ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4873/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC P.M.K. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC A. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce urma să o pronunțe instanța să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 8 octombrie 2008 privitoare la livrarea cărnii lucru curcan congelat și obligarea pârâtei la preluarea cărnii - necorespunzătoare, în valoare de 74.960 euro echivalentul a 307.336 lei la cursul de schimb 1 euro=4,10 lei și la plata sumei de 15.215 euro echivalentul a sumei de 62.382 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport, depozitare, manevrare și analizelor de laborator, cu cheltuieli de judecată.

A arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare din 8 octombrie 2008, pârâta s-a obligat să-i livreze 100 tone de carne lucru curcan congelat, livrarea urmând a se efectua în mai multe transporturi, reclamanta preluând 60 tone de carne din primul transport pe care a livrat-o clientului SC F.C.S. SRL, pe care aceasta a preluat-o fiind aparent corespunzătoare și prelucrată. La cel de-al doilea transport SC F.C.S. SRL a constatat că produsul livrat, respectiv carnea de curcan, este râncedă, astfel că a anunțat vânzătorul, asupra viciului ascuns și a sistat alte transporturi. În urma analizelor de laborator s-a constatat că marfa este necorespunzătoare calitativ, fiind improprie consumului uman, astfel că reclamanta a chemat-o pe pârâtă la conciliere, dar aceasta nu s-a prezentat.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că între părți a intervenit contractul din 8 octombrie 2008 prin care reclamanta a cumpărat 100 tone curcan și conform acestui contract cumpărătorul avea dreptul ca în termen de 3 zile de la data descărcării primului transport cu 20 de tone carne să refuze cele 80 de tone de carne de curcan dacă aceasta nu corespundea din punct de vedere calitativ. Întrucât nu s-a refuzat primul transport vânzătoarea a livrat 60 tone carne de curcan, emițând facturile nr. x din 30 octombrie 2008, nr. y din 30 octombrie 2008, nr. z din 14 octombrie, nr. j din 22 octombrie 2008 în valoare totală de 109.232,1 euro, restul de 40 tone nemaifiind livrată.

Prin cererea reconvențională a solicitat să se constate că între părți a intervenit compensarea legală a debitelor restante până la valoarea de 109.232,1 euro, câtă vreme reclamanta a înregistrat un debit restant cu pârâta, rezultat dintr-un alt contract încheiat între părți conform căruia reclamanta a livrat pârâtei piept de porc, aceasta emițând facturi în valoare de 135.251,26 euro, pârâta achitând diferența prin dispoziția/ declarația de plată externă nr. h din 27 mai 2009. Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 8 octombrie 2008, a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 72.720 lei cu titlu de cheltuieli de transport, depozitare, manevrare și analize de laborator, a respins cererea reconvențională și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 28.232 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, așa cum rezultă din sentința nr. 1396/ PI din 29 noiembrie 2010. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că urmare a efectuării primei și celei de-a doua expertize efectuate de un expert S.G.S.

s-a constatat în loturile de carne prezența bacteriei Listeria Monocytogenes, reacția Kreis fiind pozitivă și având în vedere Regulamentul UE nr. 1441/2007, Ordinul M.A.A.P. nr. 206/2002, a constatat că expertizarea s-a făcut conform legii, iar produsele alimentare livrate erau improprii alimentației. Instanța nu a primit nici apărarea pârâtei cum că reclamanta avea dreptul de a face reclamație în interval de 3 zile de la recepție, având dreptul ca în trei zile de la descărcarea camionului de 20 tone să refuze restul de 80 tone, dacă nu era satisfăcut din punct de vedere calitativ, deoarece clauza este aplicabilă doar în ipoteza unor vicii aparente de care cumpărătorul a putut singur să se convingă conform art. 1353 C. civ., în speță fiind vorba de vicii ascunse care reclamă alt regim juridic.

Pentru considerentele arătate, instanța a constatat îndeplinite condițiile rezoluțiunii contractului și ca urmare a respins și cererea reconvențională și cererea conexă întrucât obligația nu mai subzistă față de împrejurarea că s-a dispus rezoluțiunea contractului din 8 octombrie 2008. Apelul declarat de pârâta SC A. SRL Timișoara a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 19 din 12 ianuarie 2012, conform căreia a fost anulată sentința atacată și trimisă cauza spre soluționare instanței de fond. Instanța de apel a reținut că între înscrisurile din dosar se află contractul din 8 octombrie 2008, încheiat între SC G.M.K. SRL în calitate de cumpărător și apelantă, astfel că, în cauză, cumpărător nu este reclamanta ci o altă societate, care nu a formulat nicio cerere în litigiu, astfel că reclamanta nu are calitate procesuală activă.

