ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3702/2003

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei:

1.

Acțiunea

a.

La data de 18 iulie 2001 reclamanta T.V. a cerut:

„I. Să se constate că a dobândit împreună cu

fostul soț – R.G.– prin cumpărare cu titlu de  drept proprietate asupra

întregului teren de 1152 mp (320 stânjeni) situat în Codlea, județul Brașov,

înscris în C.F. (inițial) 2711/16 – în prezent CF 7770 a localității Codlea top

2711/16/1, 2711/16/2.

II. Urmare celor de la petitul I, să dispuneți

înscrierea în cartea funciară a dreptului nostru meu de proprietate asupra

întregului teren, deci și asupra celui înscris sub număr topografic 2711/16/2.

III. Să dispuneți scoaterea de sub efectul

actului de expropriere a întregului teren înscris în C.F.7770 a localității

Codlea sub nr.top 2711/16/1, 2711/16/2 și retrocedarea acestuia către

subsemnata.

IV. Să dispuneți dezmembrarea terenului cu top

2711/16/1, 2711/16/2 din imobilul înscris în prezent în C.F.7770 Codlea la A+3

și înscrierea dreptului meu de proprietate asupra lotului rezultat din această

operațiune”.

b. Reclamanta a cerut citarea pârâtului U.G. la

ușa instanței, având domiciliul necunoscut.

c. Se susține că, imobilul în litigiu, a fost

expropriat prin Decretul nr. 183/1983 în vederea edificării „Centrului civic”

al orașului Codlea, construcția fiind demolată, iar „terenul este în întregime

liber”.

d. Reclamanta, în final, își fixează obiectul și

temeiul juridic al acțiunii:

„Având în vedere că a trecut mai mult de un an

de la aplicarea măsurii de expropriere, iar, scopul acesteia nu s-a concretizat,

în temeiul Legii nr. 33/1994 și art. 11 din Legea nr. 10/2001” se solicită

restituirea terenului, persoana îndreptățită la despăgubiri fiind „antecesorul”

U.G.

2.1. Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr.

262/S din 25 mai 2002, a admis, în parte, acțiunea și a constatat că reclamanta

împreună cu defunctul ei soț, decedat la 30 septembrie 1961, a dobândit, prin

cumpărare, terenul de 1152 mp situat în Codlea,  de la pârâtul U.G., respingând

celelalte cereri cu motivarea că acțiunea este întemeiată pe Legea nr. 33/1994,

fiind inadmisibilă, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

2.2. Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă

nr. 73/AP din 14 octombrie 2002, a schimbat, în parte, sentința și a dispus „retrocedarea

imobilului teren”, pretins prin acțiune, precum și intabularea dreptului de

proprietate al reclamantei, „întrucât reclamanta nu se încadra în art. 3 din

Legea nr. 10/2001, nefiind proprietară a imobilului la data exproprierii”, iar

„antecontractul de vânzare-cumpărare prin care a intrat, anterior exproprierii,

în posesia imobilului este anterior titlului statului care a dobândit

proprietatea prin expropriere, în 1994, fără să facă dovada plății unei

despăgubiri”.

Codlea, prin primar, pe temeiul din art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care

susține, în esență, că:

3.1. În momentul facerii antecontractului de

vânzare-cumpărare, sub imperiul Legii nr. 203/1947 exista condiția formei

autentice și a autorizării administrative, astfel că acel act nu este

translativ de proprietate sau constitutiv de drepturi, conform art. 117 din

Decretul-lege nr. 115/1938.

3.2. Dreptul de proprietate al Statului Român a

fost dobândit prin exproprierea prevăzută în Decretul nr. 184/1983, de la

intimatul promitent U.G.

3.3.Acțiunea introdusă la 18 iulie 2001, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, este inadmisibilă, singura cale de

urmat fiind procedura prevăzută de această lege.

II. În drept:

imobilului – construcție și teren – „legitimându-se” prin înscrisul sub

semnătură privată, denumit act de vânzare-cumpărare, încheiat la 5 iulie 1919

între „ing.G.U., în calitate de vânzător și G.R., în calitate de cumpărător”.

Prin Decretul nr. 183 din  1 iunie 1984 „se

trece în proprietatea statului” (expropriere) casa și terenul în litigiu, în

scopul realizării centrului civic al orașului Codlea și se aprobă demolarea

construcțiilor expropriate [alin. (2)].

Construcția este înscrisă în Anexa la decret la

poz.2, titular T.V.,   cu o despăgubire de 80.000 lei, iar terenul de 1152 mp

la poz.3 titular U.G. (anexa cuprinzând 26 de poziții).

art. 20 și art. 11 din Legea nr. 10/2001, prin executorul Judecătoriei Brașov,

emite, sub nr. 446/2001, notificarea către „Municipiul Codlea, reprezentat prin

Primar”, prin care solicită restituirea întregului teren, a cărui valoare o

apreciază la suma de 7200 USD, relevând că nu a putut intabula decât 250 mp,

restul de 902 mp „făcându-se mențiunea trecerii în patrimoniul C.A.P.”

