ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 336/2012

Asupra recursului penal de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 3F din 10 ianuarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele: În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu referire la art.13 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007, s-a admis cererea de extrădare privind pe numitul S.B.M.

În baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007 s-a dispus amânarea predării acestuia către autoritățile judiciare americane până la finalizarea procesului penal în fața autorităților judiciare române, cu respectarea regulii specialității, prevăzută în art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007 și art. 74 din Legea nr. 302/2004. În baza art. 43 alin. (6) cu referire la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi localitatea și s-a dispus arestarea provizorie a numitului S.B.M.

în vederea predării pe o durată de 30 de zile începând de la data încetării motivului care a justificat amânarea. S-a constatat că a fost reținut și ulterior arestat provizoriu în vederea extrădării în perioada 16 noiembrie 2011-5 decembrie 2011. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut în esență că prin rezoluția din 16 noiembrie 2011 emisă în dosarul nr. 2660/II/5/2011 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 42 și urm. din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală republicată, a fost sesizată Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în vederea soluționării cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii împotriva acestuia.

S-a reținut că cererea de extrădare a fost formulată l a data de 10 noiembrie 2011 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Hartford, Connecticut, pe motiv că persoana extrădabilă este urmărită pentru punerea în executare a unui mandat de arestare emis la 12 noiembrie 2010 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Hartford, Connecticut, pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație pentru a comite fraudă bancară, conspirație pentru a comite fraudă legată de dispozitive de acces (electronic), furt agravant de identitate, prevăzute art. 1344, art. 1349, art. 1029 și art. 1028 A din Titlul 18 al Codului Statelor Unite, fapte pentru care legislația statului solicitant prevede o pedeapsă maximă de 30 de ani închisoare.

S-a mai reținut că din documentele transmise de statul solicitant a rezultat că, în fapt, între anii 2004 și 2007 S.B.M., împreună cu alte persoane, au fost implicați în scheme de „phishing”, respectiv aceștia au trimis mesaje e-mail frauduloase care păreau să provină de la bănci și de la alte companii legitime pentru a înșela oamenii și a-i determina să dezvăluie informații private, cum ar fi: nume, data de naștere, adrese, numere de cont de asigurare socială, numere de carduri de credit sau debit și numere de conturi bancare. Astfel, o persoană care accesa link-urile din mesajul de e-mail fraudulos era redirecționată automat către unul sau mai multe site-uri de internet frauduloase care păreau, în mod fals să-și aibă originea în cadrul unei companii legitime.

Ulterior, persoana extrădabilă împreună cu celelalte persoane foloseau aceste informații, obținute în mod ilegal, în vederea obținerii de bunuri și servicii la care nu aveau dreptul. Prin încheierea de ședință din data 16 noiembrie 2011 Curtea a dispus arestarea provizorie, în vederea extrădării, a persoanei extrădabile S.B.M., pe o perioadă de 29 de zile, de la 17 noiembrie 2011 la 15 decembrie 2011, inclusiv. Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale cererii de extrădare formulate în prezenta cauză, cerute de tratat și de legea internă relativă la procedura de extrădare, respectiv Legea 302/2004. Cât privește predarea, din copiile hotărârilor judecătorești depuse la dosar, s-a reținut că persoana extrădabilă S.B.M.

are și calitatea de inculpat în dosarul penal nr. 19789/215/2010, aflat în prezent în faza procesuală a recursului, pe rolul Curții de Apel Craiova, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea, în cursul anului 2000, a unei infracțiuni de înșelăciune, fiind condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen., împrejurare în raport de care s-a constatat incidența dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, referitoare la amânarea predării. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs persoana extrădabilă S.B.M.

criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, în esență, pentru următoarele motive: Prima critică formulată se referă la faptul că din perspectiva art. 24 din l egea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internaționala in materie penala conform căruia „cetățenii români pot fi extrădați din România in baza unor convenții internaționale multilaterale bazate pe reciprocitate” dacă sunt întrunite cel puțin una din următoarele condiții: - persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare; - persoana extrădabilă are si cetățenia statului solicitant; - persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene, daca statul solicitant este membru al Uniunii Europene.

In cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) si c), atunci când extrădarea se solicita in vederea efectuării urmăririi penale sau a judecații, o condiție suplimentara este ca statul solicitant sa dea asigurări considerate ca suficiente ca, in cazul condamnării la o pedeapsa privativa de libertate printr-o hotărâre judecătoreasca definitiva, persoana extrădata va fi transferata in vederea executării pedepsei in România. Cetățenii romani pot fi extrădați în baza dispozițiilor tratatelor bilaterale si pe baza de reciprocitate. In scopul constatării îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1)-(3), Ministerul Justiției poate solicita prezentarea unui act emis de autoritatea competenta a statului solicitant.

Analizând acest text de lege, a apreciat că se observă cu ușurința atât din actele de la dosarul cauzei, precum si din adresa nr. 95783/2011 din 14 noiembrie 2011 a Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional si Tratate - Serviciul Cooperare Juridica Internaționala, ca persoana S.B.M. a cărui extrădare se judeca nu îndeplinește nici una din aceste condiții mai exact nu domiciliază pe teritoriul statului solicitant si nu a domiciliat pe teritoriul acestui stat la data formulării cererii de extrădare, si nici nu are cetățenia acelui stat anume STATELE UNITE ALE AMERICII, cu atât mai mult condiția impusa la litera c a aceluiași articol nu a săvârșit o infracțiune asupra unui stat membru al Uniunii Europene.

Al doilea motiv pentru care critică soluția data in dosarul 9817/2/2011 este faptul ca dispozițiile art. 24 indice 1 au fost încălcate. Conform art. 24 indice 1 al aceluiași act normativ, anume l egea nr. 302/2004, republicata, reprezintă motiv obligatoriu de refuz al extrădării situația in care : "a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil in sensul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului si a libertăților fundamentale, încheiata la Roma la 4 noiembrie 1950. sau al oricărui alt instrument internațional pertinent in domeniu. ratificat de România...". aceste dispoziții nefiind respectate.

In sensul acesta, a arătat că, la momentul emiterii mandatului de arestare emis la data de 12 noiembrie 2010 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite ale Americii - Hartford, Connecticut în baza declarațiilor date de agentul federal McBride, persoana extrădabilă nu a avut cunoștința ca era învinuit, căutat sau anchetat in vreun dosar penal sau vreo cauza penala pe teritoriul Statelor Unite ale Americii motiv pentru care nici nu a fost prezent sau invitat de către autorități, agentul federal sau alte instituții si entități pentru a-si putea apară si susține nevinovăția, motiv pentru care Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale a fost încălcată, acesta fiind pus in situația de a nu putea formula apărări deși avea dreptul sa o facă.

Al treilea motiv pentru care critică soluția pronunțata in dosarul 9817/2/2011 este ca dispozițiile art. 24 2 al aceluiași act normativ arata ca statul Roman poate refuza extrădarea pe motive opționale care țin de afacerile judiciare pe care numitul S.B.M. le are pe rolul instanțelor romane, așa cum rezultă din rezoluția din 16 noiembrie 2011 data de L.P.

- în calitate de Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care precizează ca pe rolul Curții de Apel Craiova exista un dosar pe rol, având ca inculpat pe S.B.M., stare de fapt ce a fost probata prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei în copie conform cu originalul, înscrisuri ce cuprindeau : - Rechizitoriul din 12 februarie 2004 in dosarul 315/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj; - Sentința Penala nr. 1739 din 11 mai 2007 pronunțata de Judecătoria Craiova; - Decizia Penala nr. 13 din 26 februarie 2008 pronunțata de Tribunalul Dolj; - Sentința Penala nr. 2969 din 24 noiembrie 2009 pronunțata de Judecătoria Craiova; - Decizia Penala nr. 35 din 18 mai 2010 pronunțata de Tribunalul Dolj.

