ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2972/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2972/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul

Judecătoriei Baia Mare, reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor - Comisia de Jurisdicție a

Imputațiilor, a solicitat anularea Hotărârii nr. 40 din 12 mai 2009, pronunțată

de către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul pârâtului Ministerul

Administrației și Internelor.

Pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor a formulat întâmpinare prin care a invocat

excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Baia Mare, iar prin Sentința

civilă nr. 10058 din data de 26 noiembrie 2009, Judecătoria Baia Mare a admis

excepția necompetenței sale materiale invocată de pârât și a declinat în

favoarea Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și

fiscal, competența de soluționare a plângerii, în temeiul dispozițiilor art. 3

pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 43 din O.G. nr. 121/1998 raportat la

art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și 10 alin. (1) și (3) din același act

normativ.

Învestită cu

soluționarea cauzei, Curtea de Apel Cluj, prin Sentința nr. 341 din 29

septembrie 2010, a admis acțiunea formulată de către reclamantul C.M., în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Comisia de

Jurisdicție a Imputațiilor, și, în consecință, a anulat Hotărârea nr. 40 din 12

mai 2009.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a constatat următoarele:

Prin Procesul-verbal

de cercetare administrativă nr. 490519 din data de 27 februarie 2007, a fost

aprobată "emiterea, în scris, a deciziei de imputare, în temeiul art. 25

alin. (1) din Instrucțiunile M.A.I. nr. 830/1999 privind răspunderea materială

a militarilor pentru pagubele produse, de către contabilul șef al I.G.P.F. în

sarcina col.(r) C.M., în valoare de 2.013,75 RON".

Decizia de imputare

în discuție a fost menținută prin Hotărârea nr. 765904 din data de 18

septembrie 2007, emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor din cadrul

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

Prin Hotărârea nr. 85

din data de 19 decembrie 2007 Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul

Ministerului Administrației și Internelor a admis plângerea formulată de către

reclamant împotriva Hotărârii nr. 765904 din 18 septembrie 2007, a desființat

actul administrativ-jurisdicțional menționat, a anulat decizia de imputare și a

dispus efectuarea unor noi cercetări administrative de către o comisie din

cadrul Corpului de Control al Ministrului Administrației și Internelor (în

prezent Direcția Generală Control și Audit Intern).

Ulterior, prin

Hotărârea nr. 87 din data de 31 decembrie 2007, Comisia de Jurisdicție a

Imputațiilor a admis cererea de repunere în termen formulată de directorul

general al Corpului de control, chestor de poliție C.M., în vederea efectuării

cercetării administrative în cauza privind paguba reținută în sarcina domnului

C.M.

Prin Procesul-verbal

de cercetare administrativă nr. 125.859 din data de 24 februarie 2008, s-a

propus "emiterea deciziei de imputare, în conformitate cu prevederile art.

25 alin. (2) din O.G. nr. 121/1998, pentru suma de 2.401,77 RON, în sarcina

col.(r) C.M. reprezentând contravaloarea unor curse efectuate nelegal, cu

autovehiculul L. cu nr. de înmatriculare B-XX-XXX și N.T. cu nr. de

înmatriculare VS-YY-YYY, în zilele de 30 august; 1 septembrie; 30 septembrie; 1

octombrie; 3 octombrie; 4 octombrie; 5 octombrie și 25 octombrie 2006, când

figura internat în spital sau în concediu medical și fără aprobarea

inspectorului-șef dată pe foile de parcurs, pentru cursele executate în afara

planului de transport".

A fost emisă o nouă

Decizie de imputare sub nr. 125859 din 27 februarie 2008, de către Corpul de

control al ministrului internelor și reformei administrative (în prezent

Direcția Generală Control și Audit Intern).

Prin Hotărârea nr.

185124 din data de 4 februarie 2009, Comisia de Soluționare a Contestațiilor

din cadrul Corpului de control al ministrului internelor și reformei

administrative a respins ca neîntemeiată calea de atac promovată de către persoana

în discuție.

În cauză, plângerea

formulată de către reclamant împotriva Hotărârii nr. 185124 a fost respinsă

prin Hotărârea nr. 40 din data de 12 mai 2009, pronunțată de către Comisia de

Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și

Internelor, hotărâre a cărei anulare se solicită prin prezenta acțiune.

Pentru a ajunge la

concluzia anulării Hotărârii nr. 40 din 12 mai 2009, instanța de fond a reținut

că în cauză nu s-a dat eficiență principiului "neagravării situației în

propria cale de atac, principiu care se aplică și etapei administrative,

prealabilă etapei judiciare, aceasta pentru că în cursul procedurii

administrative prevăzută de O.G. nr. 121/1998, în calea de atac a reclamantului

contestator nu i se poate agrava propria situație, altfel spus în cadrul noii

cercetări administrative nu se putea stabili în sarcina acestuia un prejudiciu

mai mare decât cel stabilit cu ocazia primei cercetări administrative, pentru

că noua cercetare este urmarea admiterii plângerii sale.

