ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2502/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2502/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

recursului declarat de persoana extrădabilă D.M.C. împotriva sentinței penale nr.

174 din 29 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

174 din 29 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de extrădare

formulată de autoritățile judiciare americane, Tribunalul Districtual al

Statelor Unite – Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe

cetățeanul român D.M.C.

A dispus extrădarea cetățeanului român D.M.C., cu

respectarea regulii specialității prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare

dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

În baza art. 58 alin.

(2) din Legea nr. 302/2004 si art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România

și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, a amânat

predarea către autoritățile judiciare americane până la punerea in libertate a

persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare nr. 3509/2010 emis

la 30 noiembrie 2011 de Judecătoria Craiova si până la momentul finalizării

procesului penal în fata autorităților judiciare române în cauza nr. 212/D/P/2009

a D.I.I.C.O.T. – Structura Centrala.

A constatat că

persoana extrădata a fost reținută în cauză de la data de 15 noiembrie 2011 –

orele 18:15 până la data de 16 noiembrie 2011 – orele 18:15 si arestată

provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 16 noiembrie 2011 până la

31 ianuarie 2012.

A dispus arestarea

persoanei extrădate D.M.C., în vedere predării, pe o durată de 30 de zile

începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, in prezenta

cauza, amânarea predării persoanei extrădate, si emiterea unui nou mandat de

arestare.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin adresa nr. 10184/II/5/2011

înregistrată de instanță sub nr. 2225/54/2011 la data de 16 noiembrie 2011,

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a transmis

cererea de extrădare formulată de autoritățile americane, cerere întemeiata pe

mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite,

Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetățeanul român

D.M.C.

Totodată, a fost înaintată ordonanța Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Craiova nr. 34 din 15 noiembrie 2011, prin care s-a dispus

reținerea pentru 24 de ore a persoanei extrădabile, de la data de 15 noiembrie 2011

– orele 18

15

până la data de 16 noiembrie 2011 – orele 18

15

.

În cuprinsul cererii de extrădare s-a arătat că împotriva

persoanei extrădabile a fost emis mandatul de arestare de către autoritățile

judiciare americane pentru săvârșirea infracțiunilor de: conspirație pentru a

comite fraude bancare, conspirație pentru a comite fraude bancare în legătură

cu dispozitive de acces și furt agravat de identitate, prevăzute de titlul 18

secțiunea 1349, titlul 18 USC secțiunea 1028 A din codul Statelor Unite, constând în aceea că, între anii 2004 - 2007, persoana extrădabilă, împreună cu alți 12

coinculpați, au fost implicați în scheme de „phishing” în care au trimis prin

poșta electronică mesaje frauduloase care păreau să provină de la bănci și alte

companii legitime, pentru a înșela oamenii și a-i determina să dezvăluie

informații private, cum ar fi: numele, adresa, data nașterii, numere de cont de

asigurare socială, numere de card-uri de credit sau debit și numere de card-uri

bancare. O persoană ce accesa link-urile din mesajele electronice frauduloase

era redirecționată către unul sau mai multe site-uri de internet, care păreau

în mod fals să-și aibă originea în cadrul unei companii legitime, informațiile

obținute în mod ilegal având ca scop obținerea de bunuri și servicii la care

inculpatul nu avea dreptul.

Prin încheierea pronunțata în ședința publică, la data de

16 noiembrie 2011, în dosarul nr. 2224/54/2011, Curtea de Apel Craiova, a admis

propunerea formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova, privind arestarea provizorie a persoanei extrădabile D.M.C. si a

dispus arestarea provizorie a acestuia pentru o perioadă de 29 zile, începând

cu 16 noiembrie 2011, până la 14 decembrie 2011. Măsura arestării provizorii a

fost menținută prin încheierile de ședința din datele de 13

decembrie 2011 si 04 ianuarie 2012.

Prin sentința nr. 22 din 31 ianuarie 2012, pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 2225/54/2011, s-a admis cererea de

extrădare formulată de autoritățile judiciare americane, Tribunalul Districtual

al Statelor Unite – Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind

pe cetățeanul român D.M.C.

S-a dispus extrădarea persoanei solicitate D.M.C., cu

respectarea regulii specialității prevăzute de art. 17 din Tratatul de

extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr.

111/2008.

În baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 si art. 14

din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii,

ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a amânat predarea persoanei solicitate

către autoritățile judiciare americane până la punerea în libertate a persoanei

extrădate de sub puterea mandatului de executare nr. 3509/2010 emis la 30

noiembrie 2011 de Judecătoria Craiova și până la momentul finalizării

procesului penal în fața autorităților judiciare române în cauza nr. 212/D/P/2009

a D.I.I.C.O.T. – Structura Centrala.

S-a constat că persoana extrădata a fost reținută în

prezenta cauză de la data de 15 noiembrie 2011 – orele 18

15

până la

data de 16 noiembrie 2011 – orele 18

15

si arestată provizoriu în

vederea extrădării începând cu data de 16 noiembrie 2011.

S-a dispus revocarea măsurii arestării provizorii în

vederea extrădării și punerea în libertate a persoanei solicitate D.M.C. de sub

puterea mandatului de arestare provizorie nr. 3 emis la 16 noiembrie 2011 de

Curtea de Apel Craiova, dacă persoana solicitată D.M.C. nu este arestată în altă

cauză.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate D.M.C., în

vedere predării, pe o durată de 30 de zile începând din momentul încetării cauzei

pentru care s-a dispus, în prezenta cauză, amânarea predării persoanei extrădate

și emiterea unui nou mandat de arestare.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana

extrădabilă. În recurs s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul că autoritățile statului

solicitant nu au făcut dovada că a fost respectat dreptul la un proces

echitabil. Totodată, a arătat că a fost condamnat definitiv pentru aceleași

fapte pentru care se solicită extrădarea.

