ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1239/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că prin sentința nr. 96 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 1884/113/2008 s-au admis în parte acțiunile conexe formulate de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâta SC S.C. SA Brăila. S-a constat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996 încheiat între părți. S-a respins capătul de cerere privind constatarea imposibilității executării aceluiași contract de vânzare-cumpărare, din culpa vânzătorului SC S.C. SA Brăila, reținându-se autoritatea de lucru judecat.

S-au respins ca inadmisibile capetele de cerere prin care reclamanta a solicitat instanței să stabilească conținutul unor înscrisuri eliberate de Ministerul Agriculturii și Alimentației, precum și de către A.N.S.V.S.A., respectiv adresele nr. 1824 din 07 iunie 1996 și nr. 2529 din 06 august 1996 precum și să se confirme de către chemata în garanție că cele două avize sanitar veterinare nr. 1098 din 11 iunie 1996 și nr. 1470 din 08 august 1996, eliberate către SC S.C. SA Brăila, au menționat obligația respectării destinației cărnii către consumul tehnologic prin tratare termică. S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind suspendarea executării sentinței civile nr. 1247 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Brăila, până la soluționarea prezentului litigiu.

S-a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind suspendarea executării contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996 și a efectelor acestuia. S-au respins ca rămase fără obiect cererile de chemare în garanție formulate de reclamanta SC C. SA Constanța împotriva A.N.S.V.S.A., cu sediul în București, sector 2, D.S.V. Galați, cu sediul în Galați, județul Galați D.S.V.S.A. Brăila, cu sediul în Brăila, respectiv a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu sediul în București, sector 3. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 31,6 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între reclamanta SC C. SA Constanța, în calitate de cumpărător și pârâta-vânzătoare SC S.C.

SA Brăila s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996, având ca obiect cantitatea de 240 tone carne de vită dezosată, ce urma a fi livrată în perioada 15 iunie - 17 septembrie 1996. S-a acceptat de către părți livrarea mărfurilor direct din Republica Moldova, la beneficiară, fără a se percepe taxe de depozitare pe perioada analizelor sanitar – veterinare. După încheierea convenției, reprezentanții SC C. SA Constanța au ridicat o cantitate de carne congelată iar urmare a constatărilor efectuate au apreciat că nu pot executa contractul, impunându-se rezilierea acestuia. În această situație reclamanta a fost chemată în judecată de vânzătoarea SC S.C.

SA Brăila, iar prin sentința civilă nr. 1247 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Brăila, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 624/R din 03 iulie2003, s-a admis ca fondată acțiunea și s-a dispus obligarea SC C. SA Constanța la plata sumei de 2.130.000.000 lei vechi cu titlu de penalități pentru neexecutarea contractului, în temeiul art. 969 și art. 1066 C. civ. Instanța a avut în vedere că prin clauza penală inserată în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți, este menționată nerespectarea obligației pârâtei de a ridica marfa și implicit de a o recepționa, situație de fapt stabilită în cauză, astfel încât pârâta a fost obligată la plata penalităților contractuale iar hotărârea a fost pusă în executare.

Considerându-se prejudiciată, SC C. SA Constanța a promovat mai multe acțiuni în vederea anulării/constatării nulității contractul de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996, acțiuni ce au fost respinse, neexistând însă autoritate de lucru judecat, așa cum s-a stabilit prin Decizia civilă nr. 70/A din 05 septembrie 2007 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. 286/44/2007 atașat. În cauză a fost invocată nerespectarea prevederilor art. 948 C. civ. în sensul afectării actului de o cauză ilicită, întrucât vânzătoarea SC S.C. SA Brăila a urmărit înstrăinarea unui produs pentru care avea interdicție de comercializare. Instanța a constatat însă că la momentul încheierii contractului vânzătoarea cunoștea faptul că marfa ce urma a fi înstrăinată nu putea fi comercializată ca atare, ci necesita prelucrare termică, aspect ce nu a fost adus la cunoștința cumpărătoarei.

