ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1239/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1239/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată că prin sentința nr. 96 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila

în dosarul nr. 1884/113/2008 s-au admis în parte acțiunile conexe formulate de

reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâta SC S.C. SA Brăila.

S-a constat nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996 încheiat între

părți.

S-a respins capătul de cerere privind

constatarea imposibilității executării aceluiași contract de vânzare-cumpărare,

din culpa vânzătorului SC S.C. SA Brăila, reținându-se autoritatea de lucru

judecat.

S-au respins ca inadmisibile

capetele de cerere prin care reclamanta a solicitat instanței să stabilească

conținutul unor înscrisuri eliberate de Ministerul Agriculturii și

Alimentației, precum și de către A.N.S.V.S.A., respectiv adresele nr. 1824 din 07

iunie 1996 și nr. 2529 din 06 august 1996 precum și să se confirme de către

chemata în garanție că cele două avize sanitar veterinare nr. 1098 din 11 iunie

1996 și nr. 1470 din 08 august 1996, eliberate către SC S.C. SA Brăila, au

menționat obligația respectării destinației cărnii către consumul tehnologic

prin tratare termică.

S-a respins ca nefondat capătul de

cerere privind suspendarea executării sentinței civile nr. 1247 din 28

noiembrie 2002 a Tribunalului Brăila, până la soluționarea prezentului litigiu.

S-a respins ca inadmisibil capătul

de cerere privind suspendarea executării contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853

din 10 iunie 1996 și a efectelor acestuia.

S-au respins ca rămase fără obiect

cererile de chemare în garanție formulate de reclamanta SC C. SA Constanța

împotriva A.N.S.V.S.A., cu sediul în București, sector 2, D.S.V. Galați, cu

sediul în Galați, județul Galați D.S.V.S.A. Brăila, cu sediul în Brăila, respectiv

a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu sediul în București, sector

3.

A fost obligată pârâta la plata

către reclamantă a sumei de 31,6 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că între

reclamanta SC

C. SA Constanța, în calitate de cumpărător

și

pârâta-vânzătoare SC S.C. SA Brăila s-a încheiat

contractul de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996, având ca obiect

cantitatea de 240 tone carne de vită dezosată, ce urma a fi livrată în perioada

15 iunie - 17 septembrie 1996.

S-a acceptat de către părți

livrarea mărfurilor direct din Republica Moldova, la beneficiară, fără a se

percepe taxe de depozitare pe perioada analizelor sanitar – veterinare.

După încheierea convenției,

reprezentanții SC C. SA Constanța au ridicat o cantitate de carne congelată iar

urmare a constatărilor efectuate au apreciat că nu pot executa contractul,

impunându-se rezilierea acestuia.

În această situație reclamanta a

fost chemată în judecată de vânzătoarea SC S.C. SA Brăila, iar prin sentința

civilă nr. 1247 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Brăila, rămasă irevocabilă

prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 624/R

din 03 iulie2003, s-a admis ca fondată acțiunea și s-a dispus obligarea SC C.

SA Constanța la plata sumei de 2.130.000.000 lei vechi cu titlu de penalități

pentru neexecutarea contractului, în temeiul art. 969 și art. 1066 C. civ.

Instanța a avut în vedere că prin

clauza penală inserată în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți,

este menționată nerespectarea obligației pârâtei de a ridica marfa și implicit

de a o recepționa, situație de fapt stabilită în cauză, astfel încât pârâta a

fost obligată la plata penalităților contractuale iar hotărârea a fost pusă în

executare.

Considerându-se prejudiciată, SC C.

SA Constanța a promovat mai multe acțiuni în vederea anulării/constatării

nulității contractul de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996, acțiuni

ce au fost respinse, neexistând însă autoritate de lucru judecat, așa cum s-a

stabilit prin Decizia civilă nr. 70/A din 05 septembrie 2007 a Curții de Apel

Galați, pronunțată în dosarul nr. 286/44/2007 atașat.

În cauză a fost invocată

nerespectarea prevederilor art. 948 C. civ. în sensul afectării actului de o

cauză ilicită, întrucât vânzătoarea SC S.C. SA Brăila a urmărit înstrăinarea

unui produs pentru care avea interdicție de comercializare.

Instanța a constatat însă că la

momentul încheierii contractului vânzătoarea cunoștea faptul că marfa ce urma a

fi înstrăinată nu putea fi comercializată ca atare, ci necesita prelucrare

termică, aspect ce nu a fost adus la cunoștința cumpărătoarei. Aceasta ar fi

avut astfel posibilitatea de a aprecia oportunitatea angrenării în raportul

obligațional ce presupunea recepția cantității de 240 tone carne de vită

dezosată importată din Republica Moldova și plata prețului.

