ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 22/2012

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 197 din 13 decembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 2229/54/2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare americane, Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetățeanul român I.S.S și în consecință: A dispus extrădarea persoanei solicitate I.S.S. cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

În baza art. 58 alin. (2) din Legea 302/2004 si art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, a amânat predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare americane până la momentul rămânerii definitive a hotărârii in cauza penală nr. 15179/63/2008 a Curții de Apel Craiova sau, în caz de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la punerea in libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare ce se va emite. A constatat că persoana extrădată a fost reținută in prezenta cauză de la data de 16 noiembrie 2011 – orele 11 30 până la data de 17 noiembrie 2011 – orele 11 30 si a fost arestată provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 16 noiembrie 2011. A dispus revocarea măsurii arestării provizorii in vederea extrădării și a pus in libertate persoana solicitată I.S.S.

de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 4 emis la 16 noiembrie 2011 de Curtea de Apel Craiova, dacă persoana solicitată I.S.S. nu este arestată în alta cauză. A dispus arestarea persoanei solicitate I.S.S., in vederea predării, pe o durată de 30 de zile începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, in prezenta cauză, amânarea predării persoanei extrădate, și emiterea unui nou mandat de arestare. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 16 noiembrie 2011, cu adresa nr. 10182/II/5/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat cererea de extrădare formulată de autoritățile americane în baza mandatului de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetățeanul român I.S.S.

Totodată, a fost înaintată ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, nr. 37 din 16 noiembrie 2011, prin care s-a dispus reținerea pentru 24 de ore a persoanei extrădabile, de la data de 16 noiembrie 2011 – orele 11 30 până la data de 17 noiembrie 2011 – orele 11 30 . În cuprinsul cererii de extrădare se arată că împotriva persoanei extrădabile a fost emis mandat de arestare de către autoritățile judiciare americane pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație pentru a comite fraude bancare și conspirație pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de acces și furt agravat de identitate, prevăzute de Titlul 18 secțiunea 1349 și Titlul 18 USC secțiunea 1028 A din codul Statelor Unite, constând în aceea că între anii 2004- 2007, persoana extrădabilă I.S.S.

împreună cu alți 12 coinculpați au fost implicai în scheme de „phishing” în care au trimis prin poșta electronică mesaje frauduloase care păreau să provină de la bănci și alte companii legitime, pentru a înșela oamenii și a-i determina să dezvăluie informații private, cum ar fi: numele, adresa, data nașterii, numere de cont de asigurare socială, numere de card-uri de credit sau debit și numere de card-uri bancare. O persoană ce accesa linku-rile din mesajele electronice frauduloase era redirecționată către unul sau mai multe site-uri de internet, care păreau în mod fals să-și aibă originea în cadrul unei companii legitime, informațiile obținute în mod ilegal având ca scop obținerea de bunuri și servicii la care inculpatul nu avea dreptul.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a dispus arestarea provizorie in vederea extrădării începând cu 16 noiembrie 2011 si până la 14 decembrie 2011 a persoanei extrădabile I.S.S. În ședința publică din 13 decembrie 2011, persoana extrădabilă a precizat încă o dată că refuză extrădarea voluntară, iar cererea apărătorului de a se solicita informații suplimentare autorităților judiciare americane solicitante a fost respinsă. Curtea a constatat că, cererea de extrădare cuprinde informațiile prevăzute de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 2 din același tratat privind pedepsirea infracțiunilor reținute in sarcina persoanei extrădabile de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.

Astfel, pentru capătul de acuzare nr. 1 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuză persoana extrădabilă I.S.S. de conspirație pentru a comite fraude bancare, pedeapsa maximă care se poate aplica potrivit legislației S.U.A. este de 30 ani închisoare și 5 ani libertate supravegheată după punerea în libertate și o amendă. Pentru capătul de acuzare nr. 2 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuză persoana extrădabilă I.S.S. de conspirație pentru a comite o fraudă legată de dispozitive de acces electronic, pedeapsa maxima care se poate aplica este de 10 ani închisoare si 3 ani libertate supravegheată după punerea in libertate și o amendă. Pentru capătul de acuzare nr. 10 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuză persoana extrădabila I.S.S.

de furt agravant de identitate pedeapsa maximă care se poate aplica este de 2 ani închisoare și 3 ani libertate supravegheată după punerea in libertate și amendă. Totodată, Curtea a constatat că nu există niciunul din motivele de refuz obligatoriu la extrădare prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 sau de Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008. S-a apreciat că nu pot fi reținute aspectele invocate în cuprinsul opoziției la extrădare și anume că persoana extrădabilă I.S.S. nu a fost niciodată pe teritoriul SUA, nu este cetățean sau rezident al acestui stat și, chiar dacă ar fi comis fapta împotriva unui cetățean SUA, acesta nu este un motiv de refuz pentru extrădare, necircumscriindu-se art. 20 lit. c) din Legea nr. 302/2004 care prevede expres o astfel de ipoteză doar în ceea ce privește statele Uniunii europene din categoria cărora nu fac parte SUA.

