ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 790/2013

Asupra

recursului penal de față;

Examinând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43 din 2

februarie 2013 s-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile din

Statele Unite ale Americii privind persoana extrădabilă S.N. și s-a dispus

prelungirea măsurii arestării provizorii a acestuia pe o perioadă de 30 de

zile, de la 3 februarie 2013 la 4 martie 2013.

Prin sesizarea

nr. 3492/11/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în baza adresei

din 22 februarie 2013 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul

de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol, s-a înaintat

Curții de Apel București solicitarea Biroului Interpol Washington de prelungire

a termenului de extrădare până la data de 8 martie 2013, în vederea preluării persoanei

extrădabile S.N.. Solicitarea a fost motivată de necesitatea organizării, la data

precizată, a unei singure misiuni de predare, printr-o unică cursă charter, pentru

un număr total de 3 persoane extrădabile, printre care și recurentul.

În consecință,

s-a arătat că data preluării recurentului, stabilită de autorități ca fiind 8 martie

2013, se situează în afara termenului pentru care s-a dispus prelungirea arestării

provizorii a recurentului în vederea predării, acesta expirând la 4 martie 2013.

În conformitate

cu dispozițiile art. 13 din Legea nr. 111/2008 și art. 57 din Legea nr. 302/2004,

față de imposibilitatea autorităților americane de a prelua persoana extrădabilă

în interiorul duratei arestării provizorii, prima instanță a pronunțat încheierea

penală din 27 februarie 2013 prin care a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii

a persoanei extrădabile S.N. pe o perioadă de 30 de zile, de la 5 martie 2013 la

3 aprilie 2013.

Împotriva acestei

încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana extrădabilă S.N., criticând-o

ca fiind nelegală și netemeinică.

Recurentul a solicitat

punerea sa în libertate și înlocuirea măsurii arestării provizorii a acestuia cu

măsura obligării sale de a nu părăsi localitatea.

Recursul este

ne fondat.

Examinând încheierea

recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a o menține ca atare.

Potrivit dispozițiilor

art. 13 alin. (3) din Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare

dintre România și Statele Unite ale Americii, în cazul în care cererea de extrădare

este aprobată, autoritățile statului solicitant și ale celui solicitat vor conveni

asupra datei și locului predării persoanei căutate.

În conformitate

cu dispozițiile art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în caz de forță majoră,

care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, autoritățile române și

cele ale statului solicitant se vor pune de acord asupra unei noi date de predare.

Prin sentința

penală nr. 43 din 2 februarie 2013 s-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile

din Statele Unite ale Americii privind persoana solicitată S.N. și s-a dispus prelungirea

măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile pe o perioadă de 30 de zile,

de la 3 februarie 2013 la 4 martie 2013.

Prin sesizarea

parchetului nr. 3942/II/5/2012, ce a făcut obiectul judecății în fond, în baza solicitării

Biroului Interpol Washington s-a solicitat prelungirea măsurii arestării provizorii

a persoanei extrădabile S.N. până la data de 8 martie 2013, când va avea loc preluarea

persoanei sa.

Astfel, față de

dispozițiile legale menționate, în mod corespunzător a procedat instanța de fond

atunci când, prin încheierea din 27 februarie 2013, a constatat că cererea îndeplinește

cerințele de fond și de formă prevăzute de lege și a dispus prelungirea măsurii

arestării provizorii a persoanei extrădabile S.N. pe timp de 30 de zile, în vederea

predării, acesta fiind de altfel și scopul pentru care s-a luat măsura respectivă.

Pentru considerentele

arătate, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de persoana extrădabilă

S.N. împotriva încheierii penale din 27 februarie 2013 a Curții de Apel București,

secția

I

penală, pronunțată în Dosarul nr. 9018/2/2012 (3816/2012),pe

care o menține ca legală și temeinică.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a obliga recurentul persoană extrădabilă

la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana extrădabilă S.N. împotriva încheierii penale din 27

februarie 2013 a Curții de Apel București, secția

I p

enală,

pronunțată în Dosarul nr. 9018/2/2012 (3816/2012).

Obligă recurentul

persoana extrădabilă la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi

4 martie 2013.