ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3603/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 9721 din 13

noiembrie 2003 Judecătoria Brașov a admis în parte acțiunea principală

formulată de reclamantul C.V.A. și în parte cererea reconvențională promovată

de pârâții Ț.D.E. și Ț.L.I. și a constatat nulitatea absolută parțială a ordinului.

Prefectul județului Brașov nr. 704 din 20 septembrie 2001 pentru poziția

privind atribuirea în proprietatea pârâților a terenului înscris în C.F. Brașov

nr. 23905 cu nr. top.9303/1/2/1/10.

S-a dispus revenirea la situația

anterioară de carte funciară în sensul radierii dreptului de proprietate al

pârâților, constatându-se că dreptul de proprietate asupra imobilului nu a

ieșit niciodată din proprietatea antecesorilor reclamantului.

S-a dispus rectificarea C.F. nr.

23905 nr.top.9303/1/2/1/10 în sensul radierii dreptului de proprietate al

Statului și înscrierea dreptului de proprietate al numiților C.I. jr. și C.E.

și s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantului cu titlu de

moștenire.

Au fost obligați pârâții să lase în

proprietate imobilul înscris în C.F. 23905 Brașov nr. Top.9303/1/2/1/10 și s-a

constat că pârâții sunt dobânditori de bună-credință ai imobilului situat în

Brașov, în baza Legii nr. 112/1995.

S-a constatat existența unei

construcții autorizate (garaj) edificată pe imobilul înscris în C.F. 23905

Brașov nr. Top.9303/2/11/1, top nou rezultat în urma dezmembrării efectuate

conform raportului de expertiză 1772/2003 de expert C.M., ce face parte

integrantă din sentință și s-a respins cererea reconvențională privind constatarea

dreptului de proprietate al părinților pârâtei Ț.L.I. asupra garajului, ca

formulate de persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe au

promovat cereri de apel reclamantul C.V.A. și pârâții Ț.D.E. și Ț.L.I.

Curtea de Apel Brașov, secția

civilă, prin decizia nr. 661/Ap din 18 iunie 2004, și-a declinat competența de

soluționare a cererilor de apel în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru a decide astfel, s-a motivat

că petitul principal al cererilor promovate de părți îl reprezintă constatarea

nulității absolute parțiale a Ordinului nr. 704 din 20 septembrie 2001 emis de

Prefectul județului Brașov în baza art. 36 din Legea nr. 195/2004, competența

de soluționare a apelurilor revenind Tribunalului Brașov.

Împotriva deciziei dată de Curtea de

Apel Brașov, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ț.D.E. și Ț.L.I. care

au susținut că interpretarea dată de instanță este greșită, întrucât

reclamantul este terț față de ordinul prefectului, iar conform art. 60 din

Legea nr. 18/1991, terții vătămați în drepturile lor prin hotărârea comisiei

sau ordinul prefectului pot folosi numai calea acțiunilor de drept comun și nu

procedura prevăzută de Legea fondului funciar.

Recursul nu este fondat.

Ordinul nr. 704 din 20 septembrie

2001 a fost emis de Prefectul județului Brașov în temeiul art. 36 alin. (2) din

Legea nr. 18/1991. Obiectul principal al cauzei dedusă recursului de față îl

constituie constatarea nulității absolute parțiale a menționatului ordin numai

în ce privește atribuirea unei suprafețe de 160,86 mp de teren

pârâților-recurenți, deoarece ordinul se referă și la alte șase categorii de

persoane și la alte nemișcătore, diferite de cel atribuit în proprietate

pârâților. Instanța de apel a constatat judicios că soluționarea celorlalte petite

ale acțiunii și cererii reconvenționale depinde, în mod hotărâtor, de modul de

rezolvare a acțiunii în nulitate.

Este adevărat că art. 60 din Legea

nr. 18/1991 dispune că terții vătămați în drepturile lor prin hotărârile

comisiei județene sau prin ordinul prefectului nu pot folosi decât calea

acțiunilor de drept comun și nu procedura prevăzută în acest capitol al legii,

numai că prin art. III alin. (1) din Legea nr. 195 din 25 mai 2004 s-a prevăzut

că hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță, în materia fondului

funciar sunt supuse apelului la tribunal.

Întrucât nu se poate nega

împrejurarea că ordinul prefectului atacat în justiție a fost emis în baza art.

36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, deci în materia fondului funciar, se

constată că prin art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 s-au instituit noi

norme de competență doar în privința soluționării căilor de atac în sensul că

hotărârile pronunțate de judecătorii în această materie sunt supuse apelului la

tribunal și recursului la curtea de apel, fiind fără relevanță natura juridică

a acțiunii, dacă ea urmează procedura specifică Legii nr. 18/1991 sau este

formulată conform dreptului comun, dar împotriva unei măsuri luată în baza

Legii nr. 18/1991.

Deoarece modificarea introdusă prin

art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 se referă numai la competența

instanțelor care judecă căile de atac de reformare împotriva hotărârilor date

de judecătorii în materia analizată, nu și la natura juridică a acțiunilor

promovate împotriva unor hotărâri sau ordine date în baza Legii nr. 18/1991,

recursul declarat de pârâți se privește ca nefondat și va fi respins în

consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Ț.D.E. și

Ț.L.I. împotriva deciziei nr. 661/Ap din 18 iunie 2004 a Curții de Apel Brașov,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 mai 2005.