ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 645/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin sentința penală nr. 41 din data de 21 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori s-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare americane, Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut, în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetățeanul român T.D.C. S-a dispus extrădarea persoanei solicitate T.D.C., cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

În baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a amânat predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare americane până la punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare nr. 3508/2010 emis la 30 noiembrie 2011 de Judecătoria Craiova și până la momentul finalizării procesului penal în fata autorităților judiciare române în cauza nr. 212/D/P/2009 a D.I.I.C.O.T. structura centrală. S-a constatat că persoana extrădată a fost reținută în prezenta cauză de la data de 15 noiembrie 2011 – orele 17:40 până la data de 16 noiembrie 2011 – orele 17:40 și arestată provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 16 noiembrie 2011. S-a dispus revocarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării și punerea în libertate a persoanei solicitate T.D.C.

de sub puterea mandatului de arestare provizorie emis la 16 noiembrie 2011 de Curtea de Apel Craiova, daca persoana solicitată T.D.C. nu este arestată în altă cauză. S-a dispus arestarea persoanei solicitate T.D.C., în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, în prezenta cauză, amânarea predării persoanei extrădate și emiterea unui nou mandat de arestare. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. S-a reținut că prin adresa nr. 10174/II/5/2011 înregistrată de instanță sub nr. 2224/54/2011 la data de 16 noiembrie 2011, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a transmis cererea de extrădare formulată de autoritățile americane, cerere întemeiată pe mandatul de arestare emis de Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind pe cetățeanul român T.D.C.

Totodată, a fost înaintată Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 34 din 15 noiembrie 2011, prin care s-a dispus reținerea pentru 24 de ore a persoanei extrădabile, de la data de 15 noiembrie 2011 – orele 17:40 până la data de 16 noiembrie 2011 – orele 17:40.

În cuprinsul cererii de extrădare s-a arătat că împotriva persoanei extrădabile a fost emis mandatul de arestare de către autoritățile judiciare americane pentru săvârșirea infracțiunilor de: conspirație pentru a comite fraude bancare, conspirație pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de acces și furt agravat de identitate, prevăzute de titlul 18 secțiunea 1349, titlul 18 USC secțiunea 1028 A din Codul Statelor Unite, constând în aceea că, între anii 2004 - 2007, persoana extrădabilă, împreună cu alți 12 coinculpați, au fost implicați în scheme de „phishing”, în care au trimis prin poștă electronică mesaje frauduloase care păreau să provină de la bănci și alte companii legitime, pentru a înșela oamenii și a-i determina să dezvăluie informații private, cum ar fi: numele, adresa, data nașterii, numere de cont de asigurare socială, numere de card-uri de credit sau debit și numere de card-uri bancare.

O persoană ce accesa link-urile din mesajele electronice frauduloase era redirecționată către unul sau mai multe site-uri de internet, care păreau în mod fals să-și aibă originea în cadrul unei companii legitime, informațiile obținute în mod ilegal având ca scop obținerea de bunuri și servicii la care inculpatul nu avea dreptul. Prin încheierea pronunțată în ședință publică la data de 16 noiembrie 2011 în dosarul nr. 2224/54/2011, Curtea de Apel Craiova a admis propunerea formulată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind arestarea provizorie a persoanei extrădabile T.D.C. și a dispus arestarea provizorie a acestuia pentru o perioadă de 29 zile, începând cu 16 noiembrie 2011, până la 14 decembrie 2011. Arestarea provizorie a persoanei extrădabile T.D.C.

a fost menținută prin încheierile de ședință din 13 decembrie 2011, 04 ianuarie 2012 și 31 ianuarie 2012. În ședința publică din 20 februarie 2012, persoana extrădabilă a precizat încă o dată că refuză extrădarea voluntară. Totodată, a fost respinsă cererea apărătorilor persoanei extrădabile de suplimentare a probatoriului și de a se solicita informații suplimentare autorităților judiciare americane solicitante. Curtea a constatat că, cererea de extrădare cuprinde informațiile prevăzute de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 2 din același tratat privind pedepsirea infracțiunilor reținute în sarcina persoanei extrădabile de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.

Astfel, pentru capătul de acuzare nr. 1 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuză persoana extrădabilă T.D.C. de conspirație pentru a comite fraudă bancară, pedeapsa maximă care se poate aplica potrivit legislației S.U.A. este aceea de 30 ani închisoare și 5 ani libertate supravegheată după punerea în libertate și o amendă. Pentru capătul de acuzare nr. 2 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuză persoana extrădabilă T.D.C. de conspirație pentru a comite o fraudă legată de dispozitive de acces electronic pedeapsa maximă care se poate aplica este aceea de 10 ani închisoare și 3 ani libertate supravegheată după punerea în libertate și o amendă. Pentru capetele de acuzare nr. 3 - 11 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuză persoana extrădabilă T.D.C.

de furt agravant de identitate pedeapsa maximă care se poate aplica este aceea de 2 ani închisoare și 3 ani libertate supravegheată după punerea în libertate și o amendă. Totodată, Curtea a apreciat că nu există niciunul din motivele de refuz obligatoriu la extrădare prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 sau de Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008. Nu poate fi reținut de către instanță argumentul potrivit căruia, în cuprinsul cererii de extrădare, nu s-a dat nicio asigurare că, în cazul în care persoana extrădabilă va fi condamnată în S.U.A. la o pedeapsă privativă de liberate, aceasta va fi transferată în România în vederea executării pedepsei.

