ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1000/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată.

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC R. SRL Cluj Napoca, în contradictoriu cu

pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor, a solicitat instanței, ca după analizarea

motivelor de fapt și drept, să pronunțe o hotărâre prin care să admită acțiunea

și să oblige Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de

Soluționare a Contestațiilor să soluționeze contestația administrativă

împotriva raportului de inspecție fiscală parțială înregistrat sub nr. 31061

din 25 februarie 2010 și deciziei de impunere nr. 40 din 25 februarie 2010,

privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția

fiscală, înregistrată sub nr. 983958 la data de 16 aprilie 2010 la Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili.

Totodată a solicitat

obligarea pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală

de Soluționare a Contestațiilor la plata unei penalități de 1.000

ron

pe zi întârziere, calculată de la

data rămânerii irevocabile a hotărârii și aplicarea amenzii prevăzute de art.

24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

A mai solicitat

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a

arătat că, începând cu data de 01 aprilie 2009, s-a desfășurat în cadrul

societății reclamante o inspecție fiscală parțială. Ca urmare a acestui control

a fost întocmit raportul de inspecție fiscală parțială înregistrat sub nr.

31061 din 25 februarie 2010 și decizia de impunere nr. 40 din 25 februarie 2010

privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală.

La data de 23 martie 2010 i-au fost comunicate documentele menționate.

Prin cererea

înregistrată sub nr. 983958, la data de 16 aprilie 2010 reclamanta a

înregistrat, în termen legal, la Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili o contestație

împotriva actelor administrativ fiscale emise în urma controlului fiscal de

fond.

La data de 29 aprilie

2010, a primit de la Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, adresa nr. 1047119 din 23

aprilie 2010, prin care le-a fost comunicat faptul că nu erau îndeplinite

condițiile de formă cu privire la contestația înregistrată, lipsind anumite

documente și anume actul administrativ cu anexele în copie și împuternicirea

avocațială în original.

A precizat că la data

de 30 aprilie 2010 a înaintat documentele solicitate de către Agenția Națională

de Administrare Fiscală, dar nu s-a comunicat decizia de soluționare a

contestației în termenul de 45 de zile reglementat de C. proc. fisc.

A motivat că prin

nesoluționarea în termenul legal a contestației formulate se blochează accesul

la justiție al reclamantei, întrucât sesizarea unei instanțe competente în

materie este condiționată de soluționarea contestației de către Direcția

Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de

Administrare Fiscală.

A arătat că au trecut

mai mult de 5 luni de la înregistrarea contestației, astfel că termenul de

soluționare nu mai poate fi considerat rezonabil.

b) Soluția primei

instanțe și considerentele acesteia.

Prin sentința nr. 409

din 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de către

reclamanta SC R. SRL Cluj Napoca, și în consecință a obligat pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a

Contestațiilor să soluționeze contestația administrativă formulată de

reclamanta SC R. SRL Cluj Napoca împotriva deciziei de impunere nr. 40 din 25

februarie 2010 și a raportului de inspecție fiscală parțială înregistrat sub

nr. 31061 din 25 februarie 2010, emise de către Agenția Națională de

Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili, înregistrată sub nr. 983.958 din 16 aprilie 2010; a obligat

pârâta la plata unei penalități de 1.000 RON pe zi de întârziere, calculată de

la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la executarea obligației de

soluționare a contestației, precum și la cheltuieli de judecată parțiale în

sumă de 4,3 RON și a respins petitul privind aplicarea unei amenzi, în baza

prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut că potrivit art. 70 alin. (1) din

O.G.nr. 92/2003 contestația trebuia rezolvată de autoritatea de resort în

termen de 45 de zile, nerespectarea termenului deschizând posibilitatea de a

acționa în justiție pe calea procedurii contenciosului administrativ, relevante

fiind dispozițiile art. 2 alin. (2) și ale art. 8 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, cu toate că dispozițiile C. proc. fisc. prevăd dreptul de acces la

justiția de contencios administrativ numai în prezența și în temeiul obținerii

unei decizii administrative de soluționare a contestației.

Curtea a constatat că

nu au fost oferite de către pârâtă justificări în vederea depășirii termenului

legal și nici nu s-a făcut vreo referire la incidența prevederilor art. 70

alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, care ar putea constitui, eventual, temei în

susținerea tezei conform căreia autoritatea nu este culpabilă.

A mai arătat

judecătorul fondului că procedurile administrative interne trebuie să fie

gestionate de așa manieră încât să nu interfereze cu drepturile garantate

particularilor.

Or, raportat la

aceste repere, a constatat că termenul de peste 6 luni de la înregistrarea și

completarea cererii formulate de către reclamantă nu este rezonabil.