Aceasta ar fi avut astfel posibilitatea de a aprecia oportunitatea angrenării în raportul obligațional ce presupunea recepția cantității de 240 tone carne de vită dezosată importată din Republica Moldova și plata prețului. S-a reținut în acest sens că în avizele sanitare veterinare nr. 1098 din 11 iunie 1996 și nr. 1470 din 08 august 1996 s-a menționat expres la rubrica „mod de valorificare”- procesare/industrializare în produse din carne supuse unui tratament termic la SC S.C. SA, după analize complete de laborator la D.S.V. Galați. S-a apreciat că rezultă în mod cert că această cantitate de carne contractată nu putea face obiectul comercializării în stare crudă și congelată, neprocesată în unitatea proprie a societății pârâte, fapt ceea ce atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, pe motivul existenței cauzei ilicite.

Chiar pârâta SC S.C. SA a menționat expres destinația obiectului contractului în solicitarea adresată Ministerului Agriculturii și Alimentației - A.N.S.V., pentru avizarea importului de carne iar această instituție a confirmat-o prin adresa nr. 31510 din 27 iulie 2005 emisă la solicitarea reclamantei (filele 9-11, dosar nr. 1884/113/2008 al Tribunalului Brăila). S-a reținut că restricțiile la comercializare au fost pe deplin justificate având în vedere situația epizootologică incertă existentă la acel moment în zona de est a Republicii Moldova. Având în vedere situația de fapt constată și dispozițiile legale incidente, instanța de fond a considerat că nu poate fi reținut ca motiv de nulitate absolută a contactului încheiat între părți lipsa autorizațiilor administrative obligatorii, în condițiile existenței avizelor sanitare veterinare nr. 1098 din 11 iunie 1996 și nr. 1470 din 08 august 1996, ce nu au fost respectate însă.

Nici lipsa totală a consimțământului datorată existenței erorii obstacol asupra identității obiectului contractului nu a putut fi reținută ca motiv de nulitate întrucât acest obiect l-a reprezentat într-adevăr cantitatea de carne vită în stare crudă, neprocesată și nu preparată termic. Faptul că SC S.C. SA nu a respectat destinația stabilită de organele competente a reprezentat însă o altă cauză de nulitate, incidentă în cauză. Față de considerentele expuse, s-a considerat că sunt admisibile în parte, ca fondate, acțiunile conexe formulate de reclamanta SC C. SA Constanța, în contradictoriu cu pârâta SC S.C. SA Brăila și s-a constat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996 încheiat între părți.

Pentru că reclamanta nu a depus dovezi și nici nu a indicat temeiul de drept cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării sentinței civile nr. 1247 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Brăila, până la soluționarea prezentului litigiu, acesta s-a respins ca nefondat. De altfel, pe parcursul soluționării cauzei nici nu s-a mai insistat asupra acestei solicitări, poziția procesuală a reclamantei fiind precizată prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 04 noiembrie 2005 în dosarul nr. 2282/2005 al Tribunalului Constanța al Tribunalul Constanța - fila 74. Cât privește capătul de cerere privind suspendarea executării contractului și a efectelor acestuia, în condițiile analizării cauzelor de nulitate absolută ale convenției încheiate între părți, acesta a fost respins inadmisibil.

Având în vedere admiterea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996, au fost respinse, ca rămase fără obiect, cererile de chemare în garanție formulate de reclamanta SC C. SA Constanța împotriva A.N.S.V.S.A., D.S.V. Galați și Brăila, respectiv a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Împotriva acestei sentinței comerciale a declarat apel pârâta SC S.C. SA Brăila, ce a fost admis prin decizia nr. 101/A din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Astfel, a fost modificată în parte hotărârea atacată, a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului nr. 1853 din 10 iunie 1996, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că din examinarea cererii introductive de instanță, a întâmpinărilor formulate în cauză rezultă că reclamanta-intimată a intenționat să obțină constatarea nulității contractului pe motiv că în acesta nu s-a stipulat cu privire la obiectul contractului „carne vită congelată, provenită din Republica Moldova. Nu se putea comercializa ca atare, ci numai după ce era transformată în preparate din carne tratată termic”.Or, în aceste condiții, este evident pentru instanța de apel că motivul de nulitate este legat de obiectul actului juridic „controversat”, iar nu de cauza acestuia, fapt ce are influență directă asupra calificării regimului juridic al nulității.

În speță, invocându-se lipsa unei precizări referitoare la restricțiile de circulație ale cărnii, mai exact, specificarea faptului că aceasta poate fi comercializată către populație doar în urma unui proces de tratare termică, se invocă, practic, încălcarea condiției generale de circulație a obiectului actului juridic civil, respectiv a condiției restrictive (nu a interdicției absolute de circulație) de tratare termică prealabilă, fiind subînțeleasă interdicția de comercializare în stare crudă. Așadar, carnea putea fi importată, dar nu putea fi comercializată mai departe în aceeași stare, ci necesita supunerea la un tratament termic pentru obținerea unor preparate din carne. Cum, în speță, s-a invocat lipsa de informație a reclamantei, în sensul că are obligația prelucrării prealabile a cărnii în sensul tratării termice, s-a pus problema ignorării unei condiții generale de valabilitate a obiectului.

Instanța de apel a reținut că o atare încălcare de drept substanțial se sancționează cu nulitatea relativă, nulitate ce este prescriptibilă. În speță, nu s-a cerut, însă, anularea contractului pentru nevalabilitatea obiectului, ci constatarea nulității acestuia pentru cauză ilicită, deși din motivarea acțiunii rezultă exprimarea nemulțumirii vis-á-vis de nevalabilitatea obiectului (care trebuia, în opinia cumpărătoarei-reclamante să fie carne în stare crudă și să fie autorizat de autoritățile sanitare). În speță, cumpărătoarea nu a precizat în conținutul contractului destinația cărnii ce face obiectul acestuia, așa încât nu se poate vorbi de o rea-credință a vânzătorului.

Lipsa intenției vânzătorului de a induce în eroare pe cumpărătoare este cu atât mai evidentă, pentru instanța de apel, cu cât cumpărătoarea a acceptat prin semnarea contractului posibilitatea ca să ridice ea însăși o parte din cantitatea de carne contractată chiar din Republica Moldova, având posibilitatea să se informeze în legătură cu riscurile comercializării în stare crudă a cărnii. În raport de considerentele mai sus expuse, Curtea de apel a apreciat că în speță nu sunt întrunite cerințele necesare constatării nulității contractului pentru cauza ilicită, fiind vorba de o nulitate relativă a acestuia, dar care nu a fost solicitată în mod expres pentru a se verifica dacă reclamanta mai este în termen să formuleze o astfel de acțiune.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C. SA Constanța – prin administrator judiciar CC I.S.P.R.L. care a criticat hotărârea pronunțata de Curtea de Apel Galați din perspectiva motivelor de recurs ce se circumscriu: art. 304 pct. 7, respectiv „hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii”, art. pct. 8. respectiv „instanța a interpretat greșit actul dedus judecații si 'înțelesul lămurit si vădit îndoielnic al acestuia” si art. 304 pct. 9 „hotărârea a fost data cu încălcarea si aplicarea greșita legii”, sens in care a solicitat constatarea nulității absolute a Contractului nr. 1853 din 10 iunie 1996 încheiat intre părțile litigante. Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, va admite recursul pentru următoarele considerente: Decizia atacată cuprinde motive străine de natura pricinii.

Motivarea hotărârii judecătorești reprezintă un element indispensabil al unuia dintre cele mai importante acte procedurale, sancționată de către legea procesual civila. În opinia legiuitorului, nemotivarea reprezintă un motiv de modificare a hotărârii atacate, nu numai atunci când nu cuprinde motivele pe care s-a întemeiat soluția pronunțata de judecător, ci si atunci când motivele sunt contradictorii sau străine de natura cauzei. Inserarea in motivarea hotărârii a unor motive străine de natura pricinii atrage nelegalitatea hotărârii recurate, întrucât ne aflam în situația nesocotirii unei obligații legale a judecătorului, aceea de a proceda la motivarea hotărârii in cazurile prevăzute de lege.

În cuprinsul hotărârii recurate, începând cu fila 6, se face tri mitere la dispoziții legale neinvocate de apelanta in ce rerea de apel cu care a fost investita instanța spre soluționare. Prin hotărârea pronunțata, instanța de apel sa transforma in apărătorul părții, aducând in discuție aspecte noi neinvocate de partea nemulțumita de hotărârea pronunțata de instanța de fond. Instanța de apel, in loc sa analizeze cererea prin prisma motivelor de apel formulate, schimba temeiul de drept al cererii cu care a fost investită instanța, apreciind că s-ar fi invocat drept motiv de n ulitate nevalabilitatea obiectului actului juridic si dezvolta o întreaga teorie si motivare pe condițiile obiectului ca si condiție de fond a actului juridic civil.

