ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 144/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 144/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față:

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Brașov, sub nr. 317/64/2010, reclamanta S.C. R. S.R.L. a solicitat, în

contradictoriu, cu pârâtul Guvernul României recunoașterea dreptului de

proprietate asupra imobilelor: clădire restaurant, cabană debarcader,

construcție anexă restaurant, construcție WC exterior, restaurant Ș.C., magazie

ușoară, bazin înot, bazin înot copii, WC public exterior, amenajări terenuri și

diguri, Vila I., Vila R., Vila X, Cabana P., Cabana P., Cabana L., Cabana C.,

Cabana C., Cabana B., anularea Actului administrativ din 5 octombrie 2010 emis

de pârâtul Guvernul României, anularea parțială a Anexei 3 a H.G. nr. 972/2002

privind domeniul public al județului Brașov - municipiul Codlea referitor la

poziția X și Y și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâtul Guvernul

României a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat, ca o chestiune

prealabilă, introducerea în cauză în calitate de pârât, în temeiul art. 16

1

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, persoana juridică beneficiară a actului administrativ

cu caracter individual a cărui anulare parțială se solicită, în speță H.G. nr.

972/2002, respectiv Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea.

Cu privire la primul

petit al acțiunii formulate, pârâtul a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive a Guvernului României.

Cu privire la al

doilea petit al cererii de chemare în judecată pârâtul a invocat excepția

inadmisibilității. Acesta a susținut că documentul intitulat de către

reclamantă "act administrativ emis de Guvernul României și având nr. de

identificare X din 5 ianuarie 2010" nu este un act administrativ în sensul

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare.

Cu privire la cererea

de anulare parțială a Anexei nr. 3 a H.G. nr. 972/2002, pârâtul a invocat

excepția tardivității acțiunii.

Referitor la fondul

cauzei pârâtul a menționat că H.G. nr. 972/2002 a fost emisă în temeiul art.

107 din Constituția României, și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu completările

ulterioare.

U.C. a depus la dosar

cerere de intervenție în interesul propriu, în temeiul art. 50 C. proc. civ.

Cu privire la cererea

de anulare parțiala a Anexei 3 a H.G. nr. 972/2002 formulată de către

reclamanta S.C. R. S.R.L. intervenienta a invocat excepția tardivității

depunerii acțiunii.

Referitor la cel

de-al doilea petit al cererii de chemare în judecată privind anularea actului

administrativ X din 5 octombrie 2010 intervenienta a invocat excepția

inadmisibilității susținând că actul administrativ emis de către Guvernul

României nu este un act în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004.

Referitor la primul

petit al cererii de chemare în judecată privind recunoașterea dreptului de

proprietate privată al reclamantei S.C. R. S.R.L., intervenienta a solicitat

respingerea acestuia arătând că reclamanta nu poate promova pe calea

contenciosului administrativ o acțiune ce tinde la realizarea dreptului, având

la îndemână acțiunile de drept comun, cu atât mai mult cu cât nu deține un

titlu asupra acestor bunuri.

Prin încheierea din

16 iunie 2010 s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Guvernul României și excepția inadmisibilității acțiunii cu privire

la cel de-al doilea petit al cererii de chemare în judecată, pentru

considerentele reținute în acea încheiere.

Prin aceeași

încheiere s-a stabilit și cadrul procesual, reținându-se că față de obiectul

cererii de chemare în judecată, anularea parțială a unei hotărâri de guvern și

a unui act emis de Guvernul României, și față de principiul disponibilității,

care guvernează procesul civil nu se impune, potrivit art. 16

1

din

Legea nr. 554/2004 introducerea în cauză, în calitate de pârâta a U. Municipiul

Codlea. De asemenea, față de conținutul cererii de intervenție în nume propriu,

constatându-se că nu cuprinde prevederile unei cereri de chemare în judecată

astfel cum statuează dispozițiile art. 50 alin. (1) C. proc. civ. aceasta a

fost calificată ca o cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul

României.

