ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3702/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Acțiunea a. La data de 18 iulie 2001 reclamanta T.V. a cerut: „I. Să se constate că a dobândit împreună cu fostul soț – R.G.– prin cumpărare cu titlu de drept proprietate asupra întregului teren de 1152 mp (320 stânjeni) situat în Codlea, județul Brașov, înscris în C.F. (inițial) 2711/16 – în prezent CF 7770 a localității Codlea top 2711/16/1, 2711/16/2. II. Urmare celor de la petitul I, să dispuneți înscrierea în cartea funciară a dreptului nostru meu de proprietate asupra întregului teren, deci și asupra celui înscris sub număr topografic 2711/16/2. III. Să dispuneți scoaterea de sub efectul actului de expropriere a întregului teren înscris în C.F.7770 a localității Codlea sub nr.top 2711/16/1, 2711/16/2 și retrocedarea acestuia către subsemnata.

IV. Să dispuneți dezmembrarea terenului cu top 2711/16/1, 2711/16/2 din imobilul înscris în prezent în C.F.7770 Codlea la A+3 și înscrierea dreptului meu de proprietate asupra lotului rezultat din această operațiune”. b. Reclamanta a cerut citarea pârâtului U.G. la ușa instanței, având domiciliul necunoscut. c. Se susține că, imobilul în litigiu, a fost expropriat prin Decretul nr. 183/1983 în vederea edificării „Centrului civic” al orașului Codlea, construcția fiind demolată, iar „terenul este în întregime liber”. d. Reclamanta, în final, își fixează obiectul și temeiul juridic al acțiunii: „Având în vedere că a trecut mai mult de un an de la aplicarea măsurii de expropriere, iar, scopul acesteia nu s-a concretizat, în temeiul Legii nr. 33/1994 și art. 11 din Legea nr. 10/2001” se solicită restituirea terenului, persoana îndreptățită la despăgubiri fiind „antecesorul” U.G.

2. Hotărârile instanțelor 2.1. Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 262/S din 25 mai 2002, a admis, în parte, acțiunea și a constatat că reclamanta împreună cu defunctul ei soț, decedat la 30 septembrie 1961, a dobândit, prin cumpărare, terenul de 1152 mp situat în Codlea, de la pârâtul U.G., respingând celelalte cereri cu motivarea că acțiunea este întemeiată pe Legea nr. 33/1994, fiind inadmisibilă, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. 2.2.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 73/AP din 14 octombrie 2002, a schimbat, în parte, sentința și a dispus „retrocedarea imobilului teren”, pretins prin acțiune, precum și intabularea dreptului de proprietate al reclamantei, „întrucât reclamanta nu se încadra în art. 3 din Legea nr. 10/2001, nefiind proprietară a imobilului la data exproprierii”, iar „antecontractul de vânzare-cumpărare prin care a intrat, anterior exproprierii, în posesia imobilului este anterior titlului statului care a dobândit proprietatea prin expropriere, în 1994, fără să facă dovada plății unei despăgubiri”. 3. Recursul este declarat de pârâtul Orașul Codlea, prin primar, pe temeiul din art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., care susține, în esență, că: 3.1. În momentul facerii antecontractului de vânzare-cumpărare, sub imperiul Legii nr. 203/1947 exista condiția formei autentice și a autorizării administrative, astfel că acel act nu este translativ de proprietate sau constitutiv de drepturi, conform art. 117 din Decretul-lege nr. 115/1938. 3.2. Dreptul de proprietate al Statului Român a fost dobândit prin exproprierea prevăzută în Decretul nr. 184/1983, de la intimatul promitent U.G. 3.3.Acțiunea introdusă la 18 iulie 2001, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, este inadmisibilă, singura cale de urmat fiind procedura prevăzută de această lege. II. În drept: 1. Reclamanta s-a intitulat proprietar al imobilului – construcție și teren – „legitimându-se” prin înscrisul sub semnătură privată, denumit act de vânzare-cumpărare, încheiat la 5 iulie 1919 între „ing.G.U., în calitate de vânzător și G.R., în calitate de cumpărător”.

Prin Decretul nr. 183 din 1 iunie 1984 „se trece în proprietatea statului” (expropriere) casa și terenul în litigiu, în scopul realizării centrului civic al orașului Codlea și se aprobă demolarea construcțiilor expropriate [alin. (2)]. Construcția este înscrisă în Anexa la decret la poz.2, titular T.V., cu o despăgubire de 80.000 lei, iar terenul de 1152 mp la poz.3 titular U.G. (anexa cuprinzând 26 de poziții).