S-a reținut în acest sens că în

avizele sanitare veterinare nr. 1098 din 11 iunie 1996 și nr. 1470 din 08

august 1996 s-a menționat expres la rubrica „mod de valorificare”-

procesare/industrializare în produse din carne supuse unui tratament termic la SC

S.C. SA, după analize complete de laborator la D.S.V. Galați. S-a apreciat că

rezultă în mod cert că această cantitate de carne contractată nu putea face

obiectul comercializării în stare crudă și congelată, neprocesată în unitatea

proprie a societății pârâte, fapt ceea ce atrage nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, pe motivul existenței

cauzei ilicite.

Chiar pârâta SC S.C. SA a menționat

expres destinația obiectului contractului în solicitarea adresată Ministerului

Agriculturii și Alimentației - A.N.S.V., pentru avizarea importului de carne

iar această instituție a confirmat-o prin adresa nr. 31510 din 27 iulie 2005

emisă la solicitarea reclamantei (filele 9-11, dosar nr. 1884/113/2008 al

Tribunalului Brăila).

S-a reținut că restricțiile la

comercializare au fost pe deplin justificate având în vedere situația

epizootologică incertă existentă la acel moment în zona de est a Republicii

Moldova.

Având în vedere situația de fapt

constată și dispozițiile legale incidente, instanța de fond a considerat că nu

poate fi reținut ca motiv de nulitate absolută a contactului încheiat între

părți lipsa autorizațiilor administrative obligatorii, în condițiile existenței

avizelor sanitare veterinare nr. 1098 din 11 iunie 1996 și nr. 1470 din 08

august 1996, ce nu au fost respectate însă.

Nici lipsa totală a consimțământului

datorată existenței erorii obstacol asupra identității obiectului contractului

nu a putut fi reținută ca motiv de nulitate întrucât acest obiect l-a reprezentat

într-adevăr cantitatea de carne vită în stare crudă, neprocesată și nu

preparată termic. Faptul că SC S.C. SA nu a respectat destinația stabilită de

organele competente a reprezentat însă o altă cauză de nulitate, incidentă în

cauză.

Față de considerentele expuse, s-a

considerat că sunt admisibile în parte, ca fondate, acțiunile conexe formulate

de reclamanta SC C. SA Constanța, în contradictoriu cu pârâta SC S.C. SA Brăila

și s-a constat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853

din 10 iunie 1996 încheiat între părți.

Pentru că reclamanta nu a depus

dovezi și nici nu a indicat temeiul de drept cu privire la capătul de cerere privind

suspendarea executării sentinței civile nr. 1247 din 28 noiembrie 2002 a

Tribunalului Brăila, până la soluționarea prezentului litigiu, acesta s-a

respins ca nefondat.

De altfel, pe parcursul soluționării

cauzei nici nu s-a mai insistat asupra acestei solicitări, poziția procesuală a

reclamantei fiind precizată prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 04

noiembrie 2005 în dosarul nr. 2282/2005 al Tribunalului Constanța al Tribunalul

Constanța - fila 74.

Cât privește capătul de cerere privind

suspendarea executării contractului și a efectelor acestuia, în condițiile

analizării cauzelor de nulitate absolută ale convenției încheiate între părți,

acesta a fost respins inadmisibil.

Având în vedere admiterea capătului

de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996, au fost respinse, ca rămase fără

obiect, cererile de chemare în garanție formulate de reclamanta SC C. SA

Constanța împotriva A.N.S.V.S.A., D.S.V. Galați și Brăila, respectiv a

Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Împotriva acestei sentinței

comerciale a declarat apel pârâta SC S.C. SA Brăila, ce a fost admis prin decizia

nr. 101/A din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială. Astfel, a fost modificată în parte hotărârea

atacată, a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea

nulității absolute a contractului nr. 1853 din 10 iunie 1996, fiind menținute

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de apel a reținut că din examinarea cererii introductive de instanță,

a întâmpinărilor formulate în cauză rezultă că reclamanta-intimată a

intenționat să obțină constatarea nulității contractului pe motiv că în acesta

nu s-a stipulat cu privire la obiectul contractului „carne vită congelată,

provenită din Republica Moldova. Nu se putea comercializa ca atare, ci numai

după ce era transformată în preparate din carne tratată termic”.Or, în aceste

condiții, este evident pentru instanța de apel că motivul de nulitate este

legat de obiectul actului juridic „controversat”, iar nu de cauza acestuia,

fapt ce are influență directă asupra calificării regimului juridic al

nulității.

