ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 356/2012

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 31 ianuarie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-a admis cererea persoanei extrădabile B.B. de sesizare a Curții

Constituționale in vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a

art. 1 si art. 22 din Legea nr. 111/2008 precum si a dispoziției "tratat

pentru extrădarea infractorilor " din partea introductiva a Legii nr.

111/2008.

S-a menținut starea de arest a

persoanei extrădabile B.B., în prezent deținut în Arestul IPJ Dolj.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea de apel a reținut că la termenul de judecata din data de 30 ianuarie

2012, apărătorul ales al persoanei extrădabile, a invocat

neconstituționalitatea dispozițiilor art. 22 ale Legii nr. 111/2008, precum și

ale dispozițiilor art. 1 din aceeași lege.

S-a învederat faptul că infracțiunile

pretins săvârșite de persoana extrădabilă B.B., pentru care se solicită

extrădarea, sunt anterioare datei intrării în vigoare a Legii nr. 111/2008,

lege publicată în M.Of., partea

I,

nr.

387 din 21 mai 2008.

In acest sens, s-a precizat că

dispozițiile art. 22 din Legea nr. 111/2008 - potrivit cărora prezentul tratat

se aplică și infracțiunilor săvârșite înainte de intrarea lui în vigoare -

contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2), art. 78, art. 19 și 11 alin. (2) din

Constituție, întrucât permit extrădarea unui cetățean român pentru fapte

săvârșite anterior intrării în vigoare a legii speciale de extrădare.

S-a învederat instanței și

neconstituționalitatea art. 1 din Legea nr. 111/2008, dar și a dispoziției din

preambulul Legii nr. 111/2008 „în acest scop, se încheie un nou tratat pentru

extrădarea infractorilor", considerându-se că acestea contravin flagrant

art. 23 alin. (11) din Constituție și art. 11 alin. (3) din Constituție. S-a arătat

că aceste dispoziții contravin prezumției de nevinovăție de care se bucură

orice persoană angajată în proceduri penale, atâta timp cât aceasta nu este

condamnată printr-o hotărâre definitivă.

Ori, în condițiile în care scopul

legal al tratatului este extrădarea infractorilor, categorie în care, în

termenii tratatului, sunt incluși și cei care sunt urmăriți penal, o asemene

calificare reprezintă o adevărată negare a principiului consacrat prin art. 23

din Constituție.

S-a arătat că excepția de

neconstituționalitate nu este inadmisibila, fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, dispozițiile legale atacate având

legătura cu soluționarea cauzei.

Curtea a apreciat însă că dispozițiile

art. 22 ale Legii nr. 111/2008, art. 1 din aceeași lege precum și sintagma „în

acest scop, se încheie un nou tratat pentru extrădarea infractorilor" din

preambulul Legii nr. 111/2008 nu contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2),

art. 78, art. 19 și art. 11 alin. (2), art. 23 alin. (11) și art. 11 alin. (3)

din Constituție.

Asupra menținerii măsurii arestării

provizorii a persoanei s-a reținut că, prin încheierea din 18 noiembrie 2011,

Curtea de Apel Craiova s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova și s-a dispus arestarea persoanei extrădabile B.B.

pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu 18 noiembrie 2011 - până la 16

decembrie 2011, iar prin încheierea din 13 decembrie 2011 s-a menținut starea

de arest pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 13 decembrie 2011, până

la 11 ianuarie 2012.

Prin încheierea din data de 04

ianuarie 2012 s-a menținut starea de arest pentru o perioadă de 30 de zile

începând cu data de 04 ianuarie 2012.

S-a arătat că potrivit art. 43 alin.

(5) din Legea 302/2004, în cursul soluționării cererii de extrădare, instanța

verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menținerii

arestării provizorii, putând dispune, după caz, menținerea arestării provizorii

sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Măsura arestării provizorii se înlocuiește cu măsura obligării de a nu părăsi

țara sau localitatea numai în cazuri bine justificate și numai dacă instanța

apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea

cererii de extrădare.

In cauza de față, faptele ce fac

obiectul dosarului de urmărire penală al autorităților judiciare americane,

sunt pedepsite de codul penal american cu pedeapsa de până la 30 de ani

închisoare, iar pe de altă parte, aceleași fapte constituie infracțiuni care

dau loc la extrădare, conform Legii nr. 111/2008.

