ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 460/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 460/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentin

ța

penală nr. 33 din 29 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală,

în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată, cu

referire la art. 13

din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București

la 10 septembrie 2007, a admis cererea de extrădare privind pe numitul P.M.I., cetățean

român, fiul lui M. și

L.E.,

urmărit

internațional.

În baza art. 58 alin. (2) din Legea

nr. 302/2004 modificată, cu referire la art. 14 alin. (2) din Tratatul de

extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie

2007, a dispus amânarea predării acestuia către autoritățile judiciare

americane până la finalizarea procesului penal în fața autorităților judiciare

române, sau, în caz de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim

de detenție, până la punerea in libertate a persoanei extrădate de sub puterea

mandatului de executare ce se va emite, cu respectarea regulii specialității,

prevăzută în art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite,

semnat la București la 10 septembrie 2007 și art. 74 din Legea nr. 302/2004,

modificată.

În baza art. 43 alin. (6) cu referire

la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, a revocat măsura

arestării provizorii in vederea extrădării și a dispus punerea in libertate a

persoanei solicitate P.M.I., de sub puterea mandatului de arestare provizorie

nr. 5 emis la 29

noiembrie 2012 de Curtea

de Apel București, secția I-a penală, dacă persoana

solicitată nu este

reținută sau arestată în alta cauză. A dispus arestarea persoanei solicitate P.M.I.

în

vederea

pred

ării,

pe o durată de 30 de zile începând din momentul încetării cauzei pentru care

s-a dispus, în prezenta cauză, amânarea predării persoanei extrădate, și

emiterea unui nou mandate de arestare.

A constatat c

ă P.M.I. a fost

arestat provizoriu în vederea extrădării în perioada 29 noiembrie 2012 - 29

ianuarie 2013.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instan

ța

a reținut în esență, că, prin sesizarea nr. 3402/11/5/2012 din data de 29

noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost

înaintată acestei instanțe și înregistrată sub nr. 8907/2/2012, cererea de

arestarea provizorie în vederea extrădării, formulată de autoritățile judiciare

americane, cu privire la persoana extrădabilă

P.M.I.,

cetățean român, fiul lui M. și L.E.,

persoană

urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare

emis la data de 19 noiembrie 2012 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite

din Districtul de Sud al Statului New York pentru săvârșirea infracțiunilor de

conspirație de a comite fraudă bancară, conspirație de a comite fraudă prin comunicări

prin cablu (criminalitate informatică). În cuprinsul cererii de

extr

ădare s-a arătat că

împotriva persoanei extrădabile a fost emis mandat de arestare de către

autoritățile judiciare americane pentru săvârșirea infracțiunilor de

conspirație de a comite fraudă bancară, conspirație de a comite fraudă prin

comunicări prin cablu (criminalitate informatică), constând în aceea că în

perioada 2005 - 2012, numitul P.M.I., cu domiciliu în România, a participat la

diverse scheme masive de fraudare a băncilor, a activităților comerciale al

unor instituții guvernamentale și a unor persoane juridice și fizice din

Statele Unite și Europa și alte părți ale lumii prin distribuirea de softuri

malicioase pentru a obține informații confidențiale de acces online a

conturilor bancare, precum și informații personale de identificare fără

cunoștința deținătorilor de cont, informații ce erau folosite pentru a transfera

bani din conturile victimelor în conturi aflate sub controlul său.

S-a ar

ătat că sunt incidente dispozițiile

art. 44 rap. la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 12 din

Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat

prin Legea nr. 111/2008.

Persoana extr

ădabilă P.M.I. nu a

fost reținută, fiind în stare de detenție preventivă în Dosarul nr. 53/DP/2012

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.,

în care este cercetat pentru fapte prevăzute de Legea nr. 161/2003 și Legea nr.

39/2003.

Audiat

ă fiind de instanță, la data de 29

noiembrie 2012, persoana extrădabilă P.M.I. nu a formulat obiecțiuni în ceea ce

privește identitatea sa și a arătat că nu este de acord să meargă în Statele

Unite, nefiind vinovat de faptele care i se impută acolo.

Prin

încheierea de ședință din data de 29

noiembrie 2012, a Curții de Apel București, secția I-a penală, Dosar nr.

8907/2/2012, definitivă prin Decizia

penal

ă nr. 4048 din 06 decembrie 2012, a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, Dosar nr.8907/2/2012/a1, în baza art. 40, 43, 44

alin. (1)-(5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de

extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea

nr. 111/2008, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului

P.M.I., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29 noiembrie 2012,

până la data de 28 decembrie 2012, inclusiv,

dispunându-se

emiterea mandatului de arestarea provizorie în vederea extrădării.

Pentru

a dispune astfel, Curtea a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile

legale pentru admiterea cererii și arestarea provizorie în vederea extrădării a

persoanei solicitate.

Prin

încheierea de ședință din data de 18

decembrie 2012, a Curții de Apel București, secția I penală, Dosar nr.

8907/2/2012, definitivă prin Decizia nr. 4247 din 27 decembrie 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, Dosar nr. 8907/2/2012/a2,

în baza art. 43 alin.

(5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre

România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a

menținut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului P.M.I. și s-a

fixat termen de judecată la data de 10 ianuarie 2013, în vederea prezentării

unei cereri propriu zise de extrădare de către Statele Unite ale Americii.

Prin

încheierea de ședință din data de 10

ianuarie 2013, a Curții de Apel București, secția I-a penală, Dosar nr.

8907/2/2012, definitivă prin Decizia nr. 176 din 18 ianuarie 2013 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, Dosar nr. 8907/2720127a3,

a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea de revocare a

măsurii arestării provizorii în

vederea extrădării, formulată de

persoana extrădabilă P.M.I., iar în baza art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004

modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite

ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a menținut arestarea

provizorie în vederea extrădării a numitului P.M.I., fixându-se termen de

judecată la data de 22.01.2013, ora 08,30, Sala I.T.

Persoana extr

ădabilă P.M.I., a

formulat opoziție la cererea de extrădare, invocând disp. art. 24 alin. (1)

lit. a) și art. 23 din Legea nr. 302/2004.

Verific

ând lucrările dosarului s-a constatat

că cererea de extrădare cuprinde informațiile prevăzute de art. 8 din Tratatul

de extrădare dintre

România și Statele

Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, fiind

îndeplinite

și condițiile prevăzute de art. 2 din același tratat privind pedepsirea

infracțiunilor reținute in sarcina persoanei extrădabile de legea ambelor părți

cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an.

Curtea a mai

constatat c

ă nu există niciunul din motivele de refuz

obligatoriu la

extrădare prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 modificată sau de

Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii,

ratificat prin Legea nr.l 11/2008, apreciind că

în speță nu pot fi reținute aspectele

invocate în cuprinsul opoziției la

extrădare.

Împotriva sus-menționatei

sentințe a declarat recurs persoana solicitată P.M.I., criticile sale vizând cazurile

de casare prev. de art. 385

9

pct.10 si 17

2

C. proc. pen.

În acest sens, a sus

ținut că instanța

investită cu soluționarea cauzei a soluționat pozitiv cererea de extrădare

formulată de autoritățile SUA și a amânat predarea.

În realitate, a solicitat efectuarea

de verific

ări

ce erau necesare pentru stabilirea îndeplinirii procedurii prevăzută de lege,

arătând că s-au înregistrat plângeri pe care le-a formulat la parchet, astfel că

în prezent s-ar afla în situația prev. de disp. art. 22 alin. (1) din Legea nr.

302/2004, invocând totodată refuzul opțional și principiul priorității.

A mai susținut că

instanța s-a raportat la referatul cu propunere de arestarea preventivă în

condițiile în care până la momentul soluționării cauzei ancheta din România

evoluase, precizând că trebuia investigat și împrejurarea că în ceea ce-l

privește, la data de 10 ianuarie .2012 autoritățile SUA anunțaseră că s-a emis

actul de trimitere în judecată, de unde rezultă că nu mai suntem în prezent în

situația de la data formulării cererii.

În această

succesiune juridică, a mai arătat că art. 14 alin.(1) din Legea nr. 18/2008

definește extrădarea în vederea urmăririi penale, ori autoritățile judiciare

s-au desesizat și au trimis dosarul în fața Curții cu Jurați, de unde rezultă

că nu ne mai aflăm în timpul urmăririi penale și, deci, solicitarea este

nelegală.

De asemenea, a mai

precizat că a depus opoziție la extrădare și că există la Parchet Dosarul cu nr.

188/D/P/2011, aspecte care nu au fost investigate de către instanță.

În concluzie a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre

rejudecare și obligarea instanței de fond să dispună asupra acestor aspecte.

Nu în ultimul rând,

a mai susținut că dispozițiile Legii nr. 111/2008 și ale Legii nr. 302/2004

sunt eliptice pe acest aspect, arătând totodată că nu a fost ascultat cu

privire la amânarea predării și că art.14 alin. (2) din Legea nr. 111/2008

contravine Cartei Drepturilor Omului, Carta Fundamentală a Uniunii Europene, iar

în raport de dispozițiile art. 54 și art. 53 nu pot fi aplicate restrângeri,

astfel că drepturile oricărui cetățean trebuie respectate și aplicate în

consens cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

În concluzie a

solicitat, în principal, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare pentru

verificarea și constatarea îndeplinirii condițiilor de extrădare, iar în

subsidiar, judecarea și respingerea cererii de extrădare, arătând că nu dorește

să fie extrădat și solicită să fie anchetat aici pentru a-și dovedi nevinovăția.

Recursul este nefondat.

Analiz

ând hotărârea atacată prin prisma

motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că nici unul dintre acestea

nu este de natură a duce la altă soluție, decât cea pronunțată de instanță,

hotărârea fiind legală și temeinică.

În această ordine de idei, Înalta

Curte constată că instanța de fond a respectat întocmai procedura prevăzută de

lege în această materie.

Se retine astfel, că în raport de

prevederile Legii nr. 302/2004, modificată si completată prin Legea nr. 222/08 și

art. 12 din Tratatul de extr

ădare dintre România si SUA, ratificat prin Legea nr.

111/2008, instanța română, investită cu cererea privind arestarea provizorie în

caz de urgență în vederea extrădării către S.U.A. a

numitului persoană solicitată P.M.I., nu are competența de a se

pronunța

asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care

autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării și nu

poate constata decât că

cererea cu care a

fost investită este formulată de autoritățile competente din statul

solicitant

și conține elementele prevăzute de lege.

Astfel, potrivit disp. art. 52 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 302/2004, intitulat solu

ționarea cauzei, „după examinarea

cererii de extrădare, a materialului probator și a concluziilor prezentate de

partea extrădabilă și de procuror, curtea de apel poate (...) să constate, prin

sentință, dacă sunt sau nu sunt întrunite condițiile extrădării.

În conformitate cu alin. (2) al

aceluia

și

articol, „Curtea de apel nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei

urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străina cere extrădarea, nici

asupra oportunității extrădării".

De asemenea, în conformitate cu alin. (3)

al art. 52,

„în

cazul în care curtea de apel constată că sunt îndeplinite condițiile de

extrădare, hotărăște admiterea cererii de extrădare, dispunând totodată

menținerea stării de arest provizoriu în vederea extrădării, până la predarea

persoanei extrădate, conform art. 57".

În caz de

urgență, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei

căutate, în

așteptarea cererii de extrădare și a documentelor anexate acesteia. Cererea de

arestare provizorie poate fi transmisă pe cale diplomatică sau direct între

Ministerul Justiției din România și Departamentul de Justiție al Statelor Unite

ale Americii. Pentru transmiterea unei asemenea cereri pot fi utilizate și

canalele Organizației Internaționale a Poliției Criminale (Interpol).

Mandatul de arestare reprezint

ă un instrument prin

care se realizează cooperarea judiciara internațională, prin care a fost pus în

aplicare principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judiciare care

presupun ca decizia unei autorități judiciare a unui stat membru al UE sau al

unui tratat de extrădare, prin care se cere arestarea și predarea unei persoane,

să fie recunoscută și executată fără alte formalități în celelalte state

membre.

Ra

țiunea acestui mandat de arestare, constă în

a se asigura că infractorii nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul Uniunii

Europene și al statelor membre ale tratatelor de extrădare, el reprezentând

instrumentul de aducere în fața  justiției statului emitent pentru

instrumentarea procedurilor penale.

