ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 144/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 144/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub nr. 317/64/2010, reclamanta S.C. R. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu, cu pârâtul Guvernul României recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilelor: clădire restaurant, cabană debarcader, construcție anexă restaurant, construcție WC exterior, restaurant Ș.C., magazie ușoară, bazin înot, bazin înot copii, WC public exterior, amenajări terenuri și diguri, Vila I., Vila R., Vila X, Cabana P., Cabana P., Cabana L., Cabana C., Cabana C., Cabana B., anularea Actului administrativ din 5 octombrie 2010 emis de pârâtul Guvernul României, anularea parțială a Anexei 3 a H.G.
nr. 972/2002 privind domeniul public al județului Brașov - municipiul Codlea referitor la poziția X și Y și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. Pârâtul Guvernul României a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat, ca o chestiune prealabilă, introducerea în cauză în calitate de pârât, în temeiul art. 16 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, persoana juridică beneficiară a actului administrativ cu caracter individual a cărui anulare parțială se solicită, în speță H.G. nr. 972/2002, respectiv Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea. Cu privire la primul petit al acțiunii formulate, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României.
Cu privire la al doilea petit al cererii de chemare în judecată pârâtul a invocat excepția inadmisibilității. Acesta a susținut că documentul intitulat de către reclamantă "act administrativ emis de Guvernul României și având nr. de identificare X din 5 ianuarie 2010" nu este un act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Cu privire la cererea de anulare parțială a Anexei nr. 3 a H.G. nr. 972/2002, pârâtul a invocat excepția tardivității acțiunii. Referitor la fondul cauzei pârâtul a menționat că H.G. nr. 972/2002 a fost emisă în temeiul art. 107 din Constituția României, și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu completările ulterioare.
U.C. a depus la dosar cerere de intervenție în interesul propriu, în temeiul art. 50 C. proc. civ. Cu privire la cererea de anulare parțiala a Anexei 3 a H.G. nr. 972/2002 formulată de către reclamanta S.C. R. S.R.L. intervenienta a invocat excepția tardivității depunerii acțiunii. Referitor la cel de-al doilea petit al cererii de chemare în judecată privind anularea actului administrativ X din 5 octombrie 2010 intervenienta a invocat excepția inadmisibilității susținând că actul administrativ emis de către Guvernul României nu este un act în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Referitor la primul petit al cererii de chemare în judecată privind recunoașterea dreptului de proprietate privată al reclamantei S.C.
R. S.R.L., intervenienta a solicitat respingerea acestuia arătând că reclamanta nu poate promova pe calea contenciosului administrativ o acțiune ce tinde la realizarea dreptului, având la îndemână acțiunile de drept comun, cu atât mai mult cu cât nu deține un titlu asupra acestor bunuri. Prin încheierea din 16 iunie 2010 s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României și excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la cel de-al doilea petit al cererii de chemare în judecată, pentru considerentele reținute în acea încheiere. Prin aceeași încheiere s-a stabilit și cadrul procesual, reținându-se că față de obiectul cererii de chemare în judecată, anularea parțială a unei hotărâri de guvern și a unui act emis de Guvernul României, și față de principiul disponibilității, care guvernează procesul civil nu se impune, potrivit art. 16 1 din Legea nr. 554/2004 introducerea în cauză, în calitate de pârâta a U. Municipiul Codlea.
De asemenea, față de conținutul cererii de intervenție în nume propriu, constatându-se că nu cuprinde prevederile unei cereri de chemare în judecată astfel cum statuează dispozițiile art. 50 alin. (1) C. proc. civ. aceasta a fost calificată ca o cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României. Prin încheierea din 10 noiembrie 2010 s-a respins excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâtul Guvernul României și de intervenienta U. Municipiul Codlea, pentru considerentele reținute în acea încheiere. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 55/F din 30 martie 2011 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C.
R. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și a dispus anularea parțială a Anexei nr. 3 a H.G. nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al județului Brașov, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Brașov, referitor la poziția X - două bazine înot, plajele aferente, cabine de schimb - și Y - Vila X, Vila P., Vila C., Vila L., Vila R., Vila P., Clădire restaurant cu prelungire, L. (1+2), amenajări teren (baraje). A dispus anularea Adresei din 5 octombrie 2010 emisă de pârâtul Guvernul României și a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei S.C. R. S.R.L. asupra imobilelor: Clădire restaurant, braserie, Vila I., Vila R., Vila X, Cabană D., Vila P., Vila Pe., Vila L., Vila C., Vila Ca., Vila B., Vila V., două bazine de înot, amenajări teren (baraje).
