ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 178/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă - astfel cum a fost precizată la data de 26.11.2008 - reclamanta Societatea A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Codlea prin Primar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, Uniunea Județeană a Cooperativelor de Consum Brașov și B. Societate Cooperativă de Consum Brașov, următoarele:

- să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF nr. x Codlea cu nr. top. x; CF nr. 8328 Codlea cu nr. top. x, CF nr. x Codlea nr. top. x, CF nr. x Codlea, nr. top. x, CF nr. x Codlea nr. top. x, CF nr. x Codlea nr. top. x și CF nr. x a nr. top. x - construcții și drept de folosință pe durata existenței construcțiilor asupra terenului aferent acestora în suprafață de 31302 mp, conform Decretului nr. 339/1988, în favoarea pârâtelor Uniunea Județeană a Cooperației de Consum Brașov și B. Societate Cooperativă de Consum Brașov, în calitate de succesoare a fostei C., aceasta din urmă în calitate de succesoare a fostei Uniuni Județene a Cooperativelor de Producție Achiziții Desfacere a Mărfurilor și de Credit Brașov și să se dispună întabularea în cărțile funciare mai sus menționate a dreptului de proprietate astfel cum acesta a fost dobândit;

- să se constate dreptul de proprietate al reclamantei A. S.R.L. dobândit prin vânzare-cumpărare conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat de către B.N.P. D. sub nr. x/18.08.2002 și a actului adițional la contract autentificat sub nr. x/02.02.2006 de către același B.N.P. încheiat cu C. și să se dispună întabularea în cărțile funciare a dreptului de proprietate al acesteia astfel cum a fost dobândit, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor obiect al prezentului litigiu prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de către B.N.P. D. sub nr. x/18.08.2002 încheiat cu C., care s-a înființat în anul 1990 ca succesoare a fostei Uniuni Județene a Cooperativelor de Producție, Achiziții, Desfacerea Mărfurilor și de Credit Brașov.

La rândul său, C. s-a reorganizat ca efect al Legii nr. 1/2005 privind cooperativele de consum, Uniunea dobândind dreptul de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul acestui dosar conform Decretului nr. 339/1988 emis de fostul Consiliu de Stat al Republicii Socialiste Romania, C. comportându-se ca un adevărat proprietar, dreptul nefiindu-i contestat niciodată și fiind consfințit printr-un act normativ valabil la data emiterii acestui act normativ.

Forul ierarhic superior al vânzătoarei era E. care și-a dat acordul în vederea înstrăinării activului care se afla în proprietatea societății vânzătoare și pentru care s-au plătit taxele si impozitele aferente, societatea fiind împiedicată de către pârâtul Municipiul Codlea la întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, prin diferite tertipuri, în vederea acaparării în mod nelegal a imobilelor proprietatea reclamantelor prin invocarea unui drept care nu există.

Anexa la Decretul nr. 339/1988 a identificat toate construcțiile transmise către antecesoarele reclamantei cu schițe de carte funciară, construcțiile în litigiu fiind transmise cu plată în proprietatea UJCOOP Brașov, iar terenurile pe care se aflau edificate construcțiile au trecut în administrarea acesteia pe durata existentei construcțiilor.

Din anul 1988 dreptul de proprietate, cu toate atributele acestuia, a fost deținut de C., respectiv vânzătoarea reclamantei, pârâtul care se pretinde proprietar neavând niciunul dintre atributele necesare legitimării procesuale.

Imobilele terenuri și construcții din prezentul litigiu fac parte din zona de agrement a Ștrandului Codlea, fiind preluate de Statul Român care și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, intrând în proprietatea privată a acestuia.

Prin adresa nr. x/1966 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular Codlea, s-a reținut că anterior anului 1958 pe terenurile în litigiu s-au edificat construcții neevidențiate în cartea funciară, dispunându-se înscrierea în cartea funciară a acestor construcții cu titular al dreptului de proprietate Statul Român și titular al dreptului de administrare operativă Întreprinderea de Locuințe și Localuri Brașov.

Pentru că Statul Român nu și-a întabulat la vremea respectivă dreptul de proprietate asupra construcțiilor în cartea funciară, în vederea evidențierii acestora, Municipiul Codlea a emis adresele nr. x/2000, iar prin Decizia nr. 1027/26.06.1967 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Brașov, dreptul de administrare operativă asupra construcțiilor și terenurilor în litigiu a fost transmis Oficiului Județean de Turism Brașov.

Reclamanta a învederat identificarea imobilelor astfel:

- CF x nr. top x - loc de casă și de 1152 mp și casa executată înainte de anul 1958 - vila "Lăcrămioara"

- CF x nr. top x - loc de casă de 1152 mp și casa executată înainte de anul 1958 - vila "Rozmarin"

- CF x nr. top x - loc de casă de 1756,8 mp și casa executată înainte de anul 1958; i se cuvine dreptul de servitute de trecere cu piciorul și cu vehicule ca imobil dominant în sarcina imobilului servant cu nr. top x/2/3 din CF x Codlea -vila "Cerbul"

- CF x nr. top x - loc de casă de 802,80 mp și casa executată înainte de anul 1958; acestui imobil ca imobil dominant i se cuvine dreptul de servitute de trecere cu piciorul și cu vehicule în sarcina imobilului servant cu nr. top x din CF x Codlea - vila "Pescăruș"

- CF x nr. top x - loc de casă de 954 mp și casa executată înainte de anul 1958 - vila "Vulturul"

- CF x nr. top x - loc de casă de 1760,40 mp și casa executată înainte de anul 1958 vila "Privighetoarea" și vila "Căprioara"

- CF x nr. top x - loc de casă de 1152 mp și casa executată înainte de anul 1958 - vila "Iepuraș".