Prin încheierea din

10 noiembrie 2010 s-a respins excepția tardivității formulării acțiunii

invocată de pârâtul Guvernul României și de intervenienta U. Municipiul Codlea,

pentru considerentele reținute în acea încheiere.

Curtea de Apel

Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 55/F

din 30 martie 2011 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamanta S.C. R. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și a

dispus anularea parțială a Anexei nr. 3 a H.G. nr. 972/2002 privind atestarea

domeniului public al județului Brașov, precum și al municipiilor, orașelor și

comunelor din județul Brașov, referitor la poziția X - două bazine înot,

plajele aferente, cabine de schimb - și Y - Vila X, Vila P., Vila C., Vila L.,

Vila R., Vila P., Clădire restaurant cu prelungire, L. (1+2), amenajări teren

(baraje).

A dispus anularea

Adresei din 5 octombrie 2010 emisă de pârâtul Guvernul României și a recunoscut

dreptul de proprietate al reclamantei S.C. R. S.R.L. asupra imobilelor: Clădire

restaurant, braserie, Vila I., Vila R., Vila X, Cabană D., Vila P., Vila Pe.,

Vila L., Vila C., Vila Ca., Vila B., Vila V., două bazine de înot, amenajări

teren (baraje).

A respins cererea de

intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de intervenienta

Unitatea Administrativ Teritorială, Municipiul Codlea.

A obligat pârâtul

Guvernul României să plătească reclamantei S.C. R. S.R.L. suma de 3.580,30 RON

cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

Prin H.G. nr.

972/2002 privind atestarea domeniului public al județului Brașov precum și al

municipiilor, orașelor și comunelor din județul Brașov s-a prevăzut în domeniul

public al Municipiului Codlea la poziția X și Y: două bazine înot, plajele

aferente, cabine de schimb, Vila X, Vila Pe., Vila C., Vila L., Vila R., Vila

P., Clădire restaurant cu prelungire, L. (1+2), amenajări teren (baraje).

Reclamanta a făcut

dovada faptului că este proprietara clădirilor aflate în zona Ș.C. și că a

dobândit dreptul de proprietate de la proprietarul anterior realizând prin

aceasta "probatio diabolica", la care face referire literatura de

specialitate atunci când analizează modalitatea în care un proprietar poate să

demonstreze calitatea sa de proprietar al unor bunuri, prin dovedirea succesiunii

proprietarilor anteriori.

Astfel, prin Decretul

nr. 339 din 9 noiembrie 1988 al RSR s-a transmis cu plată din proprietatea

Statului și administrarea directă a Oficiului Județean de Turism Brașov în

proprietatea Uniunii Județene a Cooperativelor de Producție, Achiziții,

Desfacerea Mărfurilor și de Credit Brașov construcțiile în suprafață de

6.517,02 mp situate în județul Brașov, identificate potrivit planurilor de

situație nr. 1 - 5 anexate.

Prin aceleași decret

s-a stabilit că terenurile proprietate de stat în suprafață totală de 31.302

mp, pe care se află amplasate construcțiile, se transmit pe durata existenței

construcțiilor din administrarea directă a Oficiului Județean de Turism Brașov

în folosința Uniunii Județene a Cooperativelor de Producție, Achiziții,

Desfacerea Mărfurilor și de Credit Brașov, care va plăti taxa anuală prevăzută

de art. 51 din Legea nr. 59/1974 cu privire la fondul funciar.

Una din anexele la

acest decret cuprinde "situația suprafeței desfășurate pe construcții la

unitatea de cazare și alimentație publică Ștrand Codlea". În această

situație au fost enumerate următoarele construcții:

exterior

Urmare a adoptării

Decret-Lege nr. 67/1990 și a Legii nr. 109/1996 fosta U. s-a transformat în F.

Brașov.