Așa dup

ă cum rezultă din actele aflate la

dosar, numitul persoană solicitată P.M.I. este urmărit internațional pentru

punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 19 noiembrie 2012

de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite din Districtul de Sud al

Statului New

York pentru s

ăvârșirea

infracțiunilor de conspirație de a comite fraudă bancară, conspirație de a

comite fraudă prin comunicări prin cablu (criminalitate informatică), constând

în aceea că în perioada 2005 - 2012, a participat la diverse scheme masive de

fraudare a băncilor, a activităților comerciale al unor instituții

guvernamentale și a unor persoane juridice și fizice din Statele Unite și

Europa și alte părți ale lumii prin distribuirea de softuri malicioase pentru a

obține

informații confidențiale de acces

online a conturilor bancare, precum și informații

personale de

identificare fără cunoștința deținătorilor de cont, informații ce erau folosite

pentru a transfera bani din conturile victimelor în conturi aflate sub

controlul său.

Cu privire la opozi

ția la extrădare formulată

de persoana solicitată, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite dispozițiile

art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, potrivit cu

care, opoziția nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana

arestată nu este

persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condițiile

pentru extrădare.

În acest context juridic,

Înalta Curte constată

că hotărârea pronunțată  este legală și temeinică, dovedindu-se că cererea de

arestare provizorie cuprinde mențiunile prev. la art. 12 alin. (2) din tratatul

de extrădare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 din Legea nr.

302/2004 republicată și art. 12 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea

Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii,

coroborate cu disp. art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată, cu

referire la art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite,

semnat la București la 10 septembrie 2007, pentru admiterea cererii de

extrădare privind pe numitul P.M.I., urmărit internațional.

Totodat

ă,

în mod corect în baza art.58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004

modificată, cu

referire la art. 14 alin. (2) din Tratatul de extrădare dintre România și

Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007, s-a dispus amânarea

predării acestuia către autoritățile judiciare americane până la finalizarea

procesului penal în fața autorităților judiciare române, sau, în caz de

condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la

punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de

executare ce se va emite, cu respectarea regulii specialității, prevăzută în

art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la

București la 10 septembrie 2007 și art. 74 din Legea nr. 302/2004, modificată,

reținându-se, în raport de disp. art. 59 alin. (1) din Legea nr. 302/2004

modificată, că nu s-a făcut dovada că amânarea predării ar provoca un

prejudiciu grav, cum ar fi împlinirea prescripției, și nici nu au fost date

asigurări că odată îndeplinite actele procesuale pentru care se solicită

extrădarea, se va proceda la retrimiterea extrădatului.

În acest context juridic, în mod

corect, instanța a apreciat că dată fiind starea de arest preventiv în care se

află P.M.I., în Dosarul nr. 53/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., precum și stadiul de soluționare a

acestui dosar, o predare temporară ar dăuna bunului mers al

anchetei

în respectiva cauză,

legea neprevăzând un termen pentru o astfel de predare temporară, fiind la

latitudinea instanței să-l stabilească, iar în aceste condiții, chiar dacă

parchetul, prin sesizarea nr. 3402/II/5/2012 din data de 21 ianuarie 2013, și-a

exprimat acordul pentru o astfel de predare, instanța nu a apreciat-o ca fiind

oportună.

A

șa fiind, în baza art. 43 alin. (6) cu

referire la art.58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a revocat

măsura arestării provizorii în vederea extrădării și s-a dispus punerea în

libertate a persoanei solicitate P.M.I., de sub puterea mandatului de arestare

provizorie nr. 5 emis la 29 noiembrie 2012 de Curtea de Apel București, secția

I-a penală, dacă persoana solicitată nu este reținută sau arestată în alta

cauză.

Pe cale de consecință, s-a dispus

arestarea persoanei solicitate P.M.I. în vederea predării, pe o durată de 30 de

zile începând din momentul încetării cauzei pentru care s-a dispus, în prezenta

cauză, amânarea predării persoanei extrădate, și emiterea unui nou mandat de

arestare.

Ca atare, const

ându-se ca au fost

respectate procedurile prevăzute de lege și după verificarea cauzei și în raport

de disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind

nefondat, Înalta Curte urmează a-l  respinge conform art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) din

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

persoana solicitată P.M.I. împotriva sentinței penale nr. 33 din data de 29

ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul persoană solicitată la

plata sumei de 180 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80

lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 februarie 2013.