In speță, mandatul de arestare emis de

către autoritățile judiciare americane, respectiv Tribunalul Districtual al

Statelor Unite Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH, a reținut

în sarcina persoanei extrădabile săvârșirea faptelor penale amendate de legea

penală americană astfel: conspirație pentru a comite fraude bancare,

conspirație pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de

acces și flirt agravat de identitate, prevăzute

de titlul 18 secțiunea 1349, titlul 18 USC

secțiunea 1028 A din codul

Statelor Unite.

Instanța a reținut ca, potrivit art.

43 alin. (5), măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea se

înlocuiește numai în cazuri bine justificate și numai dacă instanța apreciază

că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de

extrădare.

In speță, instanța a apreciat că deși

circumstanțele personale ale persoanei extrădabile îi sunt favorabile, un

astfel de risc există totuși având în vedere faptul că există posibilitatea ca

instanța să dispună extrădarea iar pedepsele menționate de legea americană sunt

foarte mari prin comparație cu cele prevăzute de legea română pentru fapte

similare, situație care ar putea genera ideea sustragerii de la procedura

extrădării.

Prin urmare, în baza art. 43 alin. (5)

din Legea 302/2004, republicată, s-a menținut măsura arestării, întrucât nu

s-au modificat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei

măsuri, impunându-se în continuare menținerea stării de arest în vederea

desfășurării în bune condiții a procedurii în fața autorității judiciare

române.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs persoana extrădabilă B.B. solicitând înlocuirea măsurii arestării

provizorii cu o altă măsură preventiva întrucât nu sunt la dosar indicii că

s-ar putea sustrage de la judecată, având în vedere că are o familie organizată

și este administratorul unei societăți comerciale cu mai mulți angajați care ar

putea rămâne fără loc de muncă.

Recursul nu este fondat.

Din datele dosarului rezultă că prin

cererea de extrădare înregistrată la Ministerul Justiției sub nr. 95785 din 10

noiembrie 201, autoritățile americane au solicitat extrădarea numitului B.B. în

vederea judecării sub aspectul comiterii de conspirație pentru a comite fraudă

bancară, conspirație pentru a comite fraudă legate de dispozitive de acces

electronic și furt agravat de identitate. Autoritățile americane au emis

împotriva sa un mandat de arestare la data de 12 noiembrie 2010.

Prin încheierea din 18 noiembrie 2011,

Curtea de Apel Craiova a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Craiova și s-a dispus arestarea persoanei extrădabile B.B.

pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu 18 noiembrie 2011 - până la 16

decembrie 2011, iar prin încheierea din 13 decembrie 2011 s-a menținut starea

de arest pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 13 decembrie 2011, până

la 11 ianuarie 2012.

Prin încheierea din data de 04

ianuarie 2012 s-a menținut starea de arest pentru o perioadă de 30 de zile

începând cu data de 04 ianuarie 2012.

In cauza de față, faptele ce fac

obiectul dosarului de urmărire penală al autorităților judiciare americane,

sunt pedepsite de codul penal american cu pedeapsa de până la 30 de ani

închisoare, foarte mari comparativ cu cele prevăzute de legea română pentru

fapte similare, așa încât, instanța de fond a reținut în mod corect că ar putea

genera ideea din partea persoanei extrădabile de a sustrage de la procedura

extrădării.

Deși persoana extrădabilă susține că

are o familie organizată și este administratorul unei societăți comerciale,

gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite pe teritoriul Statelor Unite

ale Americii, sancționate cu pedepse foarte aspre, constituie indicii că

aceasta s-ar putea sustrage de la măsura extrădării, așa încât circumstanțele

prezentate, deși sunt în favoarea persoanei extrădabile, nu justifică

înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o altă măsură preventivă.

Reținând că măsura obligării de a nu

părăsi țara sau localitatea se înlocuiește numai în cazuri bine justificate și

numai dacă se apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de

la judecarea cererii de extrădare, Înalta Curte constată că instanța de fond a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Prin urmare, recursul declarat de

persoana extrădabilă B.B. este nefondat, iar în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. urmează a fi respins.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(1) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de persoana extrădabilă B.B. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2012 a Curții

de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul

nr. 2246/54/2011.

Obligă recurenta persoană extrădabilă

la plata sumei de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 80 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 10

februarie 2012.