ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 645/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 645/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentința
penală nr. 41 din data de 21 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel
Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori s-a admis cererea de extrădare
formulată de autoritățile judiciare americane, Tribunalul Districtual al
Statelor Unite – Hartford, Connecticut, în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH privind
pe cetățeanul român T.D.C.
S-a dispus extrădarea
persoanei solicitate T.D.C., cu respectarea regulii specialității prevăzute de
art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii,
ratificat prin Legea nr. 111/2008.
În baza art. 58 alin.
(2) din Legea nr. 302/2004 și art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România
și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a amânat
predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare americane până la
punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de
executare nr. 3508/2010 emis la 30 noiembrie 2011 de Judecătoria Craiova și
până la momentul finalizării procesului penal în fata autorităților judiciare
române în cauza nr. 212/D/P/2009 a D.I.I.C.O.T. structura centrală.
S-a constatat că
persoana extrădată a fost reținută în prezenta cauză de la data de 15 noiembrie
2011 – orele 17:40 până la data de 16 noiembrie 2011 – orele 17:40 și arestată
provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 16 noiembrie 2011.
S-a dispus revocarea
măsurii arestării provizorii în vederea extrădării și punerea în libertate a
persoanei solicitate T.D.C. de sub puterea mandatului de arestare provizorie
emis la 16 noiembrie 2011 de Curtea de Apel Craiova, daca persoana solicitată
T.D.C. nu este arestată în altă cauză.
S-a dispus arestarea
persoanei solicitate T.D.C., în vederea predării, pe o durată de 30 de zile,
începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, în prezenta
cauză, amânarea predării persoanei extrădate și emiterea unui nou mandat de
arestare.
Cheltuielile
judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a reținut că prin
adresa nr. 10174/II/5/2011 înregistrată de instanță sub nr. 2224/54/2011 la
data de 16 noiembrie 2011, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Craiova, a transmis cererea de extrădare formulată de autoritățile
americane, cerere întemeiată pe mandatul de arestare emis de Tribunalul
Districtual al Statelor Unite – Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12
JCH privind pe cetățeanul român T.D.C.
Totodată, a fost
înaintată Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 34 din
15 noiembrie 2011, prin care s-a dispus reținerea pentru 24 de ore a persoanei
extrădabile, de la data de 15 noiembrie 2011 – orele 17:40 până la data de 16
noiembrie 2011 – orele 17:40.
În cuprinsul cererii
de extrădare s-a arătat că împotriva persoanei extrădabile a fost emis mandatul
de arestare de către autoritățile judiciare americane pentru săvârșirea
infracțiunilor de: conspirație pentru a comite fraude bancare, conspirație
pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de acces și furt
agravat de identitate, prevăzute de titlul 18 secțiunea 1349, titlul 18 USC
secțiunea 1028 A din Codul Statelor Unite, constând în aceea că, între anii
2004 - 2007, persoana extrădabilă, împreună cu alți 12 coinculpați, au fost
implicați în scheme de „phishing”, în care au trimis prin poștă electronică
mesaje frauduloase care păreau să provină de la bănci și alte companii
legitime, pentru a înșela oamenii și a-i determina să dezvăluie informații
private, cum ar fi: numele, adresa, data nașterii, numere de cont de asigurare
socială, numere de card-uri de credit sau debit și numere de card-uri bancare.
O persoană ce accesa link-urile din mesajele electronice frauduloase era
redirecționată către unul sau mai multe site-uri de internet, care păreau în
mod fals să-și aibă originea în cadrul unei companii legitime, informațiile
obținute în mod ilegal având ca scop obținerea de bunuri și servicii la care
inculpatul nu avea dreptul.
Prin încheierea
pronunțată în ședință publică la data de 16 noiembrie 2011 în dosarul nr.
2224/54/2011, Curtea de Apel Craiova a admis propunerea formulată de Ministerul
Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind arestarea
provizorie a persoanei extrădabile T.D.C. și a dispus arestarea provizorie a
acestuia pentru o perioadă de 29 zile, începând cu 16 noiembrie 2011, până la
14 decembrie 2011.
Arestarea provizorie
a persoanei extrădabile T.D.C. a fost menținută prin încheierile de ședință din
13 decembrie 2011, 04 ianuarie 2012 și 31 ianuarie 2012.
În ședința publică
din 20 februarie 2012, persoana extrădabilă a precizat încă o dată că refuză
extrădarea voluntară.
Totodată, a fost
respinsă cererea apărătorilor persoanei extrădabile de suplimentare a
probatoriului și de a se solicita informații suplimentare autorităților
judiciare americane solicitante.
Curtea a constatat
că, cererea de extrădare cuprinde informațiile prevăzute de art. 8 din Tratatul
de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea
nr. 111/2008, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 2 din același
tratat privind pedepsirea infracțiunilor reținute în sarcina persoanei
extrădabile de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai
mare de un an.
Astfel, pentru
capătul de acuzare nr. 1 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuză
persoana extrădabilă T.D.C. de conspirație pentru a comite fraudă bancară,
pedeapsa maximă care se poate aplica potrivit legislației S.U.A. este aceea de
30 ani închisoare și 5 ani libertate supravegheată după punerea în libertate și
o amendă.
Pentru capătul de
acuzare nr. 2 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuză persoana
extrădabilă T.D.C. de conspirație pentru a comite o fraudă legată de
dispozitive de acces electronic pedeapsa maximă care se poate aplica este aceea
de 10 ani închisoare și 3 ani libertate supravegheată după punerea în libertate
și o amendă.
Pentru capetele de
acuzare nr. 3 - 11 din al doilea rechizitoriu înlocuitor care acuză persoana
extrădabilă T.D.C. de furt agravant de identitate pedeapsa maximă care se poate
aplica este aceea de 2 ani închisoare și 3 ani libertate supravegheată după punerea
în libertate și o amendă.
Totodată, Curtea a
apreciat că nu există niciunul din motivele de refuz obligatoriu la extrădare
prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 sau de Tratatul de extrădare dintre
România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
Nu poate fi reținut
de către instanță argumentul potrivit căruia, în cuprinsul cererii de
extrădare, nu s-a dat nicio asigurare că, în cazul în care persoana extrădabilă
va fi condamnată în S.U.A. la o pedeapsă privativă de liberate, aceasta va fi
transferată în România în vederea executării pedepsei.
Instanța apreciază că
dispozițiile din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale
Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, prevăd faptul ca extrădarea nu
poate fi refuzată pe considerentul cetățeniei persoanei extrădabile, astfel
încât nu mai este necesar a fi îndeplinite condițiile suplimentare prevăzute de
Legea nr. 302/2004 privind garanția ca, în caz de condamnare în S.U.A.,
persoana extrădabilă să fie trimisă în România pentru a executa pedeapsa.
Curtea a apreciat că
nu există identitate între faptele pentru care persoana extrădabilă a fost
condamnată de Judecătoria Craiova prin sentința nr. 3100 din 14 decembrie 2010,
definitivă prin decizia penală nr. 2072 din 29 noiembrie 2011 și cele cu
privire la care autoritățile judiciare americane au solicitat extrădarea.
În cuprinsul cererii
de extrădare s-a arătat că împotriva persoanei extrădabile a fost emis mandatul
de arestare de către autoritățile judiciare americane pentru săvârșirea
infracțiunilor de: conspirație pentru a comite fraude bancare, conspirație
pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de acces și furt
agravat de identitate, prevăzute de titlul 18 secțiunea 1349, titlul 18 USC
secțiunea 1028 A din Codul Statelor Unite, constând în aceea că, între anii
2004 - 2007, persoana extrădabilă, împreună cu alți 12 coinculpați, au fost
implicați în scheme de „phishing” în care au trimis prin poștă electronică
mesaje frauduloase care păreau să provină de la bănci și alte companii
legitime, pentru a înșela oamenii și a-i determina să dezvăluie informații
private, cum ar fi: numele, adresa, data nașterii, numere de cont de asigurare
socială, numere de card-uri de credit sau debit și numere de card-uri bancare.
O persoană ce accesa linku-rile din mesajele electronice frauduloase era
redirecționată către unul sau mai multe site-uri de internet, care păreau în
mod fals să-și aibă originea în cadrul unei companii legitime, informațiile
obținute în mod ilegal având ca scop obținerea de bunuri și servicii la care
inculpatul nu avea dreptul.
Prin sentința penală
nr. 3100 din 14 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria Craiova, în baza art.
323 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C.
pen., a fost condamnat inculpatul T.D.C. la pedeapsa de un an și 6 luni
închisoare; în baza art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa
de 1 an și 8 luni închisoare; în baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen.
la pedeapsa de 1 an închisoare; în baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen.
la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare; în baza art. 27 alin. (3) din Legea
nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76
lit. e) C. pen. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
S-a reținut că, în
drept fapta inculpaților T.D.C., D.R.M. și D.M.C., constând în aceea că, în
perioada 2006-2007, s-au asociat în vederea comiterii de infracțiuni,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere pentru
comiterea de infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (2) C. pen.
Tribunalul Dolj a
reținut că, fapta inculpatului T.D.C., constând în aceea că, în perioada
2005-2007, la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții
infracționale, a accesat fără drept, date informatice prin încălcarea măsurilor
de securitate, sisteme informatice aparținând instituțiilor financiar-bancare
T.A.B. și E.C.U., P.B., și C.H., precum și domenii, în scopul obținerii de date
informatice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de acces fără
drept la un sistem informatic prevăzută de art. 42 alin. (1)-(3) din Legea nr.
161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. II).
S-a mai reținut că
fapta aceluiași inculpat, constând în aceea că, în perioada 2006-2007, la
diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a
introdus fără drept, date informatice, rezultând date necorespunzătoare
adevărului (crearea de pagini web false și trimiterea de mesaje false în numele
unor instituții financiar bancare) în scopul de a fi utilizate în vederea
producerii unei consecințe juridice întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de introducere fără drept de date informatice, rezultând date
necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii
unei consecințe juridice prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiași
inculpat de a cauza un prejudiciu în cuantum de 144.140 RON părții civile P.B.
și de a încerca să cauzeze prejudicii instituțiilor financiar-bancare E.C.U.,
T.A.B. și C.H., în perioada 2005-2006, în baza unei rezoluții infracționale
unice, în scopul de a obține un beneficiu pentru sine întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de fraudă informatică prevăzută de art. 49 din
Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiași
inculpat de a transmite neautorizat în perioada 2006-2007, în baza unei
rezoluții infracționale unice, către alte persoane, date de identificare care
au permis utilizarea instrumentelor de plată electronice, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod
fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen.