În drept, cererea a fost motivată în temeiul art. 111 C. proc. civ., Legea nr. 7/1996, Decretul nr. 115/1838.

Pârâtul Municipiul Codlea prin primar a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamantă și admiterea cererii reconvenționale în sensul constatării dreptului de proprietate al Municipiului Codlea asupra imobilelor în litigiu și înscrierea dreptului de proprietate privind aceste imobile, astfel cum au fost indicate în cererea reconvențională depusă la dosarul nr. x/2008 Judecătoria Brașov Vol. I.

În motivare, pârâtul a expus un istoric al situației juridice a imobilelor înscrise în CF x Codlea nr. top. x, CF x nr. top. x, CF x nr. top. x, CF x nr. top. x, CF x nr. top. x, CF x nr. top. x, CF x nr. top. x care au avut ca proprietari tabulari cetățeni români; aceste imobile au fost trecute în proprietatea Statului Român prin diverse modalități de constituire a proprietății socialiste, naționalizare în anul 1964, în temeiul Decretului nr. 511/1955 și Decretului nr. 111/1950.

Dintre aceste imobile, cele din CF x, CF x, CF x, CF x, CF x au fost date în administrarea operativă a I.S.C. Codlea, iar cel din CF x în administrarea operativă a I.S.C. Predeal, rectificându-se apoi, în anul 1981, numele administratorului operativ din I.S.C. în OJ.T. Brașov.

Aceste imobile au fost întotdeauna în folosința de fapt a unității administrativ teritoriale, stare de fapt legiferată prin art. 6 din Legea nr. 213/1998.

Proprietatea Municipiului Codlea asupra imobilelor în litigiu, care se află în intravilanul localității, a fost prevăzută în dispozițiile art. 26 și 36 din Legea nr. 18/1991, în redactarea inițială, a cărei tulburare în drept s-a datorat C. și A. S.R.L. care, cu concursul primarului din anul 2000, au cerut și au obținut înscrierea dreptului lor de proprietate în cărțile funciare ale acestor imobile.

Reclamantele și-au înscris dreptul de proprietate în CF în două rânduri, folosindu-se de copia unui decret al fostului Consiliu de Stat nr. 339/09.11.1988, potrivit căruia niște construcții treceau cu plată în proprietatea Uniunii Județene a Cooperativelor de Producție, Achiziții și Desfacerea Mărfurilor și de Credit Brașov.

Cererile de întabulare au fost respinse prin deciziile Curții de Apel Brașov, respectiv decizia civilă nr. 824/R/12.12.2005 și decizia 118/R/2008.

Acest pârât a mai precizat că, C. nu este continuatoarea "Uniunii județene a cooperativelor de producție, achiziții, desfacerea mărfurilor și de credit Brașov", fiindcă nu se putea înființa decât prin asocierea între una sau mai multe cooperative de consum. Casa teritorială a cooperativelor de credit a fost înființată în baza Decretului - Lege nr. 67/1990, care și-a încetat existența odată cu reorganizarea în baza Legii nr. 1/2005.

Chiar dacă se va considera că Decretul nr. 339/1988 are o existență reală, acțiunea reclamantelor nu poate fi primită pentru următoarele motive:

- nu există un contract de vânzare-cumpărare nici ca un act sub semnătură privată, plata nu s-a făcut, potrivit art. 1 din Decretul nr. 339/1988, iar potrivit Decretului - Lege nr. 67/1990 și Legii nr. 14/1968 (art. 18, respectiv 19) bunurile imobile pot fi transmise în proprietate numai cu plată;

- prin Decretul nr. 339/1988 s-au transmis în proprietatea Uniunii Județene a cooperativelor de producție, achiziții și desfacerea mărfurilor și de credit Brașov doar construcțiile în suprafață de 6.517,02 m.p., nu și terenul pretins de reclamante;

- terenul pe care se află construcțiile, în suprafață de 302 mp, a rămas în proprietatea statului;

- nu există identitate între imobilele pretinse de reclamanți și cele din Decretul nr. 339/1988. Potrivit Listei depuse ca anexă la acest decret, suprafața de construcții este de 6.517,02 mp cu următoarele locații: cabana Bran Castel, cabana Sâmbăta de Sus, cabana Ștrand Codlea, unitatea de cazare și alimentație publică Homorod, unitatea de cazare și alimentație publică Rotbav, pe raza teritorială a unității administrative teritoriale Codlea s-ar găsi doar "cabana Ștrand Codlea" care a trecut, cu plată, în proprietatea Uniunii Județene a cooperativelor de producție, achiziții, desfacerea mărfurilor și de credit Brașov iar nu "unitatea de cazare și alimentație publică Ștrand Codlea".

Cabana Ștrand Codlea nu face parte dintre imobilele pretinse de reclamantă, pe aceste imobile găsindu-se case construite înainte de 1958, potrivit adreselor x - 1424 emise de Primăria Orașului Codlea la 24.01.2000 și folosite de C. pentru a-și înscrie dreptul de proprietate, drept care a fost radiat prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

A mai arătat că, prin HCL nr. 51/2008, imobilele în litigiu au fost trecute în domeniul public al municipiului Codlea.

Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsa calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român și lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.

Pe fond, acest pârât a precizat că, nu se opune la admiterea acțiunii reclamantei, întrucât aceasta a devenit titulara dreptului de proprietate asupra construcțiilor și dreptului de folosință asupra terenului, instanța urmând să verifice modalitatea de intrare în patrimoniul reclamantei conform actelor normative invocate.

Reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvențională formulată de către pârâtul Municipiul Codlea prin primar, prin care a solicitat respingerea acesteia și obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

A precizat că acest pârât a formulat în anul 2002 o acțiune de revendicare care a format obiectul dosarului civil nr. x/2002 al Judecătoriei Brasov, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 6.802/2003 prin care s-a respins în mod irevocabil acțiunea de revendicare formulată de către Municipiul Codlea, reținându-se cu putere de lucru judecat faptul că societatea reclamantă a devenit proprietara asupra imobilelor ce fac obiectul acestui dosar în urma emiterii Decretului nr. 339/1988.

Dreptul de proprietate a fost consfințit printr-un act normativ valabil la data emiterii acestuia, societatea având toate atributele dreptului de proprietate, aflându-se în folosința exclusivă a imobilelor indicate în acțiune.

Pârâtul Municipiul Codlea, a depus o notă de ședință prin care a indicat pârâții din cererea reconvențională, respectiv S.C. A. S.R.L., Uniunea Județeană a Cooperației de Consum și B. - Societate Cooperativă de Consum.

Reclamanta a depus o notă de ședință prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului Municipiul Codlea prin Primar raportat la inexistența titlului referitor la proprietatea publică a Statului Român.

La rândul său, pârâtul Municipiul Codlea a depus răspuns la nota de ședință depusă de reclamantă, prin care a arătat că prin cererea reconvențională a afirmat faptul că dreptul de proprietate al Municipiului Codlea asupra imobilelor din litigiu care sunt compuse din construcții și teren. Cu referire la excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului Municipiul Codlea a precizat în cererea reconvențională formulată în prezenta cauză, că imobilele au intrat în domeniul privat al Municipiului Codlea în baza art. 6 din Legea nr. 213/1998 și apoi în domeniul privat al aceluiași municipiu prin actele normative evocate.

În probațiune s-au depus înscrisuri, fiind administrată și proba cu expertiză topografică.

Cauza a fost suspendată în perioada 06.06.2011-20.02.2012 pentru soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/2010 al Curții de Apel Brașov.

Prin sentința civilă nr. 218/S din 08.12.2015 Tribunalul Brașov, secția I civilă în dosarul nr. x/2010 s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român și lipsei calității procesuale active a pârâtului - reclamant reconvențional Municipiul Codlea.

Totodată, instanța a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta-pârâtă reconvențional A. S.A. si a constatat dobândirea, prin lege, a dreptului de proprietate asupra construcțiilor identificate în CF nr. x Codlea, nr. top x (Cabana Privighetoarea și parțial Cabana Căprioara), CF x Codlea, nr. top x (Vila Iepuraș), CF x Codlea, nr. top x (Vila Rozmarin), CF x Codlea, nr. top x (Cabana Lăcrămioara), CF x Codlea, nr. top x (Cabana Cerbul și parțial Cabana Căprioara), CF x Codlea, nr. top x (Cabana Vulturul) și CF x Codlea, nr. top x (Cabana Pescăruș), potrivit Raportului de expertiză tehnică judiciară nr. x din 19.10.2012 și Suplimentului la R.E.T. din 04.03.2013, efectuate de expert tehnic judiciar F., de către pârâtele Uniunea Județeană a Cooperativelor de Consum și B., Societate Cooperativă de Consum.

A constatat dobândirea, prin cumpărare, a dreptului de proprietate asupra construcțiilor identificate în CF nr. x Codlea, nr. top x (Cabana Privighetoarea și parțial Cabana Căprioara), CF x Codlea, nr. top x (Vila Iepuraș), CF x Codlea, nr. top x (Vila Rozmarin), CF x Codlea, nr. top x (Cabana Lăcrămioara), CF x Codlea, nr. top x (Cabana Cerbul și parțial Cabana Căprioara), CF x Codlea, nr. top x (Cabana Vulturul) și CF x Codlea, nr. top x (Cabana Pescăruș), potrivit Raportului de expertiză tehnică judiciară nr. x din 19.10.2012 și Suplimentului la R.E.T. din 04.03.2013, efectuate de expert tehnic judiciar F., de către reclamanta-pârâtă reconvențional A. S.A.

A constatat dobândirea dreptului de folosință asupra terenurilor identificate mai sus, pe durata existenței construcțiilor, de către reclamanta -pârâtă reconvențional A. S.A.

A dispus înscrierea în cartea funciară a drepturilor mai sus dobândite în favoarea pârâtelor și reclamantei - pârâte reconvenționale A. S.A., potrivit R.E.T. nr. x din 19.10.2012 și Suplimentului la R.E.T. din 04.03.2013, efectuate de expert tehnic judiciar F..

A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant reconvențional Municipiul Codlea prin Primar și a fost obligat acesta la plata sumei de 4.964 RON către reclamanta - pârâtă reconvențional Societatea A. S.A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Calitatea procesuală pasivă a pârâtului Statul Român și reprezentarea acestuia, prin Ministerul Finanțelor Publice, s-a reținut a fi justificată din perspectiva evidențelor de carte funciară în care statul apare înscris ca proprietar și stă în proces în nume propriu, reprezentarea acestuia în cadrul litigiilor civile de natura celui de față se realizează în temeiul prevederilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954, aplicabile speței în raport de data promovării acțiunii și nu în baza prevederilor Legii nr. 213/1998, care reglementează reprezentarea statului în litigiile privind proprietatea și administrarea bunurilor din domeniul public al acestuia.

S-a apreciat că pârâtul Municipiul Codlea are calitate procesuală pasivă, ca urmare a emiterii hotărârilor de consiliu local privind inventarierea imobilelor în litigiu, ca făcând parte din domeniul său public și afirmarea unui drept propriu asupra acestora.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat de către B.N.P. D. sub nr. x/18.08.2002, încheiat între C. și A. S.A., s-au vândut reclamantei construcțiile situate în Complexul "Ștrand Codlea" (la dosar nr. x/2008 este depus în copie evocatul act de vânzare - cumpărare în cuprinsul căruia sunt indicate expres construcțiile care au făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare), transmis de la Oficiul Județean de Turism Brașov la Uniunea Județeană a Cooperativelor de Producție, Achiziții, Desfacere a Mărfurilor și de Credit Brașov, în temeiul Decretului nr. 339/1988, construcțiile obiect al prezentului litigiu făcând parte din componența complexului Ștrand Codlea.

Conform aceluiași Decret nr. 339/1988, s-a constatat că terenurile pe care se aflau edificate construcțiile au trecut în administrarea Uniunii Județene a Cooperativelor de Producție, Achiziții, Desfacere a Mărfurilor și de Credit Brașov pe durata existentei construcțiilor.

Prin actul adițional la contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x/02.02.2006 de către același notar public, au fost identificate cu date de carte funciară construcțiile vândute reclamantei, respectiv: Cabana Pescăruș, Cabana Privighetoarea, Cabana Rozmarin, Cabana Lăcrămioara, Cabana Cerbul, Cabana Vulturul și Cabana Iepuraș.

S-a constatat, conform celor două acte autentificate, transmiterea dreptului de proprietate de la vânzătoare la cumpărătoare, succesiunea formelor de organizare anterioară ale antecesoarelor C., așa cum a fost prezentată de reclamantă prin cererea sa, fiind relevantă doar în condițiile în care dreptul dobândit prin cele două acte autentificate notarial este contestat de către pârâtul - reclamant reconvențional Municipiul Codlea. Așa fiind, capătul de cerere având obiect constatarea dreptului de proprietate în favoarea antecesoarelor reclamantei, este întemeiat și admis ca atare, ca o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate, respectiv prin lege.

Sub acest aspect, tribunalul a concluzionat că, în cauză modul de dobândire al proprietății s-a constituit prin lege cu condiția ca actul normativ respectiv să fie unul cu caracter individual, reprezentat de Decretul nr. 339/1988, conform prevederilor art. 645 C. civ., aplicabil speței de față, așa încât a fost admis capătul de cerere ce a vizat constatarea dreptului în favoarea antecesoarelor reclamantei.

Față de modul în care s-a constituit dreptul de proprietate, tribunalul a statuat că dreptul a fost transmis în mod legal în patrimoniul reclamantei, atât în ce privește proprietatea asupra construcțiilor cât și folosința terenului aferent acestora, situație în raport cu s-a constatat întemeiată cererea în constatarea dreptului câtă vreme pârâtul a contestat dreptul atestat prin actele menționate.

S-a considerat că acțiunea reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. este o acțiune provocatorie, prin care reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul care ridică pretenții proprii în legătură cu dreptul acesteia pe care îl contestă, ceea ce face imposibilă realizarea dreptului, dar justifică confirmarea acestuia prin acțiune inițiată.

Transmiterea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei s-a făcut în mod valabil atât din perspectiva prevederilor legale ce reglementează forma actului, în condițiile în care acesta vizează și un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra terenului, ca și al condițiilor de fond relative la existența dreptului în favoarea vânzătorului, dreptul fiind contestat de către pârât pe motiv că ar aparține acestuia care a și formulat cerere reconvențională în sensul constatării dreptului în favoarea sa.

Tribunalul a constatat că susținerile pârâtului - reclamant reconvențional sunt confirmate de anexa nr. 3 la H.G. nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al județului Brașov, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Brașov, pozițiile 108 - 109, potrivit cărora sunt evidențiate: două bazine înot, plajele aferente, cabine de schimb, Vila 1, Vila Pescăruș, Vila Cerbul, Vila Lăcrămioara, Vila Rozmarin, Vila Privighetoarea, Clădire restaurant cu prelungire, lacurile (1+2), amenajări teren (baraje).

În dosarul nr. x/2010 al Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal s-a solicitat anularea acestor poziții ale anexei menționate, iar prin sentința nr. 55/F din 30.03.2011 s-a admis acțiunea în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei A. S.R.L. asupra imobilelor: Clădire restaurant, braserie, Vila Iepuraș, Vila Rozmarin, Vila 1, Cabană debarcader, Vila Privighetoarea, Vila Pescăruș, Vila Lăcrămioara, Vila Cerbul, Vila Căprioara, Vila Brazilor, Vila Vulturul, două bazine de înot, amenajări teren (baraje), fiind respinsă cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de intervenienta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Codlea .