Al patrulea motiv de recurs pentru care critică soluția data de instanța de fond este reprezentat de faptul că, conform dispozițiilor art. 25 al aceluiași act normativ, statul roman poate sa refuze extrădarea propriului cetățean examinându-și propria competenta in cazul in care poate exercita acțiunea penala. Raportându-se la acest ultim aspect, a arătat si faptul că, din punct de vedere teritorial, material si funcțional, statul roman era competent, in baza dispozițiilor prevăzute de codul de procedura penala, sa execute cercetarea judecătoreasca, sa pună in mișcare acțiunea penala pentru presupusa fapta de care este acuzat, raportându-se, pe de o parte, la dispozițiile prevăzute de codul de procedura penala legate de competenta instanțelor judecătorești, dar si de faptul ca presupusa fapta a fost săvârșita pe teritoriul României, întrucât recurentul inculpat persoana extrădabilă S.B.M.

nu a fost niciodată, in perioada 2004-2007, dar nici ulterior acestei perioade, pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, nu a solicitat vizitarea acestei tari si nici nu a aplicat niciodată pentru a obține viza in vederea deplasării, vizitării, tranzitării acestui stat. Al cincilea motiv de recurs pentru care critică soluția data de către instanța de fond in dosarul 9817/2/2011 este acela ca soluția pronunțata a fost redactata si elaborata in urma judecării cauzei de către judecătorul magistrat care, anterior pronunțării, s-a pronunțat si cu privire la competenta in a soluționa prezenta cauza.

In acest sens, a arătat că, la termenul din data de 04 ianuarie 2012, in baza regulamentului de ordine interioara de funcționare al Curții de Apel București raportat la dispozițiile art. 95 al acestuia, dar si la modalitatea de repartizare ciclica a cauzei, acesta s-a pronunțat ca, pe de o parte, completul la care a ajuns acest dosar spre a fi soluționat nu este competent sa judece, întrucât era un complet special de vacanta, dispunând datorita necompetentei de-a putea judeca cauza, repartizarea ciclica la un alt complet de judecata având termen de judecata la data de 16 ianuarie 2012. Fata de acest aspect, completul nou investit in data de 05 ianuarie 2012 preschimba termenul de judecata din 16 ianuarie 2012 la data de 09 ianuarie 2012, fixând ora 12 pentru dezbatere.

La termenul din 09 ianuarie 2012 instanța proaspăt investita sa soluționeze cauza in baza dispozițiilor date in data de 04 ianuarie 2012 constată, in ședința publica, că repartizarea ciclica raportata la regulamentul de ordine interioara al Curții de Apel București nu a fost făcuta in mod corespunzător, înaintând dosarul către un alt complet de judecata, același complet cu același judecător, care s-a pronunțat pe competență in data de 04 ianuarie 2012. A apreciat ca sunt incidente dispozițiile art. 47 C. proc. pen., articol modificat de l egea 356/2006 pentru modificarea si completarea codului de procedura penala, precum si modificarea altor legi din 21 iulie 2006 publicate in MOF 677/2006. Totodată, a arătat ca in aceasta cauza se impunea formularea unei cereri de abținere din partea judecătorului magistrat, acesta arătând cazul de incompatibilitate ce constituie motivul abținerii conform dispozițiilor art. 50 C. proc.

pen. Al șaselea motiv de recurs pentru care critică soluția data de către instanța de fond in dosarul 9817/2/2011 este faptul ca prin soluția pronunțata s-a adus atingere drepturilor constituționale pe care inculpatul persoana extrădabilă le are. Astfel a arătat ca : s-a adus la cunoștința instanței faptul ca tratatul reciproc de extrădare dintre România si SUA a fost semnat in anul 2007 si a fost transpus in legislația interna prin Legea nr. 111/2008. Din aceste considerente, a cerut sa se observe ca sunt incidente dispozițiile din Constituția României - TITLUL II - Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale CAPITOLUL I - Dispoziții comune. ARTICOLUL 15 - Universalitatea : conform cărora : 1) Cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile." Totodată, a arătat că cererea de extrădare vizează fapte ce se presupun a fi săvârșite de către inculpat-persoana extrădabila S.B.M. in perioada 2004-2007. A cerut să se observe că legea privind extrădarea si cooperarea cu SUA a fost finalizata in anul 2008 si transpusa in legislație. Conform principiilor constituționale arătate mai sus ea nu poate retroactiva, urmând să dispună numai pentru viitor, adică numai pentru cererile făcute după intrarea in vigoare a acesteia. In concret pentru toate cererile ce au ca punct de plecare anul 2008. Al șaptelea motiv de recurs este dat de faptul că, potrivit art. 11 C. pen.