Rezultă că, persoana
extrădabilă nu a fost judecată și condamnată în România pentru infracțiunile
pentru care se solicită extrădarea.
Astfel, persoana
extrădabilă nu a fost judecată și condamnată în România pentru infracțiunea de
conspirație pentru a comite fraudă bancară, infracțiune în legătură cu care
autoritățile americane au solicitat extrădarea, astfel încât nu se pune
problema existenței motivului de refuz obligatoriu la extrădare prevăzut de
art. 5 din Legea nr. 111/2008.
În plus, faptelor
pentru care T.D.C. a fost condamnat prin sentința nr. 3100 din 14 decembrie
2010 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia nr. 2072 din 29 noiembrie
2011 a Curții de Apel Craiova, au fost comise în perioada 2005-2007 în vreme ce
infracțiunile în legătura cu care se solicită extrădarea au fost săvârșite și în
intervalul de timp anterior perioadei menționate.
Curtea a constatat
faptul că pentru persoana extrădabilă T.D.C. a fost emis mandatul de executare
nr. 3508/2010 de către Judecătoria Craiova precum și faptul că, T.D.C. are
calitatea de inculpat în dosarul nr. 212/D/P/ 2009 al D.I.I.C.O.T. structura
centrală, motiv pentru care se va da eficiență în soluționarea cererii de
extrădare, dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004.
Având în vedere cele
mai sus expuse, Curtea a apreciat ca neîntemeiate aspectele invocate de
persoana extrădabilă în cuprinsul opoziției la cererea de extrădare, fapt
pentru care, ținând cont de dispozițiile art. 52 alin. (3) din Legea nr.
302/2004 și art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite
ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, urmează să admită cererea de
extrădare formulată de autoritățile judiciare americane, Tribunalul Districtual
al Statelor Unite – Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH, prin
Ambasada Statelor Unite ale Americii, privind persoana extrădabilă T.D.C.
Se va dispune
extrădarea persoanei extrădabile T.D.C., cu respectarea regulii specialității
prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite
ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 și predarea persoanei
extrădabile către autoritățile solicitante.
Curtea constată că
persoana extrădata a fost reținută pentru 24 de ore persoana extrădabilă, de la
data de 15 noiembrie 2011 – orele 17:40 până la data de 16 noiembrie 2011 –
orele 17:40 și arestată provizoriu în vederea extrădării începând cu data de 16
noiembrie 2011.
În baza art. 58 alin.
(2) din Legea nr. 302/2004 și art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România
și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, amână predarea
persoanei solicitate către autoritățile judiciare americane până la punerea în
libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare nr.
3508/2010 emis la 30 noiembrie 2011 de Judecătoria Craiova și până la momentul
finalizării procesului penal în fața autorităților judiciare române în cauza
nr. 212/D/P/2009 a D.I.I.C.O.T. structura centrală.
Se va dispune
revocarea măsurii arestării provizorii în vederea extrădării și punerea în
libertate a persoanei solicitate T.D.C. de sub puterea mandatului de arestare
provizorie nr. 2 emis la 16 noiembrie 2011 de Curtea de Apel Craiova, daca
persoana solicitată T.D.C. nu este arestată în altă cauză.
Se va dispune
arestarea persoanei solicitate T.D.C., în vederea predării, pe o durată de 30
de zile începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, în
prezenta cauza, amânarea predării persoanei extrădate și emiterea unui nou
mandat de arestare.
Văzând și
dispozițiile art. 16 și art. 76 din Legea nr. 302/2004.
II. Împotriva acestei
sentințe penale a declarat recurs persoana solicitată T.D.C., criticând-o ca
netemeinică și reiterând cererea pe care a susținut că a formulat-o și la
instanța de fond, respectiv potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea
nr. 302/2004, este necesar a se solicita de la autoritățile americane garanții
suficiente ca în cazul în care persoana extrădabilă va fi condamnată în S.U.A.
la o pedeapsa privativă de liberate, aceasta va fi transferată în România în
vederea executării pedepsei, arătând că în cuprinsul cererii de extrădare nu
s-a dat nicio asigurare.
Concomitent, cu titlu
de motiv secund de recurs, s-a arătat că în mod greșit prima instanța a aplicat
prevederile Tratatului de extrădare dintre România și S.U.A. ratificat prin
Legea nr. 111/2008 întrucât, potrivit Convenției de la Viena din 1969 cu
privire la dreptul tratatelor respectiv, secțiunea 2 art. 28, se face mențiune
la neretroactivitatea tratatelor, apreciind că în cauză era aplicabil Tratatul
din anul 1924 sau Legea nr. 302/2004.
Astfel, deși în art.
22 din Legea nr. 111/2008 se menționează faptul că acesta se aplica
infracțiunilor săvârșite atât înainte cât și după intrarea în vigoare a
acestuia, este de subliniat faptul că Tratatul a fost semnat la 10 septembrie
2007 și a intrat în vigoare prin publicarea în M.O. nr. 387 din 21 mai 2008,
aceasta fiind perioada de dinainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor sale.
S-a pretins că,
întrucât autoritățile americane au solicitat extrădarea pentru fapte săvârșite
în perioada 2004-2007, nu ne aflam sub incidența prevederilor acestui tratat,
motiv pentru care hotărârea atacată este nelegală, însă cu privire la anul 2004
nu au indicat nici un mijloc de probă.
S-a mai arătat că
opoziția la extrădare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5 din Legea nr.
111/2008 coroborat cu art. 8 pct. 3 din Legea nr. 302/2004, respectiv potrivit
principiului non bis în idem „extrădarea nu va fi acordată dacă persoana
căutată a fost condamnată sau achitată în statul solicitat pentru infracțiunea
pentru care se solicită extrădarea”, invocând faptul că prin decizia penală nr.
2072 din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.
21506/215/2009, definitivă, persoana extrădabilă a fost condamnată atât pe
latură penală, cât și pe latură civilă pentru săvârșirea acelorași fapte așa
cum sunt descrise în cererea de extrădare și cel de-al 2-lea Rechizitoriu
înlocuitor.
S-a arătat că, toate
rapoartele F.B.I. au fost întocmite de agentul special M.M.B., sunt aceleași
mijloace de probă și aceleași conturi de e-mail și date.
În acest sens, a
solicitat a fi avute în vedere mărturia, investigația și dezvoltarea acesteia
prin fondul de investigație, mijloace de probă utilizate în dosarul nr.
353/D/P/2006 de către același agent special al F.B.I., unde sunt reliefate
aceleași infracțiuni și conturi de mail folosite.
S-a menționat că, de
asemenea, identitatea dintre infracțiunile pentru care persoana extrădabilă a
fost condamnată definitiv și cele pentru care se solicită extrădarea reiese și
din analiza celor 3 mandate de percheziție informatică a conturilor de poștă
electronică emise de către judecătorul J.G.M. și puse în aplicare tot de către
agentul F.B.I. M.M.B., în urma cărora au fost verificate toate conturile de
mail folosite și fluxul de informații.
În ceea ce privește
activitatea infracțională ce a condus la crearea unui prejudiciu P.B. aceasta
se regăsește integral în descrierea din Rechizitoriul din România, mai mult
decât atât, este vorba de același prejudiciu, respectiv 125.905 dolari.
Indubitabil s-a arătat
că este vorba despre aceleași infracțiuni pentru care persoana extrădabilă
T.D.C. a fost condamnat definitiv în România fiind identitate de părți, fapte
date calendaristice, conținutul interceptărilor e-mail-urilor.
Examinând actele și
lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs invocate
și mai sus menționate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de
drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385
6
alin. (3) C. proc.
pen., Înalta Curte reține cu titlu prioritar examinarea celui de-al treilea
motiv de critică devoluat în recursul de față, având în vedere inclusiv
concluziile favorabile, în același sens, ale reprezentantului Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu referire la incidența
dispozițiilor art. 8 pct. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internațională în materie penală, ce statuează că prin conformare la principiul
non bis în idem „extrădarea nu va fi acordată dacă persoana căutată a fost
condamnată sau achitată în statul solicitat pentru infracțiunea pentru care se
solicită extrădarea”.
Or, în cauză există
minime dovezi scrise care atestă pertinența cererii recurentului persoană
solicitată T.D.C., în sensul că prin sentința penală nr. 3100 din 14 octombrie
2010 a Judecătoriei Craiova, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2072 din
29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Craiova s-a aplicat condamnatului deja
nominalizat pedeapsa rezultantă finală de 2 ani și 4 luni închisoare pentru
săvârșirea pretinselor acelorași infracțiuni sancționate de legea penală în
S.U.A. – Hartfond, Conneticut, așa cum sunt stabilite și descrise în cererea de
extrădare formulată de autoritatea judiciară americană competentă.
În același timp, se
are în vedere că în consecința hotărârii penale rămasă definitivă de condamnare
s-a emis de către instanța română de executare, și anume Judecătoria Craiova,
mandatul de executare a pedepsei închisorii din 30 noiembrie 2011.
În hotărârea penală
rămasă definitivă de condamnare sus-menționată, instanța română a reținut ca
situație de fapt că în perioada iunie - octombrie 2005, inculpatul T.D.C. și
numitul N.R.O.I. au realizat două site-uri de phishing reprezentând copii ale
site-ului aparținând societății financiar-bancare P.B. din Connecticut, SUA.
De asemenea, inculpatul
T.D.C. și numitul N.R.O.I. au încercat să prejudicieze instituțiile
financiar-bancare: T.A.B., S.E.F. și E.C.U., prin introducerea de date
informatice, fără drept și accesarea, fără drept, a sistemelor informatice
aparținând acestora.
În perioada octombrie
2006 - ianuarie 2007, numitul N.R.O.I. l-a sprijinit pe inculpatul T.D.C. în
activitatea de falsificare a site-urilor instituțiilor financiar-bancare.
Astfel, inculpatul
T.D.C. a introdus, fără drept, date informatice, rezultând date necorespunzătoare
adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe
juridice: inculpatul T.D.C. a trimis mesaje electronice false în numele
instituțiilor financiar bancare: W.B., M.F.C.U., C.C.U.A., P.F.C.U., P.P.,
L.B., B.A., B.B. și U.V.C.U.
În perioada octombrie
2006-ianuarie 2007, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași
rezoluții infracționale, inculpatul T.D.C. a transmis neautorizat, către
inculpatul D.M.C., numitul N.R.O.I. și alte persoane, date de identificare care
au permis utilizarea instrumentelor de plată electronică, în România și în
străinătate.
