ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 782/2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 782/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Brașov, secția civilă, sub nr. 4703 din 29 august 2001, contestatoarea Z.I.V. a

chemat în judecată pe intimatul Municipiul Brașov, reprezentat prin Primarul

municipiului și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate

nulitatea dispoziției nr. 1072 din 3 august 2001 dată de Primarul Municipiului

Brașov prin care s-a respins cererea de restituire în natură formulate de

contestatoare, privind terenul înscris în CF nr. 20262 Brașov, nr. top.

8858/1/1/1/1/1/11 în prezent înscris în CF 31391 deoarece dispoziția arătată

încalcă prevederile imperative ale art. 11 alin. (2) raportate la art. 6 alin.

(1) teza finală din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile

preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 februarie 1989.

În consecință, contestatoarea solicită să se

dispună obligarea intimatului Municipiul Brașov să îi restituie în natură

terenul loc de casă, în suprafață de 544 mp, situat în intravilanul localității

Brașov, înscris la data exproprierii în CF 20262 Brașov nr. top.

8858/1/1/1/1/1/11 să se rectifice CF nr. 20262 Brașov prin radierea dreptului de

proprietate al Statului Român, în baza art. 34 pct. 3 din Legea nr. 115/1938 și

respectiv să se intabuleze acest drept în favoarea contestatoarei.

În motivarea cererii sale, contestatoarea arată

că prin  Decretul nr. 183/1987 al fostului Consiliu de Stat s-a dispus trecerea

în proprietatea Statului Român a suprafeței de 544 mp teren situat în

intravilanul Municipiului Brașov, teren care a aparținut antecesorilor săi, C.I.

și I.C., a căror unică moștenitoare legală este, în calitate de fiică.

Că deși exproprierea terenului s-a făcut în

scopul constituirii unui cvartal de locuințe cu dotări comerciale și

tehnico-edilitare, proiectul de utilitate publică nu a fost realizat până în

prezent, deși au trecut mai mult de 14 ani de la expropriere, terenul fiind și

în prezent în întregime liber, fără construcții, detalii de sistematizare și

fără a fi traversat de conducte subterane de apă, termoficare sau cabluri

electrice ori telefonice.

Că prin Dispoziția dată de Primarul municipiului

Brașov împotriva căruia a formulat plângerea de față, i-a fost respinsă cererea

prin care a solicitat în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 restituirea în natură a

terenului arătat în petitul acțiunii cu motivarea că imobilul se află în Centru

civic al municipiului, iar prin Hotărârea Consiliului Local Brașov nr. 116/1993

s-ar fi aprobat „Planul Urbanistic de Zonă pentru Centrul Financiar Comercial

al Municipiului Brașov” cuprinzând construcții în curs de edificare și cele

care se vor edifica în viitor.

Că motivul invocat în dispoziția Primarului

Municipiului Brașov, nr. 1072 din 3 august 2001 nu corespunde realității, pe

terenul în litigiu nefiind edificate nici un fel de construcții și nici nu au

fost demarate lucrări de sistematizare, terenul fiind și în prezent liber și

nefolosit.

În conformitate cu art. 115 C. proc. civ. intimatul

Municipiul Brașov a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației

formulată de Z.V., pentru că nu este posibilă restituirea în natură a terenului

solicitat, deoarece, potrivit Planului Urbanistic de Zonă pentru Centru

Financiar Comercial al Municipiului Brașov, în perimetrul care cuprinde și

terenul în litigiu sunt prevăzute obiective de utilitate publică ca Centru

Internațional de Comerț, Catedrala Ortodoxă, Bursa de Valori, Tribunal, Curtea

de Apel, Curtea de Conturi, Sală Polivalentă etc.

Că nu are relevanță împrejurarea că terenul nu

este ocupat încă de construcțiile planificate, deoarece lucrările edilitare au

început pe porțiuni, în funcție de sumele alocate proiectului de modernizare a

Centrului civic – conform Planului de Urbanism, care se referă la întregul

ansamblu.

Prin sentința civilă nr. 70/S din18 februarie 2002

pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă, contestația formulată de

contestatoarea Z.I.V. a fost respinsă.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a

reținut din probele administrate următoarele:

Prin Decretul nr. 183/1987 emis de fostul

Consiliu de Stat, au fost expropriate și trecute în proprietatea statului și în

administrarea fostului Consiliu Popular al Municipiului Brașov terenurile în

suprafață totală de 15.798 mp și construcțiile edificate pe aceste terenuri, situate

în municipiul Brașov, identificate potrivit planului de situație anexat la

decret, în scopul construirii în Centrul civil al orașului a unui cvartal de

locuințe, a dotărilor comerciale și tehnico-edilitare aferente.