2. La data de 14 iunie 2001 reclamanta, în baza art. 20 și art. 11 din Legea nr. 10/2001, prin executorul Judecătoriei Brașov, emite, sub nr. 446/2001, notificarea către „Municipiul Codlea, reprezentat prin Primar”, prin care solicită restituirea întregului teren, a cărui valoare o apreciază la suma de 7200 USD, relevând că nu a putut intabula decât 250 mp, restul de 902 mp „făcându-se mențiunea trecerii în patrimoniul C.A.P.” După 34 de zile, la 18 iulie 2001 reclamanta introduce acțiunea în restituire întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 și ale Legii nr. 10/2001. Recurentul-pârât, Municipiul Codlea, prin primar, prin întâmpinare și, ulterior în căile de atac, a invocat „excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată în baza Legii nr. 10/2001 întrucât reclamanta nu a urmat procedura necontencioasă prevăzută de această lege”.

3. Recursul este fondat. 3.1. Într-adevăr, reclamanta la câteva zile după emiterea notificării prevăzute de art. 20 din Legea nr. 10/2001 a introdus această acțiune în revendicare, al cărei temei juridic l-a fixat în Legea nr. 33/1994, relativ la situația specială când scopul exproprierii nu s-a realizat. Ambele instanțe au reținut corect că reclamanta nu a parcurs prima fază a procedurii speciale instituite prin Legea nr. 10/2001, însă curtea de apel relevă că „acțiunea nu putea fi soluționată pe calea necontencioasă prevăzută de Legea nr. 10/2001, întrucât reclamanta nu se încadra în prevederile art. 3 din lege, nefiind proprietara imobilului la data exproprierii, iar, pe de altă parte, „exproprierea s-a realizat în anul 1994, fără plata unei juste despăgubiri…scopul ei nefiind realizat”.

În concluzie, Curtea de apel reține că „sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 33/1994 pentru retrocedarea imobilului expropriat”. 3.2. Instanța de apel introduce în considerentele deciziei recurate aceste elemente și temeiuri pe care reclamanta nu le-a indicat în cererea de chemare în judecată, dar nici ca motive de apel. Reclamanta nu a susținut că nu se încadra în prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001 și nici că exproprierea a avut loc în 1994, ci, în apel, ea a formulat două motive: - a dobândit prin cumpărare imobilul și, în realitate, ea și soțul au fost expropriați și că - nu este exclusă procedura Legii nr. 33/1994 de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. 3.3.

Cum s-a arătat, prin sentința apelată, s-a constatat că „reclamanta împreună cu fostul său soț…a dobândit, prin cumpărare, ca bun comun, imobilul teren de 1152 mp…”, fiind respinse celelalte cereri privind retrocedarea și înscrierea în cartea funciară. Hotărârea primei instanțe a devenit irevocabilă asupra recunoașterii dreptului de proprietate al reclamantei, nefiind apelată de pârâtul-recurent, ci, numai de reclamantă. 3.4. Legea nr. 10/2001 este o lege specială cu caracter reparatoriu pentru imobilele preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere, fiind de imediată aplicare, întrucât interesează, atât procedural, cât și substanțial, ordinea publică. Aceasta rezultă neechivoc și din dispozițiile art. 6 alin. (2), ale Legii nr. 213/1998, care prevăd că „bunurile preluate de stat, fără un titlu valabil, pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparații”.

Drept consecință, după 14 noiembrie 2001 – data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 – acțiunea în retrocedare a imobilelor pe care le vizează, nu mai este admisibilă pe calea dreptului comun sau având ca temei dispozițiile Legii nr. 33/1994. Pe de altă parte, acțiunea fondată pe noua Lege nr. 10/2001 este supusă epuizării fazei necontencioase, adică a procedurii administrative prealabile și obligatorii. Or, în speță obiectul acțiunii este revendicare (ceea ce este în discuție în recurs), temeiul invocat îl constituie Legea nr. 33/1994, iar reclamanta nu a urmat prima fază a procedurii obligatorii prevăzută de Legea nr. 10/2001, ceea ce a reținut, în mod corect, prima instanță.

O asemenea condiție prealabilă de admisibilitate nu încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție și, deci, principiul și dreptul fundamental al accesului liber la justiție, căci vizează faza administrativă a procedurii necontencioase și nici substanța dreptului garantat constituțional și prin art. 6 alin. (1) al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ratificate de România prin Legea nr. 30/20 iunie 1994.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Codlea prin primar împotriva deciziei nr. 73/Ap din 14 octombrie 2002 a Curții de Apel Brașov. Casează decizia recurată precum și sentința civilă nr. 262 din 20 mai 2002 a Tribunalului Brașov, secția civilă, și respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta T.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2003.