Decizia nr. 2909/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/22.09.2014, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Inspecția Judiciară, au formulat contestație împotriva Rezoluției nr. 2169/IJ/1427/DIJ/2014 din data de 15.07.2014, emise de pârât, prin care s-a dispus clasarea sesizării reclamanților referitoare la săvârșirea unor abateri disciplinare de către judecătorii de la Curtea de Apel Ploiești care au judecat în recurs Dosarul nr. x/2009. La termenul din 3.03.2015, la solicitarea instanței de a preciza cererea de chemare în judecată sub aspect obiectiv, reclamanta A., în nume propriu și ca reprezentant al reclamantului B., a învederat că înțelege să conteste rezoluția din data de 06.03.2014, respectiv cea aflată la dosarul cauzei (...), cea cu nr. 278/IJ/164/DIJ/2014 și că nu înțelege să conteste și cealaltă rezoluție aflată la dosarul cauzei, respectiv Rezoluția nr. 2169/IJ/1427/DIJ/2014. Prin încheierea din data de 3.03.2015, instanța a luat act de susținerile reclamantei cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată și a pus în vedere reclamanților să depună în scris, în termen de 3 zile începând cu data ședinței, precizări prin care să menționeze atât care este rezoluția Inspecției Judiciare atacată în cauză, numărul acesteia, cât și dacă reclamanții înțeleg să introducă în cauză, în condițiile art. 78 C. proc. civ. și a art. 161 din Legea nr. 554/2004, judecătorii la care se referă rezoluția din 6.03.2014, având nr. 278/IJ/164/DIJ/2014. Reclamanții au depus, la data de 04.03.2015, precizări ale contestației, prin care au reliefat că, contestă rezoluția dată în data de 06.03.2014 în Dosarul nr. x/2014 și că nu cer a fi introduși în cauză judecătorii care au judecat în recurs Dosarul nr. x/2009, pronunțând Decizia civilă nr. 748/21.03.2013. Ulterior, la data de 17.04.2015, reclamanții, însă, au formulat (prin fax) note de ședință, prin care au învederat, în esență, că solicită introducerea în cauză ca pârâți a Ministerului Justiției și a celor 3 judecători de la Curtea de Apel Ploiești care au pronunțat, în Dosarul nr. x/2009, Decizia civilă nr. 748/21.03.2013.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 1160 din 24 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția tardivității, invocată din oficiu și s-a respins, ca tardivă, cererea adițională formulată de reclamanți prin actul de procedură intitulat note de ședință și depus la data de 17.04.2015, prin care a fost modificată, sub aspect subiectiv, cererea de chemare în judecată, în sensul că s-a solicitat introducerea în cauză, ca pârâți, a Ministerului Justiției și a celor 3 judecători de la Curtea de Apel Ploiești care au pronunțat, în Dosarul nr. x/2009, Decizia civilă nr. 748/21.03.2013. S-a admis excepția inadmisibilității, invocată de pârât prin întâmpinarea depusă la data de 18.03.2015 și s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată, așa cum a fost modificată la data de 3.03.2015, formulată de către reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară. S-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamanta A. la data de 21.04.2015 și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, prin raportare la dispozițiile art. 21, ale art. 134 alin. (2), ale art. 52 alin. (3) și ale art. 1 alin. (4) din Constituție, excepție invocată de către reclamanta din prezenta cauză A., în contradictoriu cu pârâtul Inspecția Judiciară.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, s-a susținut de către recurenta - reclamantă că instanța de fond nu a examinat legalitatea clasării plângerii sale, ci s-a limitat la latura formală a Rezoluției, de propunere motivată. Astfel, s-a apreciat că prima instanță a pronunțat o hotărâre care absolvă de răspundere administrativă Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară pentru actul care cuprinde motivarea clasării, degrevând această instituție de sarcina de a cerceta o rezoluție a Inspecției Judiciare și, implicit, o abatere disciplinară la nivelul unei instanțe egale în grad. S-a precizat de către recurenta - reclamantă că înțelege să critice și partea din sentință prin care s-a respins ca tardiv formulată cererea privind introducerea în cauză a Ministrului Justiției și a celor trei magistrați menționați în contestația formulată de aceasta. Totodată, recurenta-reclamantă a solicitat, prin cererea de recurs, introducerea în cauză a Ministrului Justiției. Motivele de recurs nu au fost încadrate în cele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Prin răspunsul la întâmpinare recurenta-reclamantă a precizat că, în opinia sa, hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata Inspecția Judiciară s-a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 18 mai 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1160 din 24 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, constatându-se netemeinicia excepției nulității recursului invocată de intimată prin întâmpinare.

