ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1818/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC S.C. SA Brăila a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Constanța pentru a fi obligată la plata sumei de 2.130.000.000 lei penalități de întârziere potrivit contractului nr. 1853 din 10 iunie 1996. Prin sentința civilă nr. 1247 din 28 noiembrie 2002, Tribunalul Brăila a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 2.130.000.000 lei penalități de întârziere și 29.515.000 lei cheltuieli de judecată. În motivarea acestei soluții s-a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a prelua marfa din depozitele reclamantei situație în care datorează penalitățile de 5 % pe zi de întârziere în cuantumul pretins prin acțiune.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 624 din 3 iulie 2003, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei. Pârâta SC C. SA Constanța a formulat o cerere de revizuire a hotărârii instanței de fond, în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., indicând ca act nou adresa nr. 50795 din 17 februarie 2006 emisă de A.N.S.V.S.A. – D.B.F.J.R.O. București prin care s-a precizat că reclamanta nu trebuia să comercializeze carnea de vită din import Republica Moldova, datorită restricțiilor sanitare. Tribunalul Brăila, prin sentința civilă nr. 422 din 3 noiembrie 2006, a respins excepția autorității lucrului judecat, și excepția tardivității invocată de reclamantă, și a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de pârâtă, reținându-se că nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. La data de 14 septembrie 2007, D.S. a formulat o cerere de intervenție în interesul apelantei. Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 107 din 26 noiembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientă; a respins, ca nefondată, cererea de intervenție accesorie formulată de D.S., în interesul apelantei și a respins cererea de cheltuieli de judecată a reclamantei. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești au declarat recurs, reclamanta, pârâta și intervenienta. Prin recursul său, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 lei întrucât a depus o copie după factura din 3 mai 2007 pentru onorariu avocat pentru reprezentare și redactare acte în dosarul nr. 4820/44/2006.

Prin recursul său pârâta invocă dispozițiile art. 304 pct. 4, 6, 7 și 8 C. proc. civ. și solicită, în esență, admiterea cererii sale de revizuire întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., situație în care cere exonerarea sa de plata penalităților la care greșit a fost obligată. Prin recursul său intervenienta, fără să indice un temei legal, solicită, în esență, admiterea cererii de revizuire formulată de pârâtă. În legătură cu recursurile de față se rețin următoarele: În ceea ce privește recursul reclamantei care a solicitat obligarea la cheltuieli de judecată, este de reținut că, pe de-o parte factura de la care se susține că s-a achitat onorariu de avocat în cauză, este în copie xerox, ceea ce nu face dovada plății, pentru care trebuia prezentat originalul.

Iar pe de altă parte respectiva factură nu cuprinde mențiunile legale din care să rezulte că partea reprezentată de avocat este reclamanta, care ar fi achitat și serviciile de asistență juridică prestate. În ceea ce privește recursul pârâtei, se constată că susținerile pe care aceasta le face prin recursul de față nu întrunesc niciuna dintre situațiile invocate ca temei cuprinse în art. 304 pct. 4, 6, 7 și 8 pentru a se putea solicita casarea sau modificarea hotărârii atacate. În cauză, trebuie reținut că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat în temeiul contractului de livrări marfă nr. 1853 din 10 iunie 1996, potrivit cu care pârâta trebuia să ridice cantitățile de marfă contractate, situație în care neîndeplinind această prevedere datora penalitățile în cuantumul, necontestat sub aspectul calculului, pentru care corect a fost atrenată răspunderea sa contractuală prin obligarea la plata penalităților pretinse.

Cum, adresa nr. 50795/2002, nu întrunește condițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că nu reprezintă un act nou, ci sunt reluate precizări făcute în avizele sanitare 1098/1996 și 1470/1996 examinate de instanță, corect prin hotărârea ce se atacă nu au fost primite apărările pârâtei cuprinse în apelul său la cererea de revizuire. De altfel, și criticile privind calitatea necorespunzătoare a mărfii determinată de interdicțiile de a o folosi numai în preparatele termice, a fost corect respinsă de instanțe, întrucât această situație nu a fost reglementată prin contractul părților. În ceea ce privește recursul intervenientei, se constată că, deși citată cu mențiunea de a-l timbra potrivit Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările lor ulterioare, aceasta nu a dat curs obligației sale menționate, situație în care, potrivit art. 20 alin. (3) din legea citată, acesta va fi anulat ca insuficient timbrat. Față de cele de mai sus, recursul reclamantei precum și cel al pârâtei vor fi respinse, ca nefondate, iar recursul intervenientei va fi anulat ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de recurentele SC C. SA Constanța și SC S.C. SA Brăila împotriva deciziei civile nr. 107/ A din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondate. Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de recurenta D.S. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2008.