Această sentință a fost modificată prin decizia civilă nr. 144 din 17.01.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în sensul respingerii acțiunii reclamantei urmare a constatării faptului că dreptul de proprietate asupra construcțiilor din speță este o problemă litigioasă, încă în dezbatere în fața instanțelor de drept comun, ceea ce duce la concluzia că nefiind încă stabilit că reclamanta A. S.R.L este sau nu titularul dreptului de proprietate, aceasta nu și-a dovedit cererea privind anularea H.G. nr. 972/2002.

Prin H.C.L. nr. 50/30.04.2008, s-a aprobat înscrierea dreptului de proprietate publică a U.A.T. Municipiul Codlea asupra imobilelor situate în zona de agrement "Ștrand Codlea", compuse din terenuri și vilele menționate în anul 2002 în anexa nr. 3 a H.G. nr. 972/2002 poziția 108-109, hotărâre modificată prin H.C.L. nr. 54/29.09.2008.

Aceste hotărâri de consiliu local sunt lipsite de efecte juridice pentru inopozabilitatea lor față de reclamantă sau antecesoarele sale, care sunt terți în raportul juridic creat, prin care se dispune unilateral și contrar dispozițiilor legale asupra dreptului de proprietate al acestora, pe de o parte. Pe de altă parte, se modifică o hotărâre de guvern prin hotărâri de consiliu local, de rang inferior, contrar prevederilor art. 58 alin. (1) și (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Pe de altă parte, prin sentința civilă nr. 6802 din 07.07.2003, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. x/2002, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Municipiul Codlea cu privire la petitul revendicare și s-a respins acțiunea civilă formulată de acesta în contradictoriu cu pârâta C., reținându-se în considerentele acestei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă, prin neapelare, că, pentru a exercita acțiunea în revendicare, reclamantul trebuie să facă dovada calității cerute într-o asemenea acțiune, respectiv să fie titularul dreptului de proprietate asupra acestor imobile construcții - vile din cadrul complexului Ștrand Codlea. Potrivit însă cărților funciare menționate, s-a constatat că proprietarul tabular al vilelor este pârâta C..

Prin aceleași considerente, s-a reținut că pârâta de atunci, reclamanta de azi, deține titlu de proprietate asupra construcțiilor în baza unui act normativ care își găsește corespondent în hotărârile sau ordonanțele de Guvern, respectiv Decretul nr. 339/1988, concluzionându-se că doar terenurile pe care se află construcțiile fac parte din domeniul public, iar proprietar tabular asupra vilelor este pârâta C., înscrierea făcându-se în baza unui titlu valabil.

Prin Nota de ședință depusă în dosarul nr. x/2002 pentru termenul de judecată din data de 28.06.2003, pârâtul Municipiul Codlea, prin Primar, s-a menționat că nu "deține documente cu care să dovedească calitate de proprietar asupra activelor "Ștrand Codlea" și că "impozitele și taxele către bugetele locale și centrale aferente acestor active sunt în prezent achitate de C.". Declarațiile pentru stabilirea acestor impozite pentru perioada 1997-2005 și dovada achitării lor, au fost depuse la filele x ale volumului I dosar judecătorie.

Față de toate aceste argumente, tribunalul a conchis că pârâtul nu a fost în măsură să dovedească existența în patrimoniul său a dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, aspect constatat cu putere de lucru judecat și prin sentința mai sus evocată, reclamanta și antecesoarele sale fiind cele care s-au comportat ca adevărați proprietari și au achitat taxele aferente imobilelor obiect al cererii de chemare în judecată.

Așa fiind, inexistența dreptului de proprietate privată în favoarea pârâtului face inaplicabile prevederile art. 7 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică care vizează dobândirea dreptului de proprietate publică prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică și lasă fără efect juridic hotărârile de consiliul local indicate mai sus din perspectiva prevederilor art. 8 alin. (1) din aceeași lege.

Prin Raportul de expertiză tehnică judiciară nr. x din 19.10.2012 și Suplimentului la R.E.T. din 04.03.2013, efectuate de expert tehnic judiciar F., au fost identificate din perspectivă cadastrală construcțiile ce fac obiectul cererii precizate a reclamantei, potrivit anexelor acestei lucrări.

Pentru aceleași considerente mai sus dezvoltate, tribunalul a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional Municipiul Codlea prin Primar și l-a obligat la plata sumei de 4.964 RON către reclamanta-pârâtă reconvențional S.C. A. S.A., cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat 1.190 RON, onorariu expert 1000 RON și taxă judiciară de timbru de 2744 RON, în temeiul art. 274 C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtul Unitatea Adiministrativ - Teritorială Municipiul Codlea prin primar și pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a statului și a lipsei calității de reprezentant a Ministerului de Finanțe pentru stat, arătând că imobilele construcții în litigiu se află în intravilanul orașului Codlea, nefiind incidente dispozițiile art. 25 din Decretului nr. 31/1954.

Per a contrario, pârâtul a invocat prevederile art. 37 din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora statul nu răspunde pentru obligațiile organelor și celorlalte instituții de stat, ale întreprinderilor și organizațiilor economice de stat, dacă ele sunt persoane juridice.

