ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4873/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4873/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Reclamanta SC P.M.K. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC A. SRL,
solicitând ca prin hotărârea ce urma să o pronunțe instanța să dispună
rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 8 octombrie 2008
privitoare la livrarea cărnii lucru curcan congelat și obligarea pârâtei la
preluarea cărnii - necorespunzătoare, în valoare de 74.960 euro echivalentul a
307.336 lei la cursul de schimb 1 euro=4,10 lei și la plata sumei de 15.215
euro echivalentul a sumei de 62.382 lei, reprezentând contravaloarea
cheltuielilor de transport, depozitare, manevrare și analizelor de laborator,
cu cheltuieli de judecată.
A arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare
din 8 octombrie 2008, pârâta s-a obligat să-i livreze 100 tone de carne lucru
curcan congelat, livrarea urmând a se efectua în mai multe transporturi,
reclamanta preluând 60 tone de carne din primul transport pe care a livrat-o
clientului SC F.C.S. SRL, pe care aceasta a preluat-o fiind aparent
corespunzătoare și prelucrată.
La cel de-al doilea transport SC F.C.S. SRL a constatat că
produsul livrat, respectiv carnea de curcan, este râncedă, astfel că a anunțat
vânzătorul, asupra viciului ascuns și a sistat alte transporturi. În urma
analizelor de laborator s-a constatat că marfa este necorespunzătoare
calitativ, fiind improprie consumului uman, astfel că reclamanta a chemat-o pe
pârâtă la conciliere, dar aceasta nu s-a prezentat.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că între părți a intervenit
contractul din 8 octombrie 2008 prin care reclamanta a cumpărat 100 tone curcan
și conform acestui contract cumpărătorul avea dreptul ca în termen de 3 zile de
la data descărcării primului transport cu 20 de tone carne să refuze cele 80 de
tone de carne de curcan dacă aceasta nu corespundea din punct de vedere
calitativ. Întrucât nu s-a refuzat primul transport vânzătoarea a livrat 60
tone carne de curcan,
emițând facturile nr.
x din 30 octombrie 2008, nr. y din 30 octombrie 2008,
nr. z din 14
octombrie, nr. j din 22 octombrie 2008 în valoare totală de 109.232,1 euro,
restul de 40 tone nemaifiind livrată.
Prin cererea reconvențională a solicitat să se constate că
între părți a intervenit compensarea legală a debitelor restante până la
valoarea de 109.232,1 euro, câtă vreme reclamanta a înregistrat un debit
restant cu pârâta, rezultat dintr-un alt contract încheiat între părți conform
căruia reclamanta a livrat pârâtei piept de porc, aceasta emițând facturi în
valoare de 135.251,26 euro, pârâta achitând diferența prin dispoziția/ declarația
de plată externă nr. h din 27 mai 2009.
Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios
administrativ, a admis acțiunea, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare
din 8 octombrie 2008, a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de
72.720 lei cu titlu de cheltuieli de transport, depozitare, manevrare și
analize de laborator, a respins cererea reconvențională și a obligat-o pe
pârâtă la plata sumei de 28.232 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, așa cum
rezultă din sentința nr. 1396/ PI din 29 noiembrie 2010.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut
că urmare a efectuării primei și celei de-a doua expertize efectuate de un
expert S.G.S. s-a constatat în loturile de carne prezența bacteriei Listeria
Monocytogenes, reacția Kreis fiind pozitivă și având în vedere Regulamentul UE nr.
1441/2007, Ordinul M.A.A.P. nr. 206/2002, a constatat că expertizarea s-a făcut
conform legii, iar produsele alimentare livrate erau improprii alimentației.
Instanța nu a primit nici apărarea pârâtei cum că
reclamanta avea dreptul de a face reclamație în interval de 3 zile de la
recepție, având dreptul ca în trei zile de la descărcarea camionului de 20 tone
să refuze restul de 80 tone, dacă nu era satisfăcut din punct de vedere
calitativ, deoarece clauza este aplicabilă doar în ipoteza unor vicii aparente
de care cumpărătorul a putut singur să se convingă conform art. 1353 C. civ.,
în speță fiind vorba de vicii ascunse care reclamă alt regim juridic.
Pentru considerentele arătate, instanța a constatat
îndeplinite condițiile rezoluțiunii contractului și ca urmare a respins și
cererea reconvențională și cererea conexă întrucât obligația nu mai subzistă
față de împrejurarea că s-a dispus rezoluțiunea contractului din 8 octombrie 2008.
Apelul declarat de pârâta SC A. SRL Timișoara a fost
admis de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr.
19 din 12 ianuarie 2012, conform căreia a fost anulată sentința atacată și
trimisă cauza spre soluționare instanței de fond.
Instanța de apel a reținut că între înscrisurile din dosar se
află contractul din 8 octombrie 2008, încheiat între SC G.M.K. SRL în calitate
de cumpărător și apelantă, astfel că, în cauză, cumpărător nu este reclamanta ci
o altă societate, care nu a formulat nicio cerere în litigiu, astfel că
reclamanta nu are calitate procesuală activă.
