ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1835/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 7 octombrie

2005, reclamanta SC C. SA CONSTANȚA a chemat în judecată pe pârâta SC S.C. SA

BRĂILA și pe A.N.S.V.S.A., în calitate de chemată în garanție pentru ca în

contradictoriu cu acestea să se constate nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996.

A mai solicitat să se

constate imposibilitatea executării contractului nr. 1853 din 10 iunie 1996 din

culpa vânzătorului; să se stabilească de către instanță că SC S.C. SA BRĂILA a

solicitat avizarea unui import de carne bovină din Republica Moldova; să se

confirme în fața instanței de către chemata în garanție A.N.S.V.S.A. ca cele

două avize sanitare veterinare eliberate de SC S.C. SA BRĂILA nr. 1098 din 11

iunie 1996 și nr. 1470 din 8 august 1996 au menționat obligația respectării

destinației cărnii către consumul tehnologic prin tratarea termică și nu

comercializarea ca atare a cărnii.

În motivarea

acțiunii, reclamanta arată că la data de 10 iunie 1996 a încheiat cu pârâta

contractul n. 1853 prin care s-a prevăzut că va cumpăra cantitatea de 240 tone

carne vită dezosată.

Ulterior, a constatat

că această carne era prohibită de la comercializare și de la consumul ca atare,

apreciind că SC S.C. SA BRĂILA a încheiat cu reclamanta un contract având o

cauză ilicită, în sensul că s-a încercat vânzarea cantității de 240 tone carne

vită dezosată prohibită de la comercializare și de la folosirea ca atare.

Cum în opinia

reclamantei contractul nu îndeplinește condițiile de validitate prevăzute în

mod cumulativ a solicitat constatarea nulității contractului și imposibilitatea

executării lui din culpa exclusivă a vânzătorului. Pârâta SC S.C. SA a depus

întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a invocat autoritatea de lucru

judecat și prescripția acțiunii precizând că anulabilitatea se prescrie în

termen de 3 ani de la data contractării, iar pe fond, pârâta a susținut că

acțiunea promovată este nefondată .

Cât privește chemarea

în garanție a A.N.S.V.S.A. aceasta este contrară dispozițiilor art. 60 și urm. C.

proc. civ.

La solicitarea

reclamantei la prezentul dosar a fost conexat dosarul nr. 4806/2005 înregistrat

pe rolul Tribunalul Brăila ca urmare a declinării de la Tribunalul Constanța

având nr. dosar la această instanță 2282/2005.

De asemenea, prin

întâmpinarea formulată chemata în garanție A.N.S.V. SA a solicitat respingerea,

ca inadmisibilă, a cererii de chemare în garanție.

Pe de altă parte a

invocat excepția autorității de lucru judecat cât și lipsa calității procesuale

pasive în raport de dispozițiile art. 60 – art. 63 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 391/

COM din 13 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr. 4189/C+C/2005,

s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA CONSTANȚA în

contradictoriu cu pârâta SC S.C. SA BRĂILA, pentru autoritate de lucru judecat.

De asemenea, s-au

respins cererile de chemare în garanție ale A.N.S.V.S.A. BRĂILA și M.A.P.D.R. BUCUREȘTI,

pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că dispozițiilor art. 60 alin. (1) C. proc.

civ., pot fi interpretate în sensul că partea care ar putea să piardă procesul

poate să formuleze o cerere de chemare în garanție a celui care îi datorează

garanție sau despăgubiri, ceea ce nu este cazul în speță. Pentru acest motiv

s-a considerat că instituțiile chemate în garanție nu au calitate procesuală

pasivă.

În ceea ce privește

cererea principală s-a reținut întemeiată excepția autorității de lucru judecat

invocată de pârâta SC S.C. SA BRĂILA, în condițiile în care o acțiune între

aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză, a fost soluționată

definitiv și irevocabil în dosarul nr. 1167/1999 al Curții Supreme de Justiție,

decizia nr. 2884/1999, prin care s-a respins, ca nefundat, recursul declarat de

reclamanta SC C. SA CONSTANȚA împotriva deciziei civile nr. 1860 din 15

noiembrie 1998 a Curții de Apel București. S-a precizat că prin această din

urmă decizie s-a respins apelul declarat de aceeași reclamantă împotriva sentinței

civile nr. 633 din 24 septembrie 1997, pronunțată în dosarul nr. 475/1997 al

Judecătoriei Brăila, prin care a fost respinsă ca nefondată acțiunea în

constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie

1996.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal a formulat apel reclamanta SC C. SA CONSTANȚA, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:

Instanța de fond în

mod nelegal a soluționat excepția autorității de lucru judecat, formulată de

către pârâta SC S.C. SA BRĂILA în baza art. 1201 C. civ.

