ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2972/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Baia Mare, reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, a solicitat anularea Hotărârii nr. 40 din 12 mai 2009, pronunțată de către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul pârâtului Ministerul Administrației și Internelor.

Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Baia Mare, iar prin Sentința civilă nr. 10058 din data de 26 noiembrie 2009, Judecătoria Baia Mare a admis excepția necompetenței sale materiale invocată de pârât și a declinat în favoarea Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a plângerii, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 43 din O.G. nr. 121/1998 raportat la art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și 10 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Cluj, prin Sentința nr. 341 din 29 septembrie 2010, a admis acțiunea formulată de către reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, și, în consecință, a anulat Hotărârea nr. 40 din 12 mai 2009. Pentru a se pronunța astfel instanța a constatat următoarele: Prin Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 490519 din data de 27 februarie 2007, a fost aprobată "emiterea, în scris, a deciziei de imputare, în temeiul art. 25 alin. (1) din Instrucțiunile M.A.I. nr. 830/1999 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse, de către contabilul șef al I.G.P.F.

în sarcina col.(r) C.M., în valoare de 2.013,75 RON". Decizia de imputare în discuție a fost menținută prin Hotărârea nr. 765904 din data de 18 septembrie 2007, emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră. Prin Hotărârea nr. 85 din data de 19 decembrie 2007 Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a admis plângerea formulată de către reclamant împotriva Hotărârii nr. 765904 din 18 septembrie 2007, a desființat actul administrativ-jurisdicțional menționat, a anulat decizia de imputare și a dispus efectuarea unor noi cercetări administrative de către o comisie din cadrul Corpului de Control al Ministrului Administrației și Internelor (în prezent Direcția Generală Control și Audit Intern).

Ulterior, prin Hotărârea nr. 87 din data de 31 decembrie 2007, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a admis cererea de repunere în termen formulată de directorul general al Corpului de control, chestor de poliție C.M., în vederea efectuării cercetării administrative în cauza privind paguba reținută în sarcina domnului C.M. Prin Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 125.859 din data de 24 februarie 2008, s-a propus "emiterea deciziei de imputare, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) din O.G. nr. 121/1998, pentru suma de 2.401,77 RON, în sarcina col.(r) C.M. reprezentând contravaloarea unor curse efectuate nelegal, cu autovehiculul L. cu nr. de înmatriculare B-XX-XXX și N.T.

cu nr. de înmatriculare VS-YY-YYY, în zilele de 30 august; 1 septembrie; 30 septembrie; 1 octombrie; 3 octombrie; 4 octombrie; 5 octombrie și 25 octombrie 2006, când figura internat în spital sau în concediu medical și fără aprobarea inspectorului-șef dată pe foile de parcurs, pentru cursele executate în afara planului de transport". A fost emisă o nouă Decizie de imputare sub nr. 125859 din 27 februarie 2008, de către Corpul de control al ministrului internelor și reformei administrative (în prezent Direcția Generală Control și Audit Intern). Prin Hotărârea nr. 185124 din data de 4 februarie 2009, Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Corpului de control al ministrului internelor și reformei administrative a respins ca neîntemeiată calea de atac promovată de către persoana în discuție.

În cauză, plângerea formulată de către reclamant împotriva Hotărârii nr. 185124 a fost respinsă prin Hotărârea nr. 40 din data de 12 mai 2009, pronunțată de către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, hotărâre a cărei anulare se solicită prin prezenta acțiune. Pentru a ajunge la concluzia anulării Hotărârii nr. 40 din 12 mai 2009, instanța de fond a reținut că în cauză nu s-a dat eficiență principiului "neagravării situației în propria cale de atac, principiu care se aplică și etapei administrative, prealabilă etapei judiciare, aceasta pentru că în cursul procedurii administrative prevăzută de O.G.

nr. 121/1998, în calea de atac a reclamantului contestator nu i se poate agrava propria situație, altfel spus în cadrul noii cercetări administrative nu se putea stabili în sarcina acestuia un prejudiciu mai mare decât cel stabilit cu ocazia primei cercetări administrative, pentru că noua cercetare este urmarea admiterii plângerii sale. În al doilea rând, instanța de fond a reținut că în cauză s-a dispus efectuarea unor noi cercetări administrative prin Hotărârea nr. 85 din 19 decembrie 2007 de către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I., or noua cercetare trebuia efectuată în maximum 60 de zile începând cu data de 19 decembrie 200, adică până cel mai târziu la 27 februarie 2008, după împlinirea termenului de 60 de zile.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, care a fost admis, prin Decizia nr. 4549 din 5 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 6039/182/2009, a fost casată sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut faptul că cele două motive de nulitate a actului atacat, care au fost validate de către prima instanță nu au fost invocate de către reclamant și nici nu au fost puse în discuția contradictorie a părților, încălcând astfel principiul contradictorialității.