Astfel, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor tratatelor bilaterale și pe bază de reciprocitate. Potrivit art. 2 alin. (4) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008, dacă infracțiunea a fost săvârșită în afara teritoriului statului solicitant, extrădarea va fi acordată dacă sunt îndeplinite celelalte condiții pentru extrădare, în cazul în care legislația statului solicitat permite aplicarea unei pedepse pentru o infracțiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare. Prin urmare, potrivit art. 2 alin. (4) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, aplicabil in prezenta cauză, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cetățenii români pot fi extrădați in SUA, chiar și pentru infracțiuni care nu au fost comise pe teritoriul acestui stat.

Neîntemeiat a fost apreciat de către prima instanță și argumentul potrivit căruia în cuprinsul cererii de extrădare nu s-a dat nici o asigurare că în cazul în care persoana extrădabilă va fi condamnată în SUA la o pedeapsă privativă de liberate va fi transferată în România în vederea executării pedepsei. Instanța a apreciat, față de dispozițiile Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, potrivit cărora extrădarea nu poate fi refuzată pe considerentul cetățeniei persoanei extrădabile, că nu mai este necesar a fi îndeplinite condițiile suplimentare prevăzute de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind garanția că, în caz de condamnare în SUA, persoana extrădabilă să fie trimisă în România pentru a executa pedeapsa.

De asemenea, prima instanță a apreciat ca neîntemeiată și susținerea invocată în cuprinsul opoziției la executare privind încălcarea dreptului la un proces echitabil ocrotit de art. 6 din CEDO, motivat de faptul că persoana extrădabilă a fost pusă sub inculpare, că actele de urmărire penală au fost efectuate în lipsă, fără știrea acesteia si fără a i se fi desemnat un apărător. Curtea a apreciat că dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind motivul de refuz obligatoriu al extrădării legat de nerespectarea dreptului la un proces echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului, nu-și găsește incidența în prezenta cauză.

Potrivit art. 6 alin. (3) lit. c) din convenția CEDO, "Orice acuzat are, în special, dreptul la: ... c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer." Această dispoziție trebuie însă interpretată în lumina jurisprudenței Curții CEDO. Concluziile Curții Europene a Drepturilor Omului, sunt în sensul că, modul de aplicare a art. 6 alin. (3) lit. c) în faza de urmărire penală depinde de particularitățile procedurii și de circumstanțele cauzei și că, pentru a stabili dacă exigențele art. 6 au fost respectate, trebuie să se fie analizat ansamblul procedurilor derulate în cauză (cauzele Imbrioscia, p. 13-14, § 38 si John Murray, p. 54-55, § 63). Or, față de împrejurarea că procedura având ca obiect acțiunea penală îndreptată împotriva persoanei extrădabile I.S.S.

este încă pendinte pe rolul Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH, instanță la care cauza a fost trimisa cauza spre judecare, Curtea a concluzionat că nu se poate aprecia, în acest stadiu al procedurii, că a avut loc încălcarea art. 6 din Convenție și că nu este incident motivul obligatoriu de refuz al extrădării consacrat de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 potrivit căruia, extrădarea va fi refuzată dacă nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950. In ceea ce privește susținerea potrivit căreia admiterea cererii de extrădare ar fi inoportună, dată fiind calitatea de apelant inculpat a persoanei extrădabile în dosarul nr. 15179/63/2008, aflat in curs de soluționare la Curtea de Apel Craiova, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 22 din Legea nr. 302/2004, extrădarea poate fi refuzată atunci când fapta care motivează cererea face obiectul unui proces penal în curs sau atunci când această faptă poate face obiectul unui proces penal în România.

Totuși, potrivit art. 58 din Legea nr. 302/2004, existența unui proces penal în fața autorităților judiciare române împotriva persoanei extrădabile sau faptul că persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedică extrădarea. Prin urmare, implicarea persoanei extrădabile într-un proces penal aflat în curs în România, nu reprezintă motiv de refuz obligatoriu la extrădare, instanța având posibilitatea ca, in temeiul art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, să amâne predarea extrădatului, extrădarea urmând a deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfârșit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată.

Constatând că persoana extrădabilă I.S.S. are calitatea de apelant inculpat în dosarul nr. 15179/63/2008, aflat în curs de soluționare la Curtea de Apel Craiova, instanța de fond a dat eficiență în soluționarea cererii de extrădare, dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004.

