Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.02.2011
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1109/2011

HOTĂRÂRE
24.02.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1109/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta SC S. SA Gherla, în contradictoriu cu pârâta D.G.A.M.C., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 361 din 25 septembrie 2008 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii reclamanta arată că în perioada 12 mai 2008 - 24 septembrie 2008 s-a efectuat o inspecție fiscală în urma căreia s-a întocmit un raport de inspecție fiscală la data de 24 septembrie 2008, iar mai apoi a fost emisă Decizia de impunere nr. 361 din 25 septembrie 2008 pentru suma totală de 1.491.441 lei, obligații fiscale neachitate.

Prin Sentința civilă nr. 751 din 2 decembrie 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC S. SA Gherla, în contradictoriu cu pârâta D.G.A.M.C. și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 361 din 25 septembrie 2008 emisă de către pârâta D.G.A.M.C. București, până la pronunțarea instanței de fond. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că cerințele legale specifice suspendării, întemeiată pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, sunt prezente în cauză. Astfel, se poate constata că reclamanta a criticat aspecte de fond ale legalității determinării sumelor reținute în sarcina sa cu titlu de obligații fiscale restante, evidențiind argumentele de drept ce justifică susținerile sale.

S-a mai constat și faptul că suma contestată de către reclamantă și în raport de care urmează a se începe executarea silită este mare, iar executarea acesteia fără a se acorda reclamantei posibilitatea de a-și expune punctul de vedere cu privire la legalitatea actelor administrative-fiscale este păgubitoare pentru aceasta. Împotriva Sentinței nr. 751 din 2 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal A.N.A.F., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei SC S. SA Gherla ca neîntemeiată.

S-a învederat, prin motivele de recurs, că în mod greșit instanța de fond a reținut că sunt întrunite în speță condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, in realitate nefiind îndeplinită condiția cazului bine justificat și nici condiția prevenirii unei pagube iminente. Cât privește prima condiție, recurenta a apreciat că susținerile intimatei - reclamante privind nelegalitatea actului administrativ fiscal nu pot fi primite sub pretextul că,se tinde la înfățișarea cazului bine justificat, întrucât cauza nu are ca obiect stabilirea legalității actului administrativ fiscal.

Or, până la anularea de către o instanță judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, în caz contrar s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei ajungându-se astfel propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. În ceea ce privește a doua condiție, cea a prevenirii unei pagube iminente, recurenta a arătat că susținerile reclamantei în sensul că prin executarea actului administrativ i s-ar provoca o perturbare a activității și producerea unui prejudiciu material, nu pot fi reținute, în primul rând că nu există o astfel de tulburare nici paguba dovedită, pe cifra de afaceri mare contribuabil și, pe de altă parte, nu i se poate aplica un tratament fiscal preferențial față de alți contribuabili.

Recurenta a mai precizat că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că prin executarea actului administrativ reclamanta suferă o pagubă ce nu poate fi recuperată în cazul în care se va dovedi că actele atacate nu sunt temeinice și legale, întrucât în mod evident, în cazul în care instanța va hotărî că actele atacate sunt nelegale, intimata reclamantă are posibilitatea recuperării sumelor, așa cum prevăd dispozițiile O.G. nr. 92/2003, republicată, coroborate cu ale Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.

În cauză a formulat întâmpinare intimata SC S. SA Gherla, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea, în esență, că hotărârea recurată este legală și temeinică. Intimata reclamantă a invocat în cauză excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 și art. 86 alin. (6) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 1368 din 26 octombrie 2010 a Curții Constituționale a României. Recursul este nefondat. În general, se recunoaște că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu. Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege.

El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată. Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

în considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie, totuși, o situație de excepție aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Prin „cazuri bine justificate" se înțelege, în sensul legii, „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ" (art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004), iar prin „pagubă iminentă ” se desemnează „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" (art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare).

Pe de altă parte, în condițiile art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz instanța putând dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 14 alin. (2) - (7) din legea contenciosului administrativ.

Prima instanță a reținut în mod judicios, în cauză, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, și a dispus în mod întemeiat, prin sentința recurată, admiterea cererii reclamantei și suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 361 din data de 25 septembrie 2008 emisă de către pârâta D.G.A.M.C. București până la pronunțarea instanței de fond.

Suspendarea executării actului administrativ atacat de către reclamantă pe calea contenciosului administrativ se impune, în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care este îndeplinită atât condiția cazului bine justificat (întrucât motivele de fapt și de drept invocate prin contestația administrativă și prin acțiunea în contencios administrativ formulate sunt de natură să determine o serioasă îndoială sub aspectul legalității și temeiniciei raportului de inspecție fiscală din 24 septembrie 2008 și a Deciziei de impunere nr. 361 din 25 septembrie 2008 emise de A.N.A.F. - D.G.A.M.C.

- Activitatea de Inspecție Fiscală), cât și cerința prevenirii unei pagube iminente (deoarece executarea de îndată a actului administrativ fiscal ar putea conduce la desfășurarea cu mari dificultăți, pe mai departe, a activității economice a intimatei, la blocarea fluxurilor economico-financiare, la stoparea aprovizionării cu bunurile necesare realizării obiectului de activitate și a executării lucrărilor contractate și la imposibilitatea executării obligațiilor izvorâte din contractele de export și i-ar produce astfel acesteia un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului).

Pe de altă parte, nu este de lipsit de relevanță, în cauză, că prin sentința civilă nr. 125 din data de 17 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, casată prin Decizia nr. 5578 din data de 14 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - acțiunea în contencios administrativ a reclamantei SC S. SA Gherla a fost admisă în parte, cu consecința anulării în parte a Deciziei nr. 145 din data de 30 aprilie 2009 a D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F., a admiterii în parte a contestației înregistrate la A.N.A.F.

sub nr. 909036/2008 și a anulării în parte a Deciziei de impunere nr. 361 din 25 septembrie 2008 și a raportului de inspecție fiscală cu privire la obligațiile de plată suplimentare în sumă de 1.242.476 lei, o atare împrejurare făcând și mai evident proba întrunirii în litigiu a cerinței cazului bine justificat. În aceste condiții, constatând că motivele de recurs invocate în cauză sunt neîntemeiate și că hotărârea atacată este legală și temeinică se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de A.N.A.F. împotriva Sentinței civile nr. 751 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F., împotriva Sentinței civile nr. 751 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.

§ Citări

Rețeaua de citări a acestei cauze

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 349/2011
precizat faptul că există o îndoială serioasă asupra legalității actelor administrativ fiscale aflate în discuție. În ceea ce privește paguba iminentă, instanța de fond a apreciat că și aceasta există, întrucât fondurile societății reclaman
ÎCCJ 2011-10-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4586/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii. Hotărârea instanței de fond. Prin încheierea din 19 mai 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de co
ÎCCJ 2011-10-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4954/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Hotărârea atacată cu recurs Prin sentința civilă nr. 4308 din 21 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fisca
ÎCCJ 2011-02-18
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1000/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță. a) Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fi
ÎCCJ 2011-04-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2331/2011
ce urmărește reclamanta nu este decât prelungirea fără justificare a achitării obligațiilor bugetare stabilite în sarcina sa. În opinia recurentei nu sunt întrunite cerințele art. 244 pct. 1 C. proc. civ., în condițiile în care, în dosarul
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă