ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3415/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele

cauzei

Reclamantul C.M.A a chemat în judecată

Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe

care o va pronunța să dispună anularea hotărârii Inspecției Judiciare nr. 1743/

IJ/ 1343 /SIJ/2010.

În motivarea acțiunii,

reclamatul a arătat că Inspecția Judiciară a răstălmăcit, cu rea credință, cele

reclamante de el, confirmând în acest fel un comportament abuziv.

Cererea a fost

inițial înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, care prin Decizia nr. 4945 din 26 octombrie

2011 a admis excepția necompetenței materiale invocată de Consiliul Superior al

Magistraturii și a trimis cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel

Cluj.

instanțe

Curtea de Apel Cluj, secția

a II-a civilă și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 30 din

19 ianuarie 2012, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că răspunsul nr. 1743/ IJ/ 1343/ SIJ/2010,

emis de Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, nu

reprezintă un act administrativ, ci o operațiune administrativă, care ar fi

putut fi contestată, în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea

contenciosului administrativ, doar odată cu rezoluția de clasare dată conform art.

45

1

alin. (5) din Legea nr. 317/2004.

reclamantului

Nemulțumit de soluția

pronunțată de această instanță, reclamantul Cadar Marcel Adrian a formulat

recursul de față, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în

baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În motivarea căii de

atac, recurentul - reclamant a arătat că sentința a fost pronunțată cu

încălcarea principiului imparțialității, fără a-i fi fost ascultate argumentele,

cu aplicarea greșită a art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și art. 17 din

Legea nr. 304/2004, validând o ignorare evidentă a drepturilor fundamentale și

constituționale și a principiilor bunei administrări a justiției, statuate în art.

16 alin. (2) și art. 124 din Constituția României.

Motivele de recurs au

fost dezvoltate și detaliate ulterior, prin notele scrise, intitulate „precizări”,

atașate la dosar la data de 13 martie 2013.

intimatului

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, arătând, în esență, că soluția pronunțată de instanța de fond este

judicioasă în raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

întrucât răspunsul comunicat reclamantului nu poate fi asimilat noțiunii de act

administrativ cu caracter individual.

În altă ordine de

idei, intimatul a arătat că soluția de inadmisibilitate a acțiunii se justifică

și din perspectiva prevederilor cu caracter special și derogatoriu privind procedura

cercetării disciplinare a judecătorilor și procurorilor, cuprinse în art. 44 și

următoarele din Legea nr. 317/2004, în forma aplicabilă raportului juridic

dedus judecății, anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 24/2012.

În acest sens,

intimatul – pârât a arătat că, așa cum a reținut și instanța de fond, în

materie disciplinară, legiuitorul a optat în mod expres pentru soluția

normativă potrivit căreia doar procedura atacării rezoluției de clasare trebuie

să parcurgă etapele contenciosului administrativ, conform art. 46 alin. (12)

teza 1 și alin. (13) din Legea nr. 317/2004.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurenta – reclamantă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

de drept relevante

Recurentul –

reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune văzând răspunsul

transmis prin adresa nr. 1743/ IJ/ 1343/ SIJ/2010 din 31 ianuarie 2011 a

Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecția judiciară, Serviciul de

Inspecție Judiciară pentru judecători, cu privire la o petiție prin care a solicitat

sancționarea disciplinară a judecătorului care a avut repartizat Dosarul nr. 5439/

211/2010 al Judecătoriei Cluj Napoca.

Potrivit art. 97 alin.

(1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor,

„orice persoană poate sesiza Consiliului Superior al Magistraturii, direct sau prin

conducătorii instanțelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita

necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligațiilor

profesionale în raporturile cu justițiabilii ori săvârșirea de către aceștia, a

unor abateri disciplinare”.

Alineatul (2) al

aceluiași articol limitează însă executarea dreptului prevăzut la alin. (1), în

sensul că acesta „ nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărârile

judecătorești, care sunt supuse căilor legale de atac”.

Prevederi similare se

regăsesc în prezent în art. 45

1

din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora

orice persoană interesată poate semnala inspecției judiciare aspecte în

legătură cu activitatea ori conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau

procurorilor, cu încălcarea obligațiilor profesionale în raporturile cu

justițiabilii ori cu săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare.

Aspectele semnalate sunt

supuse unei verificări efectuate de inspectori din cadrul Serviciului de

inspecție judiciară corespunzător, în cadrul cărora se stabilește dacă există

indiciile unei abateri disciplinare.

Dacă în urma verificărilor

prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unor abateri disciplinare,

rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate

de sesizare.

Răspunsul pe care autoritatea

sesizată l-a formulat cu privire la petiția recurentei – reclamante s-a

circumscris cadrului normativ existent la acea dată, cu motivarea că pentru

amenzile judiciare care i-au fost aplicate pentru atitudine ireverențioasă, în

temeiul art. 198 alin. (4) C. proc. pen., procedura aplicabilă este cea

reglementată în art. 199 C. proc. pen., iar încheierea prin care se

soluționează cererea de scutire sau de reducere a amenzii poate fi atacată doar

odată cu fondul cauzei, conform art. 361 alin. (2) și (3) și 385

1

alin.

(2) și (3) C. proc. pen.

Petiționarului i s-a mai

comunicat că inspecția judiciară nu are competența legală de a analiza soluția

dată de judecătorul cauzei cu privire la ordinea strigării dosarelor în

ședință, această măsură fiind circumscrisă atribuțiilor prevăzute în art. 296 alin.

(1) și art. 298 alin. (1) și (4) C. proc. pen. și art. 104 alin. (13) din

Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, iar din actele

puse la dispoziția Inspecției judiciare nu a rezultat că judecătorul ar fi avut

un comportament care a depășit limitele normelor de deontologie profesională.

În fine, în ceea ce

privește celelalte aspecte consemnate în memoriu, Consiliul Superior al

Magistraturii a comunicat că acestea sunt chestiuni legate de fondul cauzei și

nu pot fi cenzurate de către Inspecția Judiciară, în considerarea principiului independenței

judecătorului, prevăzut de art. 124 alin. (3) din Constituția României.

De aceea, răspunsul dedus

judecății nu poate fi considerat unul nejustificat, în temeiul art. 2 alin. (1)

lit. i) din Legea nr. 554/2004, soluția recurată fiind legală inclusiv prin

prisma acestui considerent, care se adaugă celor reținute de prima instanță.

adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.M.A. împotriva sentinței civile nr. 30 din 19 ianuarie 2012 a

Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2013.