Cu privire la

aplicarea unei penalități de 1.000 RON s-a considerat că obligația impusă în sarcina

autorității pârâte are caracter intuitu personae și ținând seama de prevederile

art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Curtea va stabili soluția de admitere

a acțiunii sub sancțiunea unei penalități de 1.000 RON pe zi întârziere,

începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței și până la executare,

apreciind că acest cuantum este suficient de constrângător pentru autoritatea

obligată.

În ceea ce privește

aplicarea sancțiunii amenzii prevăzute la art. 24 alin. (2) din Legea nr.

554/2004, deși există posibilitatea aplicării acesteia prin însăși sentința

pronunțată, în condițiile art. 18 alin. (1), raportat la alin. (6) partea

finală, Curtea a reținut că nu se impune stabilirea unei astfel de sancțiuni

nefiind date în cauză suficiente elemente ori indicii că șeful autorității

pârâte nu s-ar conforma pe deplin dispozițiilor instanței și că ar refuza

explicit respectarea obligației impuse în termenul legal, cu atât mai mult cu

au fost impuse penalitățile de întârziere solicitate prin cerere.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală de Soluționare a Contestațiilor.

a) Motivele de recurs.

În motivele de recurs

s-a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât

termenul prevăzut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003 este un termen de

recomandare, cu precizarea că în baza art. 70 alin. (2), termenul pentru

soluționarea cererii se prelungește atunci când sunt necesare informații

suplimentare.

S-a invocat în acest

sens și decizia nr. 182/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

De asemenea s-a

arătat că volumul mare de documente aferente cazului analizat a implicat, în

mod obiectiv, un termen mai mare pentru soluționarea contestației.

S-a depus decizia nr.

13 din 26 ianuarie 2011.

b) Analiza motivelor

de recurs.

În ceea ce privește

cererea de obligare a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, la soluționarea contestației

administrative, se constată că aceasta a rămas fără obiect.

Prin decizia nr. 13

din 26 ianuarie 2011, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală de Soluționare a Contestațiilor a desființat decizia de impunere nr.

40 din 25 februarie 2010 emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor

Contribuabili, decizie adoptată în soluționarea contestației administrative

formulate de reclamanta-intimată SC R. SRL.

Referitor la

obligarea pârâtei la plata unei penalități de 1.000 RON/zi de întârziere, calculate

de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la executarea obligației

de soluționare a contestației, se constată că soluția este neîntemeiată.

Din probele cauzei,

respectiv adresa nr. 1047119 din 23 aprilie 2010 rezultă că autoritatea

învestită cu soluționarea contestației administrative a solicitat

reclamantei-intimate să completeze dosarul contestației cu o serie de

documente.

La această solicitare

reclamanta a răspuns prin adresa din 29 aprilie 2010, în sensul că a refuzat să

depună documentele solicitate, apreciind că Agenția Națională de Administrare

Fiscală are ca scop tergiversarea soluționării contestației.

Potrivit art. 70

alin. (1) C. proc. fisc., cererile depuse de contribuabili se soluționează în

termen de 45 de zile de către organul fiscal, termen care în baza alin. (2) al

aceluiași text poate fi prelungit cu perioada cuprinsă între data solicitării

și data primirii informațiilor necesare.

Ori, în speță,

reclamanta-intimată nu a înțeles să furnizeze documentele cerute de Agenția

Națională de Administrare Fiscală, astfel încât emiterea deciziei ulterior este

justificată.

Mai trebuie arătat că

termenul de 45 de zile este un termen de recomandare, că într-adevăr

soluționarea contestației trebuie să se realizeze într-un termen rezonabil.

La aprecierea

caracterului rezonabil al termenului de soluționare urmează a se avea în vedere

timpul scurs de la data înregistrării cererii, complexitatea acesteia.

În raport de

circumstanțele cauzei, termenul de soluționare se încadrează în noțiunea de termen

rezonabil.

De asemenea, prin

emiterea deciziei, autoritatea și-a îndeplinit obligația impusă în sarcina sa,

privind soluționarea contestației.

c) Soluția instanței

de recurs.

Având în vedere

considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., se va admite

recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală de Soluționare a Contestațiilor, se va modifica în parte sentința

atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea la

soluționarea contestației administrative, ca rămasă fără obiect, se va respinge

capătul de cerere privind obligarea la plata penalităților de întârziere ca

neîntemeiat, menținându-se celelalte dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare

a Contestațiilor împotriva sentinței civile nr. 409 din 3 noiembrie 2010 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată, în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea la

soluționarea contestației administrative, ca rămasă fără obiect.

Respinge capătul de

cerere privind obligarea la plata penalităților de întârziere ca neîntemeiat.

Menține celelalte

dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2011.