De asemenea, numitul
N.R.O.I. a transmis date cu privire la cărți de credit (nr. card, data
expirării, cod de verificare, cod PIN) către inculpații T.D.C. și D.R.M.
Numitul N.R.O.I. s-a
ocupat de falsificarea instrumentelor de plată electronică obținute prin
phishing și de punerea în circulație a acestora.
Ulterior,
inculpaților T.D.C. și numitului N.R.O.I., li s-au alăturat inculpații D.R.M.
și inculpatul D.M.C.
În perioada octombrie
- decembrie 2006, la diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași
rezoluții infracționale, inculpatul D.R.M. a realizat sau a încercat să
realizeze site-uri false ale unor bănci, în vederea obținerii de date cu
privire la cărți de credit și vânzarea sau contrafacerea acestora.
Inculpatul D.R.M. a
colectat și transmis conturi de poștă electronică, care au fost folosite pentru
expedierea de mesaje false, aparent din partea unor instituții financiar
bancare, care direcționau destinatarii către site-uri false ale acestora.
De asemenea,
inculpatul D.R.M. a primit de la inculpații T.D.C., D.M.C. și numitul N.R.O.I.
și le-a trimis date cu privire la instrumente electronice de plată.
În perioada
2006-2007, la diferite intervale de timp, dar în executarea acelei rezoluții
infracționale, inculpatul D.M.C. a trimis, respectiv primit date de
identificare ale unor instrumente de plată electronică. De asemene inculpatul
D.M.C. i-a instigat pe inculpații T.D.C., D.R.M. și numitul N.R.O.I. să creeze
site-uri false ale unor instituții financiar bancare.
Inculpatul P.D.I. l-a
ajutat pe inculpatul D.M.C. să transmită neautorizat în cursul anului 2007, la
diferite intervale de timp, dar în executarea aceleiași rezoluții
infracționale, date de identificare către alte persoane în vederea efectuării
de retrageri de numerar. De asemenea, în perioada 1 ianuarie - 30 aprilie 2007,
inculpatul P.D.I. a ridicat bani trimiși din străinătate prin W.U. sau M.G.,
pentru inculpatul D.M.C., ca urmare a datelor cu privire la cărți de credit,
trimise de către inculpatul D.M.C. unor cetățeni străini, prin intermediul
aplicației de mesagerie on-line.
Activitatea
infracțională de phishing a inculpatului T.D.C. împotriva instituțiilor
financiar-bancare: P.B., A.B., C.A., S.E.F. și E.C.U.
Din mijloacele de
probă administrate în cauză (procesul-verbal, adrese email), a rezultat că
inculpatul T.D.C. și numitul N.R.O.I. au folosit împreună, în activitatea
infracțională, 7 adrese de poștă electronică pentru obținerea fără drept a datelor
cu privire la instrumentele de plată electronică emise de P.B.; pentru a
primi/transmite e-mail-uri referitoare la activitatea infracțională).
De asemenea,
inculpatul T.D.C. a folosit adresa de poștă electronică, pentru a primi/trimite
e-mail-uri și a purta discuții despre activitatea infracțională cu ceilalți
coinculpați.
În perioada iunie -
octombrie 2005, inculpatul T.D.C. și numitul N.R.O.I. au introdus, fără drept,
date informatice, rezultând două site-uri false, copii ale site-ului aparținând
societății financiar-bancare P.B. din Connecticut, SUA (imagine pagină web
reală).
Astfel, în luna iunie
2005, inculpatul T.C.D. și numitul N.R.O.I. au creat un site fals, reprezentând
pagina de conectare pentru servicii bancare on-line a P.B. (potrivit investigației
F.B.I., adresa IP a fost alocată de către compania S.C. Inc, unei persoane
fizice din Minneapolis, Minnesota), în care se solicitau contul de utilizator
și parola, pentru accesarea acestor servicii.
În cauză, s-a
procedat la verificarea conținutului site-ului fals al P.B., pus la dispoziție
organelor de urmărire penală române de Autoritățile din Statele Unite ale
Americii, prin intermediul Atașatului Legal de pe lângă Ambasada SUA la
București. Astfel, în conținutul acestuia au fost identificate mai multe
fișiere.
O parte dintre
fișiere reprezentau componente ale site-ului real al P.B. din Connecticut -
S.U.A. Restul fișierelor creau doar aparența apartenenței la pagina web
sus-menționată și, ci ajutorul acestora, erau solicitate datele referitoare la
contul de utilizator și parola pentru serviciile bancare on-line, numele și
prenumele, data nașterii, numărul de asigurări sociale, date cu privire la
cărți de credit (nr. de card, data expirării, cod de securitate, codul PIN).
După ce clienții băncii introduceau aceste date în câmpurile aferente,
informațiile erau transmise către contul de poștă electronică (această adresă
aparentă email și expedierea mesajelor nu erau vizibile pentru clienți).
În jurul datei de 13
iunie 2005, inculpatul T.C.D. și N.R.O.I. le-au trimis clienților băncii mesaje
prin poșta electronică, ce aveau ca expeditor aparent P.B. Mesajele îi
direcționau pe destinatarii acestora către site-ul fals susmenționat. După
furnizarea acestor date și conectare, clienții erau transferați către o altă
pagină, unde li se solicitau date suplimentare, precum numele, prenumele,
numărul de asigurări sociale, numărul de carte de credit, data expirării
acesteia, codul de securitate, codul pin și numărul de telefon. În situația în
care aceste date erau confirmate și verificate ca fiind corecte, utilizatorul
era direcționat către pagina reală a P.B., fără ca acesta să realizeze că
anterior accesase un site fals al băncii în cauză. Datele obținute nu erau
stocate pe site-ul susmenționat, ci transmise către adresa de poștă electronică
(accesată de la adresele IP utilizate de inculpatul T.D.C. și numitul
N.R.O.I.).