"legea penala nu se aplica faptelor care la data când au fost săvârșite nu erau prevăzute ca infracțiuni". Conform dispozițiilor prevăzute de art. 385 indice 9 alin. (20) a arătat ca instanța de fond prin soluția pronunțata a încălcat aceste dispoziții întrucât nu a aplicat legea penala mai favorabila. In susținerea acestei afirmații a arătat ca sub incidența alin. (20) din art. 385 indice 9 C. proc. pen. raportat la alin.(17) indice 2 C. proc. pen. al aceluiași articol, soluția pronunțata este contrara legii întrucât s-a făcut o greșita aplicare a acesteia.

In ceea ce privește pe recurentul inculpat persoana extrădabila S.B.M., legea mai favorabila este legea pe care statul roman o are ca si corespondent pentru presupusele infracțiuni reținute in sarcina sa prin mandatul de arestare emis de către Statele Unite ale Americii, care pentru aceleași fapte au un regim sancționator mult mai mare si anume 30 de ani pentru unul din capetele de acuzare fata de incriminarea pe care o aduce statul roman si anume de un maxim de 12 ani. Conform principiului neretroactivității legii penale romane prevăzut in Constituția României la art. 15, dar si a principiului activații penale romane prevăzut la art. 10 C. pen. privind aplicarea in timp a legii penale, a arătat ca legea penala se aplica infracțiunilor săvârșite in timpul cat se afla ea in vigoare.

Or, a cerut să se constate ca la momentul intrării in vigoare a legii 111/2008, presupusele fapte de care este acuzat recurentul fuseseră deja săvârșite. Pe de o parte, delimitam atât momentul intrării si ieșirii din vigoare a legii, cat si momentul săvârșirii infracțiunii. Momentul intrării in vigoare a unei legi este data la care aceasta este publicata in Monitorul Oficial sau data la care este indicata ulterior intrarea in vigoare a textului legii.

Cu privire, insa, la momentul săvârșirii infracțiunii, a arătat ca presupusa infracțiunea a fost săvârșita anterior publicării tratatului bilateral România - SUA in Monitorul Oficial, deci înaintea anului 2008. Principiul neretroactivității legii asigură stabilitatea dreptului legal câștigat care nu poate fi suprimat printr-o noua lege prevenind abuzul de drept prin modificarea legilor si asigurând legitimitatea legii, recunoașterea acesteia ca obligatorie si justa, neputându-se pretinde respectarea unei legi inexistente, respectiv pana la intrarea in vigoare a acesteia.

Tot in susținerea acestui motiv de recurs, a arătat ca in art. 5 pct. 2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile si politice ratificat de România prin Decretul 212/1974, cu privire la drepturile câștigate recunoscute se dispune: "nu se poate admite nici o restricție sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau in vigoare in orice stat parte la prezentul Pact, in aplicarea legii, a convențiilor, regulamentelor sau cutumelor, sub pretextul ca prezentul Pact nu recunoaște aceste drepturi sau le recunoaște intr-o măsura mai mica". Al optulea motiv de recurs cu privire la soluția pronunțata de instanța de fond in dosarul 9817/2/2011 este acela ca, potrivit art. 22, s-a făcut o greșita aplicare a normelor constituționale si garanțiilor procesuale in sensul ca, conținutul art. 22 din tratat stabilește ca dispozițiile acestuia "se aplică infracțiunilor săvârșite atât înainte, cat si după data intrării sale in vigoare". In acest context, acest articol este evident in contradicție cu principiul neretroactivității statuat la art. 15 alin. (2) din Constituția României, in condițiile in care prin efectul art. 11 din Constituția României, textul acestui tratat bilateral România - SUA privind extrădarea si transpus in legislația interna prin Legea 111/2008 se transforma in norma de drept intern.