Prin decizia nr. 1000 din 3 aprilie 2012 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de persoana extrădabilă, a

fost casată sentința penală și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

În motivare s-a arătat că persoana extrădabilă a formulat

opoziție la extrădare, invocând, între altele, condamnarea sa prin hotărâre

definitivă de către instanța română pentru aceleași infracțiuni care sunt avute

în vedere de autoritățile judiciare americane pentru formularea cererii de

extrădare.

Față de acest motiv invocat prin opoziția la extrădare,

Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că instanța era obligată să

examineze dacă există motivul legal de refuz al cererii de extrădare pentru

identitate de acuzații, respectiv condamnarea persoanei extrădabile de către

autoritățile române pentru aceste infracțiuni. Instanța de recurs a mai arătat

că identitatea avută în vedere de legiuitor nu privește denumirea

infracțiunilor, ci conținutul constitutiv al acestora, aspect ce nu a fost

examinat de prima instanță.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. 2225/54/2011*.

La termenul din 16 mai 2012, Curtea de Apel a solicitat

informații suplimentare autorităților judiciare americane, în sensul de a se

comunica:

- dacă în cauza autorităților judiciare americane se

efectuează acte de cercetare penală pentru faptele săvârșite de D.M.C. anterior

lunii octombrie 2006, în caz afirmativ urmând să se descrie în concret faptele,

specificând și persoanele sau băncile prejudiciate;

- referitor la capătul 4 de acuzare, din al doilea rechizitoriu

înlocuitor, privind furtul agravat de identitate, infracțiune pentru care

persoana extrădabilă este urmărită penal în Statele Unite ale Americii, să se

comunice informații suplimentare privind datele de identificare ale victimelor,

deținute de D.M.C., pentru a se putea verifica dacă acestea au fost utilizate

cu ocazia săvârșirii infracțiunilor și au format obiectul cauzei soluționată de

instanțele române.

Autoritățile judiciare americane au trimis la 23 mai

2012, următorul răspuns:

„D. este acuzat în primul capăt de acuzare din al doilea

rechizitoriu refăcut, de complot la comiterea de fraude bancare, iar mesajele

de e-mail din contul lui D. arată faptul că acesta a început să desfășoare

aceste activități în jurul lunii ianuarie 2006, împotriva unor clienți ai J.P.

M.C.C.., B.B. și B.C.O. D. este acuzat în al doilea capăt de acuzare de complot

la comiterea de fraude privind accesul la un sistem informatic, iar mesajele de

e-mail din contul lui D. arată faptul că acesta a început să desfășoare aceste

activități în jurul lunii ianuarie 2006, împotriva unor clienți ai J.P. M.C.C..,

B.B. și B.C.O. Dumitru este acuzat în al 4 capăt de acuzare, de furt calificat

de identitate, iar această infracțiune privește posesia sa în jurul datei de 29

martie 2006, a unui card de credit emis pe numele unui client al J.P. M.C.C.

Cu privire la capătul de acuzare numărul 4, D. este

acuzat în mod special de posesie în jurul datei de 29 martie 2006, a numelui și a numărului de securitate socială a lui S.E.S., locuitor din Acton, Massachusetts

și, totodată, a unui card de credit emis domnului S. către J.P. M.C.C.

La 31 mai 2012, persoana extrădabilă a formulat precizare

la opoziția la extrădare, în temeiul art. 49 din Legea nr. 302/2004, arătând că

faptele pentru care se solicită extrădarea, sunt identice cu faptele pentru

care a fost condamnat definitiv în România.

În acest sens, s-a arătat că autoritățile judiciare din

cele două state au început colaborarea la data de 7 martie 2006, autoritățile

americane au transmis documente care au constituit probe în cauza judecată de

autoritățile judiciare române. Au transmis un CD ce conține informațiile și

conținutul conturilor de e-mail, furnizate de yahoo ca un mandat federal de

percheziție pentru 14 conturi, printre care și unul folosit de D.M.C

.

În urma corespondenței efectuată între autoritățile

judiciare americane și autoritățile judiciare române, acestea din urmă s-au

autosesizat și au început urmărirea penală față de mai multe persoane, printre

care și D.M.C., N.O., R.I. și P.B.B., dar ultimii nu au mai fost trimiși în

judecată, întrucât au fost condamnați în Statele Unite ale Americii, fiind

extrădați.

A mai arătat că nu este îndeplinită condiția de

reciprocitate prevăzută de art. 20 din Legea nr. 302/2004.

A mai invocat art. 19 alin. (2) din Constituția României,

potrivit cărora cetățenii români pot fi extrădați în baza convențiilor

internaționale la care România este parte, în condițiile legii și pe bază de

reciprocitate.

A arătat că la punctul 5 din rechizitoriu, cuprins în proba

A pagina 2 din cererea de extrădare, se specifică ca dată de săvârșire – 13

iunie 2005, dată la care a fost trimis e-mail spam de către inculpați, care

pretindea a fi de la P.B., iar în rechizitoriu D.I.I.C.O.T. – pagina 8, se

arată aceeași exprimare „în jurul datei de 15 iunie 2005”.

În volumul II din dosarul de urmărire nr. 335/D/P/2006,

se regăsește plângerea formulată de P.B. și conținuturile e-mail-urilor care au

fost folosite la prejudicierea instituțiilor bancare, iar la pct. 6 și 7 pagina

3 din proba A, din cererea de extrădare, se observă că modul și mijloacele de

săvârșire ale infracțiunii sunt aceleași cu cele arătate la pag. 8 din

rechizitoriul D.I.I.C.O.T.

