ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 22/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 22/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 197 din 13 decembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. 2229/54/2011, Curtea de

Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis cererea de

extrădare formulată de autoritățile judiciare americane, Tribunalul Districtual

al Statelor Unite – Hartford Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind

pe cetățeanul român I.S.S și în consecință:

A dispus extrădarea

persoanei solicitate I.S.S. cu respectarea regulii specialității prevăzute de

art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii,

ratificat prin Legea nr. 111/2008.

În baza art. 58 alin.

(2) din Legea 302/2004 si art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România și

Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, a amânat

predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare americane până la

momentul rămânerii definitive a hotărârii in cauza penală nr. 15179/63/2008 a

Curții de Apel Craiova sau, în caz de condamnare la pedeapsa închisorii cu

executare în regim de detenție, până la punerea in libertate a persoanei extrădate

de sub puterea mandatului de executare ce se va emite.

A constatat că

persoana extrădată a fost reținută in prezenta cauză de la data de 16 noiembrie

2011 – orele 11

30

până la data de 17 noiembrie 2011 – orele 11

30

si a fost arestată provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 16

noiembrie 2011.

A dispus revocarea

măsurii arestării provizorii in vederea extrădării și a pus in libertate

persoana solicitată I.S.S. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr.

4 emis la 16 noiembrie 2011 de Curtea de Apel Craiova, dacă persoana solicitată

I.S.S. nu este arestată în alta cauză.

A dispus arestarea

persoanei solicitate I.S.S., in vederea predării, pe o durată de 30 de zile

începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, in prezenta

cauză, amânarea predării persoanei extrădate, și emiterea unui nou mandat de

arestare.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că la data de 16 noiembrie 2011, cu

adresa nr. 10182/II/5/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a

înaintat cererea de extrădare formulată de autoritățile americane în baza

mandatului de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford

Connecticut în dosarul

nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetățeanul român I.S.S.

Totodată, a fost

înaintată ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, nr. 37 din 16

noiembrie 2011, prin care s-a dispus reținerea pentru 24 de ore a persoanei extrădabile,

de la data de 16 noiembrie 2011 – orele 11

30

până la data de 17

noiembrie 2011 – orele 11

30

.

În cuprinsul cererii

de extrădare se arată că împotriva persoanei extrădabile a fost emis mandat de

arestare de către autoritățile judiciare americane pentru săvârșirea

infracțiunilor de conspirație pentru a comite fraude bancare și conspirație

pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de acces și furt

agravat de identitate, prevăzute de Titlul 18 secțiunea 1349 și Titlul 18 USC

secțiunea 1028 A din codul Statelor Unite, constând în aceea că între anii

2004- 2007, persoana extrădabilă I.S.S. împreună cu alți 12 coinculpați au fost

implicai în scheme de „phishing” în care au trimis prin poșta electronică

mesaje frauduloase care păreau să provină de la bănci și alte companii

legitime, pentru a înșela oamenii și a-i determina să dezvăluie informații

private, cum ar fi: numele, adresa, data nașterii, numere de cont de asigurare

socială, numere de card-uri de credit sau debit și numere de card-uri bancare.

O persoană ce accesa linku-rile din mesajele electronice frauduloase era

redirecționată către unul sau mai multe site-uri de internet, care păreau în

mod fals să-și aibă originea în cadrul unei companii legitime, informațiile

obținute în mod ilegal având ca scop obținerea de bunuri și servicii la care

inculpatul nu avea dreptul.

Prin încheierea din

16 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a dispus arestarea

provizorie in vederea extrădării începând cu 16 noiembrie 2011 si până la 14

decembrie 2011 a persoanei extrădabile I.S.S.

În ședința publică

din 13 decembrie 2011, persoana extrădabilă a precizat încă o dată că refuză

extrădarea voluntară, iar cererea apărătorului de a se solicita informații

suplimentare autorităților judiciare americane solicitante a fost respinsă.

Curtea a constatat

că, cererea de extrădare cuprinde informațiile prevăzute de art. 8 din Tratatul

de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea

nr. 111/2008, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 2 din același

tratat privind pedepsirea infracțiunilor reținute in sarcina persoanei extrădabile

de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.

Astfel, pentru capătul

de acuzare nr. 1 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuză persoana

extrădabilă I.S.S. de conspirație pentru a comite fraude bancare, pedeapsa

maximă care se poate aplica potrivit legislației S.U.A. este de 30 ani

închisoare și 5 ani libertate supravegheată după punerea în libertate și o

amendă.