În susținerea apelului, acest pârât a învederat că, raporturile juridice dintre părți s-au derulat fără intervenția statului, iar înscrierea în CF a Statului Român nu atrage automat calitatea sa procesuală pasivă.

Statul Român este reprezentat de Ministerul Finanțelor doar în cauzele în care imobilele fac parte din domeniul public potrivit Legii nr. 213/1998 și se regăsesc în inventariatul centralizat potrivit H.G. nr. 1705/2006.

Pârâtul Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Codlea prin Primar, nemotivat până la primul termen de judecată, a solicitat și repunerea în termen, față de indicarea greșită în sentință a termenului de apel de 30 zile în loc de 15 zile.

Prin decizia civilă nr. 1107/Ap din 14 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă s-a respins ca nefondat apelul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov și a respins ca tardiv apelul pârâtului Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Codlea prin Primar.

Pentru a respinge ca nefondat apelul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a reținut, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, respectiv o acțiune în rectificarea de carte funciară a dreptului de proprietate privind un imobil asupra căruia apare în cartea funciară proprietar Statul Român, reprezentarea Statului Român în procesele civile operează în virtutea unei prevederi legale prevăzute de art. 25 din Decretul nr. 31/1954, când statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.

De asemenea, Curtea a considerat că prevederile art. 37 din Decretul nr. 31/1954 nu sunt aplicabile, deoarece se referă la obligațiile organelor și a celorlalte instituții de stat, obligații care nu fac obiectul prezentului litigiu.

În ce privește prevederile art. 12 pct. 4 și 5 din Legea nr. 213/1998, acestea nu limitează calitatea de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român numai la litigiile care au ca obiect domeniul public, ci reglementează reprezentarea statului în astfel de litigii. Acestea nu exclud ca Statul Român să aibă aceeași reprezentare și în litigii care vizează alt obiect, însă reprezentarea este impusă de alte dispoziții legale.

Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru pârâtul Statul Român, s-a reținut că, potrivit art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, această instituție are ca și atribuție, printre altele, pe aceea de a reprezenta statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.

Față de argumentele expuse anterior, Curtea a statuat că Statul Român are calitate procesuală pasivă deoarece acțiunea reclamantei vizează rectificarea unui drept de proprietate asupra unui imobil - construcție, iar asupra terenului Statul Român are un drept de proprietate, astfel cum rezultă din extrasul de CF depus la dosar.

În speță, Statul Român are calitate procesuală conform principiului relativității înscrierilor din cartea funciară, care nu se pot efectua decât în contra titularului dreptului înscris, cu condiția ca noua înscriere să se fi dispus în contra sa, adică titularul anterior să fie parte în actul pe care se întemeiază noua cerere de înscriere; sub aspectul excepției în discuție este irelevant dacă imobilul a făcut parte din domeniul public sau din cel privat al statului.

Pe de altă parte, Orașul Predeal nu este proprietarul imobilului în litigiu, conform evidențelor de carte funciară.

Potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001, unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice distincte de Statul Român, cu patrimoniu și buget propriu, cu organe proprii de conducere și cu statut juridic distinct față de Statul Român.

În contextul celor arătate și a principiilor care stau la baza sistemului de publicitate imobiliară, s-a constatat că Orașul Municipiul Codlea nu are în cauză calitatea de reprezentant al Statului Român.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statul Român Curtea este neîntemeiată față de înscrierea cu efect constitutiv în temeiul art. 17 din Decretul Lege nr. 115/1938 în cartea funciară a dreptului de proprietate al statului asupra terenului de sub imobilul în litigiu, neavând relevanță faptul că imobilul face parte din domeniul public sau privat al statului.

Nefiind titularul unui drept înscris în cartea funciară, Orașul Codlea nu poate dispune de un astfel de drept, chiar dacă este conferit de lege, pentru că niciun drept real nu poate exista și nu poate fi opus nimănui dacă nu este înscris în cartea funciară.

În ceea ce privește, apelul pârâtului Municipiului Codlea s-a constatat că sentința Tribunalului Brașov a fost comunicată la 13.05.2016, iar apelul declarat de pârâtul Municipiul Codlea a fost înregistrat la Tribunalul Brașov la 2.06.2016, ultima zi în care putea fi înregistrat fiind 30.05.2016.

În raport de dispozițiile art. 103 din C. proc. civ., instanța de apel a respins cererea de repunere în termen formulată de pârâtul U.A.T. Municipiul Codlea prin primar și a statuat că necunoașterea legii nu constituie o împrejurare mai presus de voința părții care să o împiedice pe reclamantă să declare recursul în condițiile legii și nu o poate apăra de sancțiunea decăderii, precum și faptul că indicarea greșită de către instanță a termenului de recurs nu poate conduce la înfrângerea principiului legalității cu privire la căile de atac prevăzute de lege în diferite materii.

Împotriva deciziei pronunțată în apel, pârâții Unitatea Administrativ - Teritorială Municipiul Codlea și STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.R.F.P. Brașov au declarat recurs.

Pârâta Unitatea Administrativ - Municipiul Codlea a susținut că instanța de apel a respins în mod nelegal cererea de repunere în termenul pentru formularea apelului.

