ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1835/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 7 octombrie 2005, reclamanta SC C. SA CONSTANȚA a chemat în judecată pe pârâta SC S.C. SA BRĂILA și pe A.N.S.V.S.A., în calitate de chemată în garanție pentru ca în contradictoriu cu acestea să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996. A mai solicitat să se constate imposibilitatea executării contractului nr. 1853 din 10 iunie 1996 din culpa vânzătorului; să se stabilească de către instanță că SC S.C. SA BRĂILA a solicitat avizarea unui import de carne bovină din Republica Moldova; să se confirme în fața instanței de către chemata în garanție A.N.S.V.S.A.

ca cele două avize sanitare veterinare eliberate de SC S.C. SA BRĂILA nr. 1098 din 11 iunie 1996 și nr. 1470 din 8 august 1996 au menționat obligația respectării destinației cărnii către consumul tehnologic prin tratarea termică și nu comercializarea ca atare a cărnii. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că la data de 10 iunie 1996 a încheiat cu pârâta contractul n. 1853 prin care s-a prevăzut că va cumpăra cantitatea de 240 tone carne vită dezosată. Ulterior, a constatat că această carne era prohibită de la comercializare și de la consumul ca atare, apreciind că SC S.C. SA BRĂILA a încheiat cu reclamanta un contract având o cauză ilicită, în sensul că s-a încercat vânzarea cantității de 240 tone carne vită dezosată prohibită de la comercializare și de la folosirea ca atare.

Cum în opinia reclamantei contractul nu îndeplinește condițiile de validitate prevăzute în mod cumulativ a solicitat constatarea nulității contractului și imposibilitatea executării lui din culpa exclusivă a vânzătorului. Pârâta SC S.C. SA a depus întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a invocat autoritatea de lucru judecat și prescripția acțiunii precizând că anulabilitatea se prescrie în termen de 3 ani de la data contractării, iar pe fond, pârâta a susținut că acțiunea promovată este nefondată . Cât privește chemarea în garanție a A.N.S.V.S.A. aceasta este contrară dispozițiilor art. 60 și urm. C. proc. civ. La solicitarea reclamantei la prezentul dosar a fost conexat dosarul nr. 4806/2005 înregistrat pe rolul Tribunalul Brăila ca urmare a declinării de la Tribunalul Constanța având nr. dosar la această instanță 2282/2005.

De asemenea, prin întâmpinarea formulată chemata în garanție A.N.S.V. SA a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în garanție. Pe de altă parte a invocat excepția autorității de lucru judecat cât și lipsa calității procesuale pasive în raport de dispozițiile art. 60 – art. 63 C. proc. civ. Prin sentința nr. 391/ COM din 13 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 4189/C+C/2005, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA CONSTANȚA în contradictoriu cu pârâta SC S.C. SA BRĂILA, pentru autoritate de lucru judecat. De asemenea, s-au respins cererile de chemare în garanție ale A.N.S.V.S.A. BRĂILA și M.A.P.D.R. BUCUREȘTI, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că dispozițiilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ., pot fi interpretate în sensul că partea care ar putea să piardă procesul poate să formuleze o cerere de chemare în garanție a celui care îi datorează garanție sau despăgubiri, ceea ce nu este cazul în speță. Pentru acest motiv s-a considerat că instituțiile chemate în garanție nu au calitate procesuală pasivă. În ceea ce privește cererea principală s-a reținut întemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta SC S.C. SA BRĂILA, în condițiile în care o acțiune între aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză, a fost soluționată definitiv și irevocabil în dosarul nr. 1167/1999 al Curții Supreme de Justiție, decizia nr. 2884/1999, prin care s-a respins, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta SC C. SA CONSTANȚA împotriva deciziei civile nr. 1860 din 15 noiembrie 1998 a Curții de Apel București.