Pentru capătul de

acuzare nr. 2 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuză persoana

extrădabilă I.S.S. de conspirație pentru a comite o fraudă legată de

dispozitive de acces electronic, pedeapsa maxima care se poate aplica este de

10 ani închisoare si 3 ani libertate supravegheată după punerea in libertate și

o amendă.

Pentru capătul de

acuzare nr. 10 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuză persoana extrădabila

I.S.S. de furt agravant de identitate pedeapsa maximă care se poate aplica este

de 2 ani închisoare și 3 ani libertate supravegheată după punerea in libertate

și amendă.

Totodată, Curtea a

constatat că nu există niciunul din motivele de refuz obligatoriu la extrădare

prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 sau de Tratatul de extrădare dintre

România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

S-a apreciat că nu

pot fi reținute aspectele invocate în cuprinsul opoziției la extrădare și anume

că persoana extrădabilă I.S.S. nu a fost niciodată pe teritoriul SUA, nu este

cetățean sau rezident al acestui stat și, chiar dacă ar fi comis fapta

împotriva unui cetățean SUA, acesta nu este un motiv de refuz pentru extrădare,

necircumscriindu-se art. 20 lit. c) din Legea nr. 302/2004 care prevede expres

o astfel de ipoteză doar în ceea ce privește statele Uniunii europene din

categoria cărora nu fac parte SUA.

Astfel, potrivit art.

20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cetățenii români pot fi extrădați în baza

dispozițiilor tratatelor bilaterale și pe bază de reciprocitate.

Potrivit art. 2 alin.

(4) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii

ratificat prin Legea nr. 111/2008, dacă infracțiunea a fost săvârșită în afara

teritoriului statului solicitant, extrădarea va fi acordată dacă sunt

îndeplinite celelalte condiții pentru extrădare, în cazul în care legislația

statului solicitat permite aplicarea unei pedepse pentru o infracțiune comisă

în afara teritoriului său în împrejurări similare.

Prin urmare, potrivit

art. 2 alin. (4) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale

Americii, aplicabil in prezenta cauză, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004,

cetățenii români pot fi extrădați in SUA, chiar și pentru infracțiuni care nu au

fost comise pe teritoriul acestui stat.

Neîntemeiat a fost

apreciat de către prima instanță și argumentul potrivit căruia în cuprinsul

cererii de extrădare nu s-a dat nici o asigurare că în cazul în care persoana

extrădabilă va fi condamnată în SUA la o pedeapsă privativă de liberate va fi

transferată în România în vederea executării pedepsei.

Instanța a apreciat,

față de dispozițiile Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite

ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, potrivit cărora extrădarea nu

poate fi refuzată pe considerentul cetățeniei persoanei extrădabile, că nu mai

este necesar a fi îndeplinite condițiile suplimentare prevăzute de art. 20 alin.

(2) din Legea nr. 302/2004 privind garanția că, în caz de condamnare în SUA,

persoana extrădabilă să fie trimisă în România pentru a executa pedeapsa.

De asemenea, prima

instanță a apreciat ca neîntemeiată și susținerea invocată în cuprinsul

opoziției la executare privind încălcarea dreptului la un proces echitabil

ocrotit de art. 6 din CEDO, motivat de faptul că persoana extrădabilă a fost

pusă sub inculpare, că actele de urmărire penală au fost efectuate în lipsă,

fără știrea acesteia si fără a i se fi desemnat un apărător.

Curtea a apreciat că

dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind motivul de refuz

obligatoriu al extrădării legat de nerespectarea dreptului la un proces

echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului,

nu-și găsește incidența în prezenta cauză.

Potrivit art. 6 alin.

(3) lit. c) din convenția CEDO, "Orice acuzat are, în special, dreptul la:

... c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și,

dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi

asistat de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer."

Această dispoziție trebuie însă interpretată în lumina jurisprudenței Curții

CEDO.

Concluziile Curții

Europene a Drepturilor Omului, sunt în sensul că, modul de aplicare a art. 6 alin.

