ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3752/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 29.12.2014, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea Rezoluției de clasare nr. 4614/IJ/1215/DIP/2014 din 03.12.2014 emise de pârâtă, și trimiterea dosarului la instituția pârâtă pentru începerea cercetării disciplinare față de procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f), h) și t) din Legea nr. 303/2004.

1.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3355 din 15 decembrie 2015, a respins excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâtă, și a respins acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară și cu terțul intervenient C., ca neîntemeiată.

2.1. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. și B., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și, în urmare rejudecării, admiterea acțiunii cu consecința anulării Rezoluției de clasare nr. 4614/IJ/1215/DIP/2014 emise de pârâta Inspecția Judiciară și trimiterea dosarului la Inspecția Judiciară pentru începerea cercetării disciplinare față de procurorul D. și prim-procurorul PJ Sector 3 București, pentru săvârșirea de abateri disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f) și t) din Legea nr. 303/2004.

2.2. În argumentarea recursului reclamanții afirmă că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 99 lit. t) și f) din Legea nr. 303/2004 și art. 991 din Legea nr. 303/2004.

În esență, recurenții susțin că probatoriul administrat în cauză infirmă concluziile rezoluției de clasare contestate în cauză, astfel că instanța fondului ar fi trebuit să rețină existența indiciilor cu privire la săvârșirea abaterilor disciplinare săvârșite cu prilejul instrumentării dosarului penal nr. x/2013 și, desființând rezoluția contestată, să dispună continuarea cercetării disciplinare, în sensul sesizării adresate de către recurenție Inspecției Judiciare.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 decembrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 27 aprilie 2017, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

Analizând, cu prioritate, admisibilitatea recursului civil de față Înalta Curte subliniază faptul că încheierea de ședință din data de 27 aprilie 2017 pronunțată de Completul de filtru are caracter interlocutoriu numai în privința dezlegării date asupra verificărilor prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia raportul va verifica dacă recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute la art. 488, dacă există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) ori dacă este vădit nefondat.

Întrucât problema admisibilității recursului de față, din perspectiva dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., nu a făcut obiectul verificărilor prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., încheierea de admitere în principiu neavând caracter interlocutoriu sub acest aspect, Înalta Curte a pus în vedere părților expirmarea unui punct de vedere cu privire la acest aspect, date fiind dispozițiile 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Prin raportare la dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 13 februarie 2017 a fost stabilit, cu titlu de principiu, că rezoluția de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speță a regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării (art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată).

Aplicarea art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., reprezentând o concretizare a principiului "ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet"(unde există aceeași rațiune, soluția trebuie să fie identică) înlătură argumentele expuse de recurenta A. prin nota din 30.10.2017, în sensul că obiectul prezentei acțiuni nu este reprezentat de o rezoluție de respingere ci de una de clasare.

În ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluția de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii-Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

În acest sens Înalta Curte reține că, potrivit art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

"Art. 47. - (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:

a) respingerea contestației;

b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă."

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și cu dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că sentința civilă nr. 3355 din 15 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 314/2004).

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În cauză, recurenții au formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor anterior reținute, este definitivă.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurenții nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. și B. împotriva sentinței nr. 3355 din 15 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2017.