În perimetrul afectat lucrărilor de utilitate

publică dispuse prin decret este cuprins și terenul a cărui retrocedare este

cerută de contestatoare.

A mai reținut instanța de fond că deși în

prezent, terenul în litigiu nu a fost ocupat cu construcții sau alte obiective

prevăzute în decretul de expropriere, este inclus în domeniul public al

Municipiului Brașov și cuprins în Planul Urbanistic de Zonă pentru Centrul

Financiar Comercial al Municipiului Brașov, aprobat prin Hotărârea Consiliului

Local Brașov nr. 116/1993 iar lucrările la întreg ansamblu au fost începute și

parțial realizate.

Că în raport cu cele arătate, terenul solicitat

de contestatoare nu poate fi restituit în natură nefiind îndeplinite cerințele

art. 10 din Legea  nr. 10/2001, pentru a se putea dispune această măsură,

intimatul procedând corect atunci când prin Dispoziția nr. 1072 din 3 august 2001

a respins cererea de restituire în natură și a făcut persoanei îndreptățite

oferta de despăgubire prin echivalent potrivit prevederilor art. 24 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 31/Ap din 16 mai 2002

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, s-a admis apelul declarat

de reclamanta Z.I.V. împotriva sentinței civile nr. 70/2001 pronunțată de

Tribunalul Brașov pe care o schimbă în tot în sensul că admițând acțiunea

reclamantei constată nulitatea Dispoziției nr. 1072/2001 emisă de Primarul

municipiului Brașov și dispune restituirea în natură a terenului în suprafață

de 544 mp situat în Brașov, înscris în CF 20262 Brașov nr. top

8858/1/1/1/1/1/11 la data exproprierii, în prezent fiind înscris în CF 31391

Brașov. Prin aceeași decizie s-a dispus rectificarea CF 20262 Brașov în sensul

radierii dreptului de proprietate al statului și intabularea dreptului în

favoarea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a

considerat că Tribunalul Brașov respingând contestația formulată de

contestatoarea Z.I.V. a dat o interpretare greșită Legii nr. 10/2001 atribuind

actului normativ sensuri neprevăzute de legiuitor.

Că principiul care guvernează materia

reglementată de Legea nr. 10/2001 este prevăzut de    alin. (1) care

statornicește regula restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, iar

art. 11 instituie obligația restituirii terenurilor pentru care s-a dispus

exproprierea în vederea realizării unor obiective de utilitate publică dar

scopul nu a fost îndeplinit.

Că interesul public invocat de instanța de fond

se identifică în speță cu un exces de putere a organului administrativ, iar

privarea în continuare a contestatoarei de dreptul de proprietate asupra

terenului este de natură să afecteze echilibrul just între exigențele

interesului general al comunității și imperativul apărării drepturilor

fundamentale ale individului.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, intimatul

Municipiul Brașov a declarat recurs invocând motivele de casare prevăzute de

art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. În dezvoltarea acestora este criticată

soluția instanței de apel pentru următoarele motive:

- nu s-a avut în vedere faptul că terenul în

litigiu este cuprins în planul de urbanism, aprobat prin H.C.L. nr. 116/1993

încadrat în zona Centrului Civic al Municipiului Brașov;

- că terenul fiind afectat unor construcții

stabilite prin planul urbanistic aprobat, contestatoarea nu poate beneficia

decât de măsuri reparatorii în echivalent potrivit prevederilor art. 11 alin. (4)

și (8) coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001;

- instanța de apel nu a avut în vedere că

terenul este inclus în domeniul public al Municipiului Brașov, face parte din

detaliu de sistematizare și că deși nu sunt edificate construcții pe toată zona

expropriată, lucrările la întregul ansamblu au fost demarate, parțial realizate

și sunt în curs de realizare pe etape, în funcție de sursele de finanțare.

Recursul declarat de recurenta intimată este

fondat în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Așa cum rezultă din probele administrate în

cauză, terenul în suprafață de 544 mp situat în intravilanul municipiului

Brașov a fost expropriat de la autorii intimatei reclamante Z.I.V. în baza

Decretului nr. 183/1987 emis de fostul Consiliu de Stat.

Din articolul unic al decretului menționat

rezultă că exproprierea a fost dispusă în scopul construirii în Centrul civic

al municipiului Brașov a unui număr de 819 apartamente și a dotărilor

comerciale și tehnico-edilitare aferente, iar terenul în litigiu făcea parte

din suprafața totală de 15.798 mp, expropriată prin același decret și destinată

a fi utilizată pentru realizarea scopului de utilitate publică menționat.