Cu privire la pct. 8 – proba A din cererea de extrădare,

în cauză s-a efectuat verificarea mesajelor de poștă electronică

,

iar conținutul integral al celor trei conturi de

e-mail a fost trimis de către agent special M.M. autorităților judiciare române

la data de 28 martie 2006 și au fost avute în vedere la cercetările efectuate

în dosarul nr. 335/D/P/2006.

Aceeași este situația și cu privire la pct. 9, 10, 12 și

13 din proba A – cererea de extrădare.

Referitor la pct. 17 lit. a) din cererea de extrădare, se

arată aceleași fapte ca și în rechizitoriul D.I.I.C.O.T., infracțiunea de

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C.

pen. român, fiind echivalentul infracțiunii de conspirație prevăzut de

legislația americană.

Privitor la pct. 17 lit. b) din proba A, a arătat că

investigația autorităților române a fost mult mai laborioasă, P.B.,

constituindu-se parte civilă în procesul penal desfășurat în România.

Pct. 17 lit. f) din proba A – cuprinde aceleași fapte

pentru care a fost condamnat, în condițiile în care se arată că a accesat în

luna octombrie 2006 contul colector

.

Pct. 17 lit. g) din proba A - descrie fapte care rezultă

și din rechizitoriul autorităților române, în lunile ianuarie, februarie,

martie 2007, având interceptat traficul de internet.

Referitor la capătul de acuzare nr. 3, arată că deja a

fost condamnat în România pentru că în perioada 2006-2007 a transmis neautorizat sau i-a ajutat pe ceilalți inculpați să transmită date despre numere de

cărți de credit în vederea tragerii de numerar.

Privitor la cardul de credit sau debit al persoanei S.S.

la care se face referire la pct. 19 lit. b) este evident că a fost depistat în

conținutul contului de e-mail, acest conținut fiind transmis autorităților

române prin adresa din data de 28 martie 2006.

A mai arătat că autoritățile statului american nu au

făcut dovada că i s-a respectat dreptul la un proces echitabil, conform art. 6

din C.E.D.O.

În acest sens, arată că nu a avut posibilitatea să-și

exercite dreptul la apărare, nu i s-a desemnat un apărător din oficiu, nu a

avut posibilitatea să-și exercite dreptul la un recurs efectiv.

Astfel, este incident motivul de refuz prevăzut de art. 21

lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, nu s-a făcut dovada condiției prevăzută de art.

20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în sensul de a se da asigurări că în cazul

condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, persoana extrădabilă va fi

transferată în România în vederea executării pedepsei.

Este incident și motivul opțional de refuz al extrădării,

prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, existând o cauză

înregistrată sub nr. 212/D/P/2009 la D.I.I.C.O.T. – Structura centrală.

Un alt motiv de refuz al extrădării este tardivitatea

depunerii cererii de extrădare, în condițiile în care infracțiunile pentru care

se solicită extrădarea au fost săvârșite în perioada ianuarie 2006 - martie

2007, înainte de semnarea tratatului dintre România și Statele Unite ale

Americii.

În acest sens, Convenția de la Viena din 1969 prevede la art. 28, principiul neretroactivității tratatelor.

La termenul din 7 iunie 2012, s-a efectuat adresă către D.I.I.C.O.T.

– Structura centrală, pentru a se preciza care este stadiul cercetărilor

privind pe D.M.C., în dosarul nr. 212/D/P/2009, față de care s-a disjuns

materialul de urmărire penală din dosarul nr. 335/D/P/2006, urmând a se preciza

dacă D.M.C. este cercetat în dosarul respectiv pentru fapte săvârșite împotriva

unor clienți ai J.P. M.C.C., B.B. și B.C.O., iar în caz afirmativ să se

precizeze datele săvârșirii faptelor.

Prin adresa nr. 212/D/P/2009 din iunie 2012, a D.I.I.C.O.T. – Structura centrală, s-a precizat că printre instituțiile financiare figurează

și B. Astfel, în urma interceptării traficului de internet în dosarul de bază,

a rezultat că la data de 15 noiembrie 2006, numitul D.M.C. a discutat cu T.C.D.

cu privire la realizarea unor „scam-uri” pentru P. și a unor instituții

financiare din M.B., precum B. sau L.

S-a mai precizat că din actele dosarului nu au rezultat

date și informații cu privire la o presupusă activitate infracțională împotriva

instituțiilor financiare J.P. M.C.C. și B.C.O.

A fost atașat dosarul nr. 21506/215/2009, în care s-a

pronunțat sentința penală nr. 3100 din 14 decembrie 2010, a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 2072 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova.

Examinând actele și lucrările dosarului nr. 21506/215/2009,

cât și înscrisurile existente la dosarul nr. 2225/54/2011*, Curtea de Apel a

apreciat că opoziția la extrădare formulată de persoana extrădabilă D.M.C. este

nefondată, pentru următoarele motive:

D.M.C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 335/D/P/2006

din 4 septembrie 2009 al D.I.I.C.O.T., iar activitatea infracțională

desfășurată de acesta este descrisă în mod amănunțit la pct. 6 al

rechizitoriului, specificându-se că această activitate s-a desfășurat în

perioada octombrie 2006-aprilie 2007.