Prin intermediul unei
aplicații (listă de comenzi create de inculpatul T.C.D., prin care datele
obținute erau verificate fără drept pe site-ul real al băncii) din interiorul
site-ului fals, contul de utilizator și parola pentru serviciile bancare
on-line erau verificate de inculpatul T.C.D. și numitul N.R.O.I. pe site-ul
real al P.B., care îl accesau astfel fără drept.
De asemenea, în luna
octombrie 2005, inculpatul T.C.D. și numitul N.R.O.I. au creat un nou site fals
al băncii P.B.
Inculpatul T.C.D. și
numitul N.R.O.I. le-au trimis clienților băncii mesaje prin poșta electronică,
având ca expeditor aparent P.B., ce direcționau destinatarii acestora către
pagina web falsă. Realizarea și modul de obținerea a datelor cu privire la
clienții Băncii erau similare cu cele ale primului site, iar datele obținute
transmise către adresa de poștă electronică (accesată de la adresele IP
utilizate de inculpatul T.C.D. și numitul N.R.O.I.).
Ulterior datele
obținute (numărul de carte de credit, data expirării acesteia, codul de
securitate, codul pin) erau utilizate la contrafacerea instrumentelor de plată
electronică și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos cu acestea
prin intermediul A.T.M. - urilor din România.
P.B., potrivit
plângerii acesteia, a fost prejudiciată în urma tranzacțiilor realizate
fraudulos în România în perioada iunie - octombrie 2005, cu suma de 125.905
dolari S.U.A. Un număr de 102 clienți ai Băncii, titulari ai cărților de credit
în cauză, au raportat tranzacțiile ca nefiind efectuate de către aceștia, P.B.
constituindu-se parte civilă în procesul penal.
De asemenea, în
perioada noiembrie-decembrie 2006, inculpatul T.C.D. și numitul N.R.O.I. au
încercat să cauzeze prejudicii, prin phishing instituțiilor financiar -
bancare: E.C.U., S.F.C.U.
Din cercetări s-a
stabilit că site-ului fals al E.C.U., a fost creat de inculpatul T.C.D. și
numitul N.R.O.I. prin copierea celui real cu ajutorul unor sorturi
specializate, adăugarea unor pagini noi în care se solicitau date cu privire la
conturi on-line sau cărți de credit și găzduirea acestuia. Postarea s-a
realizat prin dobândirea accesului în mod neautorizat asupra domeniului, cu
ajutorul unui program specializat (aplicație web care, profitând de unele
vulnerabilități ale unor site-uri, permite utilizatorilor acestuia de a încărca
și descărca fișiere pe/de pe un server web precum și de a rula diverse
aplicații).
La data de 01
decembrie 2006, inculpatul T.C.D. a trimis mai multe mesaje, în numele
companiei E.C.U., cu subiectul You have added a new email address to your
account, prin care le comunica, contrar realității eventualilor utilizatori ai
serviciilor companiei, că la contul de utilizator pentru servicii de online
banking, ar fi fost adăugată adresa de email xxx@xxx.com. De asemenea,
inculpatul „îi sfătuia" pe clienți că în situația în care aceștia nu
autorizaseră acest lucru, trebuiau să se logheze pe site-ul companiei pentru
anularea adăugării adresei de email menționate. În realitate, destinatarii
mesajelor erau redirecționați către un site fals ce îl imita pe cel al E.C.U.
La data de 01
decembrie 2006, inculpatul T.C.D. a accesat mai multe mesaje în inbox-ul
contului de email, (această adresă aparentă de email și expedierea mesajelor nu
erau vizibile pentru clienți, numele de domeniu internet fiind ales aleator) cu
subiectul Login si pass: adresa IP, conținând conturi de utilizatori și
parolele aferente pentru serviciile de online banking oferite de E.C.U.
La data de 02
decembrie 2006, inculpatul T.C.D. a trimis mai multe mesaje, în numele
companiei E.C.U., cu subiectul You have added a new email address to your
account, prin care le comunica, în mod mincinos, eventualilor utilizatori ai
serviciilor companiei că, la contul de utilizator pentru servicii de online
banking al fiecăruia fusese adăugată adresa de email xxx@xxx.com. De asemenea,
inculpatul T.D.C. „îi sfătuia" pe clienți ca, în situația în care aceștia
nu autorizaseră adăugarea adresei de email susmenționate, să se înregistreze pe
site-ul companiei pentru „anularea adăugării adresei de email". În
realitate, erau redirecționați către site-ul fals ce îl imita pe cel al E.C.U.
