ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.09.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4015/2010

HOTĂRÂRE
30.09.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4015/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 108 din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost admisă

acțiunea formulată de reclamanta SC C.C. SA, au fost anulate deciziile nr. 77 din

31 mai 2008 și nr. 144 din 7 iulie 2008 întocmite de Direcția Județeană pentru Accize

și Operațiuni Vamale, precum și decizia nr. 145 din 3 septembrie 2008 a D.G.F.P.

Dolj.

Prin Decizia nr.

490 din 24 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins recursul declarat

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova în nume propriu,

în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței nr. 108

din 19 ianuarie 2009 a Tribunalului Dolj.

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, la data de 11 martie 2010 revizuenta Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Craiova în nume propriu, precum și

în numele Autorității Naționale a Vămilor și Direcției Județene pentru Accize

și Operațiuni Vamale Dolj a solicitat, în contradictoriu cu intimații SC C.C.

SA și D.G.F.P. Dolj, să se dispună revizuirea sentinței nr. 108 din 19 ianuarie

2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal,

în dosarul nr. 15633/63/2008.

În motivarea

cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a

susținut că hotărârea judecătorească pe care o contestă prin calea

extraordinară de atac a revizuirii este contrară deciziei nr. 1024 din 15

martie 2002 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în dosarul nr. 1485/2001.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de revizuire, analizând

motivele formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză va respinge cererea de revizuire pentru

considerentele ce urmează.

Prin Decizia nr.

1024 din 15 martie 2002 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 1485/2001 a fost admis

recursul declarat de Direcția Regională Vamală Craiova în nume propriu și

pentru Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței nr. 674 din 8

decembrie 2000 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a

fost casată hotărârea atacată și, în fond, a fost respinsă ca nefondată

acțiunea formulată de reclamanta SC C.C. SA, având ca obiect anularea actelor

constatatoare nr. 208-224 din 6 iunie 2000 și nr. 243-244 din 29 iunie 2000

încheiate de Biroul Vamal Craiova, a deciziei nr. 19 din 3 august 2000 a

Direcției Regionale Vamale Craiova și a deciziei nr. 2672 din 14 noiembrie 2000

a Direcției Generale a Vămilor, prin care societatea a fost obligată la plata sumelor

de 541.171.556 lei (ROL), reprezentând taxe vamale și TVA și 573.710.155 lei

(ROL), reprezentând majorări de întârziere (a se vedea filele 13-16 dosar).

Potrivit

prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase

definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă

există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că cererea de față nu poate fi primită, întrucât procedând la

verificarea hotărârii atacate în raport cu motivul de revizuire formulat, a

rezultat că cererea de revizuire nu se încadrează în limitele stabilite de

dispozițiile legale, în cauză nefiind îndeplinită condiția triplei identități.

Dispozițiile

legale ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocate ca temei de drept al cererii

de revizuire, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri

potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea

reglementării acestui caz de revizuire o constituie necesitatea de a se

înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au

dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași

cauză și aceleași părți. Intr-o asemenea situație, executarea hotărârilor este

imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea

care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația creată de existența

hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei

hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

In cauza de

față, se constată, însă, că hotărârile invocate de revizuenți nu întrunesc

condițiile de mai sus, în speță neaflându-ne în prezența triplei identități de

cauză, obiect și părți.

In consecință,

nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge cererea de revizuire a sentinței nr. 108 din 19 ianuarie 2009

pronunțată de Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Respinge cererea

de revizuire formulată de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Craiova în nume propriu, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor,

precum și în numele și pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni

Vamale Dolj împotriva sentinței nr. 108 din 19 ianuarie 2009 a Tribunalului

Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 30 septembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-10-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4373/2010
în care valoarea era distinctă de cea a suportului informatic, iar aplicarea unei legi pentru fapte juridice anterioare intrării sale în vigoare este inadmisibilă și încalcă principiul constituțional care vizează aplicarea în timp a legii.
ÎCCJ 2009-12-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5853/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 257 din 29 iunie 2009, a admis în parte acțiunea formulată
ÎCCJ 2010-04-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2106/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 270 din 3 iulie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată
ÎCCJ 2009-10-14
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2409/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 3523, pronunțată la data de 16 octombrie 2008, în dosarul nr. 1036/63/2008, Tribunalul Dolj, secția comercială, a respins acțiunea preci
ÎCCJ 2010-03-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1538/2010
. Această soluție a fost dispusă în baza art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 care prevede că: „organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracț
Sursă