judiciar consideră că este inutil a mai analiza și celelalte critici aduse sentinței

și care privesc aspectele pentru care instanța de fond a considerat nulă hotărârea

atacată, toate acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond în rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței nr. 341 din

29 septembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie

2011.