ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 782/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția civilă, sub nr. 4703 din 29 august 2001, contestatoarea Z.I.V. a chemat în judecată pe intimatul Municipiul Brașov, reprezentat prin Primarul municipiului și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea dispoziției nr. 1072 din 3 august 2001 dată de Primarul Municipiului Brașov prin care s-a respins cererea de restituire în natură formulate de contestatoare, privind terenul înscris în CF nr. 20262 Brașov, nr. top.

8858/1/1/1/1/1/11 în prezent înscris în CF 31391 deoarece dispoziția arătată încalcă prevederile imperative ale art. 11 alin. (2) raportate la art. 6 alin. (1) teza finală din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 februarie 1989. În consecință, contestatoarea solicită să se dispună obligarea intimatului Municipiul Brașov să îi restituie în natură terenul loc de casă, în suprafață de 544 mp, situat în intravilanul localității Brașov, înscris la data exproprierii în CF 20262 Brașov nr. top. 8858/1/1/1/1/1/11 să se rectifice CF nr. 20262 Brașov prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român, în baza art. 34 pct. 3 din Legea nr. 115/1938 și respectiv să se intabuleze acest drept în favoarea contestatoarei.

În motivarea cererii sale, contestatoarea arată că prin Decretul nr. 183/1987 al fostului Consiliu de Stat s-a dispus trecerea în proprietatea Statului Român a suprafeței de 544 mp teren situat în intravilanul Municipiului Brașov, teren care a aparținut antecesorilor săi, C.I. și I.C., a căror unică moștenitoare legală este, în calitate de fiică. Că deși exproprierea terenului s-a făcut în scopul constituirii unui cvartal de locuințe cu dotări comerciale și tehnico-edilitare, proiectul de utilitate publică nu a fost realizat până în prezent, deși au trecut mai mult de 14 ani de la expropriere, terenul fiind și în prezent în întregime liber, fără construcții, detalii de sistematizare și fără a fi traversat de conducte subterane de apă, termoficare sau cabluri electrice ori telefonice.

Că prin Dispoziția dată de Primarul municipiului Brașov împotriva căruia a formulat plângerea de față, i-a fost respinsă cererea prin care a solicitat în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 restituirea în natură a terenului arătat în petitul acțiunii cu motivarea că imobilul se află în Centru civic al municipiului, iar prin Hotărârea Consiliului Local Brașov nr. 116/1993 s-ar fi aprobat „Planul Urbanistic de Zonă pentru Centrul Financiar Comercial al Municipiului Brașov” cuprinzând construcții în curs de edificare și cele care se vor edifica în viitor.

Că motivul invocat în dispoziția Primarului Municipiului Brașov, nr. 1072 din 3 august 2001 nu corespunde realității, pe terenul în litigiu nefiind edificate nici un fel de construcții și nici nu au fost demarate lucrări de sistematizare, terenul fiind și în prezent liber și nefolosit. În conformitate cu art. 115 C. proc. civ.

intimatul Municipiul Brașov a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației formulată de Z.V., pentru că nu este posibilă restituirea în natură a terenului solicitat, deoarece, potrivit Planului Urbanistic de Zonă pentru Centru Financiar Comercial al Municipiului Brașov, în perimetrul care cuprinde și terenul în litigiu sunt prevăzute obiective de utilitate publică ca Centru Internațional de Comerț, Catedrala Ortodoxă, Bursa de Valori, Tribunal, Curtea de Apel, Curtea de Conturi, Sală Polivalentă etc. Că nu are relevanță împrejurarea că terenul nu este ocupat încă de construcțiile planificate, deoarece lucrările edilitare au început pe porțiuni, în funcție de sumele alocate proiectului de modernizare a Centrului civic – conform Planului de Urbanism, care se referă la întregul ansamblu.

Prin sentința civilă nr. 70/S din18 februarie 2002 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă, contestația formulată de contestatoarea Z.I.V. a fost respinsă. Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut din probele administrate următoarele: Prin Decretul nr. 183/1987 emis de fostul Consiliu de Stat, au fost expropriate și trecute în proprietatea statului și în administrarea fostului Consiliu Popular al Municipiului Brașov terenurile în suprafață totală de 15.798 mp și construcțiile edificate pe aceste terenuri, situate în municipiul Brașov, identificate potrivit planului de situație anexat la decret, în scopul construirii în Centrul civil al orașului a unui cvartal de locuințe, a dotărilor comerciale și tehnico-edilitare aferente.

