ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1758/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 73/F din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al municipiului Codlea și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta S.C. „S.C.” S.A. împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Codlea, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. „S.C.” S.A. împotriva pârâților Unitatea Administrativ-Teritorială municipiul Codlea, Primarul Municipiului Codlea și, în consecință, s-a dispus anularea Deciziei de impunere-înștiințare de plată nr. 2183 din 28 aprilie 2009 emisă de pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială municipiul Codlea și Dispoziția nr. 1191 din 28 aprilie 2009 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Codlea.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut faptul că la data de 3 august 2009 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 6561/62/2009, cererea formulată de reclamanta S.C. „S.C.” S.A. prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului Codlea și Primarul Municipiului Codlea, anularea Dispoziției Primarului Municipiului Codlea nr. 1191 din 3 iulie 2009, prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei de impunere-înștiințare de plată nr. 2183 din 28 aprilie 2009, cu cheltuieli de judecată. Prin Sentința civilă nr. 865/CA din 19 octombrie 2009, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.

Reclamanta a precizat ulterior acțiunea în sensul că solicită, în contradictoriu cu aceeași pârâți anularea Dispoziției Primarului Municipiului Codlea nr. 1191 din 3 iulie 2009 și, pe cale de consecință, admiterea contestației formulate împotriva Deciziei de impunere-înștiințare de plată nr. 2183 din 28 aprilie 2009 având drept consecință anularea acestui din urmă act. Pârâții Consiliul Municipal Codlea și Primarul Municipiului Codlea au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Municipal Codlea, întrucât acțiunea are ca obiect o dispoziție a primarului ce reprezintă în opinia pârâților, actul administrativ prin care primarul, autoritatea publică, își aduce la îndeplinire atribuțiile date de lege.

Instanța de fond a analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Codlea și a constatat că potrivit art. 61 alin. (1) și (5) din Legea nr. 215/2001 “primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică” și “conduce serviciile publice locale”. De asemenea, dispozițiile art. 68 alin. (1) din același act normativ prevăd că, “în exercitarea atribuțiilor sale, primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual”. Printre atribuțiile pe care primarul le îndeplinește, potrivit art. 63 din Legea nr. 215/2001, se numără și cele referitoare la bugetul local precum și alte atribuții stabilite prin lege.

În exercitarea atribuțiilor referitoare la bugetul local, primarul, conform art. 63 alin. (4) lit. d) din același act normativ, “exercită funcția de ordonator principal de credite, întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local, inițiază, în condițiile legii, negocieri pentru contractarea de împrumuturi și emiterea de titluri de valoare în numele unității administrativ-teritoriale, verifică, prin compartimentele de specialitate, corecta înregistrare fiscală a contribuabililor la organul fiscal teritorial, atât a sediului social principal, cât și a sediului secundar”. Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, primarul emite dispoziții, conform art. 115 din aceeași lege.

Ca urmare, fiind vorba despre un act administrativ fiscal emis de o autoritate a administrației publice locală, instanța de fond a concluzionat că în mod corect, primarul, ca reprezentant al acesteia, a emis, astfel cum rezultă din coroborarea dispozițiilor legale, o dispoziție în soluționarea contestației. Ca urmare, întrucât Consiliul Local nu este autoritatea administrației publice locale care a emis decizia de impunere, nu are calitatea de reprezentant al acesteia și nu poate emite decât hotărâri și nu dispoziții, instanța nu a primit critica adusă de reclamantă potrivit cu care emiterea dispoziției atacate ar fi fost de competența Consiliului Local și, pentru aceleași considerente, acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Ca urmare, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Codlea a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea - Serviciul de Impozite și Taxe a emis Decizia de impunere-înștiințare de plată nr. 71 din 13 ianuarie 2009 privind creanțele datorate bugetului local de către S.C. „S.C.” S.A. pentru anul 2008. Reclamanta a contestat această decizie, depunând cu această ocazie, la solicitarea unității administrativ-teritoriale, un raport de evaluare pentru construcțiile din patrimoniul său, emis în anul 2007. În concret, după depunerea contestației, prin Adresa nr. 5136 din 27 februarie 3009, pârâta a solicitat reclamantei, în vederea soluționării contestației, inventarul real al bunurilor impozabile, depunând raportul de evaluare mai sus-menționat.

Pârâta a procedat, pe baza acestui raport de evaluare la o recalculare a debitelor datorate și a emis o nouă decizie de impunere-înștiințare de plată cu nr. 2183 din 28 aprilie 2009, privind creanțele datorate bugetului local pentru anul 2009. Împotriva acestei decizii a formulat contestație reclamanta S.C. „S.C.” S.A. solicitând recalcularea sumelor datorate cu titlu de impozit, inclusiv a majorărilor de întârziere aferente sumelor datorate, în raport de inventarul real al bunurilor impozitate. De asemenea, s-a solicitat stabilirea cu exactitate a naturii impozitelor și taxelor datorate precum și a modului de calcul al majorărilor. S-a contestat și suma stabilită cu titlu de “rămășiță”, arătându-se că aceasta a făcut obiectul altor decizii de impunere în baza cărora au fost deja emise titluri executorii contestate în instanță.