Instanța apreciază că dispozițiile din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, prevăd faptul ca extrădarea nu poate fi refuzată pe considerentul cetățeniei persoanei extrădabile, astfel încât nu mai este necesar a fi îndeplinite condițiile suplimentare prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind garanția ca, în caz de condamnare în S.U.A., persoana extrădabilă să fie trimisă în România pentru a executa pedeapsa. Curtea a apreciat că nu există identitate între faptele pentru care persoana extrădabilă a fost condamnată de Judecătoria Craiova prin sentința nr. 3100 din 14 decembrie 2010, definitivă prin decizia penală nr. 2072 din 29 noiembrie 2011 și cele cu privire la care autoritățile judiciare americane au solicitat extrădarea.

În cuprinsul cererii de extrădare s-a arătat că împotriva persoanei extrădabile a fost emis mandatul de arestare de către autoritățile judiciare americane pentru săvârșirea infracțiunilor de: conspirație pentru a comite fraude bancare, conspirație pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de acces și furt agravat de identitate, prevăzute de titlul 18 secțiunea 1349, titlul 18 USC secțiunea 1028 A din Codul Statelor Unite, constând în aceea că, între anii 2004 - 2007, persoana extrădabilă, împreună cu alți 12 coinculpați, au fost implicați în scheme de „phishing” în care au trimis prin poștă electronică mesaje frauduloase care păreau să provină de la bănci și alte companii legitime, pentru a înșela oamenii și a-i determina să dezvăluie informații private, cum ar fi: numele, adresa, data nașterii, numere de cont de asigurare socială, numere de card-uri de credit sau debit și numere de card-uri bancare.

O persoană ce accesa linku-rile din mesajele electronice frauduloase era redirecționată către unul sau mai multe site-uri de internet, care păreau în mod fals să-și aibă originea în cadrul unei companii legitime, informațiile obținute în mod ilegal având ca scop obținerea de bunuri și servicii la care inculpatul nu avea dreptul. Prin sentința penală nr. 3100 din 14 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Craiova, în baza art. 323 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.D.C. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare; în baza art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen.

la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare; în baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare; în baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare; în baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. la pedeapsa de 8 luni închisoare. S-a reținut că, în drept fapta inculpaților T.D.C., D.R.M. și D.M.C., constând în aceea că, în perioada 2006-2007, s-au asociat în vederea comiterii de infracțiuni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere pentru comiterea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.

Tribunalul Dolj a reținut că, fapta inculpatului T.D.C., constând în aceea că, în perioada 2005-2007, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a accesat fără drept, date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, sisteme informatice aparținând instituțiilor financiar-bancare T.A.B. și E.C.U., P.B., și C.H., precum și domenii, în scopul obținerii de date informatice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic prevăzută de art. 42 alin. (1)-(3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. II).

S-a mai reținut că fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că, în perioada 2006-2007, la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a introdus fără drept, date informatice, rezultând date necorespunzătoare adevărului (crearea de pagini web false și trimiterea de mesaje false în numele unor instituții financiar bancare) în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducere fără drept de date informatice, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a cauza un prejudiciu în cuantum de 144.140 RON părții civile P.B. și de a încerca să cauzeze prejudicii instituțiilor financiar-bancare E.C.U., T.A.B. și C.H., în perioada 2005-2006, în baza unei rezoluții infracționale unice, în scopul de a obține un beneficiu pentru sine întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fraudă informatică prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceluiași inculpat de a transmite neautorizat în perioada 2006-2007, în baza unei rezoluții infracționale unice, către alte persoane, date de identificare care au permis utilizarea instrumentelor de plată electronice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Rezultă că, persoana extrădabilă nu a fost judecată și condamnată în România pentru infracțiunile pentru care se solicită extrădarea. Astfel, persoana extrădabilă nu a fost judecată și condamnată în România pentru infracțiunea de conspirație pentru a comite fraudă bancară, infracțiune în legătură cu care autoritățile americane au solicitat extrădarea, astfel încât nu se pune problema existenței motivului de refuz obligatoriu la extrădare prevăzut de art. 5 din Legea nr. 111/2008. În plus, faptelor pentru care T.D.C. a fost condamnat prin sentința nr. 3100 din 14 decembrie 2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia nr. 2072 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, au fost comise în perioada 2005-2007 în vreme ce infracțiunile în legătura cu care se solicită extrădarea au fost săvârșite și în intervalul de timp anterior perioadei menționate.