Astfel, datele la care D.M.C. a săvârșit actele materiale

ce au intrat în conținutul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată

și ulterior condamnat sunt: 8 octombrie 2006 – L.B., 10 octombrie 2006 – R.R.,

L.B., 12 octombrie 2006 – W.F.C.U., 16 octombrie 2006 – R.R. și W.F.C.U., 12

noiembrie 2006, 13 noiembrie 2006 – W.F.C.U., 12 noiembrie 2006 – P.C.B., 13

noiembrie 2006 – W.F.C.U., 15 noiembrie 2006 – B.L.B., 21 noiembrie 2006, 22

noiembrie 2006 – G.C.U., 24 noiembrie 2006, 25 noiembrie 2006 – P.P., 28

noiembrie 2006 – F.C.U., 28 și 30 noiembrie 2006 – F.S.B., 4 decembrie 2006 – C.C.U.,

5 decembrie 2006 – T.W.C.U., 6 decembrie 2006, 11 decembrie 2006 – P.A.F.C.U.,

13 decembrie 2006 – T.L.N.B., 14 decembrie 2006 – G.C.U., P.F.C.U., 18 ianuarie

2007 – P.P., 21 ianuarie 2007 – A.S.C.U., 23 ianuarie 2007, 24 ianuarie 2007,

25 ianuarie 2007, 26 ianuarie 2007, 28 ianuarie 2007 – P.P., C.B., C.C.U., A.F.C.U.,

29 ianuarie 2009, 30 ianuarie 2007 – M.A.B., K.B., 31 ianuarie 2007 – A.E.A.C.U.,

13 februarie 2007, 15 februarie 2007 – I., W.S., 16 februarie 2007 – A.F.C.U.,

18 februarie 2007, 19 februarie 2007, 20 februarie 2007, 27 februarie 2007, 12

martie 2007 – P.T.C.U., 29 martie 2007 – W.S.E.C.U., 4 aprilie 2007 – M.A.B., P.E.A.B.,

A.N.B.T.B., 23 aprilie 2007 – N.I.F.C.U., 24 aprilie 2007, 25 aprilie 2007, 29

aprilie 2007.

Prin sentința penală nr. 3100 din 14 decembrie 2010 a Judecătoriei Craiova, inculpatul D.M.C. a fost condamnat pentru infracțiunea de asociere

pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.

și infracțiunile prevăzute de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 25 C. pen., raportat la art.

48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin decizia penală nr. 2072 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, s-a respins recursul declarat de D.M.C., s-a admis recursul declarat

de parchet, aplicându-i-se inculpatului un spor de pedeapsă de 8 luni

închisoare.

Nici instanța de fond, nici instanța de recurs nu au

extins acțiunea penală pentru alte acte materiale, nu a fost extins procesul

penal pentru alte fapte.

Prin urmare, inculpatul D.M.C. a fost condamnat pentru

faptele descrise în rechizitoriu.

Făcând o comparație cu faptele, pentru care se solicită

extrădarea numitului D.M.C., descrise în al doilea rechizitoriu înlocuitor,

proba A, Curtea de Apel a constatat că aceste fapte nu sunt identice cu faptele

pentru care instanțele române au pronunțat o condamnare definitivă.

Astfel, activitatea infracțională descrisă în al doilea

rechizitoriu înlocuitor, s-a desfășurat pe o perioadă mult mai mare (începând

cu anul 2004 până în anul 2007), decât cea avută în vedere de instanțele române

(octombrie 2006 – aprilie 2007).

În acest sens, semnificativ este faptul că instanțele

române nu au extins procesul penal pentru alte acte materiale sau pentru alte

fapte, potrivit dispozițiilor art. 335 și art. 336 C. proc. pen., având în

vedere numai faptele descrise în rechizitoriu reținute în sarcina inculpatului D.M.C.

Pe de altă parte, la pct. 11, capătul de acuzare nr. 1

din al doilea rechizitoriu înlocuitor, se arată că printre „alte instituții

financiare și companii de pe internet care au fost ținte ale inculpaților, se

numără E./P.P., C.O., C.B.A., J.P. M.C.C., C.B., R.B., L.B., U.S.B., and W.F.C”.

Ori, niciuna dintre aceste instituții financiar contabile

nu se regăsesc în rechizitoriul nr. 335/D/P/2006 din 4 septembrie 2005 al D.I.I.C.O.T.,

cu ocazia descrierii activității infracționale desfășurată de inculpatul D.M.C.

Totodată, în urma solicitării informațiilor suplimentare

solicitate de Curtea de Apel Craiova, autoritățile judiciare americane au făcut

precizări cu privire la data săvârșirii faptelor de către D.M.C., persoanele

împotriva cărora s-au săvârșit faptele.

În acest sens, s-a arătat că acesta a început să

desfășoare activități în jurul lunii ianuarie 2006, împotriva unor clienți ai J.P.

M.C.C., B.B. și C.O.

În continuare, cu privire la capătul de acuzare nr. 4 s-a

arătat că D.M.C. este acuzat în mod special de posesie în jurul datei de 29

martie 2006, a numelui și a numărului de securitate socială a lui S.E.S.,

locuitor din Acton, Messachusetts și totodată, a unui card de credit emis

domnului S. de către J.P. M.C.C.

Informațiile furnizate întăresc ideea că faptele pentru

care se solicită extrădarea nu sunt identice cu faptele pentru care D.M.C. a

fost condamnat definitiv în România, activitatea infracțională pentru care este

cercetat de autoritățile americane desfășurându-se pe o perioadă mai mare de

timp, împotriva altor persoane și instituții financiare decât cele avute în

vedere de instanțele române la pronunțarea condamnării.

Nici în rechizitoriul nr. 335/D/P/2006 din 4 septembrie

2006 al D.I.I.C.O.T. și nici în hotărârile pronunțate de instanțele române nu

s-a menționat numele persoanei vătămate S.E.S., sau numărul de securitate

socială al acestuia.

Ori, în capătul de acuzare nr. 4 al celui de-al doilea

rechizitoriu înlocuitor – proba A și în informațiile suplimentare trimise de

autoritățile americane, se arată că D.M.C. este acuzat de furt calificat de

identitate, de posesie în jurul datei de 29 martie 2006 a numelui și numărului de securitate socială a persoanei arătate mai sus.