Fiind astfel învestită, în rejudecare, Curtea a invocat, la termenul din data de 14 decembrie 2011, motivul de nelegalitate a actului atacat constând în încălcarea principiului neagravării situației reclamantului în propria cale de atac, care nu a fost combătut pertinent prin recursul declarat și nici în rejudecare, motiv pentru care s-a admis acțiunea formulată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 763 din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea formulată de reclamantul C.M. și a dispus anularea Hotărârii nr. 40 din 12 mai 2009, cu consecința anulării Deciziei de imputare nr. 125859 din 27 februarie 2008. În opinia Curții, pârâtul nu a combătut pertinent teza conform căreia trebuie valorificate principiile de ordine publică ale dreptului procesual civil, cum este cel al neagravării situației în propria cale de atac, principii care se aplică și etapei administrative prealabile etapei judiciare.

Altfel spus, și în cursul procedurii administrative prevăzute de O.G. nr. 121/1998, în calea de atac a reclamantului contestator, nu i se poate agrava propria situație. Or, cum prin Hotărârea nr. 85 din data de 19 decembrie 2007, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a admis plângerea formulată de către reclamant împotriva Hotărârii nr. 765904 din 18 septembrie 2007, fiind anulată decizia de imputare și dispunându-se efectuarea unei noi cercetări administrative de către o comisie din cadrul "Corpului de Control al ministrului administrației și internelor" (în prezent Direcția Generală Control și Audit Intern) - s-a apreciat că în cadrul acestei noi cercetări, nu se putea stabili în sarcina reclamantului contestator un prejudiciu mai mare decât cel stabilit inițial, pentru că noua cercetare este consecința admiterii plângerii sale.

Întrucât prima decizie de imputare a fost emisă pentru suma de 2.013,75 RON, iar, urmare a admiterii căilor administrativ-jurisdicționale de atac, promovate de reclamant, a doua decizie de imputare vizează suma de 2.401,77 RON, a reținut instanța că rezultă fără dubiu că petentului i s-a creat o situație mai grea în propria cale de atac, încălcarea acestui principiu determinând nulitatea Hotărârii nr. 40 din data de 12 mai 2009, pronunțată de către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Nu au putut fi reținute apărările pârâtului conform cărora nu ar fi incident principiul neagravării situației în propria cale de atac, din moment ce repunerea în termen s-a dispus pentru că "în cauză nu a fost efectuată o cercetare administrativă completă, în sensul dispozițiilor pct. 90 din Instrucțiunile M.I.

nr. 830/1999 și cu referire expresă la lit. a) a acestuia, respectiv stabilirea unei valori certe a pagubei", întrucât, pe de o parte, motivele pentru care a fost admisă cererea de repunere în termen sunt nerelevante, din perspectiva motivului de nulitate validat de către instanță. Pe de altă parte, a mai reținut instanța că indiferent de motivele care au determinat admiterea primei plângeri a reclamantului, principiul non reformatio in pejus este incident și trebuia să fie respectat de către pârât. 3. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs Ministerul Administrației și Internelor, în prezent Ministerul Afacerilor Interne, pentru motivele prevăzute de art. 304 1 C. proc.

civ. 3.1. Sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității. Instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., nu a pus în discuția părților excepția de nulitate a actului administrativ atacat și a admis acțiunea exclusiv pentru motivele de fapt și de drept invocate din oficiu, fapt ce determină nulitatea hotărârii judecătorești recurate. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 4549/2010, a admis recursul instituției, a casat hotărârea judecătorească și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, constatând că nu a fost pusă în discuția părților aceeași excepție de nulitate a actului administrativ.

Cu ocazia rejudecării, Curtea de Apel Cluj a invocat din nou motivul de nelegalitate a actului atacat constând în încălcarea principiului neagravării situației reclamantului în propria cale de atac, motiv care a fost admis, fără a fi adus la cunoștința părții. 3.2. Judecătorul fondului a preluat motivarea primei instanțe de judecată și a reținut, în mod nelegal, că a fost încălcat principiul de drept non reformatio in pejus. În cauză au fost respectate dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, comandantul/șeful unității a fost repus în termenul de soluționare a cercetării administrative, prin Hotărârea nr. 85/2007 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor, act neatacat de către intimatul-reclamant.