Curtea a constatat faptul că pentru persoana extrădabilă T.D.C. a fost emis mandatul de executare nr. 3508/2010 de către Judecătoria Craiova precum și faptul că, T.D.C. are calitatea de inculpat în dosarul nr. 212/D/P/ 2009 al D.I.I.C.O.T. structura centrală, motiv pentru care se va da eficiență în soluționarea cererii de extrădare, dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004.

Având în vedere cele mai sus expuse, Curtea a apreciat ca neîntemeiate aspectele invocate de persoana extrădabilă în cuprinsul opoziției la cererea de extrădare, fapt pentru care, ținând cont de dispozițiile art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 și art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, urmează să admită cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare americane, Tribunalul Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH, prin Ambasada Statelor Unite ale Americii, privind persoana extrădabilă T.D.C. Se va dispune extrădarea persoanei extrădabile T.D.C., cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 și predarea persoanei extrădabile către autoritățile solicitante.

Curtea constată că persoana extrădata a fost reținută pentru 24 de ore persoana extrădabilă, de la data de 15 noiembrie 2011 – orele 17:40 până la data de 16 noiembrie 2011 – orele 17:40 și arestată provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 16 noiembrie 2011. În baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, amână predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare americane până la punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare nr. 3508/2010 emis la 30 noiembrie 2011 de Judecătoria Craiova și până la momentul finalizării procesului penal în fața autorităților judiciare române în cauza nr. 212/D/P/2009 a D.I.I.C.O.T.

structura centrală. Se va dispune revocarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării și punerea în libertate a persoanei solicitate T.D.C. de sub puterea mandatului de arestare provizorie nr. 2 emis la 16 noiembrie 2011 de Curtea de Apel Craiova, daca persoana solicitată T.D.C. nu este arestată în altă cauză. Se va dispune arestarea persoanei solicitate T.D.C., în vederea predării, pe o durată de 30 de zile începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, în prezenta cauza, amânarea predării persoanei extrădate și emiterea unui nou mandat de arestare. Văzând și dispozițiile art. 16 și art. 76 din Legea nr. 302/2004. II.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs persoana solicitată T.D.C., criticând-o ca netemeinică și reiterând cererea pe care a susținut că a formulat-o și la instanța de fond, respectiv potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, este necesar a se solicita de la autoritățile americane garanții suficiente ca în cazul în care persoana extrădabilă va fi condamnată în S.U.A. la o pedeapsa privativă de liberate, aceasta va fi transferată în România în vederea executării pedepsei, arătând că în cuprinsul cererii de extrădare nu s-a dat nicio asigurare. Concomitent, cu titlu de motiv secund de recurs, s-a arătat că în mod greșit prima instanța a aplicat prevederile Tratatului de extrădare dintre România și S.U.A.

ratificat prin Legea nr. 111/2008 întrucât, potrivit Convenției de la Viena din 1969 cu privire la dreptul tratatelor respectiv, secțiunea 2 art. 28, se face mențiune la neretroactivitatea tratatelor, apreciind că în cauză era aplicabil Tratatul din anul 1924 sau Legea nr. 302/2004. Astfel, deși în art. 22 din Legea nr. 111/2008 se menționează faptul că acesta se aplica infracțiunilor săvârșite atât înainte cât și după intrarea în vigoare a acestuia, este de subliniat faptul că Tratatul a fost semnat la 10 septembrie 2007 și a intrat în vigoare prin publicarea în M.O. nr. 387 din 21 mai 2008, aceasta fiind perioada de dinainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor sale. S-a pretins că, întrucât autoritățile americane au solicitat extrădarea pentru fapte săvârșite în perioada 2004-2007, nu ne aflam sub incidența prevederilor acestui tratat, motiv pentru care hotărârea atacată este nelegală, însă cu privire la anul 2004 nu au indicat nici un mijloc de probă.

S-a mai arătat că opoziția la extrădare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5 din Legea nr. 111/2008 coroborat cu art. 8 pct. 3 din Legea nr. 302/2004, respectiv potrivit principiului non bis în idem „extrădarea nu va fi acordată dacă persoana căutată a fost condamnată sau achitată în statul solicitat pentru infracțiunea pentru care se solicită extrădarea”, invocând faptul că prin decizia penală nr. 2072 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 21506/215/2009, definitivă, persoana extrădabilă a fost condamnată atât pe latură penală, cât și pe latură civilă pentru săvârșirea acelorași fapte așa cum sunt descrise în cererea de extrădare și cel de-al 2-lea Rechizitoriu înlocuitor.