În al doilea rând,

instanța de fond a reținut că în cauză s-a dispus efectuarea unor noi cercetări

administrative prin Hotărârea nr. 85 din 19 decembrie 2007 de către Comisia de

Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I., or noua cercetare trebuia

efectuată în maximum 60 de zile începând cu data de 19 decembrie 200, adică

până cel mai târziu la 27 februarie 2008, după împlinirea termenului de 60 de

zile.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Administrației și Internelor,

care a fost admis, prin Decizia nr. 4549 din 5 octombrie 2011 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr. 6039/182/2009, a fost casată

sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut faptul că cele

două motive de nulitate a actului atacat, care au fost validate de către prima

instanță nu au fost invocate de către reclamant și nici nu au fost puse în

discuția contradictorie a părților, încălcând astfel principiul

contradictorialității.

Fiind astfel

învestită, în rejudecare, Curtea a invocat, la termenul din data de 14

decembrie 2011, motivul de nelegalitate a actului atacat constând în încălcarea

principiului neagravării situației reclamantului în propria cale de atac, care

nu a fost combătut pertinent prin recursul declarat și nici în rejudecare,

motiv pentru care s-a admis acțiunea formulată.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 763

din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea formulată de

reclamantul C.M. și a dispus anularea Hotărârii nr. 40 din 12 mai 2009, cu

consecința anulării Deciziei de imputare nr. 125859 din 27 februarie 2008.

În opinia Curții,

pârâtul nu a combătut pertinent teza conform căreia trebuie valorificate

principiile de ordine publică ale dreptului procesual civil, cum este cel al

neagravării situației în propria cale de atac, principii care se aplică și

etapei administrative prealabile etapei judiciare. Altfel spus, și în cursul

procedurii administrative prevăzute de O.G. nr. 121/1998, în calea de atac a

reclamantului contestator, nu i se poate agrava propria situație.

Or, cum prin

Hotărârea nr. 85 din data de 19 decembrie 2007, Comisia de Jurisdicție a

Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, a admis

plângerea formulată de către reclamant împotriva Hotărârii nr. 765904 din 18

septembrie 2007, fiind anulată decizia de imputare și dispunându-se efectuarea

unei noi cercetări administrative de către o comisie din cadrul "Corpului

de Control al ministrului administrației și internelor" (în prezent

Direcția Generală Control și Audit Intern) - s-a apreciat că în cadrul acestei

noi cercetări, nu se putea stabili în sarcina reclamantului contestator un

prejudiciu mai mare decât cel stabilit inițial, pentru că noua cercetare este

consecința admiterii plângerii sale.

Întrucât prima

decizie de imputare a fost emisă pentru suma de 2.013,75 RON, iar, urmare a

admiterii căilor administrativ-jurisdicționale de atac, promovate de reclamant,

a doua decizie de imputare vizează suma de 2.401,77 RON, a reținut instanța că

rezultă fără dubiu că petentului i s-a creat o situație mai grea în propria

cale de atac, încălcarea acestui principiu determinând nulitatea Hotărârii nr.

40 din data de 12 mai 2009, pronunțată de către Comisia de Jurisdicție a

Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Nu au putut fi

reținute apărările pârâtului conform cărora nu ar fi incident principiul

neagravării situației în propria cale de atac, din moment ce repunerea în

termen s-a dispus pentru că "în cauză nu a fost efectuată o cercetare

administrativă completă, în sensul dispozițiilor pct. 90 din Instrucțiunile

M.I. nr. 830/1999 și cu referire expresă la lit. a) a acestuia, respectiv

stabilirea unei valori certe a pagubei", întrucât, pe de o parte, motivele

pentru care a fost admisă cererea de repunere în termen sunt nerelevante, din

perspectiva motivului de nulitate validat de către instanță.

Pe de altă parte, a

mai reținut instanța că indiferent de motivele care au determinat admiterea

primei plângeri a reclamantului, principiul non reformatio in pejus este

incident și trebuia să fie respectat de către pârât.

sentinței pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs Ministerul

Administrației și Internelor, în prezent Ministerul Afacerilor Interne, pentru

motivele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ.

3.1. Sentința

recurată a fost pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității.

Instanța de fond nu a

respectat dispozițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., nu a pus în discuția

părților excepția de nulitate a actului administrativ atacat și a admis

acțiunea exclusiv pentru motivele de fapt și de drept invocate din oficiu, fapt

ce determină nulitatea hotărârii judecătorești recurate.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia

nr. 4549/2010, a admis recursul instituției, a casat hotărârea judecătorească

și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, constatând că nu a fost

pusă în discuția părților aceeași excepție de nulitate a actului administrativ.

Cu ocazia

rejudecării, Curtea de Apel Cluj a invocat din nou motivul de nelegalitate a

actului atacat constând în încălcarea principiului neagravării situației

reclamantului în propria cale de atac, motiv care a fost admis, fără a fi adus

la cunoștința părții.

3.2. Judecătorul

fondului a preluat motivarea primei instanțe de judecată și a reținut, în mod

nelegal, că a fost încălcat principiul de drept non reformatio in pejus.