S-a precizat că prin această din urmă decizie s-a respins apelul declarat de aceeași reclamantă împotriva sentinței civile nr. 633 din 24 septembrie 1997, pronunțată în dosarul nr. 475/1997 al Judecătoriei Brăila, prin care a fost respinsă ca nefondată acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamanta SC C. SA CONSTANȚA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele: Instanța de fond în mod nelegal a soluționat excepția autorității de lucru judecat, formulată de către pârâta SC S.C. SA BRĂILA în baza art. 1201 C. civ. În dezvoltarea acestui motiv de apel a arătat că la baza excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâta SC S.C.

SA BRĂILA a stat cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853/1996 formulată de către SC C. SA CONSTANȚA înregistrată sub nr. 475/1997, la Tribunalul Brăila, întemeiată pe prevederile art. 948 C. civ., cerere soluționată prin sentința civilă nr. 633 din 24 septembrie 1997, definitivă și irevocabilă. Acțiunea dedusă judecății s-a întemeiat pe prevederile art. 111 C. proc. civ., în temeiul cărora apelanta reclamantă a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853/1996, pentru o cauză ilicită justificată prin faptul că obiectul determinat al contractului era prohibit de la comercializare de către A.N.S.V. prin cele două Avize Sanitare Veterinare de Import nr. 1098 din 1 iunie 1996 și nr. 1470 din 8 august 1996, eliberate vânzătorului SC S.C.

SA BRĂILA. În raport de motivele de fapt și de drept care au stat la baza celor două cereri de chemare în judecată, reclamanta consideră că în cauză nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. S-a mai criticat hotărârea apelată sub aspectul nemotivării excepției autorității de lucru judecat reținută în soluționarea cererii principale precum și a nemotivării excepției lipsei calității procesuale pasive a chematelor în garanție. De asemenea, apelanta consideră că prin admiterea acestor excepții, instanța nu a soluționat cererea principală și cererile de chemare în garanție în raport cu obiectul acestora, neacordându-se ceea ce s-a solicitat prin cererile formulate.

Apelanta-reclamantă a solicitat ca instanța de apel să constate că Tribunalul Brăila nu s-a pronunțat și cu privire la acțiunea pe care a formulat-o în dosarul nr. 2282/2005 al Tribunalului Constanța care a fost declinat în favoarea Tribunalului Brăila și înregistrat sub nr. 4806/2005, ulterior conexat la dosarul 4189/2005 al Tribunalului Brăila. Pentru motivele expuse a solicitat să se constate că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1201 C. civ., art. 163 C. proc. civ., art. 60 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 261 alin. (1), (3) și (5) C. proc. civ. Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 70/ A din 8 septembrie 2007, admite apelul declarat de SC C. SA CONSTANȚA împotriva sentinței civile nr. 391/ F din 13 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția comercială și în consecință desființează sentința apelată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal și motivat, intimata chemată în garanție A.N.S.V.S.A. criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că în mod temeinic instanța de fond a reținut excepția lipsei calității procesuale a chematelor în garanție întrucât acestei părți conform art. 60 C. proc. civ., nu pot avea calitatea de chemate în garanție. De asemenea, susține recurenta că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art. 163 C. proc. civ., reținând excepția autorității de lucru judecat în cauză și respingând acțiunea reclamantei. În consecință, recurenta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, intimata A.N.S.V.S.A.

neavând calitate procesuală pasivă. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că, în mod corect și judicios a apreciat instanța de apel actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin recursul care nu poate fi reformată prin recursul de față. Criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate întrucât, așa cum rezultă din actele de la dosar, reclamanta a solicitat să se confirme de A.N.S.V.S.A., în calitate de chemată în garanție, că cele două Avize Sanitare – Veterinare nr. 1098/1996 și 1470/1996 conțin mențiunea respectării destinației cărnii către consumul tehnologic prin tratare termică și nu comercializarea ca atare a cărnii.

De asemenea, instanța de apel, reținând că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., iar prima instanță soluționând cauza în baza unei excepții neîntemeiate, nu a cercetat cauza pe fond, iar, în rejudecare aceasta va verifica și admisibilitatea cererilor de chemare în garanție ținând seama de dispozițiile art. 60 C. proc. civ., de obiectul concret al cererii și de scopul de chemare în garanție. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-chemata în garanție A.N.S.V.S.A. BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 70/ A din 5 septembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2008.