S-a arătat că, toate rapoartele F.B.I. au fost întocmite de agentul special M.M.B., sunt aceleași mijloace de probă și aceleași conturi de e-mail și date. În acest sens, a solicitat a fi avute în vedere mărturia, investigația și dezvoltarea acesteia prin fondul de investigație, mijloace de probă utilizate în dosarul nr. 353/D/P/2006 de către același agent special al F.B.I., unde sunt reliefate aceleași infracțiuni și conturi de mail folosite. S-a menționat că, de asemenea, identitatea dintre infracțiunile pentru care persoana extrădabilă a fost condamnată definitiv și cele pentru care se solicită extrădarea reiese și din analiza celor 3 mandate de percheziție informatică a conturilor de poștă electronică emise de către judecătorul J.G.M.

și puse în aplicare tot de către agentul F.B.I. M.M.B., în urma cărora au fost verificate toate conturile de mail folosite și fluxul de informații. În ceea ce privește activitatea infracțională ce a condus la crearea unui prejudiciu P.B. aceasta se regăsește integral în descrierea din Rechizitoriul din România, mai mult decât atât, este vorba de același prejudiciu, respectiv 125.905 dolari. Indubitabil s-a arătat că este vorba despre aceleași infracțiuni pentru care persoana extrădabilă T.D.C. a fost condamnat definitiv în România fiind identitate de părți, fapte date calendaristice, conținutul interceptărilor e-mail-urilor. Examinând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs invocate și mai sus menționate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte reține cu titlu prioritar examinarea celui de-al treilea motiv de critică devoluat în recursul de față, având în vedere inclusiv concluziile favorabile, în același sens, ale reprezentantului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu referire la incidența dispozițiilor art. 8 pct. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, ce statuează că prin conformare la principiul non bis în idem „extrădarea nu va fi acordată dacă persoana căutată a fost condamnată sau achitată în statul solicitat pentru infracțiunea pentru care se solicită extrădarea”.

Or, în cauză există minime dovezi scrise care atestă pertinența cererii recurentului persoană solicitată T.D.C., în sensul că prin sentința penală nr. 3100 din 14 octombrie 2010 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2072 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova s-a aplicat condamnatului deja nominalizat pedeapsa rezultantă finală de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea pretinselor acelorași infracțiuni sancționate de legea penală în S.U.A. – Hartfond, Conneticut, așa cum sunt stabilite și descrise în cererea de extrădare formulată de autoritatea judiciară americană competentă.

În același timp, se are în vedere că în consecința hotărârii penale rămasă definitivă de condamnare s-a emis de către instanța română de executare, și anume Judecătoria Craiova, mandatul de executare a pedepsei închisorii din 30 noiembrie 2011. În hotărârea penală rămasă definitivă de condamnare sus-menționată, instanța română a reținut ca situație de fapt că în perioada iunie - octombrie 2005, inculpatul T.D.C. și numitul N.R.O.I. au realizat două site-uri de phishing reprezentând copii ale site-ului aparținând societății financiar-bancare P.B. din Connecticut, SUA. De asemenea, inculpatul T.D.C. și numitul N.R.O.I. au încercat să prejudicieze instituțiile financiar-bancare: T.A.B., S.E.F. și E.C.U., prin introducerea de date informatice, fără drept și accesarea, fără drept, a sistemelor informatice aparținând acestora.

În perioada octombrie 2006 - ianuarie 2007, numitul N.R.O.I. l-a sprijinit pe inculpatul T.D.C. în activitatea de falsificare a site-urilor instituțiilor financiar-bancare. Astfel, inculpatul T.D.C. a introdus, fără drept, date informatice, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice: inculpatul T.D.C. a trimis mesaje electronice false în numele instituțiilor financiar bancare: W.B., M.F.C.U., C.C.U.A., P.F.C.U., P.P., L.B., B.A., B.B. și U.V.C.U. În perioada octombrie 2006-ianuarie 2007, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul T.D.C. a transmis neautorizat, către inculpatul D.M.C., numitul N.R.O.I.

și alte persoane, date de identificare care au permis utilizarea instrumentelor de plată electronică, în România și în străinătate. De asemenea, numitul N.R.O.I. a transmis date cu privire la cărți de credit (nr. card, data expirării, cod de verificare, cod PIN) către inculpații T.D.C. și D.R.M. Numitul N.R.O.I. s-a ocupat de falsificarea instrumentelor de plată electronică obținute prin phishing și de punerea în circulație a acestora. Ulterior, inculpaților T.D.C. și numitului N.R.O.I., li s-au alăturat inculpații D.R.M. și inculpatul D.M.C. În perioada octombrie - decembrie 2006, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul D.R.M. a realizat sau a încercat să realizeze site-uri false ale unor bănci, în vederea obținerii de date cu privire la cărți de credit și vânzarea sau contrafacerea acestora.