În dezvoltarea

acestui motiv de apel a arătat că la baza excepției autorității de lucru

judecat invocată de pârâta SC S.C. SA BRĂILA a stat cererea de anulare a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853/1996 formulată de către SC C. SA

CONSTANȚA înregistrată sub nr. 475/1997, la Tribunalul Brăila, întemeiată pe

prevederile art. 948 C. civ., cerere soluționată prin sentința civilă nr. 633

din 24 septembrie 1997, definitivă și irevocabilă.

Acțiunea dedusă

judecății s-a întemeiat pe prevederile art. 111 C. proc. civ., în temeiul

cărora apelanta reclamantă a solicitat să se constate nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1853/1996, pentru o cauză ilicită justificată prin faptul

că obiectul determinat al contractului era prohibit de la comercializare de

către A.N.S.V. prin cele două Avize Sanitare Veterinare de Import nr. 1098 din 1

iunie 1996 și nr. 1470 din 8 august 1996, eliberate vânzătorului SC S.C. SA

BRĂILA.

În raport de motivele

de fapt și de drept care au stat la baza celor două cereri de chemare în

judecată, reclamanta consideră că în cauză nu erau îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 1201 C. civ.

S-a mai criticat

hotărârea apelată sub aspectul nemotivării excepției autorității de lucru

judecat reținută în soluționarea cererii principale precum și a nemotivării

excepției lipsei calității procesuale pasive a chematelor în garanție.

De asemenea, apelanta

consideră că prin admiterea acestor excepții, instanța nu a soluționat cererea

principală și cererile de chemare în garanție în raport cu obiectul acestora,

neacordându-se ceea ce s-a solicitat prin cererile formulate.

Apelanta-reclamantă a

solicitat ca instanța de apel să constate că Tribunalul Brăila nu s-a pronunțat

și cu privire la acțiunea pe care a formulat-o în dosarul nr. 2282/2005 al

Tribunalului Constanța care a fost declinat în favoarea Tribunalului Brăila și

înregistrat sub nr. 4806/2005, ulterior conexat la dosarul 4189/2005 al

Tribunalului Brăila.

Pentru motivele

expuse a solicitat să se constate că instanța a făcut o greșită aplicare a

dispozițiilor art. 1201 C. civ., art. 163 C. proc. civ., art. 60 alin. (1) C.

proc. civ. și a art. 261 alin. (1), (3) și (5) C. proc. civ.

Curtea de Apel Galați,

secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia nr. 70/ A din 8

septembrie 2007, admite apelul declarat de SC C. SA CONSTANȚA împotriva

sentinței civile nr. 391/ F din 13 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul

Brăila, secția comercială și în consecință desființează sentința apelată și

dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Împotriva acestei

ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal și motivat, intimata chemată

în garanție A.N.S.V.S.A. criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență,

că în mod temeinic instanța de fond a reținut excepția lipsei calității procesuale

a chematelor în garanție întrucât acestei părți conform art. 60 C. proc. civ.,

nu pot avea calitatea de chemate în garanție.

De asemenea, susține

recurenta că în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea art. 163 C. proc.

civ., reținând excepția autorității de lucru judecat în cauză și respingând

acțiunea reclamantei.

În consecință,

recurenta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită admiterea

recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală,

intimata A.N.S.V.S.A. neavând calitate procesuală pasivă.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente.

Din examinarea

actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale

incidente cauzei rezultă că, în mod corect și judicios a apreciat instanța de

apel actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză,

pronunțând o hotărâre temeinică și legală care nu poate fi reformată prin

recursul care nu poate fi reformată prin recursul de față.

Criticile formulate

de recurentă sunt neîntemeiate întrucât, așa cum rezultă din actele de la

dosar, reclamanta a solicitat să se confirme de A.N.S.V.S.A., în calitate de

chemată în garanție, că cele două Avize Sanitare – Veterinare nr. 1098/1996 și

1470/1996 conțin mențiunea respectării destinației cărnii către consumul

tehnologic prin tratare termică și nu comercializarea ca atare a cărnii.

De asemenea, instanța

de apel, reținând că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201

C. civ., iar prima instanță soluționând cauza în baza unei excepții

neîntemeiate, nu a cercetat cauza pe fond, iar, în rejudecare aceasta va

verifica și admisibilitatea cererilor de chemare în garanție ținând seama de

dispozițiile art. 60 C. proc. civ., de obiectul concret al cererii și de scopul

de chemare în garanție.

Pentru cele ce

preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta-chemata în garanție A.N.S.V.S.A. BUCUREȘTI

împotriva deciziei nr. 70/ A din 5 septembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 mai 2008.