Instanța de apel trebuia să constate că în sentința tribunalului se menționează termenul de 30 de zile pentru formularea apelului, și nu 15 zile, raportat la dispozițiile 284 alin. (1) C. proc. civ., întrucât aceste dispoziții sunt aplicabile. Partea a fost indusă în eroare de chiar instanța de judecată, pe de o parte, și, pe de altă parte, dosarul a fost instrumentat de avocat angajat. În aceste condiții, recurenta consideră că cererea de repunerea în termenul de formulare a apelului este întemeiată și se impune să fie admisă. În opinia recurentei sentința tribunalului nu îndeplinește condițiile de valabilitate și legalitate, respectiv nu este aptă de a declanșa în mod valabil curgerea termenului pentru declararea apelului, iar prin indicarea greșita a termenului de declarare a căii de atac, partea a fost lipsită de dreptul de a uza de calea de atac exercitată.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Brașov și-a menținut excepțiile invocate întrucât reclamanta nu a justificat calitatea procesuală pasivă a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și nici calitatea de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român.

Astfel, instanțele anterioare, în mod greșit, au reținut calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, dat fiind că petitele cererii de chemare în judecată au vizat aspecte privitoare la imobile, respectiv construcțiile aflate în intravilanul Municipiului Codlea prin primar.

Așa cum a arătat și în fața celorlalte instanțe inferioare, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, în sensul interpretat de acestea. Contrar celor reținute de cele două instanțe de judecată, recurentul invocă prevederile art. 37 din Decretul nr. 31/1954. Raportarea strictă la evidențele de carte funciară în ce privește proprietarul terenului pe care sunt amplasate construcțiile dobândite și față de prevederile art. 3 pt. 81 din H.G. nr. 34/2009 nu-și pot produce efectele în cauză, întrucât nu există o asemenea situație.

Mai mult, instanța de apel a motivat că: "nici prevederile art. 12 pct. 4 și 5 din Legea nr. 213/1998 nu limitează calitatea de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român numai în litigiile care au ca obiect domeniul public, ci reglementează reprezentarea statului în astfel de litigii. Acestea nu exclud ca Statul Român să aibă aceeași reprezentare și în litigii care vizează alt obiect, însă reprezentarea este impusă de alte dispoziții legale".

Față de cele arătate, recurenta susține că acțiunea de față nu se încadrează acelora în care reprezentarea Statului Român este asigurată de Ministerul Finanțelor Publice, dat fiind tocmai faptul că imobilul supus discuției nu face parte din domeniul public al statului.

Este de notorietate faptul că unitățile administrativ teritoriale nu și-au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate întrucât acest demers necesita resurse importante, atât financiare cât și de personal. Ar trebui să se rețină că nu s-a făcut dovada faptului că ar fi vorba despre un imobil ce aparține proprietății publice a Statului Român, astfel că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, prevederile Legii nr. 213/1998 fiind interpretate în mod greșit în acest sens.

În opinia acestui recurent, în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 215/2001, aspect reluat și în Ordonanța nr. 53/2002 privind statutul cadru al unității administrativ-teritoriale, care la art. 5 alin. (1) stipulează: "Comunele, orașele si județele sunt persoane juridice de drept public. Ele au patrimoniu propriu si capacitate juridică deplină."

În susținerea argumentelor expuse, recurentul invocă și prevederile art. 4 din Legea nr. 213/1998 potrivit cărora domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public; asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ teritoriale au un drept de proprietate privată, prin Anexa 1 la această lege cuprinde lista cu bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului, iar un astfel de bun nu poate face obiectul proprietății publice a statului, fiind evident că aparține proprietății private a unității administrativ teritoriale, în speță municipiul Brașov. Textele de lege invocate dau legitimitate procesuală unității administrativ teritoriale în ceea ce privește imobilele aflate pe teritoriul administrativ al acesteia.

De asemenea, recurentul mai invocă un alt aspect care în opinia sa nu justifică în cauză legitimitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, respectiv faptul că acesta are calitatea de terț față de raporturile juridice existente între reclamanta și ceilalți pârâți cu privire la situația juridică a imobilului din cauză.

În consecință, recurentul învederează că nu sunt aplicabile și prevederile art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicata cu modificările ulterioare. În plus, față de cele învederate, recurentul opinează că instanțele anterioare erau obligate să observe că toate raporturile juridice cu privire la imobilele din cauză s-au derulat între celelalte părți fără implicarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice sau a acestuia din urmă în calitate de reprezentant.

Faptul că Statul Român apare înscris în cartea funciară nu atrage în mod automat și calitatea de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice pentru acesta, și nici prin raportare la prevederile H.G. nr. 34/2009 și nici prin raportare la prevederile Legii nr. 213/1998 coroborate cu art. 25 din Decretul nr. 31/1954, având în vedere că Statul Român poate fi reprezentant și de către alte autorități publice de stat.

Analizând recursurile în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile invocate și temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge, pentru următoarele considerente:

Prealabil examinării acestui recurs, trebuie observat că recurentul invocă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., însă din lecturarea criticilor aduse în recurs, rezultă că acestea pot fi încadrate numai în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Aceasta întrucât, recurentul aduce critici privind aplicarea greșită a dispozițiilor 284 alin. (1) și art. 103 C. proc. civ., așa încât Înalta Curte urmează să le analizeze din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi solicitată potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Conform dispozițiilor art. 284 C. proc. civ., "Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".