Inculpatul D.R.M. a colectat și transmis conturi de poștă electronică, care au fost folosite pentru expedierea de mesaje false, aparent din partea unor instituții financiar bancare, care direcționau destinatarii către site-uri false ale acestora. De asemenea, inculpatul D.R.M. a primit de la inculpații T.D.C., D.M.C. și numitul N.R.O.I. și le-a trimis date cu privire la instrumente electronice de plată. În perioada 2006-2007, la diferite intervale de timp, dar în executarea acelei rezoluții infracționale, inculpatul D.M.C. a trimis, respectiv primit date de identificare ale unor instrumente de plată electronică. De asemene inculpatul D.M.C. i-a instigat pe inculpații T.D.C., D.R.M. și numitul N.R.O.I.

să creeze site-uri false ale unor instituții financiar bancare. Inculpatul P.D.I. l-a ajutat pe inculpatul D.M.C. să transmită neautorizat în cursul anului 2007, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași rezoluții infracționale, date de identificare către alte persoane în vederea efectuării de retrageri de numerar. De asemenea, în perioada 1 ianuarie - 30 aprilie 2007, inculpatul P.D.I. a ridicat bani trimiși din străinătate prin W.U. sau M.G., pentru inculpatul D.M.C., ca urmare a datelor cu privire la cărți de credit, trimise de către inculpatul D.M.C. unor cetățeni străini, prin intermediul aplicației de mesagerie on-line. Activitatea infracțională de phishing a inculpatului T.D.C.

împotriva instituțiilor financiar-bancare: P.B., A.B., C.A., S.E.F. și E.C.U. Din mijloacele de probă administrate în cauză (procesul-verbal, adrese email), a rezultat că inculpatul T.D.C. și numitul N.R.O.I. au folosit împreună, în activitatea infracțională, 7 adrese de poștă electronică pentru obținerea fără drept a datelor cu privire la instrumentele de plată electronică emise de P.B.; pentru a primi/transmite e-mail-uri referitoare la activitatea infracțională). De asemenea, inculpatul T.D.C. a folosit adresa de poștă electronică, pentru a primi/trimite e-mail-uri și a purta discuții despre activitatea infracțională cu ceilalți coinculpați. În perioada iunie - octombrie 2005, inculpatul T.D.C.

și numitul N.R.O.I. au introdus, fără drept, date informatice, rezultând două site-uri false, copii ale site-ului aparținând societății financiar-bancare P.B. din Connecticut, SUA (imagine pagină web reală). Astfel, în luna iunie 2005, inculpatul T.C.D. și numitul N.R.O.I. au creat un site fals, reprezentând pagina de conectare pentru servicii bancare on-line a P.B. (potrivit investigației F.B.I., adresa IP a fost alocată de către compania S.C. Inc, unei persoane fizice din Minneapolis, Minnesota), în care se solicitau contul de utilizator și parola, pentru accesarea acestor servicii. În cauză, s-a procedat la verificarea conținutului site-ului fals al P.B., pus la dispoziție organelor de urmărire penală române de Autoritățile din Statele Unite ale Americii, prin intermediul Atașatului Legal de pe lângă Ambasada SUA la București.

Astfel, în conținutul acestuia au fost identificate mai multe fișiere. O parte dintre fișiere reprezentau componente ale site-ului real al P.B. din Connecticut - S.U.A. Restul fișierelor creau doar aparența apartenenței la pagina web sus-menționată și, ci ajutorul acestora, erau solicitate datele referitoare la contul de utilizator și parola pentru serviciile bancare on-line, numele și prenumele, data nașterii, numărul de asigurări sociale, date cu privire la cărți de credit (nr. de card, data expirării, cod de securitate, codul PIN). După ce clienții băncii introduceau aceste date în câmpurile aferente, informațiile erau transmise către contul de poștă electronică (această adresă aparentă email și expedierea mesajelor nu erau vizibile pentru clienți).

În jurul datei de 13 iunie 2005, inculpatul T.C.D. și N.R.O.I. le-au trimis clienților băncii mesaje prin poșta electronică, ce aveau ca expeditor aparent P.B. Mesajele îi direcționau pe destinatarii acestora către site-ul fals susmenționat. După furnizarea acestor date și conectare, clienții erau transferați către o altă pagină, unde li se solicitau date suplimentare, precum numele, prenumele, numărul de asigurări sociale, numărul de carte de credit, data expirării acesteia, codul de securitate, codul pin și numărul de telefon. În situația în care aceste date erau confirmate și verificate ca fiind corecte, utilizatorul era direcționat către pagina reală a P.B., fără ca acesta să realizeze că anterior accesase un site fals al băncii în cauză.