În acest context, susținerea persoanei extrădabile,

potrivit căreia întreaga activitate infracțională se regăsește în conținutul

contului de yahoo

, t

ransmis de către

autoritățile judiciare americane în luna martie 2006, nu duce la concluzia că

faptele pentru care se solicită extrădarea sunt identice cu cele pentru care D.M.C.

a fost condamnat în România, având în vedere faptul că instanțele române au

avut în vedere o altă perioadă în care s-a desfășurat activitatea infracțională

și alte instituții financiare.

În rechizitoriu, s-a mai arătat că în perioada ianuarie

2005 - aprilie 2007, inculpatul D.M.C. a fost destinatarul sumelor totale de

560 DOLARI S.U.A. și 2.541 euro, expediate prin sistemele de transfer monetar

rapid W.U. și M.G., existând indicii că banii rezultați din comiterea unor

infracțiuni, dispunându-se disjungerea materialului de urmărire penală sub

aspectul complicității la infracțiunea de falsificare a instrumentelor de plată

electronică, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 24 alin. (1) – (2)

din Legea nr. 365/2002.

Totodată, s-a dispus disjungerea materialului de urmărire

penală față de inculpatul D.M.C. sub aspectul tentativei la fraudă informatică,

prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 50 din Legea nr. 161/2003 (în

legătură cu trimiterea de mesaje electronice false către utilizatorii P.P., P.F.C.U.,

ș.a.).

Din informațiile primite de la D.I.I.C.O.T. – Structura

centrală, rezultă că în dosarul nr. 212/D/P/2009, cauză disjunsă din dosarul de

bază nr. 335/D/P/2006, cercetările se efectuează cu privire la altă activitate

infracțională decât cea care stă la baza cererii de extrădare formulată de

autoritățile americane, precizându-se că din actele dosarului nu au rezultat

date și informații cu privire la o presupusă activitate infracțională împotriva

instituțiilor financiare J.P. M.C.C. C.O.

Prin urmare, Curtea apreciază că nu este incident art. 5

din tratatul de extrădare, semnat între România și Statele Unite ale Americii,

neexistând identitate între faptele pentru care se solicită extrădarea și

faptele pentru care D.M.C. a fost condamnat definitiv de instanțele române.

Nu sunt întemeiate nici celelalte motive invocate de

persoana extrădabilă în opoziția la extrădare.

Astfel, privitor la art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

302/2004, pentru existența acestui motiv obligatoriu de refuz al extrădării,

trebuie să existe date din care să rezulte că nu a fost respectat dreptul la un

proces echitabil, în sensul C.E.A.D.O.L.F., încheiată la Roma sau al oricărui instrument internațional pertinent în domeniu, ratificat de România.

Ori, tratatul de extrădare dintre România și Statele

Unite ale Americii, încheiat la 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111/2008

(M. Of. nr. 387/21.05.2008), a avut în vedere obligațiile asumate potrivit

Acordului de Extrădare dintre U.E. și S.U.A. semnat la Washington DC la 25 iunie 2003, și a fost încheiat în special pentru respectarea drepturilor

omului și supremației legii, dorindu-se să se asigure între cele două țări o

cooperare mai eficientă în lupta împotriva criminalității.

Pe de altă parte, privitor la art. 21 alin. (1) lit. a)

și art. 31 din Legea nr. 302/2004, în sprijinul cererii de extrădare a fost

atașată o declarație sub prestare de jurământ, dată de procurorul adjunct al

Statelor Unite – domnul E.C., care lucrează pentru biroul de procuratură al

Statelor Unite din Districtul Connecticut, declarație în care arată cum s-a

desfășurat procedura în fața autorităților judiciare americane, respectiv

emiterea celor două rechizitorii înlocuitoare, emiterea mandatului de arestare

în baza celui de-al doilea rechizitoriu înlocuitor.

Privitor la condiția prevăzută de art. 20 alin. (2) din

Legea nr. 302/2004, așa cum rezultă din textul acestui alineat, numai în cazul

prevăzut la alin. (1) lit. a) și c) trebuie ca statul solicitant să dea

asigurări considerate ca suficiente că în cazul condamnării la o pedeapsă

privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana

extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România.

De altfel, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art.

20 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dispoziții care se aplică numai în

cazurile prevăzute la lit. a), b) și c), respectiv persoana extrădabilă

domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de

extrădare, persoana extrădabilă are și cetățenia statului solicitant, persoana

extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetățean al unui

stat membru al U.E., dacă statul solicitant este membru al U.E.

Ori, D.M.C. nu se află în niciuna dintre situațiile

prevăzute la art. 20 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 302/2004.

În aceste condiții, în speță, este aplicabil alin. (3) al

art. 20 din Legea nr. 302/2004, D.M.C. putând fi extrădat către autoritățile

judiciare americane în baza tratatului de extrădare încheiat între România și

Statele Unite ale Americii.

Nu sunt incidente în cauză nici dispozițiile art. 22 alin.

(1) din Legea nr. 302/2004, deoarece cercetările efectuate în dosarul nr. 212/D/P/2009

al D.I.I.C.O.T. – Structura centrală, vizează altă activitate infracțională

desfășurată de D.M.C. decât cea pentru care se solicită extrădarea.

Este neîntemeiată și susținerea persoanei extrădabile

privind tardivitatea cererii de extrădare și aplicabilitatea tratatului de

extrădare încheiat între România și Statele Unite ale Americii, având în vedere

art. 22 din tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii

ratificat prin Legea nr. 111/2008, potrivit cărora „prezentul tratat se aplică

infracțiunilor săvârșite atât înainte, cât și după data intrării sale în

vigoare”.

Pe de altă parte, și anterior intrării în vigoare a

acestui tratat a existat Convenția de extrădare încheiată și semnată la București la 23 iulie 1924, între România și Statele Unite ale Americii și Convenția

adițională semnată la București la 10 noiembrie 1936.