S-a solicitat și suspendarea efectelor deciziei contestate până la soluționarea pe fond a contestației. Prin Dispoziția Primarului nr. 1191 din 3 iulie 2009, s-a respins contestația formulată cu motivarea că la baza deciziei de impunere au stat chiar declarațiile depuse de contestatoare și Adresa nr. 7502 din 19 martie 2009 și au fost avute în vedere dispozițiile art. 254 alin. (5), art. 259 alin. (7), art. 264 alin. (4) din Legea nr. 571/2003. Potrivit art. 211 C. proc. fisc., decizia de soluționare a contestației trebuie să cuprindă, în considerente, motivele de fapt și de drept care au format convingerea organului de soluționare competent în emiterea deciziei.

Raportat la aceste dispoziții legale și la conținutul motivelor contestației, instanța a constatat că organul de soluționare a contestației s-a limitat la o analiză sumară a criticilor aduse de contribuabil, nu a procedat la analizarea în întregime a acestora, unicul motiv de fapt al respingerii contestației fiind acela că decizia de impunere a fost emisă pe baza declarațiilor reclamantei și a adresei de înaintare a raportului de evaluare. În soluționarea contestației, organul competent avea obligația de a verifica dacă starea de fapt fiscală a fost determinată în mod corect de emitentul deciziei de impunere, dacă au fost efectuate toate demersurile necesare în vederea administrării și aprecierii probelor necesare determinării situației contribuabilului, în condițiile art. 49 și urm. C. proc.

fisc., dacă decizia de impunere a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 87 din același act normative și trebuia să analizeze situația sumei stabilită cu titlu de “rămășiță”, contestată de reclamantă pentru motivul cuprinderii acesteia și în alte decizii de impunere pentru care au fost emise titluri executorii. Împrejurarea că pârâta a detaliat printr-o notă de ședință un mod de calcul al creanțelor stabilite prin decizia de impunere contestată și a completat motivarea respingerii contestației nu poate fi avută în vedere de instanța de judecată, întrucât în acest mod s-ar încălca garanțiile procesuale oferite de lege contribuabilului, în sensul că acesta ar fi lipsit de o treaptă în procedura de contestare a actului administrativ fiscal.

Se impune a fi avute în vedere împrejurări precum varietatea naturii creanțelor stabilite prin decizia de impunere, faptul că Decizia de impunere nr. 71 din 13 ianuarie 2009 privește creanțele datorate bugetului de stat pentru anul 2008, iar Decizia nr. 2183 din 28 aprilie 2009 pe cele datorate pentru anul 2009, astfel că, la o analiză a acestora instanța a constatat că nu se poate stabili modul în care a fost recalculate impozitul pe clădiri, urmare a depunerii raportului de evaluare de către reclamantă, toate acestea conducând la concluzia că, sub aspectul complexității situației de analizat, motivarea dispoziției de soluționare a contestației nu respectă dispozițiile legale.

Pentru aceste considerente, instanța a reținut că reclamanta a fost vătămată în dreptul său la soluționarea contestației, prin nerespectarea dispozițiilor legale privind conținutul considerentelor unei dispoziții date în soluționarea contestației, impunându-se anularea acestui act administrativ fiscal. Ca urmare, instanța a dispus ca organul competent să procedeze la soluționarea contestației cu respectarea dispozițiilor art. 215 C. proc. fisc., prin analizarea tuturor criticilor și cererilor formulate de contestatoare, verificând și corecta stabilire a stării de fapt fiscale, inclusiv îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege în sarcina organului competent la stabilirea acestei stări, precum și respectarea condițiilor cerute de art. 87 din același act normativ.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Primarul Municipiului Codlea, Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. S-a apreciat în recurs că hotărârea judecătorească nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nu este motivată în fapt și în drept și nu are temei legal. Recursul este întemeiat și va fi admis dar pentru următoarele considerente: Prin sentința civilă recurată s-a dispus anularea unor acte administrative: Decizia de impunere nr. 2183/2009 emisă de Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea și respectiv Dispoziția nr. 1191/2009 emisă de Primarul Municipiului Codlea. Din motivarea sentinței civile în litigiu se reține fără dubiu că prima instanță a anulat cele două acte administrative de care am făcut mai sus-vorbire, analizând doar dispoziția Primarului prin care s-a respins contestația formulată de S.C.

„S.C.” S.A. În ceea ce privește Decizia de impunere nr. 2183/2009, Curtea de Apel nu a făcut vorbire despre motivele de fapt și de drept pentru care aceasta a fost considerată nelegală. Cu certitudine că se impunea această precizare avându-se în vedere că instanța de fond a dispus anularea ambelor decizii. Față de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de Primarul Municipiului Codlea, Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea. Va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a analiza pe fond și decizia de impunere de care s-a făcut vorbire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Primarul Municipiului Codlea, Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea împotriva Sentinței nr. 73/F din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 martie 2011.