În perimetrul afectat lucrărilor de utilitate publică dispuse prin decret este cuprins și terenul a cărui retrocedare este cerută de contestatoare. A mai reținut instanța de fond că deși în prezent, terenul în litigiu nu a fost ocupat cu construcții sau alte obiective prevăzute în decretul de expropriere, este inclus în domeniul public al Municipiului Brașov și cuprins în Planul Urbanistic de Zonă pentru Centrul Financiar Comercial al Municipiului Brașov, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local Brașov nr. 116/1993 iar lucrările la întreg ansamblu au fost începute și parțial realizate.

Că în raport cu cele arătate, terenul solicitat de contestatoare nu poate fi restituit în natură nefiind îndeplinite cerințele art. 10 din Legea nr. 10/2001, pentru a se putea dispune această măsură, intimatul procedând corect atunci când prin Dispoziția nr. 1072 din 3 august 2001 a respins cererea de restituire în natură și a făcut persoanei îndreptățite oferta de despăgubire prin echivalent potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Prin decizia nr. 31/Ap din 16 mai 2002 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanta Z.I.V.

împotriva sentinței civile nr. 70/2001 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o schimbă în tot în sensul că admițând acțiunea reclamantei constată nulitatea Dispoziției nr. 1072/2001 emisă de Primarul municipiului Brașov și dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 544 mp situat în Brașov, înscris în CF 20262 Brașov nr. top 8858/1/1/1/1/1/11 la data exproprierii, în prezent fiind înscris în CF 31391 Brașov. Prin aceeași decizie s-a dispus rectificarea CF 20262 Brașov în sensul radierii dreptului de proprietate al statului și intabularea dreptului în favoarea reclamantei. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a considerat că Tribunalul Brașov respingând contestația formulată de contestatoarea Z.I.V.

a dat o interpretare greșită Legii nr. 10/2001 atribuind actului normativ sensuri neprevăzute de legiuitor. Că principiul care guvernează materia reglementată de Legea nr. 10/2001 este prevăzut de alin. (1) care statornicește regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, iar art. 11 instituie obligația restituirii terenurilor pentru care s-a dispus exproprierea în vederea realizării unor obiective de utilitate publică dar scopul nu a fost îndeplinit. Că interesul public invocat de instanța de fond se identifică în speță cu un exces de putere a organului administrativ, iar privarea în continuare a contestatoarei de dreptul de proprietate asupra terenului este de natură să afecteze echilibrul just între exigențele interesului general al comunității și imperativul apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, intimatul Municipiul Brașov a declarat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. În dezvoltarea acestora este criticată soluția instanței de apel pentru următoarele motive: - nu s-a avut în vedere faptul că terenul în litigiu este cuprins în planul de urbanism, aprobat prin H.C.L.

nr. 116/1993 încadrat în zona Centrului Civic al Municipiului Brașov; - că terenul fiind afectat unor construcții stabilite prin planul urbanistic aprobat, contestatoarea nu poate beneficia decât de măsuri reparatorii în echivalent potrivit prevederilor art. 11 alin. (4) și (8) coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001; - instanța de apel nu a avut în vedere că terenul este inclus în domeniul public al Municipiului Brașov, face parte din detaliu de sistematizare și că deși nu sunt edificate construcții pe toată zona expropriată, lucrările la întregul ansamblu au fost demarate, parțial realizate și sunt în curs de realizare pe etape, în funcție de sursele de finanțare. Recursul declarat de recurenta intimată este fondat în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, terenul în suprafață de 544 mp situat în intravilanul municipiului Brașov a fost expropriat de la autorii intimatei reclamante Z.I.V. în baza Decretului nr. 183/1987 emis de fostul Consiliu de Stat. Din articolul unic al decretului menționat rezultă că exproprierea a fost dispusă în scopul construirii în Centrul civic al municipiului Brașov a unui număr de 819 apartamente și a dotărilor comerciale și tehnico-edilitare aferente, iar terenul în litigiu făcea parte din suprafața totală de 15.798 mp, expropriată prin același decret și destinată a fi utilizată pentru realizarea scopului de utilitate publică menționat.