Privitor la fondul cererii, Curtea constată că, cererea

de extrădare cuprinde informațiile prevăzute de art. 8 din Tratatul de

extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr.

111/2008, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 2 din același

tratat privind

pedepsirea infracțiunilor reținute

în sarcina persoanei extrădabile de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă

de libertate mai mare de un an.

Astfel, pentru capătul

de acuzare nr. 1 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuza persoana extrădabila

D.M.C. de conspirație pentru a comite frauda bancară, pedeapsa maximă care

se poate aplica potrivit legislației S.U.A. este aceea de 30 ani închisoare

si 5 ani libertate supravegheată după punerea în libertate și o amendă.

Pentru capătul de

acuzare nr. 2 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuza persoana extrădabila

D.M.C. de conspirație pentru a comite o fraudă legată de dispozitive de

acces electronic pedeapsa maximă care se poate aplica este aceea de 10 ani

închisoare si 3 ani libertate supravegheată după punerea în libertate și o

amendă.

Pentru capătul de

acuzare nr. 4 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuza persoana extrădabila

D.M.C. de furt agravant de identitate pedeapsa maximă care se poate aplica este

aceea de 2 ani închisoare si 3 ani libertate supravegheata după punerea în

libertate și o amendă.

În consecință, ținând

cont de dispozițiile art. 52 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă cererea de

extrădare, și s-a dispus extrădarea cetățeanului român D.M.C., cu respectarea

regulii specialității prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre

România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

Împotriva sentinței

penale nr. 164/2012 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs D.M.C. la pronunțarea

acestei sentințe.

În motivele de recurs

persoana extrădată a criticat sentința Curții de Apel Craiova pentru

următoarele considerente:

- depășirea limitelor

cercetării judecătorești la fond față de dispozițiile instanței de recurs în

primul ciclu procesual, având în vedere că la curtea de apel nu s-a avut în

vedere problematica pusă în discuție de instanța supremă, ci s-a început o nouă

cercetare judecătorească;

- lipsa unei baze

legale pentru extrădare, precum și lipsa reciprocității extrădării între statul

solicitat și statul solicitant;

- omisiunea constatării

identității de conținut și de timp între faptele pentru care este cercetat în

România și S.U.A. Apărarea afirmă că în cauză probele provin din același cont

de e-mail ca și în cazul faptelor pentru care este cercetat în România și se

referă la aceeași perioadă de timp implicând toate băncile ca și în cazul

acuzației din România.

- încălcarea

dreptului la un proces echitabil. Apărarea indică faptul că declarația

procurorului american în sensul că procedura a respectat drepturile persoanei

acuzate nu este susținută de probe în acest sens.

- riscurile la care

este supus recurentul în cazul admiterii cererii de extrădare de a primi

pedepse aspre prevăzute de legile americane pentru faptele comise precum și de

a i se aplica sistemul cumulului aritmetic pentru faptele comise în caz de

condamnare, de a nu fi trimiși în România în caz de condamnare pentru

executarea pedepsei.

Analizând hotărârea

recurată, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

va respinge recursul, ca nefundat, pentru următoarele considerente:

O primă critică

formulată în recurs a avut în vedere depășirea limitelor rejudecării dispuse de

către Înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu procesual, de către

Curtea de Apel, la reluarea judecării cauzei.

Critica este nefondată.

Instanța de recurs a

trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel pentru a fi examinată susținerea

persoanei solicitate în sensul că faptele pentru care au fost formulate

acuzații în România inclus și faptele pentru care s-a solicitat extrădarea de către

autoritățile din S.U.A.

În mod corect, Curtea

de Apel în vederea elucidării acestei chestiuni a administrat probe pentru a

stabili:

- dacă în statul

solicitant se efectuează acte de cercetare penală pentru fapte comise anterior

lunii octombrie 2006 cu solicitarea indicării de către autoritățile americane a

faptelor respective;

- identificarea

victimelor furtului de identitate pentru a se verifica dacă aceste date au fost

folosite cu ocazia săvârșirii faptelor de care este acuzat în România.

Instanța de recurs

constată că instanța de fond a efectuat demersurile necesare în vederea

clarificării chestiunii de drept legată de identitatea de fapte invocată de

persoana solicitată. Nici instanța de fond și nici instanța de recurs nu pot

proceda în acest tip de cauze la analiza vinovăției persoanei acuzate în statul

solicitant, astfel cum solicită apărarea, și nici să respingă o cerere de

extrădare în considerarea cuantumului prevăzut de lege al sancțiunii cu

închisoarea în statul solicitant, apreciat de apărare prea aspru și

disproporționat față de fapta comisă. Investite cu soluționarea unei cereri de

extrădare instanțele naționale examinează concordanța solicitării cu legea,

îndeplinirea condițiilor de fond și formă ale unei cereri de extrădare,

respectarea drepturilor persoanei solicitate, fără să facă o analiză a

vinovăției celui în cauză.

Lipsa unei baze

legale pentru extrădare, precum și lipsa reciprocității extrădării între statul

solicitat și statul solicitant, invocate de către apărare sunt nefondate.

Dreptul aplicabil

Soluționarea

prezentei cauze este guvernată de dispozițiile mai multor legi, a căror

continuitate în timp infirmă susținerea apărării în sensul că nu există un

temei legal de acordare a extrădării către S.U.A. pentru fapte comise în

perioada 2006-2007. Astfel, România și S.U.A. au aplicat Convenția de extrădare

încheiată și semnată la București la 23 iulie 1924 dintre România și S.U.A. și

Convenția adițională semnată la București la 10 noiembrie 1936, până la

intrarea în vigoare a Legii nr. 111/2008. Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea

Tratatului de extrădare dintre România și S.U.A., semnat la București la 10

septembrie 2007 (M. Of. nr. 387/21.05.2008). De asemenea, între Uniunea

Europeană și S.U.A. există obligații asumate potrivit Acordului de extrădare

semnat la Washington DC la 25 iunie 2003. În sfârșit, Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală reglementează și

instituția extrădării.