Al nouălea motiv de recurs este reprezentat de terminologia folosita la elaborarea tratatului de extrădare care apare in preambulul acestuia si care la paragraful 3 arata ca cele doua părți au convenit "in acest scop sa încheie un nou tratat pentru extrădarea infractorilor"; aceasta calificare este de natura sa diminueze garanțiile constituționale ale prezumției de nevinovăție de care se bucura orice persoana aflata sau nu in proceduri penale, atât timp cat nu este condamnata printr-o hotărâre definitiva si irevocabila, așa cum este statuat in dispozițiile art. 23 alin. (11) din Constituția României. In condițiile in care scopul legal al tratatului este extrădarea infractorilor, categorie in care, in termenii tratatului, sunt incluși si cei care sunt urmăriți penal, aceasta calificare nu reprezintă decât o adevărata negare a principiului statuat la art. 23 din Constituția României.

Al zecelea motiv de recurs este reprezentat de faptul ca la art. 3 din tratatul bilateral de extrădare România - SUA, care face referire la cetățenie, se arata ca "extrădarea nu va fi refuzata pe baza cetățeniei persoanei căutate". Dispozițiile acestui articol nu numai ca sunt abuzive si neconstituționale, dar sunt intr-o contradicție totala cu acordul de extrădare dintre Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii semnat la Washington DC la 25 iunie 2003, întrucât conform mandatului european de extrădare si a l egii 302/2004, lege ce guvernează obiectul procesual al prezentei cereri si obligațiile pe care România le are fata de statutul de membru al Uniunii Europene, se încalcă dispozițiile art. 24 lit. a), b), c) din l egea 302/2004, lege care privește cooperarea judiciara internaționala in materie penala.

Al unsprezecelea motiv de recurs este reprezentat de faptul ca prin soluția pronunțata de Curtea de Apel București s-a încălcat art. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului care statuează ca înaltele părți contractante recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile si libertățile definite in Titlul I al prezentei Convenții". A arătat ca, contrar acestor dispoziții, drepturile si libertățile definite nu au fost respectate întrucât, pe de o parte, s-au încălcat normele de drept comunitar si AQUIS-ul comunitar in materie, iar, pe de alta parte, s-au încălcat normele interne procesuale garantate de Constituție si de codul de procedura penala in sensul ca s-a făcut o greșita aplicare a legii.

Al doisprezecelea motiv de recurs este reprezentat de faptul ca s-au încălcat dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. f) din Convenția Europeana a Drepturilor Omului care statuează ca "orice persoana are dreptul la libertate si siguranța" fiind vorba despre arestarea sau detenția unei persoane aflate in curs de rezolvare a unei proceduri de expulzare ori de extrădare întrucât garanțiile procesuale si constituționale au fost încălcate. A solicitat admiterea recursului în baza art. 385 15 raportat la art. 385 14 C. proc. pen. și respingerea cererii de extrădare. Totodată, recurentul-persoană extrădabilă S.B.M. a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Tratatul Reciproc de Extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

În susținerea admisibilității excepției ridicate în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, recurentul a arătat că Legea nr. 111/2008 privind Tratatul Reciproc de Extrădare dintre România si Statele Unite ale Americii este neconstituțională, din următoarele considerente: În art. 3 din tratatul bilateral de extrădare România - SUA, care face referire la cetățenie, se arată că "extrădarea nu va fi refuzată pe baza cetățeniei persoanei căutate". Dispozițiile acestui articol nu numai că sunt abuzive si neconstituționale dar sunt într-o contradicție totala cu acordul de extrădare dintre Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii semnat la Washington DC la 25 iunie 2003, întrucât conform mandatului european de extrădare si a l egii nr. 302/2004, lege ce cuprinde acordul dintre Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii, guvernează obiectul procesual al prezentei cereri si obligațiile pe care România le are față de statutul de membru al Uniunii Europene se încalcă dispozițiile art. 24 lit. a), b), c) din l egea nr. 302/2004, lege care privește cooperarea judiciară internațională în materie penală.