În speță, invocându-se lipsa unei

precizări referitoare la restricțiile de circulație ale cărnii, mai exact,

specificarea faptului că aceasta poate fi comercializată către populație doar

în urma unui proces de tratare termică, se invocă, practic, încălcarea

condiției generale de circulație a obiectului actului juridic civil, respectiv a

condiției restrictive (nu a interdicției absolute de circulație) de tratare

termică prealabilă, fiind subînțeleasă interdicția de comercializare în stare

crudă.

Așadar, carnea putea fi importată,

dar nu putea fi comercializată mai departe în aceeași stare, ci necesita

supunerea la un tratament termic pentru obținerea unor preparate din carne.

Cum, în speță, s-a invocat lipsa de

informație a reclamantei, în sensul că are obligația prelucrării prealabile a

cărnii în sensul tratării termice, s-a pus problema ignorării unei condiții

generale de valabilitate a obiectului.

Instanța de apel a reținut că o

atare încălcare de drept substanțial se sancționează cu nulitatea relativă,

nulitate ce este prescriptibilă. În speță, nu s-a cerut, însă, anularea

contractului pentru nevalabilitatea obiectului, ci constatarea nulității acestuia

pentru cauză ilicită, deși din motivarea acțiunii rezultă exprimarea

nemulțumirii vis-á-vis de nevalabilitatea obiectului (care trebuia, în opinia

cumpărătoarei-reclamante să fie carne în stare crudă și să fie autorizat de

autoritățile sanitare).

În speță, cumpărătoarea nu a

precizat în conținutul contractului destinația cărnii ce face obiectul

acestuia, așa încât nu se poate vorbi de o rea-credință a vânzătorului.

Lipsa intenției vânzătorului de a

induce în eroare pe cumpărătoare este cu atât mai evidentă, pentru instanța de

apel, cu cât cumpărătoarea a acceptat prin semnarea contractului posibilitatea

ca să ridice ea însăși o parte din cantitatea de carne contractată chiar din

Republica Moldova, având posibilitatea să se informeze în legătură cu riscurile

comercializării în stare crudă a cărnii.

În raport de considerentele mai sus

expuse, Curtea de apel a apreciat că în speță nu sunt întrunite cerințele

necesare constatării nulității contractului pentru cauza ilicită, fiind vorba

de o nulitate relativă a acestuia, dar care nu a fost solicitată în mod expres

pentru a se verifica dacă reclamanta mai este în termen să formuleze o astfel

de acțiune.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC C. SA Constanța – prin administrator judiciar CC I.S.P.R.L.

care a criticat hotărârea pronunțata de Curtea de Apel Galați din perspectiva

motivelor de recurs ce se circumscriu: art. 304 pct. 7, respectiv „hotărârea

cuprinde motive străine de natura pricinii”, art. pct. 8. respectiv „instanța a

interpretat greșit actul dedus judecații si 'înțelesul lămurit si vădit

îndoielnic al acestuia” si art. 304 pct. 9 „hotărârea a fost data cu încălcarea

si aplicarea greșita legii”, sens in care a solicitat constatarea nulității

absolute a Contractului nr. 1853 din 10 iunie 1996 încheiat intre părțile

litigante.

Înalta Curte, analizând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate, va admite recursul pentru următoarele

considerente:

Decizia atacată cuprinde motive

străine de natura pricinii.

Motivarea hotărârii judecătorești

reprezintă un element indispensabil al unuia dintre cele mai importante acte

procedurale, sancționată de către legea procesual civila.

În opinia legiuitorului, nemotivarea

reprezintă un motiv de modificare a hotărârii atacate, nu numai atunci când nu

cuprinde motivele pe care s-a întemeiat soluția pronunțata de judecător, ci si

atunci când motivele sunt contradictorii sau străine de natura cauzei.

Inserarea in motivarea hotărârii a unor motive străine de natura pricinii

atrage nelegalitatea hotărârii recurate, întrucât ne aflam în situația

nesocotirii unei obligații legale a judecătorului, aceea de a proceda la

motivarea hotărârii in

cazurile prevăzute de

lege.

În cuprinsul

hotărârii recurate, începând cu fila 6, se face tri

mitere la

dispoziții legale neinvocate de apelanta

in ce

rerea de apel cu care a fost investita instanța spre

soluționare.

Prin hotărârea

pronunțata, instanța de apel sa transforma in apărătorul părții, aducând in

discuție aspecte noi neinvocate de partea nemulțumita de hotărârea pronunțata

de instanța de fond. Instanța de apel, in loc sa analizeze cererea prin prisma motivelor

de apel formulate, schimba

temeiul de drept

al cererii cu care a fost investită instanța, apreciind că s-ar fi invocat

drept motiv de n

ulitate nevalabilitatea obiectului actului juridic si

dezvolta o întreaga teorie si motivare pe condițiile obiectului ca si condiție

de fond a actului juridic civil.