Curtea

de Apel a examinat atât condițiile prevăzute în legea generală, Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cât și

condițiile decurgând din Tratatul din România și S.U.A. Examenul cererii de

extrădare efectuat de către Curtea de Apel Craiova infirmă susținerea apărării

în sensul că au fost încălcate condițiile prevăzute de lege pentru acordarea

extrădării și anume că există identitate de cauză între acuzațiile din dosarul nr.

21506/215/20009, soluționat în România prin sentința penală 3100 din 14

decembrie 2010, definitivă prin decizia penală nr. 2072 din 29 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Craiova și acuzațiile pentru care a fost emis Rechizitoriul din

S.U.A., ca a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și că nu au fost

acordate asigurări privind executarea unei eventuale pedepse în România precum

și că lipsește condiția referitoare la reciprocitate.

Condiții

de admitere a cererii de extrădare. Reciprocitatea

Anterior

sesizării Parchetului cu cererea de extrădare a cetățeanului român D.M.C.,

Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, a efectuat, conform legii

(art. 38 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în

materie penală), examenul de regularitate internațională, spre a constata

existența reciprocității în privința extrădării propriilor cetățeni, în cazul

în care se solicită extrădarea unui cetățean român. Susținerea apărării este

infirmată de examenul efectuat de către Ministerul Justiției, care a sesizat,

având în vedere îndeplinirea acestei condiții, Ministerul Public pentru identificarea

persoanei solicitate.

Condiții

de admitere a cererii de extrădare. Ne bis in idem

În

mod corect instanța de fond a ajuns la concluzia că este îndeplinită cerința

legii referitoare la extrădarea cetățenilor români care au săvârșit o

infracțiune pe teritoriul statului solicitant sau împotriva cetățenilor

statului solicitant. Astfel, cetățenii români pot fi extrădați din România în

baza convențiilor internaționale multilaterale la care aceasta este parte și pe

bază de reciprocitate, dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele

condiții: a) persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant

la data formulării cererii de extrădare; b) persoana extrădabilă are și

cetățenia statului solicitant; c) persoana extrădabilă a comis fapta pe

teritoriul sau împotriva unui cetățean al statului solicitant. Cetățenii români

pot fi extrădați în baza dispozițiilor tratatelor bilaterale și pe bază de

reciprocitate. Extrădarea nu se acordă dacă persoana căutată a fost condamnată

sau achitată în statul solicitat pentru infracțiunea pentru care se solicită

extrădarea.

Constatând

că persoana solicitată este cetățean român și domiciliază pe teritoriul

României, Curtea de Apel a examinat identitatea dintre infracțiunile

pentru care este condamnat sau acuzat în România și faptele pentru care se

solicită extrădarea, ajungând la concluzia corectă că nu există identitate.

Examenul Curții de Apel a avut în vedere perioada de timp în care s-au petrecut

faptele, victimele infracțiunilor, persoanele alături de care au fost

comise faptele. Anterior, în primul ciclu procesual au fost examinate

condițiile referitoare la natura infracțiunilor și sancțiunea prevăzută de

lege. Condiția referitoare la inexistența unei condamnări pentru aceleași fapte

pe teritoriul Românie are în vedere o identitate faptică și nu o identitate a

conținutului prevăzut de lege pentru infracțiunea în cauză. Apărarea pare

a face o confuzie între dubla incriminare (incriminarea faptei ca

infracțiune pe teritoriul ambelor state) și ne bis in idem (condamnarea

pentru aceleași fapte pe teritoriul statului solicitat)

Niciunul

dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al extrădării nu este

îndeplinit în cauză, astfel cum corect a stabilit Curtea de Apel. Astfel,

extrădarea poate fi refuzată atunci când fapta care motivează cererea face

obiectul unui proces penal în curs sau atunci când această faptă poate face

obiectul unui proces penal în România.

Curtea de Apel a

analizat acuzațiile formulate de către autoritățile americane în raport de Rechizitoriul

D.I.I.C.O.T. nr. 335/D/P/2006 din 4 septembrie 2009 folosind drept criteriu

descrierea juridică a faptelor (natura acuzațiilor formulate), perioada de

săvârșire a faptelor, victimele faptelor de care este acuzată persoana

reclamată.

Faptele pentru care

este acuzat în S.U.A. au avut loc, în perioada 2004 - 2007, faptele pentru care

a fost condamnat în România au avut loc în perioada octombrie 2006 - aprilie

2007.

Instituțiile

financiar bancare împotriva cărora s-au desfășurat faptele de care este acuzat

în S.U.A. sunt E./P.P., C.O., C.B.A., J.P. M.C.C., C.B., R.B., L.B., U.S.B.,

and W.F.C.”. Furtul de identitate privește numele și numărul de securitate

socială al lui S.E.S. Totodată, el este acuzat în legătură cu fapte legate de

un card de credit emis de către J.P. M.C.C. către dl. Stuart.

Instituțiile

financiar bancare împotriva cărora s-au desfășurat faptele pentru care este

condamnat în România sunt: L.B., R.R., W.F.C.U., P.C.B., G.C.U., P.P. (acte

materiale care nu sunt cuprinse în acuzarea din SUA: 25 noiembrie 2006, 18

ianuarie 2007, 23 ianuarie 2007, 24 ianuarie 2007, 25 ianuarie 2007, 26

ianuarie 2007, 28 ianuarie 2007), F.C.U., F.S.B., C.C.U., T.W.C.U., P.A.F.C.U.,

T.L.N.B., P.F.C.U., A.S.C.U., C.C.U., A.F.C.U., M.A.B., K.B., A.E.A.C.U., I.W.S.,

A.F.C.U., P.T.C.U., W.S.E.C.U., M.A.B., P.E.A.B., A.N.B.T.B., N.I.F.C.U.