Având în vedere cele mai sus expuse, Curtea a apreciat ca neîntemeiate aspectele invocate de persoana extrădabilă în cuprinsul cererii de extrădare, fapt pentru care, ținând cont de dispozițiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și ale art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare americane, Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH, prin Ambasada Statelor Unite ale Americii, privind persoana extrădabilă I.S.S.; a dispus extrădarea persoanei extrădabile I.S.S., cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 și predarea persoanei extrădabile către autoritățile solicitante; a constatat că persoana extrădată a fost reținută in prezenta cauză de la data de 16 noiembrie 2011 – orele 11 30 până la data de 17 noiembrie 2011 – orele 11 30 si arestată provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 16 noiembrie 2011; în baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008,

a amânat predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare americane până la momentul rămânerii definitive a hotărârii in cauza penală nr. 15179/63/2008 a Curții de Apel Craiova sau, în caz de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare ce se va emite; a dispus revocarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării și punerea în libertate a persoanei solicitate de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 4 emis la 16 noiembrie 2011 de Curtea de Apel Craiova, dacă aceasta nu este arestată în altă cauză și arestarea persoanei solicitate I.S.S. pe o durată de 30 de zile începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, în prezenta cauză, amânarea predării persoanei extrădate și emiterea unui nou mandat de arestare.

Văzând și dispozițiile art. 16 și art. 76 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare s-a dispus a rămâne în sarcina statului. Împotriva sentinței a declarat recurs persoana extrădabilă I.S.S., criticând-o sub aspectul greșitei admiteri a cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciare americane. În dezvoltarea motivelor de recurs, apărătorul desemnat din oficiu al persoanei extrădabile a susținut că prima instanță nu a audiat-o, așa cum cer dispozițiile art. 103 din Legea nr. 302/2004 și nu a avut în vedere opoziția manifestată de aceasta la extrădare. Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de persoana extrădabilă, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 16 noiembrie 2011, cu adresa nr. 10182/II/5/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 43 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală cu modificările ulterioare, cererea de extrădare a recurentului persoană extrădabilă I.S.S., formulată de autoritățile judiciare americane în baza mandatului de arestare emis împotriva acestuia de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație pentru a comite fraudă bancară în legătură cu dispozitive de acces și furt agravat de identitate, fapte prevăzute de Titlul 18 Secțiunea 1349, Titlul 18 USC, Secțiunea 1029, Titlul 18 Secțiunea 1028 A din Codul Statelor Unite, constând în aceea că în perioada 2004 – 2007, I.S.S.

și alți coinculpați au fost implicați în scheme de „psihing” în care au trimis prin poșta electronică mesaje frauduloase care păreau să provină de la bănci și alte companii legitime, pentru a înșela oamenii și a-i determina să dezvăluie informații private cum ar fi: numele, adresa, data nașterii, numere de cont de asigurare socială, numere de carduri de credit sau debit și numere de carduri bancare. O persoană care accesa link-urile din mesajele electronice frauduloase era redirecționată către unul sau mai multe site-uri de internet care păreau, în mod fals, să-și aibă originea în cadrul unei companii legitime.

Totodată, parchetul a înaintat instanței și propunerea de arestare a recurentului persoană extrădabilă față de care, prin ordonanța nr. 37 din 16 noiembrie 2011 s-a dispus reținerea pentru 24 de ore cu începere de la data de 16 noiembrie 2011, orele 11 30 până la data de 17 noiembrie 2011 orele 11 30 . Prin încheierea pronunțată la data de 16 noiembrie 2011 în dosarul nr. 2229/54/2011, rămasă definitivă prin decizia nr. 4089 din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 9342/1/2011 prin care s-a luat act de retragerea recursului declarat de persoana extrădabilă I.S.S., prima instanță a admis propunerea formulată de parchet și a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile I.S.S.

în vederea extrădării, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu 16 noiembrie 2011 până la 14 decembrie 2011 și a acordat termen în vederea depunerii de către persoana extrădabilă a probelor și actelor în susținerea opoziției la extrădare, formulată cu ocazia audierii din data de 16 noiembrie 2011 (fila 17 dosar instanță fond). Susținerea apărării în sensul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 103 din Legea nr. 302/2004 prin faptul că nu a procedat la audierea recurentului și încheierea unui proces-verbal, nu este fondată. În primul rând prevederile legale susmenționate sunt aplicabile în procedura de executare a mandatului european de arestare, procedură diferită de cea aplicabilă în materia extrădării care este reglementată în Titlul II din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală cu modificările ulterioare.