A respins cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de intervenienta Unitatea Administrativ Teritorială, Municipiul Codlea. A obligat pârâtul Guvernul României să plătească reclamantei S.C. R. S.R.L. suma de 3.580,30 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin H.G. nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al județului Brașov precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Brașov s-a prevăzut în domeniul public al Municipiului Codlea la poziția X și Y: două bazine înot, plajele aferente, cabine de schimb, Vila X, Vila Pe., Vila C., Vila L., Vila R., Vila P., Clădire restaurant cu prelungire, L. (1+2), amenajări teren (baraje).
Reclamanta a făcut dovada faptului că este proprietara clădirilor aflate în zona Ș.C. și că a dobândit dreptul de proprietate de la proprietarul anterior realizând prin aceasta "probatio diabolica", la care face referire literatura de specialitate atunci când analizează modalitatea în care un proprietar poate să demonstreze calitatea sa de proprietar al unor bunuri, prin dovedirea succesiunii proprietarilor anteriori. Astfel, prin Decretul nr. 339 din 9 noiembrie 1988 al RSR s-a transmis cu plată din proprietatea Statului și administrarea directă a Oficiului Județean de Turism Brașov în proprietatea Uniunii Județene a Cooperativelor de Producție, Achiziții, Desfacerea Mărfurilor și de Credit Brașov construcțiile în suprafață de 6.517,02 mp situate în județul Brașov, identificate potrivit planurilor de situație nr. 1 - 5 anexate.
Prin aceleași decret s-a stabilit că terenurile proprietate de stat în suprafață totală de 31.302 mp, pe care se află amplasate construcțiile, se transmit pe durata existenței construcțiilor din administrarea directă a Oficiului Județean de Turism Brașov în folosința Uniunii Județene a Cooperativelor de Producție, Achiziții, Desfacerea Mărfurilor și de Credit Brașov, care va plăti taxa anuală prevăzută de art. 51 din Legea nr. 59/1974 cu privire la fondul funciar. Una din anexele la acest decret cuprinde "situația suprafeței desfășurate pe construcții la unitatea de cazare și alimentație publică Ștrand Codlea". În această situație au fost enumerate următoarele construcții:
Vila I.
C.r.
Vila R.
Vila nr. X
C.d.
Cabana P.
Cabana Pe.
Cabana L.
Cabana C.
Cabana Ca.
Cabana B.
Construcție a.r.
Construcție WC exterior Urmare a adoptării Decret-Lege nr. 67/1990 și a Legii nr. 109/1996 fosta U. s-a transformat în F. Brașov. La data de 18 august 2002 proprietara bunurilor F. Brașov a transmis prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. X de BNP S.G. dreptul de proprietate asupra bunurilor enumerate anterior către reclamanta S.C. R. S.R.L. Prin Cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. 12305/2002 reclamantul Municipiul Codlea prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâta F. Brașov să se constate că Actul nr. X/2000 în baza căruia pârâtul și-a înscris dreptul de proprietate și de administrare în CF nr. X Codlea, în CF nr. Y Codlea, în CF nr. Z Codlea, în CF nr. W Codlea, în CF nr. Q Codlea nu poate constitui titlu valabil și să se dispună radierea acestor drepturi din CF cu restabilirea situației anterioare. Sentința instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 6802 din 7 iulie 2003 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. 12305/2002 s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu privire la petitul în revendicare și s-a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul Municipiul Codlea în contradictoriu cu pârâta F. Brașov. În considerentele acestei hotărâri judecătorești, rămasă definitivă și irevocabilă s-a reținut "că reclamantul pentru a exercita acțiunea în revendicare trebuie să facă dovada calității cerute într-o asemenea acțiune, respectiv să fie titularul dreptului de proprietate asupra acestor imobile construcții-vile din cadrul complexului S.C. În concluzie în raport cu cele expuse Curtea a reținut că proprietarul tabular al vilelor este pârâta F. Brașov". În considerentele acestei hotărâri judecătorești, s-a mai reținut faptul că "proprietar tabular al vilelor este pârâta F. și că reclamanta din acel litigiu, respectiv Municipiul Codlea a recunoscut prin nota de ședință și prin răspunsul la interogatoriu că nu deține un titlu de proprietate asupra vilelor în litigiu". Or prin această recunoaștere, consideră prima instanță, UAT Codlea își recunoaște culpa în privința evidențierii acestor bunuri în inventarul bunurilor din domeniul