La finalul motivării, instanța face trimitere la sancțiunea nevalabilității actului, stabilind ca cererea este prescrisa din perspectiva nevalabilității obiectului. Din perspectiva acestui motiv de recurs, se va reține că instanța de apel inserează in hotărârea recurată motive străine de natura pricinii, temeiuri de drept ce nu au fost invocate de părți nici in cererea principala si nici in apel, nepuse in discuția lor, aspecte față de care părțile nu au formulat puncte de vedere si apărări. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pctul 8 C. proc. civ. vizează modificarea hotărârii judecătorești atunci când judecătorul trece peste termenii conveniți de părți, stabilind alte drepturi si obligații ale părților.

Interpretarea greșită a actului juridic impune modificarea hotărârii pronunțate, având în vedere că în cauză judecătorul, prin interpretarea dată, a schimbat în mod vădit înțelesul actelor juridice încheiate de părți sau aduse în discuție de părți, cu referire la contractul a cărui nulitate s-a solicitat. Rezultă în mod neîndoielnic din Contractul nr. 1853 din 10 iunie 1996 - pct. 1 obiectul acestuia, motivul pentru care s-a încheiat, respectiv: „vânzarea de către SC S.C. către SC C. SA Constanța a cantității de 240 tone carne vită dezosată în perioada 15 iunie-17 septembrie” . Părțile au înțeles să detalieze prețurile pe sortimente de marfa, iar în condițiile în care ar fi avut în vedere doar o cantitate pentru valorificare prin prelucrare termică, aceasta nu ar mai fi fost menționată pe categorii de produse, fiind evident că mușchiul și pulpa de vită urmau să fie achiziționate pentru vânzare în stare cruda și nu pentru preparare prin prelucrare termică.

De asemenea, perioada pentru care s-a încheiat Contractul, 15 iunie-17 septembrie vine să întărească ideea că întreaga cantitate de marfă a fost comandată în vederea valorificării în perioada estivală la unități de profil și nu pentru a efectua preparate prin prelucrare termică; pentru această situație, se putea încheia un contract pe toata perioada anului. Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Ultimul motiv de recurs vizează nelegalitatea hotărârii ce a fost pronunțată cu aplicarea greșita a legii civile - art. 966 si art. 968 C. civ., instanța ajungând la concluzia că nu a existat o lipsa de intenție din partea vânzătorului. În conformitate cu prevederile art. 948 C. civ., condițiile de valabilitate ale unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.

În conformitate cu prevederile art. 948 C. civ., cauza este nelicită când este prohibită de legi, contrarie bunelor moravuri ori ordinii publice. Cauza actului juridic vizează obiectivul urmărit la momentul perfectării actului, vizând scopul imediat, stabilit pe categorii de acte juridice, numit si pul obligației, precum si scopul mediat, care este motivul determinant al încheierii actului in sine. În cazul de față, scopul imediat este caracteristic unei convenții sinalagmatice și vizează co ntraprestația, iar scopul mediat a fost cauza determinantă a încheierii Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853/1996. Din punctul de vedere al vânzătoarei, obiectivul urmărit la momentul contractării a fost la de a înstrăina cumpărătoarei un produs care nu se dorea a fi dobândit, întrucât pentru produsul avut în vedere de către cumpărătoare, SC S.C.

SA avea prohibiție de comercializare. În aprecierea existentei unei cauze ilicite ori imorale se impune a fi avută în vedere și intenția părților la momentul contractării, respectiv aceea de a vinde, respectiv de a cumpăra carne . Astfel cum este evidențiat obiectul contractului, rezultă cu claritate că produsul ce se d orea a fi dobândit de către cumpărătoare este carne de vită în stare crudă, nepreparată, împrejurare care rezultă și din faptul că părțile au stipulat cu exactitate produsele vândute, re spectiv mușchi vită, pulpa vită, carne vită integrală. În aceste condiții, nu poate fi tăgăduit în nicio modalitate că obiectul contractului a vizat în mod cert produsul carne de vită în stare crudă și în niciun caz preparată termic prin afumare ori fierbere.