(3) lit. c) în faza de urmărire penală depinde de particularitățile procedurii

și de circumstanțele cauzei și că, pentru a stabili dacă exigențele art. 6 au

fost respectate, trebuie să se fie analizat ansamblul procedurilor derulate în

cauză (cauzele Imbrioscia, p. 13-14, § 38 si John Murray, p. 54-55, § 63). Or, față

de împrejurarea că procedura având ca obiect acțiunea penală îndreptată

împotriva persoanei extrădabile I.S.S. este încă pendinte pe rolul Tribunalul

Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12

JCH, instanță la care cauza a fost trimisa cauza spre judecare, Curtea a

concluzionat că nu se poate aprecia, în acest stadiu al procedurii, că a avut

loc încălcarea art. 6 din Convenție și că nu este incident motivul obligatoriu

de refuz al extrădării consacrat de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 302/2004

potrivit căruia, extrădarea va fi refuzată dacă nu a fost respectat dreptul la

un proces echitabil în sensul Convenției europene pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950.

In ceea ce privește

susținerea potrivit căreia admiterea cererii de extrădare ar fi inoportună,

dată fiind calitatea de apelant inculpat a persoanei extrădabile în dosarul nr.

15179/63/2008, aflat in curs de soluționare la Curtea de Apel Craiova, instanța

de fond a reținut că, potrivit art. 22 din Legea nr. 302/2004, extrădarea poate

fi refuzată atunci când fapta care motivează cererea face obiectul unui proces

penal în curs sau atunci când această faptă poate face obiectul unui proces

penal în România. Totuși, potrivit art. 58 din Legea nr. 302/2004, existența

unui proces penal în fața autorităților judiciare române împotriva persoanei

extrădabile sau faptul că persoana extrădabilă se află în executarea unei

pedepse privative de libertate nu împiedică extrădarea. Prin urmare, implicarea

persoanei extrădabile într-un proces penal aflat în curs în România, nu

reprezintă motiv de refuz obligatoriu la extrădare, instanța având

posibilitatea ca, in temeiul art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, să amâne

predarea extrădatului, extrădarea urmând a deveni efectivă numai după ce

procesul penal a luat sfârșit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă

de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau considerată ca

executată. Constatând că persoana extrădabilă I.S.S. are calitatea de apelant

inculpat în dosarul nr. 15179/63/2008, aflat în curs de soluționare la Curtea de Apel Craiova, instanța de fond a dat eficiență în soluționarea cererii de extrădare,

dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004.

Având în vedere cele

mai sus expuse, Curtea a apreciat ca neîntemeiate aspectele invocate de

persoana extrădabilă în cuprinsul cererii de extrădare, fapt pentru care,

ținând cont de dispozițiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și ale art.

13 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, a

admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare americane,

Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut în dosarul nr.

3:07 Cr.12 JCH, prin Ambasada Statelor Unite ale Americii, privind persoana

extrădabilă I.S.S.; a dispus extrădarea persoanei extrădabile I.S.S., cu

respectarea regulii specialității prevăzute de art. 17 din Tratatul de

extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea

nr. 111/2008 și predarea persoanei extrădabile către autoritățile solicitante; a

constatat că persoana extrădată a fost reținută in prezenta cauză de la data de

16 noiembrie 2011 – orele 11

30

până la data de 17 noiembrie 2011 –

orele 11

30

si arestată provizoriu în vederea extrădării începând cu

data de 16 noiembrie 2011; în baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și

art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii,

ratificat prin Legea nr. 111/2008, a amânat predarea persoanei solicitate către

autoritățile judiciare americane până la momentul rămânerii definitive a

hotărârii in cauza penală nr. 15179/63/2008 a Curții de Apel Craiova sau, în

caz de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție,

până la punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de

executare ce se va emite; a dispus revocarea măsurii arestării provizorii în

vederea extrădării și punerea în libertate a persoanei solicitate de sub

puterea mandatului de arestare provizorie nr. 4 emis la 16 noiembrie 2011 de

Curtea de Apel Craiova, dacă aceasta nu este arestată în altă cauză și arestarea

persoanei solicitate I.S.S. pe o durată de 30 de zile începând din momentul

încetării cauzei pentru care s-a dispus, în prezenta cauză, amânarea predării

persoanei extrădate și emiterea unui nou mandat de arestare.

Văzând și

dispozițiile art. 16 și art. 76 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare

s-a dispus a rămâne în sarcina statului.

Împotriva sentinței a

declarat recurs persoana extrădabilă I.S.S., criticând-o sub aspectul greșitei

admiteri a cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciare americane.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, apărătorul desemnat din oficiu al persoanei extrădabile a

susținut că prima instanță nu a audiat-o, așa cum cer dispozițiile art. 103 din

Legea nr. 302/2004 și nu a avut în vedere opoziția manifestată de aceasta la

extrădare.