A solicitat să se constate că excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din l egea nr. 47/1992 și, prin urmare, se impune sesizarea Curții Constituționale prin încheiere motivată. A solicitat, de asemenea, ca prezenta excepție de neconstituționalitate să fie considerată o formă a controlului de constituționalitate a posteriori realizat de Curtea Constituțională în virtutea art. 146, lit. d) din legea fundamentală și a legii organice nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții.

Prin excelentă, aceasta excepție privește drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor reprezentând în egală măsură „o garanție constituțională a apărării intereselor lor." A invocat în drept dispozițiile art. 146, lit. d) din Legea fundamentală și ale Legii organice nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții; art. 29 alin. (1) și (3) din legea fundamentală și ale Legii organice nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții și ale art.148 din legea fundamentala privind aderarea României la Uniunea Europeana si la respectarea Tratatelor si a Altor prevederi comunitare. Asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Tratatul Reciproc de Extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 invocată de persoana extrădabilă S.B.M.

în dosarul nr. 9817/2/2011 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, instanța constată următoarele: Potrivit art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legislativ: a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate cere ca un incident procedural să fie creat în fața uni judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; b) activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare; c) prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; d) interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.

Instanța de judecată în fața căreia s-a invocat o excepție de neconstituționalitate nu are competența examinării acesteia, ci exclusiv a pertinenței excepției, în sensul legăturii ei cu soluționarea cauzei, în orice fază a procesului și oricare ar fi obiectul acestuia, și a îndeplinirii celorlalte cerințe legal. Referitor la condiția de admisibilitate privind legătura cu soluționarea cauzei este de observat că raportul cu soluționarea cauzei trebuie să privească incidența dispoziției legale, a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, adică a obiectului procesual penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Astfel, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Aceasta presupune, pe de o parte, existența unei legături directe dintre norma contestată și soluția procesului principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia sa în proces, ea trebuind să aibă efecte materiale asupra conținutului deciziei judecătorului. Dreptul de a invoca o excepție de neconstituționalitate este un drept subiectiv protejat de lege, care nu are caracter absolut și trebuie exercitat în condițiile și în limitele stabilite de lege (cu bună credință), cu respectarea scopului legii și nu pentru a se încerca denaturarea legii sau a se împiedica aplicarea unei instituții și norme legale. Pentru a nu fi caracterizată ca un abuz de drept, menit să tergiverseze soluționarea cauzei, ridicarea excepției de neconstituționalitate trebuie să fie adecvată argumentului că textul invocat ca neconstituțional, este în mod logic, în raport și în contradicție cu un articol din Constituție.

Or, în cauză nu se invocă veritabile critici de neconstituționalitate ci doar aspecte de interpretare. Motivarea excepției, potrivit căreia dispozițiile art. 3 din Tratatul bilateral de extrădare România – SUA referitoare la cetățenie sunt abuzive, neconstituționale, vizează, în esență, caracterul lacunar al art. 3 din Legea nr. 111/2008 care este criticat pentru simplitatea redactării și pentru ceea ce nu prevede in terminis . Practic, se solicită modificarea și completarea textului de lege criticat. Asemenea critici nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Așadar, examinând recursul declarat de persoana extrădabilă S.B.M. împotriva sentinței penale nr. 3/F din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Tratatul r eciproc de e xtrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, invocată de persoana extrădabilă S.B.M. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă S.B.M. împotriva sentinței penale nr. 3/F din 10 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 280 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cu recurs, cu privire la excepția de neconstituționalitate. Definitivă, cu privire la recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2012.