Pe de altă parte a constatat că instanța nu s-a preocupat și nu a cercetat care este contractul de vânzare-cumpărare din 8 octombrie 2008 a cărui rezoluțiune s-a dispus, în baza cărui contract s-a livrat în concret o parte din carnea de curcan, având în vedere existența contractului și cine a deținut în realitate calitatea de cumpărător. Constatând că sunt două societăți comerciale diferite (respectiv SC G.M.K. SRL și SC P.M.K. SRL) în raport cu pârâta SC A. SRL, iar instanța de fond nu a stabilit care sunt raporturile juridice clare și reale ale părților, între cine s-a realizat procedura de conciliere, nefiind lămurite aspectele referitoare la contractele x și y din 2008, instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei, astfel că instanța de apel, în temeiul art. 297 C. proc.

civ. a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond. Împotriva acestei decizii reclamanta SC P.M.K. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului. A invocat art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., art. 112 și art. 294 C. proc. civ. și art. 942, 943 C. civ. A arătat că potrivit regulilor gramaticale cei doi termeni SC G.M.K. SRL și SC P.M.K. SRL înseamnă că sunt în aceeași măsură cumpărători cu drepturi și obligații contractuale similare, că pârâta a declanșat procedura concilierii directe față de recurenta SC P.M.K. SRL și nu față de societatea alternativă SC G.M.K. SRL înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2008, formulând cerere de chemare în judecată a pârâtei SC P.M.K.

SRL pentru compensarea unor debite restante, în executarea contractului nr. z/2008, cerere conexă în cauza de față, care vizează aceeași obligație de livrare a 100 tone carne de curcan, starea de fapt reținută de instanța de fond fiind exactă și fiind cercetat fondul cauzei. Recursul este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea atacată poate fi modificată dacă instanța interpretând actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic, textul reglementând situația când judecătorii fondului procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecății, cu toate că nu avea dreptul să o facă, clauzele stipulate fiind clare și precise.

Analizând motivele de recurs, în raport de acest text de lege Înalta Curte constată că instanța de apel nu a schimbat natura actului dedus judecății, ci, aceasta, a constatat doar că nu a fost cercetat contractul nr. x/2008 a cărui rezoluțiune s-a dispus urmând a se clarifica în baza cărui contract s-a făcut livrarea cărnii, având în vedere și existența contractului nr. z/2008. Ca urmare art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în cauză și criticile formulate pe acest aspect nu pot fi primite. Recurenta a invocat în susținerea recursului și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea atacată poate fi modificată dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de apel a anulat hotărârea primei instanțe, motivând că nu s-a clarificat cine deține în realitate calitatea de cumpărător, atâta vreme cât toate înscrisurile emise în executarea contractului (facturi, corespondența dintre părți, înscrisurile emise de S.G.S. ca urmare a expertizei, avize de expediție, declarații de plată) menționează în calitate de cumpărător SC P.M.K. SRL. Este de reținut că la fila 6 din dosarul instanței de apel SC G.M.K. SRL adeverește că în contractul nr. x/2008 cumpărători sunt SC G.M.K. SRL, SC P.M.K. SRL adică oricare dintre cele două părți, astfel că nu se poate pune la îndoială calitatea de cumpărător a SC P.M.K.

SRL. De altfel acțiunea introdusă de pârâta SC A. SRL Timișoara care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 11707/325/2009, conexă în cauza de față, a fost îndreptată împotriva SC P.M.K. SRL și privește aceeași cauză, iar cererea reconvențională a pârâtei este formulată împotriva SC P.M.K. SRL, nefiind contestată calitatea de cumpărător a SC P.M.K. SRL în derularea raporturilor contractuale care au generat litigiul ce față.

Ca urmare, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de apel a apreciat asupra nelămuririi raporturilor juridice ale părților și constată că reclamanta are calitate de cumpărător în raporturile contractuale derulate între părți și că instanța de fond a analizat fondul litigiului astfel că, față de împrejurarea că instanța de apel a apreciat greșit asupra calității părților materializată în convenția părților cu privire la comercializarea a 100 tone carne curcan și că nu a soluționat apelul pe fond, conform art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre soluționare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC P.M.K.F.T. SRL. Casează decizia civilă nr. 19 din 12 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.