Datele obținute nu erau stocate pe site-ul susmenționat, ci transmise către adresa de poștă electronică (accesată de la adresele IP utilizate de inculpatul T.D.C. și numitul N.R.O.I.). Prin intermediul unei aplicații (listă de comenzi create de inculpatul T.C.D., prin care datele obținute erau verificate fără drept pe site-ul real al băncii) din interiorul site-ului fals, contul de utilizator și parola pentru serviciile bancare on-line erau verificate de inculpatul T.C.D. și numitul N.R.O.I. pe site-ul real al P.B., care îl accesau astfel fără drept. De asemenea, în luna octombrie 2005, inculpatul T.C.D. și numitul N.R.O.I. au creat un nou site fals al băncii P.B. Inculpatul T.C.D. și numitul N.R.O.I.

le-au trimis clienților băncii mesaje prin poșta electronică, având ca expeditor aparent P.B., ce direcționau destinatarii acestora către pagina web falsă. Realizarea și modul de obținerea a datelor cu privire la clienții Băncii erau similare cu cele ale primului site, iar datele obținute transmise către adresa de poștă electronică (accesată de la adresele IP utilizate de inculpatul T.C.D. și numitul N.R.O.I.). Ulterior datele obținute (numărul de carte de credit, data expirării acesteia, codul de securitate, codul pin) erau utilizate la contrafacerea instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos cu acestea prin intermediul A.T.M. - urilor din România.

P.B., potrivit plângerii acesteia, a fost prejudiciată în urma tranzacțiilor realizate fraudulos în România în perioada iunie - octombrie 2005, cu suma de 125.905 dolari S.U.A. Un număr de 102 clienți ai Băncii, titulari ai cărților de credit în cauză, au raportat tranzacțiile ca nefiind efectuate de către aceștia, P.B. constituindu-se parte civilă în procesul penal. De asemenea, în perioada noiembrie-decembrie 2006, inculpatul T.C.D. și numitul N.R.O.I. au încercat să cauzeze prejudicii, prin phishing instituțiilor financiar - bancare: E.C.U., S.F.C.U. Din cercetări s-a stabilit că site-ului fals al E.C.U., a fost creat de inculpatul T.C.D. și numitul N.R.O.I. prin copierea celui real cu ajutorul unor sorturi specializate, adăugarea unor pagini noi în care se solicitau date cu privire la conturi on-line sau cărți de credit și găzduirea acestuia.

Postarea s-a realizat prin dobândirea accesului în mod neautorizat asupra domeniului, cu ajutorul unui program specializat (aplicație web care, profitând de unele vulnerabilități ale unor site-uri, permite utilizatorilor acestuia de a încărca și descărca fișiere pe/de pe un server web precum și de a rula diverse aplicații). La data de 01 decembrie 2006, inculpatul T.C.D. a trimis mai multe mesaje, în numele companiei E.C.U., cu subiectul You have added a new email address to your account, prin care le comunica, contrar realității eventualilor utilizatori ai serviciilor companiei, că la contul de utilizator pentru servicii de online banking, ar fi fost adăugată adresa de email xxx@xxx.com. De asemenea, inculpatul „îi sfătuia" pe clienți că în situația în care aceștia nu autorizaseră acest lucru, trebuiau să se logheze pe site-ul companiei pentru anularea adăugării adresei de email menționate.

În realitate, destinatarii mesajelor erau redirecționați către un site fals ce îl imita pe cel al E.C.U. La data de 01 decembrie 2006, inculpatul T.C.D. a accesat mai multe mesaje în inbox-ul contului de email, (această adresă aparentă de email și expedierea mesajelor nu erau vizibile pentru clienți, numele de domeniu internet fiind ales aleator) cu subiectul Login si pass: adresa IP, conținând conturi de utilizatori și parolele aferente pentru serviciile de online banking oferite de E.C.U. La data de 02 decembrie 2006, inculpatul T.C.D. a trimis mai multe mesaje, în numele companiei E.C.U., cu subiectul You have added a new email address to your account, prin care le comunica, în mod mincinos, eventualilor utilizatori ai serviciilor companiei că, la contul de utilizator pentru servicii de online banking al fiecăruia fusese adăugată adresa de email xxx@xxx.com.

