ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 356/2012

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 31 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis cererea persoanei extrădabile B.B. de sesizare a Curții Constituționale in vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a art. 1 si art. 22 din Legea nr. 111/2008 precum si a dispoziției "tratat pentru extrădarea infractorilor " din partea introductiva a Legii nr. 111/2008. S-a menținut starea de arest a persoanei extrădabile B.B., în prezent deținut în Arestul IPJ Dolj. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut că la termenul de judecata din data de 30 ianuarie 2012, apărătorul ales al persoanei extrădabile, a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 22 ale Legii nr. 111/2008, precum și ale dispozițiilor art. 1 din aceeași lege.

S-a învederat faptul că infracțiunile pretins săvârșite de persoana extrădabilă B.B., pentru care se solicită extrădarea, sunt anterioare datei intrării în vigoare a Legii nr. 111/2008, lege publicată în M.Of., partea I, nr. 387 din 21 mai 2008. In acest sens, s-a precizat că dispozițiile art. 22 din Legea nr. 111/2008 - potrivit cărora prezentul tratat se aplică și infracțiunilor săvârșite înainte de intrarea lui în vigoare - contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2), art. 78, art. 19 și 11 alin. (2) din Constituție, întrucât permit extrădarea unui cetățean român pentru fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a legii speciale de extrădare.

S-a învederat instanței și neconstituționalitatea art. 1 din Legea nr. 111/2008, dar și a dispoziției din preambulul Legii nr. 111/2008 „în acest scop, se încheie un nou tratat pentru extrădarea infractorilor", considerându-se că acestea contravin flagrant art. 23 alin. (11) din Constituție și art. 11 alin. (3) din Constituție. S-a arătat că aceste dispoziții contravin prezumției de nevinovăție de care se bucură orice persoană angajată în proceduri penale, atâta timp cât aceasta nu este condamnată printr-o hotărâre definitivă. Ori, în condițiile în care scopul legal al tratatului este extrădarea infractorilor, categorie în care, în termenii tratatului, sunt incluși și cei care sunt urmăriți penal, o asemene calificare reprezintă o adevărată negare a principiului consacrat prin art. 23 din Constituție.

S-a arătat că excepția de neconstituționalitate nu este inadmisibila, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, dispozițiile legale atacate având legătura cu soluționarea cauzei. Curtea a apreciat însă că dispozițiile art. 22 ale Legii nr. 111/2008, art. 1 din aceeași lege precum și sintagma „în acest scop, se încheie un nou tratat pentru extrădarea infractorilor" din preambulul Legii nr. 111/2008 nu contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2), art. 78, art. 19 și art. 11 alin. (2), art. 23 alin. (11) și art. 11 alin. (3) din Constituție. Asupra menținerii măsurii arestării provizorii a persoanei s-a reținut că, prin încheierea din 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și s-a dispus arestarea persoanei extrădabile B.B.

pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu 18 noiembrie 2011 - până la 16 decembrie 2011, iar prin încheierea din 13 decembrie 2011 s-a menținut starea de arest pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 13 decembrie 2011, până la 11 ianuarie 2012. Prin încheierea din data de 04 ianuarie 2012 s-a menținut starea de arest pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 04 ianuarie 2012. S-a arătat că potrivit art. 43 alin. (5) din Legea 302/2004, în cursul soluționării cererii de extrădare, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menținerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menținerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Măsura arestării provizorii se înlocuiește cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea numai în cazuri bine justificate și numai dacă instanța apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare. In cauza de față, faptele ce fac obiectul dosarului de urmărire penală al autorităților judiciare americane, sunt pedepsite de codul penal american cu pedeapsa de până la 30 de ani închisoare, iar pe de altă parte, aceleași fapte constituie infracțiuni care dau loc la extrădare, conform Legii nr. 111/2008.

In speță, mandatul de arestare emis de către autoritățile judiciare americane, respectiv Tribunalul Districtual al Statelor Unite Hartford, Connecticut în dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH, a reținut în sarcina persoanei extrădabile săvârșirea faptelor penale amendate de legea penală americană astfel: conspirație pentru a comite fraude bancare, conspirație pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de acces și flirt agravat de identitate, prevăzute de titlul 18 secțiunea 1349, titlul 18 USC secțiunea 1028 A din codul Statelor Unite. Instanța a reținut ca, potrivit art. 43 alin. (5), măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea se înlocuiește numai în cazuri bine justificate și numai dacă instanța apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.

In speță, instanța a apreciat că deși circumstanțele personale ale persoanei extrădabile îi sunt favorabile, un astfel de risc există totuși având în vedere faptul că există posibilitatea ca instanța să dispună extrădarea iar pedepsele menționate de legea americană sunt foarte mari prin comparație cu cele prevăzute de legea română pentru fapte similare, situație care ar putea genera ideea sustragerii de la procedura extrădării. Prin urmare, în baza art. 43 alin. (5) din Legea 302/2004, republicată, s-a menținut măsura arestării, întrucât nu s-au modificat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, impunându-se în continuare menținerea stării de arest în vederea desfășurării în bune condiții a procedurii în fața autorității judiciare române.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana extrădabilă B.B. solicitând înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o altă măsură preventiva întrucât nu sunt la dosar indicii că s-ar putea sustrage de la judecată, având în vedere că are o familie organizată și este administratorul unei societăți comerciale cu mai mulți angajați care ar putea rămâne fără loc de muncă. Recursul nu este fondat. Din datele dosarului rezultă că prin cererea de extrădare înregistrată la Ministerul Justiției sub nr. 95785 din 10 noiembrie 201, autoritățile americane au solicitat extrădarea numitului B.B. în vederea judecării sub aspectul comiterii de conspirație pentru a comite fraudă bancară, conspirație pentru a comite fraudă legate de dispozitive de acces electronic și furt agravat de identitate.

Autoritățile americane au emis împotriva sa un mandat de arestare la data de 12 noiembrie 2010. Prin încheierea din 18 noiembrie 2011, Curtea de Apel Craiova a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și s-a dispus arestarea persoanei extrădabile B.B.

pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu 18 noiembrie 2011 - până la 16 decembrie 2011, iar prin încheierea din 13 decembrie 2011 s-a menținut starea de arest pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 13 decembrie 2011, până la 11 ianuarie 2012. Prin încheierea din data de 04 ianuarie 2012 s-a menținut starea de arest pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 04 ianuarie 2012. In cauza de față, faptele ce fac obiectul dosarului de urmărire penală al autorităților judiciare americane, sunt pedepsite de codul penal american cu pedeapsa de până la 30 de ani închisoare, foarte mari comparativ cu cele prevăzute de legea română pentru fapte similare, așa încât, instanța de fond a reținut în mod corect că ar putea genera ideea din partea persoanei extrădabile de a sustrage de la procedura extrădării.

Deși persoana extrădabilă susține că are o familie organizată și este administratorul unei societăți comerciale, gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, sancționate cu pedepse foarte aspre, constituie indicii că aceasta s-ar putea sustrage de la măsura extrădării, așa încât circumstanțele prezentate, deși sunt în favoarea persoanei extrădabile, nu justifică înlocuirea măsurii arestării provizorii cu o altă măsură preventivă. Reținând că măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea se înlocuiește numai în cazuri bine justificate și numai dacă se apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Prin urmare, recursul declarat de persoana extrădabilă B.B. este nefondat, iar în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (1) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana extrădabilă B.B. împotriva încheierii din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 2246/54/2011. Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 10 februarie 2012.