Considerentele și soluția Înaltei Curți Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei-pârâte la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și la dispozițiile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate. 6.1 Argumente relevante În fapt, reclamanții A. și B. au învestit instanța de contencios administrativ cu o contestație împotriva rezoluției nr. 278/IJ/164/DIJ/2014 pronunțată la 06.03.2014 de Inspecția Judiciară, prin care, în temeiul art. 45 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 317/2004 s-a propus clasarea sesizării formulată de petenta A. În drept, potrivit dispozițiilor dispozițiile art. 45 din Legea nr. 317/2004: (1) În cazurile în care ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt titulari ai acțiunii disciplinare, aceștia pot sesiza Inspecția Judiciară în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori. (2) În cazul în care Inspecția Judiciară este titulară a acțiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori. (3) Aspectele semnalate potrivit alin. (1) și (2) sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data solicitării formulate de titularul acțiunii disciplinare potrivit alin. (1) sau de la data sesizării Inspecției Judiciare potrivit alin. (2). Inspectorul-șef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificării prealabile, cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură. (4) Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare: a) inspectorul judiciar transmite, în termen de cel mult 10 zile de la finalizarea acestora, ministrului justiției, președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o propunere de clasare, dacă Inspecția Judiciară a fost sesizată în condițiile alin. (1); b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecția Judiciară a fost sesizată în condițiile alin. (2). (5) Primind propunerea de clasare prevăzută la alin. (4) lit. a), ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție poate: a) să dispună clasarea lucrării și comunicarea rezultatului persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare; b) să solicite motivat completarea verificărilor prealabile, atunci când apreciază că acestea nu sunt complete. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost solicitată de titularul acțiunii disciplinare; c) să dispună începerea cercetării disciplinare prealabile. (6) În cazul în care se constată că există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, inspectorul judiciar: a) transmite autorului sesizării, în termen de 7 zile de la finalizarea verificării prealabile, propunerea de începere a cercetării disciplinare prealabile, dacă Inspecția Judiciară a fost sesizată în condițiile alin. (1); b) dispune, prin rezoluție, începerea cercetării disciplinare prealabile, dacă Inspecția Judiciară a fost sesizată în condițiile alin. (2). (7) Primind propunerea de începere a cercetării prealabile prevăzute la alin. (6) lit. a), ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție poate dispune începerea cercetării disciplinare prealabile. (8) În situația în care mai multe sesizări privesc aceeași faptă și aceeași persoană, sesizările se conexează. Sub aspectul cadrului procesual, Înalta Curte constată că, față de dispozițiile art. 204 alin. (3) din C. proc. civ., precum și față de dispozițiile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., în mod corect s-a constatat tardivitatea celei de a doua cereri de modificare a acțiunii, prin chemarea în judecată a Ministerului Justiției. În raport de dispozițiile art. 45 din Legea nr. 317/2004, mai sus arătate, prima instanță a constatat în mod judicios că în ipoteza dedusă judecății rezoluția contestată de reclamanți nu poate fi atacată în mod direct, neproducând efecte juridice prin ea însăși, câtă vreme urmează a fi cenzurată de titularul acțiunii disciplinare, în condițiile alin. (5) al art. 45 din Legea nr. 317/2004. Astfel, rezoluția inspectorului judiciar prin care s-a efectuat doar o verificare prealabilă la sesizarea Ministerului Justiției, nu poate fi asimilată cu rezoluția emisă în temeiul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, prin perspectiva efectelor și a căilor de atac prevăzute de lege. În aceste condiții nu se poate reține încălcarea principiului liberului acces la justiție, actul care poate fi atacat fiind soluția pronunțată de către ministrul justiției sau președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care procedează conform alin. (5) al aceluiași articol. 6.2 Temeiul legal al soluției adoptate Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.