De asemenea, inculpatul T.D.C. „îi sfătuia" pe clienți ca, în situația în care aceștia nu autorizaseră adăugarea adresei de email susmenționate, să se înregistreze pe site-ul companiei pentru „anularea adăugării adresei de email". În realitate, erau redirecționați către site-ul fals ce îl imita pe cel al E.C.U. Mesajul avea aparența că era trimis de instituția financiar bancară în cauză, E.C.U. și anunța contrar adevărului, faptul că adresa de e-mail xxx@xxx.com a fost adăugată la contul de utilizator pentru servicii de online banking, primit (pentru a verifica modul în care arată și sunt expediate mesajele false) în data de 04 decembrie 2006 de la adresa fictivă de email xxx@xxx.com, în care se comunică contrar realității eventualilor utilizatori ai serviciilor instituției financiar-bancare E.C.U.

că la contul de utilizator pentru servicii de online banking a fost adăugată adresa de email xxx@xxx.com, De asemenea, „îi sfătuia" pe clienți ca, în situația în care aceștia nu autorizaseră acest lucru, să se logheze pe site-ul companiei pentru anularea adăugării adresei de email menționate, dar în realitate erau redirecționați către un site de phishing, ce îl imita pe cel al E.C.U.; La data de 04 decembrie 2006, inculpatul T.D.C. a accesat un mesaj pe adresa de e-mail, primit în aceeași zi, ce conținea un user și parola aferentă. La data de 04 decembrie 2006, inculpatul T.D.C. a accesat un mesaj pe adresa de e-mail, primit în aceeași zi, ce conține datele de identificare ale unui card bancar.

Astfel, în luna octombrie 2006 asupra site-ului A.B. a avut loc un atac de tip phishing, în sensul că, unor foști clienți ai băncii le fusese trimis un email prin care li se cerea să schimbe parola serviciului bancar on-line. S.W., un terț furnizor folosit de A.B. a luat măsuri rapide pentru îndepărtarea website-ului de phishing, astfel încât nu s-a produs nici un prejudiciu, nici la A.B., nici la vreunul din clienții săi. La data de 17 octombrie 2006 inculpatul T.D.C. a accesat paginile web ale site-ului falsificat de acesta, în vederea obținerii de date cu privire la instrumente de plată electronică ale A.B., iar datele obținute (nume, prenume titular, nr. card, data expirării, CVV2, cod PIN, cont de utilizator și parolă pentru on-line banking, etc.) ca urmare a expedierii de către aceștia a mesajelor false sunt trimise prin email către adresa, utilizată de către inculpat.

În perioada 17 - 26 octombrie 2006 inculpatul T.D.C. a transmis mai multe mesaje false în numele A.B., W.B. și M.F.C.U., prin care potențialii utilizatori ai serviciilor băncii în cauză, erau direcționați către site-uri false care le imitau pe cele reale și se solicita comunicarea de date cu privire la instrumente de plată electronică sau contul de utilizator și parola pentru online banking. De asemenea, în luna octombrie 2009, inculpatul T.D.C. și numitul N.R.O.I. au comis o tentativă de phishing și asupra site-ului C.A. (serviciu organizațional al C.U. din S.U.A., care furnizează numeroase servicii către membrii C.U., incluzând și aplicația on-line banking denumită C.H.). Inculpatul T.D.C.

și numitul N.R.O.I. le-au expediat unor clienți ai băncii mesaje false, care conțineau imagini copiate fără drept, de pe pagina C.H. și prin care îi informau, contrar adevărului pe destinatari că, persoane neautorizate folosiseră fără drept conturile acestora și, în consecință, titularii conturilor trebuiau să-și valideze informațiile prin accesarea unei pagini web. Mesajul fals conținea un link. Aceste linkuri erau ascunse sub fraze care conțineau expresiile „conectare și autentificare" și „contul tău". Pagina era o copie a aplicației, banking on-line C.H., astfel încât să inspire încredere, ca și când ar fi fost o metodă legitimă de verificare a contului. Membrilor băncii care parcurgeau aplicația de phishing li se cereau date personale, respectiv numele și prenumele, numărul social de securitate și informații despre cartea de credit.

Inculpatul T.D.C., ajutat de numitul N.R.O.I., a creat 2 site-uri false ale S.F.F.C.U., prin copierea paginii web reale cu ajutorul unor softuri specializate, adăugarea unor pagini noi în care se solicitau date cu privire la conturi on-line sau cărți de credit și găzduirea acestuia. Postarea pe domenii s-a realizat prin dobândirea accesului în mod neautorizat asupra acestora, cu ajutorul unui program specializat. Atacul de tip phishing a constat în trimiterea de mesaje către mai multe persoane, scopul acestuia fiind ca, după obținerea datelor personale să fie acces, ilegal conturile compromise și a transfera bani din aceste conturi. În perioada 2006-2007 inculpatul T.D.C. a creat pagini web false și a trimis mesaje false în numele instituțiilor financiar bancare W.P.B., M.F.C.U., P.F.C.U., P.P., C.B., B.A., B.B., U.V.C.C.U.

În perioada 2006-2007, inculpatul T.D.C. a transmis neautorizat către alte persoane, date de identificare care au permis utilizarea instrumentelor de plată electronică. Din analiza traficului de date informatice interceptat și realizat de la adresa IP utilizată de inculpatul T.D.C. și a răspunsurilor instituțiilor financiar-bancare cu privire la instrumentele de plată electronică identificate în traficul de date informatice sus-menționat, s-a constatat că, prin intermediul bancomatelor (ATM) de pe teritoriul României, au fost realizate sau s-a încercat realizarea a numeroase tranzacții, cu 54 instrumente de plată electronică. De asemenea, în străinătate au fost realizate tranzacții frauduloase cu un număr de 5 instrumente de plată electronică identificate în traficul de Internet interceptat și înregistrat în cauză.