Mesajul avea aparența
că era trimis de instituția financiar bancară în cauză, E.C.U. și anunța
contrar adevărului, faptul că adresa de e-mail xxx@xxx.com a fost adăugată la
contul de utilizator pentru servicii de online banking, primit (pentru a
verifica modul în care arată și sunt expediate mesajele false) în data de 04
decembrie 2006 de la adresa fictivă de email xxx@xxx.com, în care se comunică
contrar realității eventualilor utilizatori ai serviciilor instituției
financiar-bancare E.C.U. că la contul de utilizator pentru servicii de online
banking a fost adăugată adresa de email xxx@xxx.com, De asemenea, „îi
sfătuia" pe clienți ca, în situația în care aceștia nu autorizaseră acest
lucru, să se logheze pe site-ul companiei pentru anularea adăugării adresei de
email menționate, dar în realitate erau redirecționați către un site de
phishing, ce îl imita pe cel al E.C.U.;
La data de 04
decembrie 2006, inculpatul T.D.C. a accesat un mesaj pe adresa de e-mail,
primit în aceeași zi, ce conținea un user și parola aferentă.
La data de 04
decembrie 2006, inculpatul T.D.C. a accesat un mesaj pe adresa de e-mail,
primit în aceeași zi, ce conține datele de identificare ale unui card bancar.
Astfel, în luna
octombrie 2006 asupra site-ului A.B. a avut loc un atac de tip phishing, în
sensul că, unor foști clienți ai băncii le fusese trimis un email prin care li
se cerea să schimbe parola serviciului bancar on-line. S.W., un terț furnizor
folosit de A.B. a luat măsuri rapide pentru îndepărtarea website-ului de
phishing, astfel încât nu s-a produs nici un prejudiciu, nici la A.B., nici la
vreunul din clienții săi.
La data de 17
octombrie 2006 inculpatul T.D.C. a accesat paginile web ale site-ului
falsificat de acesta, în vederea obținerii de date cu privire la instrumente de
plată electronică ale A.B., iar datele obținute (nume, prenume titular, nr.
card, data expirării, CVV2, cod PIN, cont de utilizator și parolă pentru
on-line banking, etc.) ca urmare a expedierii de către aceștia a mesajelor
false sunt trimise prin email către adresa, utilizată de către inculpat.
În perioada 17 - 26
octombrie 2006 inculpatul T.D.C. a transmis mai multe mesaje false în numele
A.B., W.B. și M.F.C.U., prin care potențialii utilizatori ai serviciilor băncii
în cauză, erau direcționați către site-uri false care le imitau pe cele reale
și se solicita comunicarea de date cu privire la instrumente de plată
electronică sau contul de utilizator și parola pentru online banking.
De asemenea, în luna
octombrie 2009, inculpatul T.D.C. și numitul N.R.O.I. au comis o tentativă de
phishing și asupra site-ului C.A. (serviciu organizațional al C.U. din S.U.A.,
care furnizează numeroase servicii către membrii C.U., incluzând și aplicația
on-line banking denumită C.H.). Inculpatul T.D.C. și numitul N.R.O.I. le-au
expediat unor clienți ai băncii mesaje false, care conțineau imagini copiate
fără drept, de pe pagina C.H. și prin care îi informau, contrar adevărului pe
destinatari că, persoane neautorizate folosiseră fără drept conturile acestora
și, în consecință, titularii conturilor trebuiau să-și valideze informațiile prin
accesarea unei pagini web.
Mesajul fals conținea
un link. Aceste linkuri erau ascunse sub fraze care conțineau expresiile
„conectare și autentificare" și „contul tău". Pagina era o copie a
aplicației, banking on-line C.H., astfel încât să inspire încredere, ca și când
ar fi fost o metodă legitimă de verificare a contului. Membrilor băncii care
parcurgeau aplicația de phishing li se cereau date personale, respectiv numele
și prenumele, numărul social de securitate și informații despre cartea de
credit.
Inculpatul T.D.C.,
ajutat de numitul N.R.O.I., a creat 2 site-uri false ale S.F.F.C.U., prin
copierea paginii web reale cu ajutorul unor softuri specializate, adăugarea
unor pagini noi în care se solicitau date cu privire la conturi on-line sau
cărți de credit și găzduirea acestuia. Postarea pe domenii s-a realizat prin
dobândirea accesului în mod neautorizat asupra acestora, cu ajutorul unui
program specializat.
Atacul de tip
phishing a constat în trimiterea de mesaje către mai multe persoane, scopul
acestuia fiind ca, după obținerea datelor personale să fie acces, ilegal
conturile compromise și a transfera bani din aceste conturi.
În perioada 2006-2007
inculpatul T.D.C. a creat pagini web false și a trimis mesaje false în numele
instituțiilor financiar bancare W.P.B., M.F.C.U., P.F.C.U., P.P., C.B., B.A.,
B.B., U.V.C.C.U.
În perioada
2006-2007, inculpatul T.D.C. a transmis neautorizat către alte persoane, date
de identificare care au permis utilizarea instrumentelor de plată electronică.
Din analiza traficului
de date informatice interceptat și realizat de la adresa IP utilizată de
inculpatul T.D.C. și a răspunsurilor instituțiilor financiar-bancare cu privire
la instrumentele de plată electronică identificate în traficul de date
informatice sus-menționat, s-a constatat că, prin intermediul bancomatelor
(ATM) de pe teritoriul României, au fost realizate sau s-a încercat realizarea
a numeroase tranzacții, cu 54 instrumente de plată electronică.
De asemenea, în
străinătate au fost realizate tranzacții frauduloase cu un număr de 5
instrumente de plată electronică identificate în traficul de Internet
interceptat și înregistrat în cauză.
Concomitent, instanța
Judecătoriei Craiova prin hotărârea penală de condamnare rămasă definitivă nr.
