ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2441/2013

Deliberând asupra

recursului declarat de persoana solicitată T.M.A., constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 29 iulie 2013,

pronunțată în Dosarul nr. 3742/2/2013 (1719/2013), Curtea de Apel București,

secția I penală, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate T.M.A. în

vederea extrădării pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării

și a acordat termen de judecată la data de 06 august 2013 în vederea discutării

cererii de extrădare.

Pentru a dispune

astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin Sesizarea nr.

1052/11/5/2013 din data de 23 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, a fost înaintată cererea de arestarea provizorie în vederea

extrădării, formulată de autoritățile judiciare americane, cu privire la

persoana extrădabilă T.M.A., cetățean român, fiul lui G. și M., respectiv de

către Tribunalul Statelor Unite pentru Districtul de Nord al Statului Ohio,

pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație la participarea R., conspirație

de a comite fraudă prin cablu, conspirație de a comite spălare de bani,

conspirație la trafic cu servicii contrafăcute.

S-a arătat că sunt

incidente dispozițiile art. 44 rap. la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004

republicată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite

ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

Astfel, persoana extrădabilă

T.M.A., cetățean român, este urmărită internațional pentru punerea în executare

a mandatului de arestare emis la data de 16 septembrie 2010 de către Tribunalul

Statelor Unite pentru Districtul de Nord al Statului Ohio pentru săvârșirea

infracțiunilor de conspirație la participarea R., conspirație de a comite

fraudă prin cablu, conspirație de a comite spălare de bani, conspirație la

trafic cu servicii contrafăcute.

S-a reținut că

cetățeanul român T.M.A., împreună cu alte persoane, s-au înțeles să comită

fraude și să spele beneficiile rezultate și, totodată, să comită încălcări ale

dreptului de marcă.

În perioada 2005 -

2010, cetățeanul român T.M.A. și complicii săi au desfășurat o schemă

frauduloasă complexă pe piața de internet, prin postare de platforme de comerț

electronic, precum A.T. și E.B. a unor anunțuri de vânzare pentru articole cu

valoare ridicată, anunțuri fictive, în urma cărora cumpărătorii erau

direcționați să transfere banii, deși aceștia nu erau în posesia bunurilor

expuse spre vânzare. Facturile erau falsificate astfel încât să pară identice

cu cele aparținând serviciilor legitime de plată, conținând mărci de servicii

de la E.B.

S-a arătat că prin

încheierea de ședință din data de 23 mai 2013, Curtea de Apel București, secția

I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1889 din 03 iunie 2013 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 3741/2/2013/a1, s-a dispus, în

temeiul dispozițiilor art. 40, 43, 44 alin. (1) - (5) din Legea nr. 302/2004

modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite

ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, arestarea provizorie în

vederea extrădării a numitului T.M.A., urmărit internațional, pe o perioadă de

29 de zile, de la data de 23 mai 2013 până la data de 20 iunie 2013 inclusiv,

sens în care s-a emis mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării nr.

3 din 23 mai 2013.

Prin încheierea de

ședință din data de 18 iunie 2013 Curtea de Apel București, secția I penală, în

temeiul dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus

prelungirea arestării provizorii în vederea extrădării a numitului T.M.A. pe o

perioadă de 30 de zile de la data de 21 iunie 2013 la 20 iulie 2013, inclusiv.

Persoana solicitată a

fost menținută în arest provizoriu în vederea extrădării pentru o perioadă de

60 zile, până în data de 19 iulie 2013 când i-a fost înlocuită măsura arestării

preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, deoarece nu s-au primit de

la autoritățile americane cererea oficială de extrădare și documentele în

sprijinul acesteia, conform art. 12 alin. (4) din Legea nr. 111/2008 privind

ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA.

Curtea de Apel a

constatat că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru admiterea cererii

de rearestare în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr.

111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA.

Documentația a fost

primită de autoritățile române în data de 24 iulie 2013, dată la care Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București a și sesizat instanța în vederea

rearestării.

Curtea de Apel a

reținut că, în momentul în care a realizat că toată documentația solicitată a

fost depusă la dosarul cauzei, persoana solicitată T.M.A. a formulat, prin

apărător, opoziție la extrădare, solicitând un termen de 8 zile pentru a putea

motiva opoziția și a administra probele în apărare.

