ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 993/2012

Asupra

recursului de față;

În

baza actelor din dosar constată următoarele:

Prin

încheierea din 23 martie 2012 Curtea de Apel Craiova , secția penală și pentru cauze

cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2246/54/2011 a menținut starea de arest a

persoanei solicitate B.B., în vederea predării către autoritățile judiciare

americane.

Pentru

a pronunța această hotărâre a constatat că, prin sentința penală nr. 47 din 23

februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a admis cererea de

extrădare formulată de autoritățile judiciare americane - Tribunalul

Districtual al Statelor Unite Hartford, Connecticut, privind pe numitul B.B. și

s-a dispus extrădarea sus-numitului către autoritățile judiciare americane.

S-a

constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată în vederea

extrădării la data de 17 noiembrie 2011 și, în conformitate cu disp. art. 52

alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a menținut starea de arest provizoriu în

vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate.

Această

sentință penală a rămas definitivă prin decizia penală nr. 633/29 februarie

2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La

data de 15 martie 2012 la instanță s-a primit adresa nr. 3089837/INS a Biroului

Național Interpol prin care se arăta faptul că această instituție a intrat în

legătură la data de 13 martie 2012, cu autoritățile americane și a propus ca

dată de predare data de 15 martie 2012.

S-a

menționat însă că, în răspunsul primit de la autoritățile americane acestea

și-au reafirmat voința de a prelua persoana extrădată însă au specificat faptul

că nu pot realiza extrădarea mai devreme de data de 3 aprilie 2012.

La

data de 23 martie 2012, orele 8,14 s-a primit la instanță adresa I.P.J. Dolj -

Centrul de reținere și arestare preventivă, prin care instanța era înștiințată

despre faptul că 30 de zile de la ultima menținere a stării de arest în cauză

expira la 23 martie 2012 și a solicitat punctul de vedere al instanței, dacă se

mai impune sau nu menținerea stării de arest, până la predarea către

autoritățile americane.

Având

în vedere cele două adrese de mai sus, Curtea de Apel, s-a autosesizat și a

luat în discuție starea de arest a persoanei solicitate.

Analizând

dispozițiile legale, respectiv dispozițiile Legii nr. 302/2004 și ale Tratatul

de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea

nr. 111/2008, Curtea de Apel a constatat următoarele:

În

primul rând s-a constatat că în Tratat nu sunt prevăzute dispoziții speciale,

situație în care devin aplicabile pe deplin dispozițiile Legii nr. 302/2004.

În

al doilea rând s-a constatat că nici dispozițiile Legii nr. 302/2004 nu sunt

suficient de clare în această privință.

Astfel,

art. 43 din Legea nr. 302/2004 prevede, pe de o parte, pe lângă posibilitatea

de a se lua măsura arestării provizorii în vederea extrădării, anterior

pronunțării unei sentințe și faptul că, odată cu admiterea cererii de extrădare,

prin sentință, instanța dispune și arestarea persoanei extrădate în vederea

predării [alin. (6)].

Curtea

de Apel a apreciat însă că dispoziția de arestare prin sentință are logică

numai în situația în care, anterior pronunțării acestei sentințe, împotriva

persoanei solicitate nu a fost luată măsura arestării provizorii ci aceea a

obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

A

mai apreciat că, odată cu dispunerea extrădării să se dispună și arestarea

persoanei extrădate întrucât nu poate fi „predat" o persoană liberă ci

numai una aflată în stare de arest.

În

cazul în care însă, a intervenit o arestare provizorie mai înainte de

pronunțarea sentinței - așa cum este și cazul în speță - apreciem că nu mai

sunt aplicabile disp. art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 iar instanța

doar menține starea de arest inițială, în vederea extrădării, până la predarea

persoanei extrădate, așa cum prevede art. 52 alin. (3) din Legea nr. 304/2004

și așa cum s-a și procedat în speța de față.

Problema

care se pune în cauză este însă dacă, după rămânerea definitivă a hotărârii

prin care se dispune extrădarea, se mai impune sau nu verificarea periodică a

stării de arest din 30 în 30 de zile.

Curtea

de Apel a menționat că, din coroborarea art. 43 alin. (3) cu art. 57 din Legea nr.