Vânzătoarea, ignorând intenția evidentă a cumpărătoarei, aceea de a dobândi carne în stare cr uda pentru aprovizionarea litoralului pe perioada sezonului estival, a perfectat contractul deși cunoștea că pentru importul de carne din Republica Moldova avea interdicție de comercializare a p rodusului în stare crudă, nepreparată. Obiectivul pe care l-a urmărit vânzătoarea, respectiv acela de a obține contraprestația din partea cumpărătoarei, știind ca nu poate satisface obiectul contractului, astfel cum acesta a fost avut în vedere de către cocontractant se înfățișează sub forma unei cauze ilicite și imorale capabilă de a impune sancțiunea nulității absolute. Așadar, în speța de față este în discuție un caz tipic de cauză ilicita și imorală, acela când o parte contractantă urmărește să obțină contraprestația dintr-un contract sinalagmatic, cunoscând că nu poate executa obiectul contractului, astfel cum acesta a fost stipulat de către părți.

Stabilind că obiectul contractului viza înstrăinarea de carne de vită în stare cruda (căci daca părțile ar fi dorit contrariul ar fi stipulat în mod expres acest lucru în convenția lor) și văzând ca vânzătoarea era autorizată de către autoritatea din domeniu a comercializa acest produs numai în condițiile stipulate în avizele sanitar veterinare, respectiv în stare preparată, instanța va constata că scopul urmărit de către S.C. SA la momentul contractării se circumscrie unei cauze ilicite, imorale de natură a atrage nulitatea absolută a actului juridic. Sub un alt aspect, cauza este ilicită și imorală și prin intenția vânzătoarei de a păgubi pe cumpărătoare, anticipând într-o oarecare măsura că obiectul contractului, respectiv carne tratată termic, nu putea satisface scopul pentru care cumpărătoarea a înțeles să dobândească, urmărind astfel să încaseze penalitățile contractuale pentru neridicarea mărfii, penalități al căror cuantum nu este deloc neglijabil (5%/zi).

Actul, prin intermediul căruia o parte dorește obținerea plății prețului ori încasarea unei clauze penale, prin oferirea spre vânzare a unui produs pe care, în fapt, nu are dreptul să îl comercializeze și încercând să ofere un alt produs decât cel avut în vedere de către cocontractant, nu poate fi considerat conform legii și bunelor moravuri. Sub acest aspect urmează a se reține că sancțiunea nulității intervine prin raportare la art. 948 C. civ., indiferent dacă nevalabilitatea vizează neconcordantă cauzei cu legea ori cu morala. În temeiul prevederilor art. 948 C. civ., sancțiunea nulității absolute intervine chiar in situația in care cauza nu încalcă o dispoziție legală determinată cu privire la ordinea publică sau morală, dar este totuși ilicita ori imorala.

Prin prisma acestui aspect, sancțiunea care intervine temeiul prevederilor art. 948 C. civ. este distinctă de cea prevăzută de art. 5 din același act poate deroga prin convenții ori dispoziții particulare de la legile care presează ordinea publică ori bunele moravuri. În raport de aceste împrejurări, urmează a se constata că, la momentul perfectării contractului, vânzătoarea a urmărit o cauza ilicită si imorală, împrejurare în raport de care se impune a fi aplicată sancțiunea nulității absolute a convenției părților. Toate aceste aspecte nu au fost analizate de către instanța de apel, aceasta apreciind în mod sumar și total greșit că în ipoteza în care nu a fost menționată în mod expres destinația cărnii, nu putem vorbi de o cauză ilicită.

Față de toate aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA Constanța – prin administrator judiciar CC I.S.P.R.L. împotriva deciziei nr.c101/A din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, va fi modificată decizia atacată în sensul că se va respinge apelul pârâtei SC S.C. SA Brăila formulat împotriva sentinței nr. 96 din 7 mai 2009 a Tribunalului Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o va menține în tot.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA Constanța - prin administrator judiciar C.C. I.S.P.R.L. împotriva deciziei nr. 101/A din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială . Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul pârâtei SC S.C. SA Brăila formulat împotriva sentinței nr. 96 din 7 mai 2009 a Tribunalului Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o menține în tot. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2011.