În aceste condiții,

Curtea de Apel a apreciat că apar ca fiind aplicabile dispozițiile art. 44

alin. (7) din Legea nr. 302/2004 coroborat cu art. 12 alin. (5) din Tratatul

bilateral.

Curtea de Apel a

analizat și susținerile apărătorului persoanei solicitate, în sensul că mai

este cercetat pentru infracțiuni concurente sau acte materiale din cadrul

infracțiunilor ce fac obiectul mandatului de arestare emis de autoritățile

americane, și de către autoritățile judiciare române.

A apreciat Curtea de

Apel că aceste elemente nu prezintă relevanță în materia arestării provizorii

în vederea extrădării, judecata pentru infracțiuni similare sau acte materiale

din cadrul infracțiunilor pentru care s-a emis mandatul de arestare străin,

fiind doar motiv opțional de refuz al extrădării. Or, față de gradul de

celeritate absolut lamentabil de care dau dovadă autoritățile judiciare române

în soluționarea rechizitoriului în care este implicat inculpatul în România

(dosarul penal a început a fi instrumentat în 2006, rechizitoriul a fost

întocmit în 2009, sentința în primă instanță a fost pronunțată în februarie

2013 și, în urma calității juridice a acestuia, s-a dispus casarea cu

rejudecare în iulie 2013, în apelul tuturor părților și Parchetului), cel puțin

la acest moment, Curtea de Apel a considerat că nu se întrevăd motive serioase

de refuz al extrădării, trimiterea în America a persoanei solicitate neimpietând

cu nimic desfășurarea procesului în continuare în România, eventual cu

disjungerea față de prezenta persoană solicitată.

A mai apreciat Curtea

de Apel că, potrivit datelor certe constatate cu privire la cercetările din

România, respectiv începerea instrucției penale în 2006 și culminând cu casarea

cu rejudecare a soluției din prima instanță din iulie 2013, nu poate decât să

constate incapacitatea sistemului judiciar român de a gestiona într-un termen

rezonabil cauze mai complexe și cu elemente de extraneitate. De aceea a

considerat că în aceste condiții, nu se impune și alterarea activității altor

sisteme de drept funcționale prin blocarea formală a cererilor de extrădare și

formalităților aferente.

Împotriva acestei

încheieri, în termenul legal, persoana solicitată T.M.A. a declarat recurs și a

solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, pe fond,

respingerea cererii de rearestare.

Înalta Curte

consideră că soluția dispusă de către Curtea de Apel este legală și temeinică.

Astfel, în mod corect

s-a apreciat că măsura rearestării preventive a persoanei solicitate corespunde

tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale care reglementează procedura

prevăzută de art. 12 alin. (5) din Tratatul de extrădare dintre România și

Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 coroborat cu art.

44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată.

La individualizarea

măsurii necesare, Curtea de Apel a ales măsura aptă să asigure atingerea

scopului derulării în bune condiții a procedurii reglementate de Legea nr.

302/2004, republicată, și a avut în vedere suspiciunile care planează asupra

persoanei solicitate T.M.A. din partea autorităților judiciare americane,

respectiv că în perioada 2005 - 2010 împreună cu complicii săi au desfășurat o

schemă frauduloasă complexă pe piața de internet prin postare de platforme de

comerț electronic, precum A.T. și E.B. a unor anunțuri de vânzare pentru

articole cu valoare ridicată, anunțuri fictive, în urma cărora cumpărătorii

erau direcționați să transfere banii, deși aceștia nu erau în posesia bunurilor

expuse spre vânzare, iar facturile erau falsificate astfel încât să pară

identice cu cele aparținând serviciilor legitime de plată, conținând mărci de

servicii de la E.B.

Față de acestea,

Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și

temeinică, cu respectarea dispozițiilor art. 12 alin. (5) din Tratatul de

extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea

nr. 111/2008 și a art. 101 - 103 din Legea nr. 302/2004, republicată și a art.

5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana

solicitată T.M.A., ca nefondat.

Se va face aplicarea

prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., referitor la cheltuielile

judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de persoana solicitată T.M.A. împotriva încheierii de ședință

din 29 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

Dosarul nr. 3742/2/2013 (1719/2013).

Obligă recurentul la

plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 iulie 2013.

Procesat

de GGC - NN