La finalul motivării, instanța face

trimitere la sancțiunea nevalabilității actului, stabilind ca cererea este

prescrisa din perspectiva nevalabilității obiectului.

Din perspectiva

acestui motiv de recurs, se va reține că instanța de apel inserează in

hotărârea

recurată motive străine de natura pricinii, temeiuri de drept ce nu au fost

invocate de

părți nici

in cererea principala si nici in apel, nepuse in discuția lor, aspecte față de

care părțile nu au formulat puncte de vedere si apărări.

Motivul de recurs prevăzut de art.

304 pctul 8 C. proc. civ. vizează modificarea hotărârii judecătorești atunci

când judecătorul trece peste termenii conveniți de părți, stabilind alte

drepturi si obligații ale părților.

Interpretarea greșită a actului

juridic impune modificarea hotărârii pronunțate, având în vedere că în cauză

judecătorul, prin interpretarea dată, a schimbat în mod vădit înțelesul actelor

juridice încheiate de părți sau aduse în discuție de părți, cu referire la

contractul a cărui nulitate s-a solicitat. Rezultă în mod neîndoielnic din

Contractul nr. 1853 din 10 iunie 1996 - pct. 1 obiectul acestuia, motivul

pentru care s-a încheiat, respectiv: „vânzarea de către SC S.C. către SC C.

SA Constanța a cantității de 240 tone carne vită

dezosată în perioada 15 iunie-17 septembrie”

. Părțile au înțeles să

detalieze prețurile pe sortimente de marfa, iar în condițiile în care ar fi

avut în vedere doar o cantitate pentru valorificare prin prelucrare termică,

aceasta nu ar mai fi fost menționată pe categorii de produse, fiind evident că

mușchiul și pulpa de vită urmau să fie achiziționate pentru vânzare în stare

cruda și nu pentru preparare prin prelucrare termică.

De asemenea,

perioada pentru care s-a încheiat Contractul, 15 iunie-17 septembrie vine să

întărească

ideea că

întreaga cantitate de marfă a fost comandată în vederea valorificării în

perioada estivală la unități de profil și nu pentru a efectua preparate prin

prelucrare termică; pentru această situație, se putea încheia un contract pe

toata perioada anului.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea

și aplicarea greșită a legii.

Ultimul motiv de recurs vizează

nelegalitatea hotărârii ce a fost pronunțată cu aplicarea greșita a legii

civile - art. 966 si art. 968 C. civ., instanța ajungând la concluzia că nu a

existat o lipsa de intenție din partea vânzătorului.

În conformitate cu prevederile art.

948 C. civ., condițiile de valabilitate ale unei convenții sunt capacitatea de

a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect

determinat și o cauză licită.

În conformitate cu prevederile art.

948 C. civ., cauza este nelicită când este prohibită de legi, contrarie bunelor

moravuri ori ordinii publice.

Cauza actului juridic vizează

obiectivul urmărit la momentul perfectării actului, vizând scopul imediat,

stabilit pe categorii de acte juridice, numit si pul obligației, precum si

scopul mediat, care este motivul determinant al încheierii actului in sine.

În cazul de

față, scopul imediat este caracteristic unei convenții sinalagmatice și vizează

co

ntraprestația, iar

scopul mediat a fost cauza determinantă a încheierii Contractului de vânzare-cumpărare

nr. 1853/1996.

Din punctul de vedere al

vânzătoarei, obiectivul urmărit la momentul contractării a fost la de a

înstrăina cumpărătoarei un produs care nu se dorea a fi dobândit, întrucât

pentru produsul avut în vedere de către cumpărătoare, SC S.C. SA avea

prohibiție de comercializare.

În aprecierea existentei unei cauze

ilicite ori imorale se impune a fi avută în vedere și intenția părților la

momentul contractării, respectiv aceea de a vinde, respectiv de a cumpăra carne

. Astfel cum este evidențiat obiectul

contractului, rezultă cu claritate că produsul ce se d

orea a fi dobândit

de către cumpărătoare este carne de vită în stare crudă, nepreparată,

împrejurare care rezultă și din faptul că părțile au stipulat cu exactitate

produsele vândute, re

spectiv mușchi vită,

pulpa vită, carne vită integrală.

În aceste condiții, nu poate fi

tăgăduit în nicio modalitate că obiectul contractului a vizat în mod cert

produsul carne de vită în stare crudă și în niciun caz preparată termic prin

afumare ori fierbere.

