ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1818/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC S.C. SA Brăila

a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Constanța pentru a fi obligată la plata

sumei de 2.130.000.000 lei penalități de întârziere potrivit contractului nr. 1853

din 10 iunie 1996.

Prin sentința civilă nr. 1247

din 28 noiembrie 2002, Tribunalul Brăila a admis acțiunea reclamantei și a

obligat pe pârâtă la plata sumei de 2.130.000.000 lei penalități de întârziere

și 29.515.000 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei soluții

s-a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a prelua

marfa din depozitele reclamantei situație în care datorează penalitățile de 5 %

pe zi de întârziere în cuantumul pretins prin acțiune.

Curtea de Apel Brașov, prin

decizia civilă nr. 624 din 3 iulie 2003, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei.

Pârâta SC C. SA Constanța a

formulat o cerere de revizuire a hotărârii instanței de fond, în temeiul art. 322

pct. 5 C. proc. civ., indicând ca act nou adresa nr. 50795 din 17 februarie

2006 emisă de A.N.S.V.S.A. – D.B.F.J.R.O. București prin care s-a precizat că

reclamanta nu trebuia să comercializeze carnea de vită din import Republica

Moldova, datorită restricțiilor sanitare.

Tribunalul Brăila, prin

sentința civilă nr. 422 din 3 noiembrie 2006, a respins excepția autorității

lucrului judecat, și excepția tardivității invocată de reclamantă, și a

respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de pârâtă, reținându-se

că nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

La data de 14 septembrie

2007, D.S. a formulat o cerere de intervenție în interesul apelantei.

Curtea de Apel Galați, prin

decizia civilă nr. 107 din 26 noiembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de revizuientă; a respins, ca nefondată, cererea de intervenție

accesorie formulată de D.S., în interesul apelantei și a respins cererea de

cheltuieli de judecată a reclamantei.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești au declarat recurs, reclamanta, pârâta și intervenienta.

Prin recursul său, potrivit art.

304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 lei întrucât a depus o copie după

factura din 3 mai 2007 pentru onorariu avocat pentru reprezentare și redactare

acte în dosarul nr. 4820/44/2006.

Prin recursul său pârâta

invocă dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ. și solicită, în

esență, admiterea cererii sale de revizuire întrucât au fost încălcate

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., situație în care cere exonerarea sa

de plata penalităților la care greșit a fost obligată.

Prin recursul său

intervenienta, fără să indice un temei legal, solicită, în esență, admiterea

cererii de revizuire formulată de pârâtă.

În legătură cu recursurile

de față se rețin următoarele:

În ceea ce privește recursul

reclamantei care a solicitat obligarea la cheltuieli de judecată, este de

reținut că, pe de-o parte factura de la care se susține că s-a achitat onorariu

de avocat în cauză, este în copie xerox, ceea ce nu face dovada plății, pentru

care trebuia prezentat originalul. Iar pe de altă parte respectiva factură nu

cuprinde mențiunile legale din care să rezulte că partea reprezentată de avocat

este reclamanta, care ar fi achitat și serviciile de asistență juridică

prestate.

În ceea ce privește recursul

pârâtei, se constată că susținerile pe care aceasta le face prin recursul de

față nu întrunesc niciuna dintre situațiile invocate ca temei cuprinse în art. 304

pct. 4, 6, 7 și 8 pentru a se putea solicita casarea sau modificarea hotărârii

atacate.

În cauză, trebuie reținut că

raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de

livrări marfă nr. 1853 din 10 iunie 1996, potrivit cu care pârâta trebuia să

ridice cantitățile de marfă contractate, situație în care neîndeplinind această

prevedere datora penalitățile în cuantumul, necontestat sub aspectul

calculului, pentru care corect a fost atrenată răspunderea sa contractuală prin

obligarea la plata penalităților pretinse.

Cum, adresa nr. 50795/2002,

nu întrunește condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că nu

reprezintă un act nou, ci sunt reluate precizări făcute în avizele sanitare

1098/1996 și 1470/1996 examinate de instanță, corect prin hotărârea ce se atacă

nu au fost primite apărările pârâtei cuprinse în apelul său la cererea de

revizuire.

De altfel, și criticile

privind calitatea necorespunzătoare a mărfii determinată de interdicțiile de a

o folosi numai în preparatele termice, a fost corect respinsă de instanțe,

întrucât această situație nu a fost reglementată prin contractul părților.

În ceea ce privește recursul

intervenientei, se constată că, deși citată cu mențiunea de a-l timbra potrivit

Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și O.G. nr. 32/1995

privind timbrul judiciar, cu modificările lor ulterioare, aceasta nu a dat curs

obligației sale menționate, situație în care, potrivit art. 20 alin. (3) din

legea citată, acesta va fi anulat ca insuficient timbrat.

Față de cele de mai sus,

recursul reclamantei precum și cel al pârâtei vor fi respinse, ca nefondate,

iar recursul intervenientei va fi anulat ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de recurentele SC C. SA Constanța și SC S.C. SA Brăila împotriva

deciziei civile nr. 107/ A din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel

Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondate.

Anulează, ca insuficient

timbrat, recursul declarat de recurenta D.S. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2008.