La data de 18 august

2002 proprietara bunurilor F. Brașov a transmis prin contractul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X de BNP S.G. dreptul de proprietate

asupra bunurilor enumerate anterior către reclamanta S.C. R. S.R.L.

Prin Cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. 12305/2002 reclamantul

Municipiul Codlea prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâta F. Brașov

să se constate că Actul nr. X/2000 în baza căruia pârâtul și-a înscris dreptul

de proprietate și de administrare în CF nr. X Codlea, în CF nr. Y Codlea, în CF

nr. Z Codlea, în CF nr. W Codlea, în CF nr. Q Codlea nu poate constitui titlu

valabil și să se dispună radierea acestor drepturi din CF cu restabilirea

situației anterioare.

Sentința instanței de

fond

Prin Sentința civilă

nr. 6802 din 7 iulie 2003 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr.

12305/2002 s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului cu privire la petitul în revendicare și s-a respins acțiunea

civilă formulată și precizată de reclamantul Municipiul Codlea în

contradictoriu cu pârâta F. Brașov. În considerentele acestei hotărâri judecătorești,

rămasă definitivă și irevocabilă s-a reținut "că reclamantul pentru a

exercita acțiunea în revendicare trebuie să facă dovada calității cerute într-o

asemenea acțiune, respectiv să fie titularul dreptului de proprietate asupra

acestor imobile construcții-vile din cadrul complexului S.C.

În concluzie în

raport cu cele expuse Curtea a reținut că proprietarul tabular al vilelor este

pârâta F. Brașov".

În considerentele

acestei hotărâri judecătorești, s-a mai reținut faptul că "proprietar

tabular al vilelor este pârâta F. și că reclamanta din acel litigiu, respectiv

Municipiul Codlea a recunoscut prin nota de ședință și prin răspunsul la

interogatoriu că nu deține un titlu de proprietate asupra vilelor în

litigiu".

Or prin această

recunoaștere, consideră prima instanță, UAT Codlea își recunoaște culpa în

privința evidențierii acestor bunuri în inventarul bunurilor din domeniul

public.

Totodată, Curtea

apreciază că, în situația în care dreptul de proprietate asupra construcțiilor

menționate la pozițiile 108 și 109 din Anexa 3 a H.G. nr. 972/2002 aparține

reclamantei, aspect reținut și în considerentele Sentinței civile nr. 6802 din

7 iulie 2003 pronunțată de Judecătoria Brașov, în Dosarul nr. 12305/2002,

hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat, intervenienta UAT

Municipiul Codlea nu putea să le înscrie în inventarul bunurilor ce aparțin

domeniului public al acesteia.

Curtea a invocat în

considerente și prevederile art. 7 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea

publică și regimul juridic al acesteia, potrivit cărora "Dreptul de

proprietate publică se dobândește:

- pe cale naturală

- prin achiziții

publice efectuate în condițiile legii

- prin expropriere

pentru cauză de utilitate publică

- prin acte de

donație sau legate acceptate de Guvern, de consiliul județean sau de consiliul

local, după caz, dacă bunul în cauză intră în domeniul public.

- prin trecerea unor

bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților

administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate

publică.

- prin alte moduri

prevăzute de lege".

Or, prima instanță a

constatat că, în cauză niciuna din aceste ipoteze prevăzute la lit. a) - f) ale

art. 7 din Legea nr. 213/1998 nu au fost invocate, respectiv dovedite de către

pârâtul Guvernul României sau intervenienta U. Codlea, astfel că se impune

anularea parțială a H.G. nr. 972/2002 referitor la pozițiile X și Y din Anexa 3

a acestui act administrativ cu caracter normativ.

S-a apreciat că

aceiași soluție se impune și cu privire la Adresa din 5 octombrie 2010 emisă de

pârâtul Guvernul României, prin care acesta a răspuns la plângerea prealabilă

formulată de reclamanta S.C. R. S.R.L.