Ulterior, după 22 decembrie 1989, în noile

condiții sociale și politice, se susține că a fost adoptată Hotărârea nr. 116/1993

de către Consiliul Local al Municipiului Brașov prin care s-a aprobat Planul

Urbanistic de Zonă potrivit căruia în perimetrul format din terenurile

expropriate prin Decretul nr. 183/1987 s-a stabilit ca obiectiv, construirea

Centrului Financiar - Comercial al Municipiului Brașov, a Catedralei Ortodoxe,

Sală Polivalentă, sediul Tribunalului, Curții de Apel și Curții de Conturi,

Piața Consiliului Europei etc.

Expertiza dispusă în cauză de Tribunalul Brașov

cu prilejul judecării în fond a contestației formulată de reclamanta Z.I.V. împotriva

dispoziției nr. 1072 din 3 august 2001 a identificat terenul în litigiu cuprins

în limitele perimetrului imobilelor expropriate, amplasat în zona Centru civic,

în apropierea blocului S+P+M+10 E Primăria Brașov, concluzionând că parcela nu

este afectată de detalii de sistematizare deși pentru zonă exista plan de

sistematizare.

Potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

în cazul imobilelor expropriate, în situația în care construcțiile au fost

demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea, terenul liber se restituie - în natură, cu construcțiile

rămase.

În alin. (3) al aceluiași articol se precizează

că în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și

lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana

îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă

liberă, pentru cea ocupată de construcții noi și pentru cea necesară în vederea

bunei utilizări a acestora, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent.

Curtea de Apel Brașov, a admis apelul declarat

de reclamanta Z.I.V. împotriva sentinței civile nr .70/2001 a Tribunalului

Brașov pe care o schimbă în tot, admițând acțiunea reclamantei și după ce

constată nulitatea dispoziției nr. 1072/2001 dată de Primarul municipiului

Brașov, dispune restituirea în natură a terenului în litigiu, în suprafață de

544 mp, expropriat prin Decretul nr. 183/1997, însușindu-și concluziile

raportului de expertiză potrivit căruia în prezent parcela revendicată nu este

afectată de detalii de sistematizare; deși pentru zonă există plan de

sistematizare.

Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ.,

judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a

preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii

faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri

temeinice și legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le

consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

În speță, instanța de apel a abdicat de la

prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., nedispunând administrarea

probelor necesare pentru a stabili situația reală de fapt cu privire la parcela

de teren revendicată de reclamantă.

Astfel, față de apărarea constantă formulată de

recurentul pârât municipiul Brașov, atât în fața instanței de fond cât și în

instanța de apel în sensul existenței unui plan urbanistic de zonă pentru

Centrul Financiar Comercial al Municipiului Brașov, se impunea ca acest plan să

fie atașat la dosar iar expertiza dispusă în cauze să analizeze în ce măsură

terenul expropriat, revendicat de reclamantă este cuprins în planul urbanistic,

ce destinație i s-a dat cu privire la obiectivele urbanistice ce urmează să fie

edificate.

De asemeni era necesar să se stabilească dacă

Planul Urbanistic de zonă a fost demarat și este în curs de derulare, lucrările

fiind parțial realizate, simpla împrejurare că în prezent eventuale lucrări

edilitare ce ar urma să fie edificate pe terenul în litigiu nu au fost încă

realizate, nejustificând soluția pronunțată de instanță.

De asemeni se impunea să se stabilească,

eventual prin completarea expertizei, dacă restituirea în natură a terenului nu

ar afecta derularea în continuare a lucrărilor deja demarate și dacă, potrivit

detaliilor de sistematizare, restituirea terenului revendicat ar putea

împiedica buna utilizare a construcțiilor ce sunt în curs de edificare.

În sfârșit, cum din probele administrate rezultă

că terenul revendicat a mai făcut obiectul judecății între părți în dosarul nr.

3266/2000 la Tribunalul Brașov, se impune a se verifica care a fost obiectul

acelui dosar și ce soluție s-a pronunțat în cauza respectivă.

Pentru considerentele arătate, în baza art. 312 C.

proc. civ. se impune admiterea recursului de față, declarat de recurentul pârât

Municipiul Brașov și casându-se decizia recurată precum și sentința civilă nr.

70 din 18 februarie 2002 a Tribunalului Brașov se trimite cauza la această din

urmă instanță în vederea completării probelor pentru lămurirea împrejurărilor

de fapt arătate în considerentele ce preced.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

Municipiul Brașov împotriva deciziei nr. 31/AP din 16 mai 2002 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă.

Casează decizia recurată, precum și sentința nr.

70 din 18 februarie 2002 a Tribunalului Brașov, cu trimiterea cauzei la această

din urmă instanță pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

februarie 2003.