În cauză au fost

respectate dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998,

comandantul/șeful unității a fost repus în termenul de soluționare a cercetării

administrative, prin Hotărârea nr. 85/2007 a Comisiei de jurisdicție a

imputațiilor, act neatacat de către intimatul-reclamant.

Cu acea ocazie,

constatându-se că nu s-a stabilit o valoare certă a pagubei, s-a admis cererea

de repunere în termen.

II. Considerentele

Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară

exercitată

fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

1.1. Cu privire la

soluționarea încălcării principiului contradictorialității procesului

Motivul de recurs nu

este întrunit, avându-se în vedere că la termenul de judecată din 14 decembrie

2011, instanța de fond a invocat din oficiu motivul de nulitate a actului

atacat constând în încălcarea principiului neagravării situației petentului în

propria cale de atac și a amânat pronunțarea pentru ca părțile (lipsă la acel

termen) să-și exprime în scris punctul de vedere cu privire la acest aspect.

Avându-se în vedere

că pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat judecarea cauzei

în lipsă, dispoziția instanței a fost corectă, în acord cu prevederile art. 129

alin. (4) C. proc. civ.

1.2. În ceea ce

privește critica subsumată aplicării greșite a motivului de nulitate a actului

atacat, constând în încălcarea principiului de drept non reformatio in pejus

Motivul de recurs

este fondat, se observă că principiul analizat nu a fost încălcat în speță.

Hotărârea nr. 85 din

19 decembrie 2007, neatacată și rămasă definitivă, a constatat că nu a fost

efectuată o cercetare administrativă completă, nu a fost stabilită o valoare

certă a pagubei și a dispus refacerea cercetării administrative.

Totodată, a fost

admisă și cererea de repunere în termenul de efectuare a cercetării

administrative formulate de șeful Corpului de Control.

Principiul

neagravării situației în propria cale de atac a fost respectat în faza

cercetării administrative, deoarece prin calea de atac exercitată de reclamant

împotriva Hotărârii nr. 765904 din 18 septembrie 2007 a Comisiei de Soluționare

a Contestațiilor s-a dispus desființarea hotărârii și efectuarea unei noi

cercetări administrative pentru "stabilirea unei valori certe a

pagubei".

Principiul are

aplicabilitate strictă în calea de atac exercitată și nu se poate extinde la o

nouă cercetare administrativă și la emiterea unei noi decizii de imputare, mai

ales că scopul reluării cercetării administrative este acela de a se stabili cu

certitudine cuantumul pagubei.

Și în situația

promovării unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, principiul

este aplicabil, dar de exemplu, în cazul casării hotărârii și trimiterii

dosarului spre rejudecare, principiul nu mai funcționează, fiind admis că se

poate pronunța o soluție opusă (de respingere a acțiunii) celei pronunțate (de

admitere a acțiunii) de prima instanță a cărei hotărâre a fost casată.

1.3. Avându-se în

vedere dispozițiile art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată, instanța de recurs este obligată să se pronunțe

asupra fondului pricinii.

Mai întâi, se va

constata că efectuarea noii cercetări administrative a respectat prevederile

art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998, termenul de 60 de zile calculându-se

de la data când comandantul sau șeful unității a avut cunoștință de producerea

pagubei și nu de la data pronunțării Hotărârii nr. 85 din 19 decembrie 2007.

Prin cererea

formulată de reclamant s-a solicitat anularea Hotărârii nr. 40/2009 a Comisiei

de jurisdicție a imputațiilor, arătându-se că urmează să depună probele în

apărare ulterior.

Deși a susținut că va

depune acte pentru dovedirea cererii sale, reclamantul nu a depus la dosar

niciun înscris relevant în ce privește exonerarea de la plata sumei imputate.

Proba cu martori

solicitată la prima instanță și respinsă de aceasta nu a mai fost reiterată la

rejudecare, când reclamantul nu s-a mai prezentat.

Din actele dosarului,

rezultă că paguba a fost stabilită pe baza unor calcule contabile și a

împrejurării folosirii ilegale a autoturismelor în interes personal, când

reclamantul se afla internat în spital sau se găsea în concediu medical.

Nici în faza

cercetării administrative, reclamantul nu a prezentat niciun document care să

dovedească contrariul celor reținute în actele administrative atacate.

Din declarația

olografă aflată la dosarul de fond, reclamantul a încercat să-și justifice

deplasările arătând că numai cursa din data de 25 octombrie 2006 îi poate fi

imputată, când s-a deplasat la masa pe care a oferit-o cu ocazia pensionării.

Celelalte deplasări,

susține că au fost realizate în interesul serviciului, însă nu a depus la dosar

niciun înscris doveditor.

Față de acestea se va

reține că prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată,

nu sunt îndeplinite, actul atacat a fost emis în mod legal, urmând a se

respinge pe fond acțiunea formulată, ca neîntemeiată.

312 alin. (1) teza I C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004, modificată și completată, recursul va fi admis, se va dispune casarea

sentinței recurate și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Administrației și Internelor - în prezent Ministerul

Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor împotriva Sentinței

nr. 763 din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată.

Respinge acțiunea

formulată de reclamantul C.M. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