Dată fiind soluția

pronunțată asupra cererii principale, instanța a respins cererea de intervenție

în interesul pârâtului Guvernul României formulată de intervenienta Unitatea

Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea.

În temeiul art. 274

C. proc. civ. a obligat pârâtul Guvernul României să plătească reclamantei S.C.

R. S.R.L. suma de 3.580,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs Guvernul României și Unitatea

Administrativ-Teritorială a Municipiului Codlea, criticând o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii

sale de recurs, intervenienta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul

Codlea a arătat în esență următoarele:

- Hotărârea instanței

de fond este nelegală întrucât, instanța de contencios administrativ nu-și

poate depăși competența materială, pronunțându-se asupra unor drepturi

litigioase, cu atât mai mult cu cât pe rolul instanțelor de drept comun, există

litigii începute în legătură cu dreptul de proprietate asupra imobilelor

menționate la poziția X și Y din H.G. nr. 972/2002 și titularul acestui drept.

Se arată că în

Dosarul nr. 15238/62/2010 al Tribunalului Brașov, reclamanta S.C. R. S.R.L. în

contradictoriu cu Municipiul Codlea a solicitat constatarea dreptului său de

proprietate asupra construcțiilor din cărțile funciare, pe care le-ar fi

dobândit prin cumpărare de la F. Brașov. În acest proces Municipiul Codlea a

formulat o cerere de intervenție solicitând să se constate dreptul său de

proprietate asupra acestor construcții și a terenurilor pe care sunt situate.

Arată recurenta că în

acțiunea în contencios administrativ, Municipiul Codlea a formulat cerere de

intervenție accesorie, care a fost respinsă de instanță.

Întrucât problema

titularului dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu este

controversată și face obiectul dezbaterilor în fața instanțelor de drept comun,

recurenta a solicitat suspendarea judecării recursului până la soluționarea

irevocabilă a Dosarului nr. 15238/62/2010 al Tribunalului Brașov.

Pe fondul cauzei, se

arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că H.G. nr. 972/2002 este

ilegală pentru că atestă dreptul de proprietate publică a Municipiului Codlea

asupra unor imobile care se află deja în patrimoniul S.C. R. S.R.L.

În această ordine de

idei, recurenta a dezvoltat pe larg motivele pentru care consideră că această

calitate de proprietar a S.C. R. S.R.L. este litigioasă.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Guvernul României, în

motivarea cererii de recurs a arătat în esență următoarele:

- În mod greșit,

instanța de fond a respins excepția tardivității acțiunii în anulare parțială a

H.G. nr. 972/2002, care este un act administrativ individual pentru care sunt

incidente prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Data publicării

Hotărârii de Guvern este 24 septembrie 2002, iar reclamanta a sesizat instanța

la data de 20 aprilie 2010.

- În mod greșit a

respins instanța de fond, excepția inadmisibilității Adresei din 5 ianuarie

2010 - care este o simplă adresă de răspuns și excepția lipsei calității

procesuale a Guvernului cu privire la primul capăt de cerere, privind

"recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilelor construcții,

menționate în listă anexă" întrucât nu se contestă legalitatea unor acte

administrative.

- Pe fondul cauzei se

arată că, la elaborarea actului administrativ au fost respectate dispozițiile

Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, fiind avizat de

autoritățile publice interesate și de către Ministerul Justiției.

Se arată că prin

natura sa, actul de atestare a bunurilor aparținând domeniului public local, nu

creează drepturi noi, nu stabilește și nu modifică regimul juridic al bunurilor

respective și nu este de natură a vătăma vreun drept. Guvernul nu poate

interveni asupra inventarului însușit de consiliul local sau județean.