Vânzătoarea,

ignorând intenția evidentă a cumpărătoarei, aceea de a dobândi carne în stare

cr

uda

pentru aprovizionarea litoralului pe perioada sezonului estival, a perfectat

contractul deși cunoștea că pentru importul de carne din Republica Moldova avea

interdicție de comercializare a p

rodusului în stare crudă, nepreparată.

Obiectivul pe care l-a urmărit vânzătoarea,

respectiv acela de a obține contraprestația din partea cumpărătoarei, știind ca

nu poate satisface obiectul contractului, astfel cum acesta a fost avut în

vedere de către cocontractant se înfățișează sub forma unei cauze ilicite și

imorale capabilă de a impune sancțiunea nulității absolute.

Așadar, în speța de față este în

discuție un caz tipic de cauză ilicita și imorală, acela când o parte

contractantă urmărește să obțină contraprestația dintr-un contract

sinalagmatic, cunoscând că nu poate executa obiectul contractului, astfel cum

acesta a fost stipulat de către părți.

Stabilind că obiectul contractului

viza înstrăinarea de carne de vită în stare cruda (căci daca părțile ar fi

dorit contrariul ar fi stipulat în mod expres acest lucru în convenția lor) și

văzând ca vânzătoarea era autorizată de către autoritatea din domeniu a

comercializa acest produs numai în condițiile stipulate în avizele sanitar

veterinare, respectiv în stare preparată, instanța va constata că scopul

urmărit de către S.C. SA la momentul contractării se circumscrie unei cauze

ilicite, imorale de natură a atrage nulitatea absolută a actului juridic.

Sub un alt aspect, cauza este

ilicită și imorală și prin intenția vânzătoarei de a păgubi pe cumpărătoare,

anticipând într-o oarecare măsura că obiectul contractului, respectiv carne

tratată termic, nu putea satisface scopul pentru care cumpărătoarea a înțeles

să dobândească, urmărind astfel să încaseze penalitățile contractuale pentru

neridicarea mărfii, penalități al căror cuantum nu este deloc neglijabil

(5%/zi).

Actul, prin intermediul căruia o

parte dorește obținerea plății prețului ori încasarea unei clauze penale, prin

oferirea spre vânzare a unui produs pe care, în fapt, nu are dreptul să îl

comercializeze și încercând să ofere un alt produs decât cel avut în vedere de

către cocontractant, nu poate fi considerat conform legii și bunelor moravuri.

Sub acest aspect urmează a se reține că sancțiunea nulității intervine prin

raportare la art. 948 C. civ., indiferent dacă nevalabilitatea vizează

neconcordantă cauzei cu legea ori cu morala.

În temeiul prevederilor art. 948 C. civ.,

sancțiunea nulității absolute intervine chiar in situația in care cauza nu

încalcă o dispoziție legală determinată cu privire

la

ordinea publică sau morală, dar este totuși ilicita

ori imorala. Prin prisma acestui aspect, sancțiunea care intervine temeiul

prevederilor art. 948 C. civ. este distinctă de cea prevăzută de art. 5 din

același act poate deroga prin convenții ori dispoziții particulare de la legile

care presează ordinea publică ori bunele moravuri.

În raport de aceste împrejurări,

urmează a se constata că, la momentul perfectării contractului, vânzătoarea a

urmărit o cauza ilicită si imorală, împrejurare în raport de care se impune a

fi aplicată sancțiunea nulității absolute a convenției părților.

Toate aceste aspecte nu au fost

analizate de către instanța de apel, aceasta apreciind în mod sumar și total

greșit că în ipoteza în care nu a fost menționată în mod expres destinația

cărnii, nu putem vorbi de o cauză ilicită.

Față de toate aceste considerente,

conform art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de reclamanta SC

C. SA Constanța – prin administrator judiciar CC I.S.P.R.L. împotriva deciziei

nr.c101/A din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială, va fi modificată decizia atacată în sensul că

se va respinge apelul pârâtei SC S.C. SA Brăila formulat împotriva sentinței

nr. 96 din 7 mai 2009 a Tribunalului Brăila, secția comercială și de contencios

administrativ, pe care o va menține în tot.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC C. SA Constanța - prin administrator judiciar C.C. I.S.P.R.L.

împotriva deciziei nr. 101/A din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția comercială, maritimă și fluvială

.

Modifică decizia atacată în sensul

că respinge apelul pârâtei SC S.C. SA Brăila formulat împotriva sentinței nr. 96

din 7 mai 2009 a Tribunalului Brăila, secția comercială și de contencios

administrativ, pe care o menține în tot.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2011.