Pe de altă parte a constatat că instanța nu s-a preocupat și
nu a cercetat care este contractul de vânzare-cumpărare din 8 octombrie 2008 a
cărui rezoluțiune s-a dispus, în baza cărui contract s-a livrat în concret o
parte din carnea de curcan, având în vedere existența contractului și cine a
deținut în realitate calitatea de cumpărător.
Constatând că sunt două societăți comerciale diferite
(respectiv SC G.M.K. SRL și SC P.M.K. SRL) în raport cu pârâta SC A. SRL, iar
instanța de fond nu a stabilit care sunt raporturile juridice clare și reale
ale părților, între cine s-a realizat procedura de conciliere, nefiind lămurite
aspectele referitoare la contractele x și y din 2008, instanța de fond nu a
cercetat fondul cauzei, astfel că instanța de apel, în temeiul art. 297 C.
proc. civ. a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare instanței de
fond.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC P.M.K. SRL a declarat
recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul
respingerii apelului.
A invocat art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., art. 112 și art.
294 C. proc. civ. și art. 942, 943 C. civ.
A arătat că potrivit regulilor gramaticale cei doi termeni SC
G.M.K. SRL și SC P.M.K. SRL înseamnă că sunt în aceeași măsură cumpărători cu
drepturi și obligații contractuale similare, că pârâta a declanșat procedura
concilierii directe față de recurenta SC P.M.K. SRL și nu față de societatea
alternativă SC G.M.K. SRL înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2008,
formulând cerere de chemare în judecată a pârâtei SC P.M.K. SRL pentru
compensarea unor debite restante, în executarea contractului nr. z/2008, cerere
conexă în cauza de față, care vizează aceeași obligație de livrare a 100 tone
carne de curcan, starea de fapt reținută de instanța de fond fiind exactă și
fiind cercetat fondul cauzei.
Recursul este fondat urmând a fi admis pentru considerentele
ce se vor arăta în continuare.
Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea atacată
poate fi modificată dacă instanța interpretând actul juridic dedus judecății a
schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic, textul
reglementând situația când judecătorii fondului procedează la interpretarea
unui act juridic dedus judecății, cu toate că nu avea dreptul să o facă,
clauzele stipulate fiind clare și precise.
Analizând motivele de recurs, în raport de acest text de lege
Înalta Curte constată că instanța de apel nu a schimbat natura actului dedus
judecății, ci, aceasta, a constatat doar că nu a fost cercetat contractul nr. x/2008
a cărui rezoluțiune s-a dispus urmând a se clarifica în baza cărui contract s-a
făcut livrarea cărnii, având în vedere și existența contractului nr. z/2008.
Ca urmare art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este
incident în cauză și criticile formulate pe acest aspect nu pot fi primite.
Recurenta a invocat în susținerea recursului și art. 304 pct.
9 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea atacată poate fi modificată dacă este
lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a
legii.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că în mod greșit
instanța de apel a anulat hotărârea primei instanțe, motivând că nu s-a
clarificat cine deține în realitate calitatea de cumpărător, atâta vreme cât
toate înscrisurile emise în executarea contractului (facturi, corespondența
dintre părți, înscrisurile emise de S.G.S. ca urmare a expertizei, avize de
expediție, declarații de plată) menționează în calitate de cumpărător SC P.M.K.
SRL.
Este de reținut că la fila 6 din dosarul instanței de
apel SC G.M.K. SRL adeverește că în contractul nr. x/2008 cumpărători sunt SC G.M.K.
SRL, SC P.M.K. SRL adică oricare dintre cele două părți, astfel că nu se poate
pune la îndoială calitatea de cumpărător a SC P.M.K. SRL.
De altfel acțiunea introdusă de pârâta SC A. SRL
Timișoara care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 11707/325/2009,
conexă în cauza de față, a fost îndreptată împotriva SC P.M.K. SRL și privește aceeași
cauză, iar cererea reconvențională a pârâtei este formulată împotriva SC P.M.K.
SRL, nefiind contestată calitatea de cumpărător a SC P.M.K. SRL în derularea
raporturilor contractuale care au generat litigiul ce față.
Ca urmare, Înalta Curte constată că în mod greșit
instanța de apel a apreciat asupra nelămuririi raporturilor juridice ale
părților și constată că reclamanta are calitate de cumpărător în raporturile
contractuale derulate între părți și că instanța de fond a analizat fondul
litigiului astfel că, față de împrejurarea că instanța de apel a apreciat
greșit asupra calității părților materializată în convenția părților cu privire
la comercializarea a 100 tone carne curcan și că nu a soluționat apelul pe
fond, conform art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (5) C. proc. civ., va
admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre soluționare
aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC P.M.K.F.T. SRL.
Casează decizia civilă nr. 19 din 12 ianuarie 2012 a
Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, și trimite cauza spre
rejudecare aceleiași
instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.