Instanța de fond în mod

greșit a dat relevanță doar înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către

intimata-reclamantă, fără a ține cont și de documentele administrate în cauză

de către Guvernul României și Unitatea Administrativ-Teritorială Codlea.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

Procedura în fața

instanței de recurs

Recurenta Unitatea

Administrativ-Teritorială a Municipiului Codlea nu a mai susținut cererea de

suspendare în conformitate cu prevederile art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Apărările intimatei

S.C. R. S.R.L.

S.C. R. S.R.L. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală și obligarea la

plata cheltuielilor de judecată.

Arată

intimata-reclamantă că de la momentul emiterii Decretului nr. 339/1988, care

și-a produs efecte, imobilele menționate în Anexa 3 a H.G. nr. 972/2002 au

intrat din 1988 în proprietatea fostului U.C. Brașov, care, la rândul acesteia

prin Decretul-Lege nr. 67/1980 și a Legii nr. 109/1996, le-a transmis către F.

Brașov. Prin Contractul de vânzare-cumpărare din 18 august 2002 și a Actului

adițional din 2 februarie 2006, reclamanta-intimată a dobândit dreptul de

proprietate asupra imobilelor construcții și ca atare includerea lor în

domeniul public este nelegală și abuzivă.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererile de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate

cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

sunt întemeiate, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. care atrag modificarea hotărârii recurate, așa cum se va argumenta în cele

ce urmează:

În ceea ce privește

recursul pârâtului Guvernului României și recurentei-interveniente Unitatea

Administrativ-Teritorială a Municipiului Codlea.

Se reține că excepția

tardivității acțiunii de anulare parțială a H.G. nr. 972/2002, a fost corect

soluționată de instanța de fond, prin raportare la data luării la cunoștință de

anexele la hotărârea de guvern atacată - în cadrul acțiunii la Judecătoria

Brașov și anume la data de 7 iulie 2009 și introducerea acțiunii la data de 20

aprilie 2010.

Se observă că

acțiunea a fost introdusă în termenul de 1 an de la data luării la cunoștință,

respectându-se astfel prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Este greșită

respingerea excepției inadmisibilității Adresei din 5 ianuarie 2010 emisă de

Guvernul României care reprezintă răspunsul Guvernului la plângerea prealabilă

formulată de S.C. R. S.R.L. - aceasta neputând fi considerată act administrativ

dacă s-a solicitat anularea acesteia, nu produce prin ea însăși efecte de sine

stătătoare - nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea

nr. 554/2004.

Pe de altă parte,

instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor

administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății - potrivit

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 - însă răspunsul la plângerea

prealabilă nu reprezintă operațiune administrativă.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a Guvernului în raport cu cererea privind

recunoașterea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, este în schimb,

respinsă corect de instanța fondului - în primul rând având în vedere

caracterul unitar al acțiunii reclamantei și în al doilea rând având în vedere

că, în litigiile de contencios administrativ - orice persoană vătămată se poate

adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoașterea

dreptului pretins sau a interesului legitim (art. 1 din Legea nr. 554/2004).

În ceea ce privește

fondul cauzei

Se reține de către

Înalta Curte că în mod eronat instanța de fond a constatat că proprietar

tabular al vilelor este F. Brașov și că Municipiul Codlea a recunoscut prin

nota de ședință și prin răspunsul la interogatoriu că nu deține un titlu de

proprietate asupra vilelor în litigiu și implicit U. Codlea își recunoaște

culpa în privința evidențierii acestor bunuri în inventarul bunului din domeniul

public - cu consecința atestării acestuia prin emiterea H.G. nr. 972/2002 -

contestată în cauză.

Instanța de fond nu a

ținut cont de toate înscrisurile și probele administrate în cauză. Astfel,

mențiunile și interpretările arătate mai sus au în vedere Sentința civilă nr.

6802 din 7 iulie 2003 a Judecătoriei Brașov.