public. Totodată, Curtea apreciază că, în situația în care dreptul de proprietate asupra construcțiilor menționate la pozițiile 108 și 109 din Anexa 3 a H.G. nr. 972/2002 aparține reclamantei, aspect reținut și în considerentele Sentinței civile nr. 6802 din 7 iulie 2003 pronunțată de Judecătoria Brașov, în Dosarul nr. 12305/2002, hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat, intervenienta UAT Municipiul Codlea nu putea să le înscrie în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al acesteia. Curtea a invocat în considerente și prevederile art. 7 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, potrivit cărora "Dreptul de proprietate publică se dobândește: - pe cale naturală - prin achiziții publice efectuate în condițiile legii - prin expropriere pentru cauză de utilitate publică - prin acte de donație sau legate acceptate de Guvern, de consiliul județean sau de consiliul local, după caz, dacă bunul în cauză intră în domeniul public. - prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică. - prin alte moduri prevăzute de lege". Or, prima instanță a constatat că, în cauză niciuna din aceste ipoteze prevăzute la lit. a) - f) ale art. 7 din Legea nr. 213/1998 nu au fost invocate, respectiv dovedite de către pârâtul Guvernul României sau intervenienta U. Codlea, astfel că se impune anularea parțială a H.G. nr. 972/2002 referitor la pozițiile X și Y din Anexa 3 a acestui act administrativ cu caracter normativ. S-a apreciat că aceiași soluție se impune și cu privire la Adresa din 5 octombrie 2010 emisă de pârâtul Guvernul României, prin care acesta a răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamanta S.C. R. S.R.L. Dată fiind soluția pronunțată asupra cererii principale, instanța a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de intervenienta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea. În temeiul art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâtul Guvernul României să plătească reclamantei S.C. R. S.R.L. suma de 3.580,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Recursul Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Guvernul României și Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Codlea, criticând o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii sale de recurs, intervenienta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea a arătat în esență următoarele: - Hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât, instanța de contencios administrativ nu-și poate depăși competența materială, pronunțându-se asupra unor drepturi litigioase, cu atât mai mult cu cât pe rolul instanțelor de drept comun, există litigii începute în legătură cu dreptul de proprietate asupra imobilelor menționate la poziția X și Y din H.G. nr. 972/2002 și titularul acestui drept. Se arată că în Dosarul nr. 15238/62/2010 al Tribunalului Brașov, reclamanta S.C. R. S.R.L. în contradictoriu cu Municipiul Codlea a solicitat constatarea dreptului său de proprietate asupra construcțiilor din cărțile funciare, pe care le-ar fi dobândit prin cumpărare de la F. Brașov. În acest proces Municipiul Codlea a formulat o cerere de intervenție solicitând să se constate dreptul său de proprietate asupra acestor construcții și a terenurilor pe care sunt situate. Arată recurenta că în acțiunea în contencios administrativ, Municipiul Codlea a formulat cerere de intervenție accesorie, care a fost respinsă de instanță. Întrucât problema titularului dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu este controversată și face obiectul dezbaterilor în fața instanțelor de drept comun, recurenta a solicitat suspendarea judecării recursului până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 15238/62/2010 al Tribunalului Brașov. Pe fondul cauzei, se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că H.G. nr. 972/2002 este ilegală pentru că atestă dreptul de proprietate publică a Municipiului Codlea asupra unor imobile care se află deja în patrimoniul S.C. R. S.R.L. În această ordine de idei, recurenta a dezvoltat pe larg motivele pentru care consideră că această calitate de proprietar a S.C. R. S.R.L. este litigioasă. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Guvernul României, în motivarea cererii de recurs a arătat în esență următoarele: - În mod greșit, instanța de fond a respins excepția tardivității acțiunii în anulare parțială a H.G. nr. 972/2002, care este un act administrativ individual pentru care sunt incidente prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Data publicării Hotărârii de Guvern este 24 septembrie 2002, iar reclamanta a sesizat instanța la data de 20 aprilie 2010. - În mod greșit a respins instanța de fond, excepția inadmisibilității Adresei din 5 ianuarie 2010 - care este o simplă adresă de răspuns și excepția lipsei calității procesuale a Guvernului cu privire la primul capăt de cerere, privind "recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilelor construcții, menționate în listă anexă" întrucât nu se contestă legalitatea unor acte administrative. - Pe fondul cauzei se arată că, la elaborarea actului administrativ au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, fiind avizat de autoritățile publice interesate și de către Ministerul Justiției. Se arată că prin natura sa, actul de atestare a bunurilor aparținând domeniului public local, nu creează drepturi noi, nu stabilește și nu modifică regimul juridic al bunurilor respective și nu este de natură a vătăma vreun drept. Guvernul nu poate interveni asupra inventarului însușit de consiliul local sau județean. Instanța de fond în mod greșit a dat relevanță doar înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de către intimata-reclamantă, fără a ține cont și de documentele administrate în cauză de către Guvernul României și Unitatea Administrativ-Teritorială Codlea. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Procedura în fața instanței de recurs Recurenta Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Codlea nu a mai susținut cererea de suspendare în conformitate cu prevederile art. 244 pct. 1 C. proc. civ. Apărările intimatei S.C. R. S.R.L. S.C. R. S.R.L. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Arată intimata-reclamantă că de la momentul emiterii Decretului nr. 339/1988, care și-a produs efecte, imobilele menționate în Anexa 3 a H.G. nr. 972/2002 au intrat din 1988 în proprietatea fostului U.C. Brașov, care, la rândul acesteia prin Decretul-Lege nr. 67/1980 și a Legii nr. 109/1996, le-a transmis către F. Brașov. Prin Contractul de vânzare-cumpărare din 18 august 2002 și a Actului adițional din 2 februarie 2006, reclamanta-intimată a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor construcții și ca atare includerea lor în domeniul public este nelegală și abuzivă. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt întemeiate, în cauză fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care atrag modificarea hotărârii recurate, așa cum se va argumenta în cele ce urmează: În ceea ce privește recursul pârâtului Guvernului României și recurentei-interveniente Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Codlea. Se reține că excepția tardivității acțiunii de anulare parțială a H.G. nr. 972/2002, a fost corect soluționată de instanța de fond, prin raportare la data luării la cunoștință de anexele la hotărârea de guvern atacată - în cadrul acțiunii la Judecătoria Brașov și anume la data de 7 iulie 2009 și introducerea acțiunii la data de 20 aprilie 2010. Se observă că acțiunea a fost introdusă în termenul de 1 an de la data luării la cunoștință, respectându-se astfel prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Este greșită respingerea excepției inadmisibilității Adresei din 5 ianuarie 2010 emisă de Guvernul României care reprezintă răspunsul Guvernului la plângerea prealabilă formulată de S.C. R. S.R.L. - aceasta neputând fi considerată act administrativ dacă s-a solicitat anularea acesteia, nu produce prin ea însăși efecte de sine stătătoare - nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății - potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 - însă răspunsul la plângerea prealabilă nu reprezintă operațiune administrativă. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului în raport cu cererea privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra construcțiilor, este în schimb, respinsă corect de instanța fondului - în primul rând având în vedere caracterul unitar al acțiunii reclamantei și în al doilea rând având în vedere că, în litigiile de contencios administrativ - orice persoană vătămată se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim (art. 1 din Legea nr. 554/2004). În ceea ce privește fondul cauzei Se reține de către Înalta Curte că în mod eronat instanța de fond a constatat că proprietar tabular al vilelor este F. Brașov și că Municipiul Codlea a recunoscut prin nota de ședință și prin răspunsul la interogatoriu că nu deține un titlu de proprietate