În al doilea rând, instanța de fond s-a conformat prevederilor art. 46 alin. (1) din legea susmenționată și a procedat, la data de 16 noiembrie 2011, primul termen fixat în cauză, la luarea unei declarații recurentului persoanei extrădabilă ocazie cu care, aceasta a manifestat opoziție la extrădare (fila 17 dosar instanța de fond). Procesul-verbal la care se referă apărarea este înscrisul în care se consemnează declarația persoanei extrădabile prin care își dă consimțământul să fie extrădată și predată autorităților competente ale statului solicitant, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât recurentul nu a optat pentru extrădarea voluntară.

De asemenea, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a reținut că cererea de extrădare cuprinde informațiile prevăzute de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 2 din același tratat privind pedepsirea infracțiunilor reținute în sarcina persoanei extrădabile de legea ambelor state cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, că nu există nici unul din motivele de refuz obligatoriu la extrădare prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală modificată sau de Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008, iar aspectele invocate de recurentul persoană extrădabilă în cuprinsul opoziției de extrădare, în mod judicios și temeinic argumentat au fost înlăturate.

Astfel, faptul că recurentul nu a fost niciodată pe teritoriul SUA, nu este cetățean sau rezident al acestui stat și chiar dacă ar fi comis fapta împotriva unui cetățean SUA, nu se circumscrie art. 20 lit. c din Legea nr. 302/2004 pentru a constitui motiv de refuz al extrădării în raport de dispozițiile art. 20 alin. (3) din legea menționată care prevăd că cetățenii români pot fi extrădați în baza tratatelor bilaterale și pe bază de reciprocitate și de cele ale art. 2 alin. (4) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite în conformitate cu care, dacă infracțiunea a fost săvârșită în afara teritoriului statului solicitant, extrădarea va fi acordată, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții pentru extrădare, în cazul în care legislația statului solicitant permite aplicarea unei pedepse pentru o infracțiune comisă în afara teritoriului său în împrejurări similare.

Prin urmare, potrivit art. 2 alin. (4) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA aplicabil în cauză și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cetățenii români pot fi extrădați în SUA, chiar și pentru infracțiuni care nu au fost comise pe teritoriul acelui stat.

De asemenea, nu poate fi reținut nici argumentul că în cuprinsul cererii de extrădare nu s-a dat nici o asigurare că în cazul în care persoana extrădabilă va fi condamnată în SUA la o pedeapsă privativă de libertate va fi transferată în România în vederea executării pedepsei, față de dispozițiile tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii potrivit cărora, extrădarea nu poate fi refuzată pe considerentul cetățeniei persoanei extrădabile, situație în care nu mai este necesară îndeplinirea condițiilor suplimentare menționate de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată privind garanția ca în caz de condamnare în statul solicitant, persoana extrădabilă să fie trimisă în România pentru a executa pedeapsa.

Totodată, neîntemeiată este și susținerea recurentului privind încălcarea de către autoritățile judiciare americane a dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Dreptului Omului și a Libertăților Fundamentale prin aceea că a fost pus sub acuzare în lipsă, fără a-i fi fost desemnat un apărător, față de împrejurarea că procedura având ca obiect acțiunea penală îndreptată împotriva recurentului este încă pendinte pe rolul Tribunalului Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut, instanță la care a fost trimisă cauza spre judecare.

Pe de altă parte, așa cum a reținut și prima instanță, art. 6 alin. (3) lit. c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului care garantează drepturile oricărui acuzat de a se apăra el însuși sau de a fi asistat de un apărător ales, trebuie interpretat în lumina jurisprudenței instanței de contencios european care în mod constant a statuat că modul de aplicare a dispozițiilor legale menționate depinde de particularitățile procedurii și de circumstanțele cauzei și că pentru a stabili dacă exigențele art. 6 au fost respectate, trebuie să fie analizat ansamblul procedurilor derulate în cauză.

În sfârșit, susținerea potrivit căreia admiterea cererii de extrădare ar fi inoportună, întrucât recurentul are calitatea de inculpat în dosarul nr. 15179/63/2008, aflat în curs de soluționare la Curtea de Apel Craiova este neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 58 din Legea nr. 302/2004 modificată, în conformitate cu care existența unui proces penal în fața autorităților judiciare române împotriva persoanei extrădabile sau faptul că persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedică extrădarea.

Într-o atare situație, autoritatea judiciară a statului solicitat are posibilitatea prevăzută în alin. (2) al textului de lege menționat de a amâna predarea extrădatului, predare ce urmează a deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfârșit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată, dispoziții legale cărora instanța de fond le-a dat eficiență. În consecință, reținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, recursul declarat de persoana extrădabilă I.S.S. se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentei persoane extrădabile în sumă de 320 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă I.S.S. împotriva sentinței penale nr. 197 din 13 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentei persoane extrădabile, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2012.