Susținerile privind

această situație de fapt și de drept sunt însă răsturnate prin Decizia civilă

nr. 339/Ap din 20 noiembrie 2007 pronunțată în Dosar nr. 11687/197/2006 al

Tribunalului Brașov - rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 118/R din 9

aprilie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 11687/197/R/2006 al Curții de Apel

Brașov - care au considerat că Sentința civilă nr. 6802 din 9 iulie 2003 nu are

putere de lucru judecat întrucât situația de fapt s-a modificat ulterior prin

anularea încheierii de intabulare prin Decizia nr. 824R/2005 a Curții de Apel

Brașov.

S-a mai reținut că

prin Adeverințele din 24 februarie 2000 emise de Primăria Codlea, s-a solicitat

înscrierea în cartea funciară, însă nu s-a constituit un drept de proprietate

în favoarea F. Brașov.

De asemenea, se arată

că Decretul nr. 339/1988 în temeiul căruia se susține că s-ar fi transmis

dreptul de proprietate asupra construcțiilor și dreptul de folosință asupra

terenurilor menționate în adeverințele emise de Primăria municipiului Codlea,

în favoarea antecesoarei F.C. Brașov, se referă la o serie de cabane, fără a

cuprinde coordonate topografice sau cadastrale pentru identificarea lor sau o

expertiză în acest sens.

Aceste înscrisuri,

sentințe judecătorești se află la dosarul cauzei de fond, iar instanța fondului

nu le-a analizat, deși erau ulterioare pronunțării Sentinței civile nr. 6802

din 7 iulie 2003 la care s-a referit.

Este de menționat că

în recurs, s-au depus înscrisuri din care rezultă că există pe rolul

Judecătoriei Brașov, Dosarul nr. 859/197/2008, în care reclamanta S.C. R.

S.R.L. a solicitat să se constate că pârâtele Uniunea Județeană a Cooperativei

de Consum Brașov F. Brașov, antecesoarele sale au dobândit drept de proprietate

asupra imobilelor construcții și drept de folosință pe durata existenței

construcțiilor, intabularea în cărțile funciare a dreptului de proprietate

astfel cum acesta a fost dobândit. Procesul este încă pe rol - conform

dovezilor depuse la dosar în recurs.

Față de aceste

aspecte relevate de instanța de recurs, reiese cum instanța fondului în mod

eronat a reținut că reclamanta "este proprietara clădirilor din zona

Ștrandului Codlea și că a dobândit dreptul de proprietate de la proprietarul

anterior realizând prin aceasta "probatio diabolica".

Față de cele arătate

mai sus, se constată că dreptul de proprietate asupra construcțiilor din speță

este o problemă litigioasă, încă în dezbatere în fața instanțelor de drept

comun, ceea ce duce la concluzia că nefiind încă stabilit că reclamanta S.C. R.

S.R.L. este sau nu titularul dreptului de proprietate, acesta nu și-a dovedit

cererea privind anularea parțială a H.G. nr. 972/2002, privind atestarea

domeniului public al Județului Brașov - Anexa 3, în ceea ce privește inventarul

care aparține domeniului public al Municipiului Codlea.

În consecință, în

această situație sunt aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor admite recursurile, se va

modifica sentința recurată în sensul că se va respinge acțiunea ca nefondată,

se va admite cererea de intervenție accesorie formulată de Unitatea

Administrativ-Teritorială a Municipiului Codlea.

Văzând și

dispozițiile art. 274 (3) C. proc. civ. va obliga reclamanta S.C. R. S.R.L. la

plata sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată către recurentul-intervenient.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Unitatea Administrativ-Teritorială a municipiului Codlea și de

Guvernul României împotriva Sentinței nr. 55/F din 30 martie 2011 a Curții de

Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Admite cererea de

intervenție accesorie formulată de Unitatea Administrativ-Teritorială a

Municipiului Codlea.

Obligă intimata

reclamantă S.C. "R." S.R.L. la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli

de judecată către recurentul-intervenient cu aplicarea art. 274 (3) C. proc.

civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - CL