După 34 de zile, la 18 iulie 2001 reclamanta

introduce acțiunea în restituire întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994

și ale Legii nr. 10/2001.

Recurentul-pârât, Municipiul Codlea, prin

primar, prin întâmpinare   și, ulterior în căile de atac, a invocat „excepția

prematurității introducerii cererii de chemare în judecată în baza Legii nr. 10/2001

întrucât reclamanta nu a urmat procedura necontencioasă prevăzută de această

lege”.

3.1. Într-adevăr, reclamanta la câteva zile după

emiterea notificării prevăzute de art. 20 din Legea nr. 10/2001 a introdus

această acțiune în revendicare, al cărei temei juridic l-a fixat în Legea nr. 33/1994,

relativ la situația specială când scopul exproprierii nu s-a realizat.

Ambele instanțe au reținut corect că reclamanta nu

a parcurs prima fază a procedurii speciale instituite prin Legea nr. 10/2001,

însă curtea de apel relevă că „acțiunea nu putea fi soluționată pe calea

necontencioasă prevăzută de Legea nr. 10/2001, întrucât reclamanta nu se

încadra în prevederile art. 3 din lege, nefiind proprietara imobilului la data

exproprierii, iar, pe de altă parte, „exproprierea s-a realizat în anul 1994,

fără plata unei juste despăgubiri…scopul ei nefiind realizat”. În concluzie,

Curtea de apel reține că „sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 33/1994

pentru retrocedarea imobilului expropriat”.

3.2. Instanța de apel introduce în

considerentele deciziei recurate aceste elemente și temeiuri pe care reclamanta

nu le-a indicat în cererea de chemare în judecată, dar nici ca motive de apel.

Reclamanta nu a susținut că nu se încadra în

prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001 și nici că exproprierea a avut loc în

1994, ci, în apel, ea a formulat două motive:

- a dobândit prin cumpărare imobilul și, în

realitate, ea și soțul au fost expropriați  și că

- nu este exclusă procedura Legii nr. 33/1994 de

la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

3.3. Cum s-a arătat, prin sentința apelată, s-a

constatat că „reclamanta împreună cu fostul său soț…a dobândit, prin cumpărare,

ca bun comun, imobilul teren de 1152 mp…”, fiind respinse celelalte cereri

privind retrocedarea și înscrierea în cartea funciară.

Hotărârea primei instanțe a devenit irevocabilă

asupra recunoașterii dreptului de proprietate al reclamantei, nefiind apelată de

pârâtul-recurent, ci, numai de reclamantă.

3.4. Legea nr. 10/2001 este o lege specială cu

caracter reparatoriu pentru imobilele preluate abuziv de stat, inclusiv prin

expropriere, fiind de imediată aplicare, întrucât interesează, atât procedural,

cât și substanțial, ordinea publică. Aceasta rezultă neechivoc și din

dispozițiile art. 6 alin. (2), ale Legii nr. 213/1998, care prevăd că „bunurile

preluate de stat, fără un titlu valabil, pot fi revendicate de foștii

proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de

reparații”.

Drept consecință, după 14 noiembrie 2001 – data

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 – acțiunea în retrocedare a imobilelor

pe care le vizează, nu mai este admisibilă pe calea dreptului comun sau având

ca temei dispozițiile Legii nr. 33/1994.

Pe de altă parte, acțiunea fondată pe noua Lege

nr. 10/2001 este supusă epuizării fazei necontencioase, adică a procedurii

administrative prealabile și obligatorii.

Or, în speță obiectul acțiunii este revendicare

(ceea ce este în discuție în recurs), temeiul invocat îl constituie Legea nr. 33/1994,

iar reclamanta nu a urmat prima fază a procedurii obligatorii prevăzută de

Legea nr. 10/2001, ceea ce a reținut, în mod corect, prima instanță.

O asemenea condiție prealabilă de admisibilitate

nu încalcă dispozițiile art. 21 din Constituție și, deci, principiul și dreptul

fundamental al accesului liber la justiție, căci vizează faza administrativă a

procedurii necontencioase și nici substanța dreptului garantat constituțional

și prin art. 6 alin. (1) al Convenției Europene a Drepturilor Omului,

ratificate de România prin Legea nr. 30/20 iunie 1994.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Municipiul Codlea prin primar împotriva deciziei nr. 73/Ap din 14 octombrie

2002 a Curții de Apel Brașov.

Casează decizia recurată precum și sentința

civilă nr. 262 din 20 mai 2002 a Tribunalului Brașov, secția civilă, și

respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta T.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2003.