Ulterior, după 22 decembrie 1989, în noile condiții sociale și politice, se susține că a fost adoptată Hotărârea nr. 116/1993 de către Consiliul Local al Municipiului Brașov prin care s-a aprobat Planul Urbanistic de Zonă potrivit căruia în perimetrul format din terenurile expropriate prin Decretul nr. 183/1987 s-a stabilit ca obiectiv, construirea Centrului Financiar - Comercial al Municipiului Brașov, a Catedralei Ortodoxe, Sală Polivalentă, sediul Tribunalului, Curții de Apel și Curții de Conturi, Piața Consiliului Europei etc. Expertiza dispusă în cauză de Tribunalul Brașov cu prilejul judecării în fond a contestației formulată de reclamanta Z.I.V.

împotriva dispoziției nr. 1072 din 3 august 2001 a identificat terenul în litigiu cuprins în limitele perimetrului imobilelor expropriate, amplasat în zona Centru civic, în apropierea blocului S+P+M+10 E Primăria Brașov, concluzionând că parcela nu este afectată de detalii de sistematizare deși pentru zonă exista plan de sistematizare. Potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în cazul imobilelor expropriate, în situația în care construcțiile au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie - în natură, cu construcțiile rămase.

În alin. (3) al aceluiași articol se precizează că în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi și pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. Curtea de Apel Brașov, a admis apelul declarat de reclamanta Z.I.V.

împotriva sentinței civile nr .70/2001 a Tribunalului Brașov pe care o schimbă în tot, admițând acțiunea reclamantei și după ce constată nulitatea dispoziției nr. 1072/2001 dată de Primarul municipiului Brașov, dispune restituirea în natură a terenului în litigiu, în suprafață de 544 mp, expropriat prin Decretul nr. 183/1997, însușindu-și concluziile raportului de expertiză potrivit căruia în prezent parcela revendicată nu este afectată de detalii de sistematizare; deși pentru zonă există plan de sistematizare. Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. În speță, instanța de apel a abdicat de la prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., nedispunând administrarea probelor necesare pentru a stabili situația reală de fapt cu privire la parcela de teren revendicată de reclamantă. Astfel, față de apărarea constantă formulată de recurentul pârât municipiul Brașov, atât în fața instanței de fond cât și în instanța de apel în sensul existenței unui plan urbanistic de zonă pentru Centrul Financiar Comercial al Municipiului Brașov, se impunea ca acest plan să fie atașat la dosar iar expertiza dispusă în cauze să analizeze în ce măsură terenul expropriat, revendicat de reclamantă este cuprins în planul urbanistic, ce destinație i s-a dat cu privire la obiectivele urbanistice ce urmează să fie edificate.

De asemeni era necesar să se stabilească dacă Planul Urbanistic de zonă a fost demarat și este în curs de derulare, lucrările fiind parțial realizate, simpla împrejurare că în prezent eventuale lucrări edilitare ce ar urma să fie edificate pe terenul în litigiu nu au fost încă realizate, nejustificând soluția pronunțată de instanță. De asemeni se impunea să se stabilească, eventual prin completarea expertizei, dacă restituirea în natură a terenului nu ar afecta derularea în continuare a lucrărilor deja demarate și dacă, potrivit detaliilor de sistematizare, restituirea terenului revendicat ar putea împiedica buna utilizare a construcțiilor ce sunt în curs de edificare. În sfârșit, cum din probele administrate rezultă că terenul revendicat a mai făcut obiectul judecății între părți în dosarul nr. 3266/2000 la Tribunalul Brașov, se impune a se verifica care a fost obiectul acelui dosar și ce soluție s-a pronunțat în cauza respectivă.

Pentru considerentele arătate, în baza art. 312 C. proc. civ. se impune admiterea recursului de față, declarat de recurentul pârât Municipiul Brașov și casându-se decizia recurată precum și sentința civilă nr. 70 din 18 februarie 2002 a Tribunalului Brașov se trimite cauza la această din urmă instanță în vederea completării probelor pentru lămurirea împrejurărilor de fapt arătate în considerentele ce preced. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Municipiul Brașov împotriva deciziei nr. 31/AP din 16 mai 2002 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Casează decizia recurată, precum și sentința nr. 70 din 18 februarie 2002 a Tribunalului Brașov, cu trimiterea cauzei la această din urmă instanță pentru rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2003.