Examinând hotărârea

atacată atât prin prisma motivelor invocate de persoana extrădabilă, cât și din

oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Din actele și

lucrările dosarului rezultă că la data de 16 noiembrie 2011, cu adresa nr.

10182/II/5/2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat instanței,

în conformitate cu dispozițiile art. 43 din Legea nr. 302/2004 privind

cooperarea judiciară internațională în materie penală cu modificările

ulterioare, cererea de extrădare a recurentului persoană extrădabilă I.S.S.,

formulată de autoritățile judiciare americane în baza mandatului de arestare

emis împotriva acestuia de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite –

Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH pentru săvârșirea

infracțiunilor de conspirație pentru a comite fraudă bancară în legătură cu

dispozitive de acces și furt agravat de identitate, fapte prevăzute de Titlul

18 Secțiunea 1349, Titlul 18 USC, Secțiunea 1029, Titlul 18 Secțiunea 1028 A

din Codul Statelor Unite, constând în aceea că în perioada 2004 – 2007, I.S.S.

și alți coinculpați au fost implicați în scheme de „psihing” în care au trimis

prin poșta electronică mesaje frauduloase care păreau să provină de la bănci și

alte companii legitime, pentru a înșela oamenii și a-i determina să dezvăluie

informații private cum ar fi: numele, adresa, data nașterii, numere de cont de

asigurare socială, numere de carduri de credit sau debit și numere de carduri

bancare. O persoană care accesa link-urile din mesajele electronice frauduloase

era redirecționată către unul sau mai multe site-uri de internet care păreau,

în mod fals, să-și aibă originea în cadrul unei companii legitime.

Totodată, parchetul a

înaintat instanței și propunerea de arestare a recurentului persoană

extrădabilă față de care, prin ordonanța nr. 37 din 16 noiembrie 2011 s-a

dispus reținerea pentru 24 de ore cu începere de la data de 16 noiembrie 2011,

orele 11

30

până la data de 17 noiembrie 2011 orele 11

30

.

Prin încheierea

pronunțată la data de 16 noiembrie 2011 în dosarul nr. 2229/54/2011, rămasă

definitivă prin decizia nr. 4089 din 23 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 9342/1/2011 prin

care s-a luat act de retragerea recursului declarat de persoana extrădabilă I.S.S.,

prima instanță a admis propunerea formulată de parchet și a dispus arestarea

provizorie a persoanei extrădabile I.S.S. în vederea extrădării, pe o perioadă

de 29 de zile, începând cu 16 noiembrie 2011 până la 14 decembrie 2011 și a

acordat termen în vederea depunerii de către persoana extrădabilă a probelor și

actelor în susținerea opoziției la extrădare, formulată cu ocazia audierii din

data de 16 noiembrie 2011 (fila 17 dosar instanță fond).

Susținerea apărării

în sensul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 103 din Legea nr.

302/2004 prin faptul că nu a procedat la audierea recurentului și încheierea

unui proces-verbal, nu este fondată.

În primul rând

prevederile legale susmenționate sunt aplicabile în procedura de executare a

mandatului european de arestare, procedură diferită de cea aplicabilă în

materia extrădării care este reglementată în Titlul II din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală cu modificările

ulterioare.

În al doilea rând,

instanța de fond s-a conformat prevederilor art. 46 alin. (1) din legea

susmenționată și a procedat, la data de 16 noiembrie 2011, primul termen fixat

în cauză, la luarea unei declarații recurentului persoanei extrădabilă ocazie

cu care, aceasta a manifestat opoziție la extrădare (fila 17 dosar instanța de

fond). Procesul-verbal la care se referă apărarea este înscrisul în care se

consemnează declarația persoanei extrădabile prin care își dă consimțământul să

fie extrădată și predată autorităților competente ale statului solicitant, ceea

ce nu este cazul în speță, întrucât recurentul nu a optat pentru extrădarea

voluntară.

De asemenea, Înalta

Curte constată că în mod corect prima instanță a reținut că cererea de

extrădare cuprinde informațiile prevăzute de art. 8 din Tratatul de extrădare

dintre România și Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008,

fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 2 din același tratat privind

pedepsirea infracțiunilor reținute în sarcina persoanei extrădabile de legea

ambelor state cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, că nu

există nici unul din motivele de refuz obligatoriu la extrădare prevăzute de

art. 21 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în

materie penală modificată sau de Tratatul de extrădare dintre România și

Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008, iar aspectele

invocate de recurentul persoană extrădabilă în cuprinsul opoziției de extrădare,

în mod judicios și temeinic argumentat au fost înlăturate.