Cu acea ocazie, constatându-se că nu s-a stabilit o valoare certă a pagubei, s-a admis cererea de repunere în termen. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată 1. Recursul este fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. 1.1. Cu privire la soluționarea încălcării principiului contradictorialității procesului Motivul de recurs nu este întrunit, avându-se în vedere că la termenul de judecată din 14 decembrie 2011, instanța de fond a invocat din oficiu motivul de nulitate a actului atacat constând în încălcarea principiului neagravării situației petentului în propria cale de atac și a amânat pronunțarea pentru ca părțile (lipsă la acel termen) să-și exprime în scris punctul de vedere cu privire la acest aspect.

Avându-se în vedere că pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat judecarea cauzei în lipsă, dispoziția instanței a fost corectă, în acord cu prevederile art. 129 alin. (4) C. proc. civ. 1.2. În ceea ce privește critica subsumată aplicării greșite a motivului de nulitate a actului atacat, constând în încălcarea principiului de drept non reformatio in pejus Motivul de recurs este fondat, se observă că principiul analizat nu a fost încălcat în speță. Hotărârea nr. 85 din 19 decembrie 2007, neatacată și rămasă definitivă, a constatat că nu a fost efectuată o cercetare administrativă completă, nu a fost stabilită o valoare certă a pagubei și a dispus refacerea cercetării administrative.

Totodată, a fost admisă și cererea de repunere în termenul de efectuare a cercetării administrative formulate de șeful Corpului de Control. Principiul neagravării situației în propria cale de atac a fost respectat în faza cercetării administrative, deoarece prin calea de atac exercitată de reclamant împotriva Hotărârii nr. 765904 din 18 septembrie 2007 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor s-a dispus desființarea hotărârii și efectuarea unei noi cercetări administrative pentru "stabilirea unei valori certe a pagubei". Principiul are aplicabilitate strictă în calea de atac exercitată și nu se poate extinde la o nouă cercetare administrativă și la emiterea unei noi decizii de imputare, mai ales că scopul reluării cercetării administrative este acela de a se stabili cu certitudine cuantumul pagubei.

Și în situația promovării unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, principiul este aplicabil, dar de exemplu, în cazul casării hotărârii și trimiterii dosarului spre rejudecare, principiul nu mai funcționează, fiind admis că se poate pronunța o soluție opusă (de respingere a acțiunii) celei pronunțate (de admitere a acțiunii) de prima instanță a cărei hotărâre a fost casată. 1.3. Avându-se în vedere dispozițiile art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, instanța de recurs este obligată să se pronunțe asupra fondului pricinii. Mai întâi, se va constata că efectuarea noii cercetări administrative a respectat prevederile art. 23 alin. (1) din O.G.

nr. 121/1998, termenul de 60 de zile calculându-se de la data când comandantul sau șeful unității a avut cunoștință de producerea pagubei și nu de la data pronunțării Hotărârii nr. 85 din 19 decembrie 2007. Prin cererea formulată de reclamant s-a solicitat anularea Hotărârii nr. 40/2009 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor, arătându-se că urmează să depună probele în apărare ulterior. Deși a susținut că va depune acte pentru dovedirea cererii sale, reclamantul nu a depus la dosar niciun înscris relevant în ce privește exonerarea de la plata sumei imputate. Proba cu martori solicitată la prima instanță și respinsă de aceasta nu a mai fost reiterată la rejudecare, când reclamantul nu s-a mai prezentat.

Din actele dosarului, rezultă că paguba a fost stabilită pe baza unor calcule contabile și a împrejurării folosirii ilegale a autoturismelor în interes personal, când reclamantul se afla internat în spital sau se găsea în concediu medical. Nici în faza cercetării administrative, reclamantul nu a prezentat niciun document care să dovedească contrariul celor reținute în actele administrative atacate. Din declarația olografă aflată la dosarul de fond, reclamantul a încercat să-și justifice deplasările arătând că numai cursa din data de 25 octombrie 2006 îi poate fi imputată, când s-a deplasat la masa pe care a oferit-o cu ocazia pensionării. Celelalte deplasări, susține că au fost realizate în interesul serviciului, însă nu a depus la dosar niciun înscris doveditor.

Față de acestea se va reține că prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, nu sunt îndeplinite, actul atacat a fost emis în mod legal, urmând a se respinge pe fond acțiunea formulată, ca neîntemeiată. 2. În temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi admis, se va dispune casarea sentinței recurate și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor - în prezent Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor împotriva Sentinței nr. 763 din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată. Respinge acțiunea formulată de reclamantul C.M. ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2013. Procesat de GGC - AZ