302/2004 rezultă că durata totală a arestării unei persoane în procedura

extrădării nu trebuie să depășească 180 de zile iar după rămânerea definitivă a

hotărârii de extrădare autoritățile judiciare implicate vor intra în contact,

vor fixa o dată de predare (fără ca legea să prevadă însă un termen limită la

care se fixează această dată în raport de data rămânerii definitive) iar

persoana extrădată va fi pusă în libertate dacă expiră un termen maxim de 30 de

zile de la data convenită pentru predare (15 zile plus 15 zile) fără a fi

preluată.

Date

fiind cele de mai sus, la prima vedere ar rezulta faptul că, după rămânerea

definitivă a hotărârii de extrădare, instanța nu mai trebuie să se pronunțe

asupra stării de arest a persoanei extrădate, aceasta fiind limitată numai de

termenele prevăzute de art. 57 din Legea nr. 302/2004.

Cu

toate acestea Curtea de Apel, a remarcat faptul că art. 52 alin. (3) din

aceeași lege vorbește despre o stare de arest provizorie și după pronunțarea

unei hotărâri de extrădare, situație în care se apreciază că, totuși, se impune

efectuarea unei verificări periodice la 30 de zile și după rămânerea definitivă

a hotărârii de extrădare, până la realizarea predării efective.

Curtea

de Apel a constatat că, data convenită pentru predare între autoritățile române

și cele americane este 3 aprilie 2012 și că, până la această dată nu este

depășit termenul maxim de 180 de zile de la momentul reținerii și arestării

persoanei solicitate.

Totodată

a constatat că, autoritățile judiciare americane își exprimă ferm voința de

preluare a persoanei solicitate și că autoritățile judiciare române s-au

pronunțat în cauză, printr-o hotărâre definitivă, în sensul admiterii

extrădării.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs persoana extrădabilă B.B., fără însă a-l

motiva.

Înalta

Curte, examinând recursul formulat, dar și din oficiu potrivit art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat întrucât în mod corect a

fost menținută starea de arest a persoanei solicitate, în vederea predării

autorităților judiciare americane deoarece potrivit art. 52 alin. (3) din Legea

nr. 302/2004 în cazul în care Curtea de apel constată că sunt îndeplinite

condițiile de extrădare, hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispunând

totodată menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la

predarea persoanei extrădate, conform art. 57 din aceeași lege.

Art.

43 din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată la alin. (3) prevede că

"arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune și este prelungită

de același complet investit cu soluționarea cererii de extrădare, prin

încheiere, fără ca durata totală a arestării provizorii să poată depăși 180 de

zile", la alin. (5) prevede că "în cursul soluționării cererii de

extrădare, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile,

necesitatea menținerii arestării provizorii, putând dispune, după caz,

menținerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de

a nu părăsi țara sau localitatea. Măsura arestării provizorii se înlocuiește cu

măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea numai în cazuri bine

justificate și numai dacă instanța apreciază că persoana extrădabilă nu va

încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare", la alin. (7)

prevede că "măsura arestării în vederea predării încetează de drept dacă

persoana extrădată nu este preluată de autoritățile competente ale statului

solicitat, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu

excepția cazului prevăzut la art. 57 alin. (6) din aceeași lege".

Astfel

că în mod justificat, Curtea de Apel Craiova a constatat că până la data

convenită pentru predarea persoanei extrădabile autorităților americane nu a

fost depășit termenul maxim de 180 de zile de la momentul reținerii și

arestării persoanei solicitate așa cum prevede art. 43 alin. (3) coroborat cu art.

57 din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată și, nici nu se pune

problema punerii în libertate a persoanei extădabile întrucât nu a expirat

termenul maxim de 30 zile de la data convenită pentru predare(3 aprilie 2012).

Mai mult, potrivit relațiilor primite de la Arestul Central București,

recurenta persoană extrădabilă a fost predată autorităților judiciare din

S.U.A. la 30 martie 2012, ora 5,00.

Față

de aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de persoana

extrădabilă B.B. împotriva încheierii din 23 martie 2012 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2246/54/2011

și, în baza art. 76 din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată, rap. la art.

192 alin. (3) C. proc. pen. va obliga recurenta persoană extrădabilă la plata

sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va

avansa din fondul Ministerului Justiției conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă B.B. împotriva

încheierii din 23 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2246/54/2011.

Obligă

recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 520 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 2 aprilie 2012.