3100 din 14 octombrie 2010 a statuat că, în drept, fapta inculpaților T.D.C.,
D.R.M. și D.M.C., constând în aceea că, în perioada 2006-2007, s-au asociat în
vederea comiterii de infracțiuni și de a săvârși infracțiuni, întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de asociere pentru comiterea de
infracțiuni prevăzute de art. 323 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului
T.D.C. constând în aceea că, în perioada 2005-2007, la diferite intervale de
timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a accesat fără drept, date
informatice prin încălcarea măsurilor de securitate, sisteme informatice
aparținând instituțiilor financiar-bancare A.B., C.A., S.E.F. și E.C.U., P.B.,
și C.H., precum și domenii, în scopul obținerii de date informatice, întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii de acces fără drept la un sistem
informatic prevăzută de art. 42 alin. (1)-(3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic.
art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiași
inculpat constând în aceea că, în perioada 2006-2007, la diferite intervale de
timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a introdus fără drept, date
informatice, rezultând date necorespunzătoare adevărului (crearea de pagini web
false și trimiterea de mesaje false în numele unor instituții financiar
bancare) în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe
juridice întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de introducere
fără drept de date informatice, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în
scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice
prevăzute de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen.
Fapta aceluiași
inculpat de a cauza un prejudiciu în cuantum de 144.140 RON părții civile P.B.
și de a încerca să cauzeze prejudicii instituțiilor financiar-bancare E.C.U.,
S.F.C.U., A.B. și C.H., în perioada 2005-2006 în baza unei rezoluții
infracționale unice, în scopul de a obține un beneficiu pentru sine întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii de fraudă informatică prevăzută de
art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Fapta aceluiași
inculpat de a transmite neautorizat în perioada 2006-2007, în baza unei
rezoluții infracționale unice, către alte persoane, date de identificare care
au permis utilizarea instrumentelor de plată electronice, întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare în mod
fraudulos, prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen.
Pe de altă parte,
Înalta Curte are în vedere că există minime dovezi scrise care atestă
identitatea dintre infracțiunile pentru care persoana extrădabilă a fost
condamnată definitiv și cele pentru care se solicită extrădarea reiese și din
analiza celor 3 mandate de percheziție informatică a conturilor de poștă
electronică emise de către judecătorul J.G.M. și puse în aplicare tot de către
agentul F.B.I. M.M.B., în urma cărora au fost verificate toate conturile de
email folosite și fluxul de informații.
În ceea ce privește
activitatea infracțională ce a condus la crearea unui prejudiciu P.B. aceasta
se regăsește integral în descrierea din Rechizitoriul din România, mai mult
decât atât, este vorba de același prejudiciu, respectiv 125.905 dolari
(Rechizitoriul din dosarul nr. 335/D/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., prin care a fost învestită
Judecătoria Craiova).
Față de toate cele
sus expuse, urmează a se admite ca fondat recursul de față declarat de persoana
solicitată T.D.C., fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385
15
pct. 2 lit. c) alin. ultim C. proc. pen. și urmează a se casa în totalitate
sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,
respectiv Curtea de Apel Craiova, care urmează a verifica actual, inclusiv prin
emiterea unei adrese scrise către Autoritatea americană judiciară competentă,
dacă există identitatea de infracțiuni pentru care persoana extrădabilă a fost
deja condamnată prin hotărârea penală nr. 3100 din 14 octombrie 2010 a
Judecătoriei Craiova rămasă definitivă și cele pentru care se solicită
extrădarea (inclusiv sub aspectul datelor calendaristice, relativ la care se
pretinde în cererea de extrădare că au fost comise acele infracțiuni pentru
care se solicită extrădarea, precum și sub aspectul inclusiv al conținutului
e-mail-urilor interceptate de către F.B.I. cu autorizarea judecătorului
american competent).
Cu ocazia
rejudecării, instanța de trimitere va examina și temeinicia criticilor iterate
prin motivele unu și doi de recurs, precum și va avea în vedere orice alte
aspecte de fapt sau de drept, care să servească aflării adevărului judiciar în
cauză și să permită o rezolvare a acesteia prin conformare la principiul
legalității și subsumat cerințelor de respectare a tuturor garanțiilor
procesuale în cauză.
Urmează a se constata
că persoana solicitată T.D.C. se află sub puterea mandatului de arestare
provizorie din 16 noiembrie 2011 emis de Curtea de Apel Craiova, secția penală
și pentru cauze cu minori în dosarul nr. 2224/54/2011 și care a fost prelungit succesiv
până la data de 15 martie 2012.
Urmează ca sumele de
bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea recursului de
față să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de persoana solicitată T.D.C. împotriva sentinței penale nr. 41 din
data de 21 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală
și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 2224/54/2011.
Casează sentința
recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curtea
de Apel Craiova.
Constată că persoana
solicitată T.D.C. se află sub puterea Mandatului de Arestare Provizorie din 16
noiembrie 2011 emis de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu
minori, în dosarul nr. 2224/54/2011 și care a fost prelungit succesiv până la
data de 15 martie 2012.
Onorariului parțial
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales
al persoanei solicitate, în sumă de 160 lei se va suporta din fondul Ministerului
Justiției.
Cheltuielile
judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de persoana solicitată
T.D.C., rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 05 martie 2012.