Concomitent, instanța Judecătoriei Craiova prin hotărârea penală de condamnare rămasă definitivă nr. 3100 din 14 octombrie 2010 a statuat că, în drept, fapta inculpaților T.D.C., D.R.M. și D.M.C., constând în aceea că, în perioada 2006-2007, s-au asociat în vederea comiterii de infracțiuni și de a săvârși infracțiuni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere pentru comiterea de infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (2) C. pen. Fapta inculpatului T.D.C. constând în aceea că, în perioada 2005-2007, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a accesat fără drept, date informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, sisteme informatice aparținând instituțiilor financiar-bancare A.B., C.A., S.E.F.

și E.C.U., P.B., și C.H., precum și domenii, în scopul obținerii de date informatice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic prevăzută de art. 42 alin. (1)-(3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat constând în aceea că, în perioada 2006-2007, la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a introdus fără drept, date informatice, rezultând date necorespunzătoare adevărului (crearea de pagini web false și trimiterea de mesaje false în numele unor instituții financiar bancare) în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducere fără drept de date informatice, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a cauza un prejudiciu în cuantum de 144.140 RON părții civile P.B. și de a încerca să cauzeze prejudicii instituțiilor financiar-bancare E.C.U., S.F.C.U., A.B. și C.H., în perioada 2005-2006 în baza unei rezoluții infracționale unice, în scopul de a obține un beneficiu pentru sine întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fraudă informatică prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceluiași inculpat de a transmite neautorizat în perioada 2006-2007, în baza unei rezoluții infracționale unice, către alte persoane, date de identificare care au permis utilizarea instrumentelor de plată electronice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere că există minime dovezi scrise care atestă identitatea dintre infracțiunile pentru care persoana extrădabilă a fost condamnată definitiv și cele pentru care se solicită extrădarea reiese și din analiza celor 3 mandate de percheziție informatică a conturilor de poștă electronică emise de către judecătorul J.G.M. și puse în aplicare tot de către agentul F.B.I. M.M.B., în urma cărora au fost verificate toate conturile de email folosite și fluxul de informații. În ceea ce privește activitatea infracțională ce a condus la crearea unui prejudiciu P.B. aceasta se regăsește integral în descrierea din Rechizitoriul din România, mai mult decât atât, este vorba de același prejudiciu, respectiv 125.905 dolari (Rechizitoriul din dosarul nr. 335/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., prin care a fost învestită Judecătoria Craiova).

Față de toate cele sus expuse, urmează a se admite ca fondat recursul de față declarat de persoana solicitată T.D.C., fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 15 pct. 2 lit. c) alin. ultim C. proc. pen. și urmează a se casa în totalitate sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel Craiova, care urmează a verifica actual, inclusiv prin emiterea unei adrese scrise către Autoritatea americană judiciară competentă, dacă există identitatea de infracțiuni pentru care persoana extrădabilă a fost deja condamnată prin hotărârea penală nr. 3100 din 14 octombrie 2010 a Judecătoriei Craiova rămasă definitivă și cele pentru care se solicită extrădarea (inclusiv sub aspectul datelor calendaristice, relativ la care se pretinde în cererea de extrădare că au fost comise acele infracțiuni pentru care se solicită extrădarea, precum și sub aspectul inclusiv al conținutului e-mail-urilor interceptate de către F.B.I.

cu autorizarea judecătorului american competent). Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va examina și temeinicia criticilor iterate prin motivele unu și doi de recurs, precum și va avea în vedere orice alte aspecte de fapt sau de drept, care să servească aflării adevărului judiciar în cauză și să permită o rezolvare a acesteia prin conformare la principiul legalității și subsumat cerințelor de respectare a tuturor garanțiilor procesuale în cauză. Urmează a se constata că persoana solicitată T.D.C. se află sub puterea mandatului de arestare provizorie din 16 noiembrie 2011 emis de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. 2224/54/2011 și care a fost prelungit succesiv până la data de 15 martie 2012. Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea recursului de față să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de persoana solicitată T.D.C. împotriva sentinței penale nr. 41 din data de 21 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 2224/54/2011. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel Craiova. Constată că persoana solicitată T.D.C. se află sub puterea Mandatului de Arestare Provizorie din 16 noiembrie 2011 emis de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 2224/54/2011 și care a fost prelungit succesiv până la data de 15 martie 2012. Onorariului parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al persoanei solicitate, în sumă de 160 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de persoana solicitată T.D.C., rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 05 martie 2012.