Astfel, faptul că

recurentul nu a fost niciodată pe teritoriul SUA, nu este cetățean sau rezident

al acestui stat și chiar dacă ar fi comis fapta împotriva unui cetățean SUA, nu

se circumscrie art. 20 lit. c din Legea nr. 302/2004 pentru a constitui motiv

de refuz al extrădării în raport de dispozițiile art. 20 alin. (3) din legea

menționată care prevăd că cetățenii români pot fi extrădați în baza tratatelor

bilaterale și pe bază de reciprocitate și de cele ale art. 2 alin. (4) din Tratatul

de extrădare dintre România și Statele Unite în conformitate cu care, dacă

infracțiunea a fost săvârșită în afara teritoriului statului solicitant,

extrădarea va fi acordată, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții pentru

extrădare, în cazul în care legislația statului solicitant permite aplicarea

unei pedepse pentru o infracțiune comisă în afara teritoriului său în

împrejurări similare.

Prin urmare, potrivit

art. 2 alin. (4) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA aplicabil în

cauză și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cetățenii români pot fi

extrădați în SUA, chiar și pentru infracțiuni care nu au fost comise pe

teritoriul acelui stat.

De asemenea, nu poate

fi reținut nici argumentul că în cuprinsul cererii de extrădare nu s-a dat nici

o asigurare că în cazul în care persoana extrădabilă va fi condamnată în SUA la

o pedeapsă privativă de libertate va fi transferată în România în vederea

executării pedepsei, față de dispozițiile tratatului de extrădare dintre

România și Statele Unite ale Americii potrivit cărora, extrădarea nu poate fi

refuzată pe considerentul cetățeniei persoanei extrădabile, situație în care nu

mai este necesară îndeplinirea condițiilor suplimentare menționate de art. 20 alin.

(2) din Legea nr. 302/2004 modificată privind garanția ca în caz de condamnare

în statul solicitant, persoana extrădabilă să fie trimisă în România pentru a

executa pedeapsa.

Totodată,

neîntemeiată este și susținerea recurentului privind încălcarea de către

autoritățile judiciare americane a dreptului la un proces echitabil garantat de

art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Dreptului Omului și a Libertăților

Fundamentale prin aceea că a fost pus sub acuzare în lipsă, fără a-i fi fost desemnat

un apărător, față de împrejurarea că procedura având ca obiect acțiunea penală

îndreptată împotriva recurentului este încă pendinte pe rolul Tribunalului

Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut, instanță la care a fost

trimisă cauza spre judecare. Pe de altă parte, așa cum a reținut și prima

instanță, art. 6 alin. (3) lit. c) din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului care garantează drepturile oricărui acuzat de a se apăra el

însuși sau de a fi asistat de un apărător ales, trebuie interpretat în lumina

jurisprudenței instanței de contencios european care în mod constant a statuat

că modul de aplicare a dispozițiilor legale menționate depinde de

particularitățile procedurii și de circumstanțele cauzei și că pentru a stabili

dacă exigențele art. 6 au fost respectate, trebuie să fie analizat ansamblul

procedurilor derulate în cauză.

În sfârșit,

susținerea potrivit căreia admiterea cererii de extrădare ar fi inoportună,

întrucât recurentul are calitatea de inculpat în dosarul nr. 15179/63/2008,

aflat în curs de soluționare la Curtea de Apel Craiova este neîntemeiată în

raport de dispozițiile art. 58 din Legea nr. 302/2004 modificată, în conformitate

cu care existența unui proces penal în fața autorităților judiciare române

împotriva persoanei extrădabile sau faptul că persoana extrădabilă se află în

executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedică extrădarea. Într-o

atare situație, autoritatea judiciară a statului solicitat are posibilitatea

prevăzută în alin. (2) al textului de lege menționat de a amâna predarea

extrădatului, predare ce urmează a deveni efectivă numai după ce procesul penal

a luat sfârșit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate,

după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată, dispoziții

legale cărora instanța de fond le-a dat eficiență.

În consecință,

reținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică,

recursul declarat de persoana extrădabilă I.S.S. se va respinge ca nefondat în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Cheltuielile

judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a recurentei persoane extrădabile în sumă de 320 lei se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

persoana extrădabilă I.S.S. împotriva sentinței penale nr. 197 din 13 decembrie

2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentei persoane extrădabile, în sumă

de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 10 ianuarie 2012.