asupra vilelor în litigiu și implicit U. Codlea își recunoaște culpa în privința evidențierii acestor bunuri în inventarul bunului din domeniul public - cu consecința atestării acestuia prin emiterea H.G. nr. 972/2002 - contestată în cauză. Instanța de fond nu a ținut cont de toate înscrisurile și probele administrate în cauză. Astfel, mențiunile și interpretările arătate mai sus au în vedere Sentința civilă nr. 6802 din 7 iulie 2003 a Judecătoriei Brașov. Susținerile privind această situație de fapt și de drept sunt însă răsturnate prin Decizia civilă nr. 339/Ap din 20 noiembrie 2007 pronunțată în Dosar nr. 11687/197/2006 al Tribunalului Brașov - rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 118/R din 9 aprilie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 11687/197/R/2006 al Curții de Apel Brașov - care au considerat că Sentința civilă nr. 6802 din 9 iulie 2003 nu are putere de lucru judecat întrucât situația de fapt s-a modificat ulterior prin anularea încheierii de intabulare prin Decizia nr. 824R/2005 a Curții de Apel Brașov. S-a mai reținut că prin Adeverințele din 24 februarie 2000 emise de Primăria Codlea, s-a solicitat înscrierea în cartea funciară, însă nu s-a constituit un drept de proprietate în favoarea F. Brașov. De asemenea, se arată că Decretul nr. 339/1988 în temeiul căruia se susține că s-ar fi transmis dreptul de proprietate asupra construcțiilor și dreptul de folosință asupra terenurilor menționate în adeverințele emise de Primăria municipiului Codlea, în favoarea antecesoarei F.C. Brașov, se referă la o serie de cabane, fără a cuprinde coordonate topografice sau cadastrale pentru identificarea lor sau o expertiză în acest sens. Aceste înscrisuri, sentințe judecătorești se află la dosarul cauzei de fond, iar instanța fondului nu le-a analizat, deși erau ulterioare pronunțării Sentinței civile nr. 6802 din 7 iulie 2003 la care s-a referit. Este de menționat că în recurs, s-au depus înscrisuri din care rezultă că există pe rolul Judecătoriei Brașov, Dosarul nr. 859/197/2008, în care reclamanta S.C. R. S.R.L. a solicitat să se constate că pârâtele Uniunea Județeană a Cooperativei de Consum Brașov F. Brașov, antecesoarele sale au dobândit drept de proprietate asupra imobilelor construcții și drept de folosință pe durata existenței construcțiilor, intabularea în cărțile funciare a dreptului de proprietate astfel cum acesta a fost dobândit. Procesul este încă pe rol - conform dovezilor depuse la dosar în recurs. Față de aceste aspecte relevate de instanța de recurs, reiese cum instanța fondului în mod eronat a reținut că reclamanta "este proprietara clădirilor din zona Ștrandului Codlea și că a dobândit dreptul de proprietate de la proprietarul anterior realizând prin aceasta "probatio diabolica". Față de cele arătate mai sus, se constată că dreptul de proprietate asupra construcțiilor din speță este o problemă litigioasă, încă în dezbatere în fața instanțelor de drept comun, ceea ce duce la concluzia că nefiind încă stabilit că reclamanta S.C. R. S.R.L. este sau nu titularul dreptului de proprietate, acesta nu și-a dovedit cererea privind anularea parțială a H.G. nr. 972/2002, privind atestarea domeniului public al Județului Brașov - Anexa 3, în ceea ce privește inventarul care aparține domeniului public al Municipiului Codlea. În consecință, în această situație sunt aplicabile prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se vor admite recursurile, se va modifica sentința recurată în sensul că se va respinge acțiunea ca nefondată, se va admite cererea de intervenție accesorie formulată de Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Codlea. Văzând și dispozițiile art. 274 (3) C. proc. civ. va obliga reclamanta S.C. R. S.R.L. la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată către recurentul-intervenient.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursurile declarate de Unitatea Administrativ-Teritorială a municipiului Codlea și de Guvernul României împotriva Sentinței nr. 55/F din 30 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată. Admite cererea de intervenție accesorie formulată de Unitatea Administrativ-Teritorială a Municipiului Codlea. Obligă intimata reclamantă S.C. "R." S.R.L. la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată către recurentul-intervenient cu aplicarea art. 274 (3) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2012. Procesat de GGC - CL
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.