Persoanele alături de

care este acuzat în statul solicitat sunt: M.C.D., B.B., B.M.S., O.F., I.Ș., R.L.S.,

D.R.D., A.B., L.C.B., G.Ș., D.N.D., Șt.S.I., M.A.D.

În România condamnarea

a avut loc pe baza unui rechizitoriu în care D.M.C. a fost acuzat de asociere,

în perioada 2006-2007,

cu

T.C.D.,

D.R.M. și N.R.O.

în

vederea comiterii de infracțiuni și de a săvârși infracțiuni [(asociere

pentru comiterea de infracțiuni, art. 323 alin. (2) C. pen.)].

D.M.C.

a fost condamnat pentru transmiterea neautorizată, în perioada 2006-2007, la

diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași rezoluții infracționale

către T.C.D., D.R.M. și N.R.O. și ajutorul dat acestora pentru transmiterea neautorizată

de astfel de date în vederea efectuării de retrageri de numerar [(efectuare de

operațiuni financiare în mod fraudulos, art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.)].

D.M.C.

a mai fost condamnat pentru că, în perioada 2006-2007 la diferite intervale de

timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, i-a instigat pe T.C.D., D.R.M.

și N.R.O., să creeze site-uri false ale unor instituții financiar bancare în

scopul de a fi utilizate, în vederea producerii unei consecințe juridice (instigare

la săvârșirea infracțiunii de introducere fără drept de date informatice,

rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în

vederea producerii unei consecințe juridice art. 25 C. pen., raportat la art. 48

din Legea nr. 161/2003).

D.M.C.

a mai fost condamnat pentru că, în perioada 2006-2007, la diferite intervale de

timp, dar în executarea aceleiași rezoluții infracționale, i-a instigat pe

inculpații T.C.D., D.R.M. și N.R.O.I., să creeze site-uri false ale unor

instituții financiar-bancare în scopul de a fi utilizate în vederea producerii

unei consecințe juridice [(introducere, fără drept de date informatice,

rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în

vederea producerii unei consecințe juridice, art. 25 C. pen., raportat la art. 48

din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.)].

Apărarea inculpatului

în sensul că sunt acte săvârșite prin intermediul aceluiași cont de e-mail nu

prezintă interes pentru soluționarea cererii de extrădare. Contul de e-mail este

doar instrumentul prin intermediul căruia au fost comise faptele. Caracterul de

acte distincte faptelor pentru care este acuzat în S.U.A. în raport de cele

comise în România decurge din patrimoniile diferite cărora li s-a adus atingere

prin faptele persoanei solicitate, actele materiale distincte de cele pentru

care este acuzat în România și nu din metoda folosită, care, poate fi similară

(folosirea unui computer și a unei adrese e-mail, crearea de pagini de internet

falsificate etc.).

Dreptul

al un proces echitabil

Extrădarea

este refuzată dacă: a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în

sensul

C.E.A.D.O.L.F.

, încheiată la Roma

la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internațional pertinent în

domeniu, ratificat de România; b) există motive serioase să se creadă că

extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe

motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau

ideologice ori de apartenență la un anumit grup social; c) situația persoanei

riscă să se agraveze din unul dintre motivele enunțate la lit. b); d) cererea

este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor tribunale extraordinare,

altele decât cele constituite prin instrumentele internaționale pertinente, sau

în vederea executării unei pedepse aplicate de un asemenea tribunal; e) se

referă la o infracțiune de natură politică sau la o infracțiune conexă unei

infracțiuni politice; f) se referă la o infracțiune militară care nu constituie

infracțiune de drept comun. România nu acordă extrădarea în cazurile în care

persoana extrădabilă ar fi judecată în statul solicitant de un tribunal care nu

asigură garanțiile fundamentale de procedură și de protecție a drepturilor la

apărare sau de un tribunal național instituit anume pentru cazul respectiv, ori

dacă extrădarea este cerută în vederea executării unei pedepse pronunțate de

acel tribunal.

În

ceea ce privește încălcarea dreptului la un proces echitabil instanța constată

că în acest stadiu al procesului din S.U.A. (în care a fost emis un

rechizitoriu pe numele persoanei solicitate), iar extrădarea se solicită în

vederea judecării respectivei persoane au fost respectate drepturile prevăzute

de lege.

Acuzația formulată împotriva persoanei solicitate urmează să fie judecată de

către un tribunal, conform regulilor procedurale obișnuite, cu respectarea

dreptului la apărare, inclusiv acela de a avea un avocat, și a dreptului de a

fi audiat, faptele de care este acuzat nu intră în categoria acelora care dau

naștere unui refuz obligatoriu sau facultativ la solicitarea de extrădare, nu

există motive să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi

sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă,

opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social,

situația persoanei solicitate nu riscă să se agraveze din motivele enunțate

anterior. Critica referitoare la cuantumul sancțiunii cu închisoarea prevăzută

de legea statului solicitat nu intră în criteriile de refuz al extrădării,

având în vedere că în cazul unei condamnări persoana solicitată poate executa

sancțiunea pe teritoriul României.

Apreciind hotărârea

instanței de fond ca fiind legală și temeinică, iar criticile formulate împotriva

acesteia, ca nefondate, instanța de recurs va respinge calea de atac promovată

și va face aplicarea art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă D.M.C. împotriva sentinței

penale nr. 174 din 29 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul

persoană extrădabilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 august 2012.