Rezultă, așadar, că, potrivit acestui text de lege, apelul poate fi declarat în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, sancțiunea în caz de depășire a acestuia, ca termen imperativ, fiind decăderea din dreptul de a se soluționa pe fond apelul.

Art. 103 C. proc. civ. dispune la alin. (1) că: "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei". Alin. (2) al aceluiași articol prevede că: "în acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării".

Potrivit dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ., precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

În al doilea rând, motivele invocate de recurentă sub aspectul că, în dispozitivul sentinței tribunalului era menționat termenul de apel de 30 de zile de la comunicare, nu sunt motive temeinice, întrucât necunoașterea legii nu poate fi reținut față de principiul de drept "nimeni nu poate invoca în apărarea sa necunoașterea legii". Aceasta întrucât, repunerea în termen este un beneficiu al părții care trebuie să dovedească că împiedicarea neexercitării căii de atac s-a datorat unor împrejurări independente/obiective de voința sa. Or, ipoteza invocată de recurent în recurs nu constituie o împrejurare independentă de voința sa, instanța de apel respingând în mod corect cererea de repunere în termen a apelului formulată de acest pârât.

De asemenea, în mod corect instanța de apel a constatat tardiv apelul declarat de acest pârât, în conformitate cu dispozițiile art. 284 C. proc. civ., având în vedere că sentința tribunalului a fost comunicată la 13.05.2016, iar apelul declarat de pârâtul U.A.T. Municipiul Codlea a fost înregistrat la Tribunalul Brașov la 3.06.2016, după expirarea celor 15 zile prevăzute în mod imperativ de textul de lege sus-enunțat. Este adevărat că instanța de apel a menționat data de 02.06.2016, în loc de 03.06.2016, însă nu schimbă cu nimic datele problemei de față, mai ales că data când expira termenul de apel era 30.05.2016 (rezultă din ștampila poștei aplicată pe plicul cu care a fost expediat apelul declarat în prezenta cauză, care poartă data de 03.06.2016 aflat la dosar apel nr. x/2010).

În cauză, este vorba de un caz de reprezentare legală, în temeiul art. 25 din Decretul nr. 31/1954, față de principiile care guvernează aplicarea legii în timp "Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop".

Intabularea unei persoane în calitate de proprietar, solicitată personal ori de către creditorii săi, pe calea unei acțiuni subrogatorii, este dispusă de instanța în contradictoriu cu persoana deja figurând înscris în cartea funciară, cu asigurarea tuturor garanțiilor procesuale: contradictorialitate, dreptul la apărare, etc. Intabularea se produce în contradictoriu cu cel care figurează drept proprietar, anume cu Statul, soluție judicioasă față de acțiunea promovată de reclamantă, calificată în mod legal de către instanța anterioară.

În plus, trebuie reamintit că, prin calitate procesuală se înțelege interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu sau dintr-un raport recunoscut de lege de conexitate cu acel drept. Acela care are un drept are și calitatea de a intenta o acțiune. Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitatea procesuală pasivă).

În cauză, în mod corect au stabilit instanțele anterioare că reprezentarea Statului Român în procesele civile operează în virtutea unei prevederi legale ce este constituită de art. 25 din Decretul nr. 31/1954, potrivit cu care, în astfel de litigii, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor.

În cauză, nefiind aplicabile prevederile art. 37 din Decretul 31/1954, deoarece se referă la obligațiile organelor și a celorlalte instituții de stat, obligații care nu fac obiectul prezentului litigiu.

În ce privește prevederile art. 12 pct. 4 și 5 din Legea 213/1998, instanța de apel în mod judicios a apreciat că acestea nu limitează calitatea de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român numai la litigiile care au ca obiect domeniul public, ci reglementează reprezentarea statului în astfel de litigii, ceea ce înseamnă că nu exclud ca Statul Român să aibă aceeași reprezentare și în litigii care vizează alt obiect, însă reprezentarea este impusă de alte dispoziții legale.

Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant Ministerul Finanțelor Publice pentru pârâtul Statul Român, instanța de apel a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, potrivit art. 3 pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, această instituție are ca și atribuție, printre altele, pe aceea de a reprezenta statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit în nume propriu în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ.

Prin urmare, în mod corect și temeinic s-a statuat că Statul Român are calitate procesuală pasivă deoarece acțiunea vizează rectificarea unui drept de proprietate asupra construcțiilor și cu privire la terenuri Statul Român are un drept de proprietate, astfel cum rezultă din extrasul de CF depus la dosarul cauzei.

În consecință, Înalta Curte constată că, în raport de dispozițiile legale anterior evocate, în concordanță cu cele stabilite de instanța de apel, în speță, Statul Român are calitate procesuală conform principiului relativității înscrierilor din cartea funciară, care nu se pot efectua decât în contra titularului dreptului înscris, cu condiția ca noua înscriere să se fi dispus în contra sa, adică titularul anterior să fie parte în actul pe care se întemeiază noua cerere de înscriere.

Pentru considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă ca nefondat și recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D.G.R.F.P. Brașov împotriva deciziei civile nr. 1107/Ap din 14 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ MUNICIPIUL CODLEA și de recurentul-pârât STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D.G.R.F.P. Brașov împotriva deciziei civile nr. 1107/Ap din 14 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 februarie 2017.