ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2441/2013

Deliberând asupra recursului declarat de persoana solicitată T.M.A., constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 29 iulie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3742/2/2013 (1719/2013), Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate T.M.A. în vederea extrădării pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării și a acordat termen de judecată la data de 06 august 2013 în vederea discutării cererii de extrădare.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele: Prin Sesizarea nr. 1052/11/5/2013 din data de 23 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost înaintată cererea de arestarea provizorie în vederea extrădării, formulată de autoritățile judiciare americane, cu privire la persoana extrădabilă T.M.A., cetățean român, fiul lui G. și M., respectiv de către Tribunalul Statelor Unite pentru Districtul de Nord al Statului Ohio, pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație la participarea R., conspirație de a comite fraudă prin cablu, conspirație de a comite spălare de bani, conspirație la trafic cu servicii contrafăcute. S-a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 44 rap.

la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008. Astfel, persoana extrădabilă T.M.A., cetățean român, este urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 16 septembrie 2010 de către Tribunalul Statelor Unite pentru Districtul de Nord al Statului Ohio pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație la participarea R., conspirație de a comite fraudă prin cablu, conspirație de a comite spălare de bani, conspirație la trafic cu servicii contrafăcute. S-a reținut că cetățeanul român T.M.A., împreună cu alte persoane, s-au înțeles să comită fraude și să spele beneficiile rezultate și, totodată, să comită încălcări ale dreptului de marcă.

În perioada 2005 - 2010, cetățeanul român T.M.A. și complicii săi au desfășurat o schemă frauduloasă complexă pe piața de internet, prin postare de platforme de comerț electronic, precum A.T. și E.B. a unor anunțuri de vânzare pentru articole cu valoare ridicată, anunțuri fictive, în urma cărora cumpărătorii erau direcționați să transfere banii, deși aceștia nu erau în posesia bunurilor expuse spre vânzare. Facturile erau falsificate astfel încât să pară identice cu cele aparținând serviciilor legitime de plată, conținând mărci de servicii de la E.B.

S-a arătat că prin încheierea de ședință din data de 23 mai 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1889 din 03 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 3741/2/2013/a1, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 40, 43, 44 alin. (1) - (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului T.M.A., urmărit internațional, pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 23 mai 2013 până la data de 20 iunie 2013 inclusiv, sens în care s-a emis mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 3 din 23 mai 2013. Prin încheierea de ședință din data de 18 iunie 2013 Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus prelungirea arestării provizorii în vederea extrădării a numitului T.M.A.

pe o perioadă de 30 de zile de la data de 21 iunie 2013 la 20 iulie 2013, inclusiv. Persoana solicitată a fost menținută în arest provizoriu în vederea extrădării pentru o perioadă de 60 zile, până în data de 19 iulie 2013 când i-a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, deoarece nu s-au primit de la autoritățile americane cererea oficială de extrădare și documentele în sprijinul acesteia, conform art. 12 alin. (4) din Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA. Curtea de Apel a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru admiterea cererii de rearestare în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA.

Documentația a fost primită de autoritățile române în data de 24 iulie 2013, dată la care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a și sesizat instanța în vederea rearestării. Curtea de Apel a reținut că, în momentul în care a realizat că toată documentația solicitată a fost depusă la dosarul cauzei, persoana solicitată T.M.A. a formulat, prin apărător, opoziție la extrădare, solicitând un termen de 8 zile pentru a putea motiva opoziția și a administra probele în apărare. În aceste condiții, Curtea de Apel a apreciat că apar ca fiind aplicabile dispozițiile art. 44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 coroborat cu art. 12 alin. (5) din Tratatul bilateral. Curtea de Apel a analizat și susținerile apărătorului persoanei solicitate, în sensul că mai este cercetat pentru infracțiuni concurente sau acte materiale din cadrul infracțiunilor ce fac obiectul mandatului de arestare emis de autoritățile americane, și de către autoritățile judiciare române.

A apreciat Curtea de Apel că aceste elemente nu prezintă relevanță în materia arestării provizorii în vederea extrădării, judecata pentru infracțiuni similare sau acte materiale din cadrul infracțiunilor pentru care s-a emis mandatul de arestare străin, fiind doar motiv opțional de refuz al extrădării.

Or, față de gradul de celeritate absolut lamentabil de care dau dovadă autoritățile judiciare române în soluționarea rechizitoriului în care este implicat inculpatul în România (dosarul penal a început a fi instrumentat în 2006, rechizitoriul a fost întocmit în 2009, sentința în primă instanță a fost pronunțată în februarie 2013 și, în urma calității juridice a acestuia, s-a dispus casarea cu rejudecare în iulie 2013, în apelul tuturor părților și Parchetului), cel puțin la acest moment, Curtea de Apel a considerat că nu se întrevăd motive serioase de refuz al extrădării, trimiterea în America a persoanei solicitate neimpietând cu nimic desfășurarea procesului în continuare în România, eventual cu disjungerea față de prezenta persoană solicitată.

A mai apreciat Curtea de Apel că, potrivit datelor certe constatate cu privire la cercetările din România, respectiv începerea instrucției penale în 2006 și culminând cu casarea cu rejudecare a soluției din prima instanță din iulie 2013, nu poate decât să constate incapacitatea sistemului judiciar român de a gestiona într-un termen rezonabil cauze mai complexe și cu elemente de extraneitate. De aceea a considerat că în aceste condiții, nu se impune și alterarea activității altor sisteme de drept funcționale prin blocarea formală a cererilor de extrădare și formalităților aferente. Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, persoana solicitată T.M.A. a declarat recurs și a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea cererii de rearestare.

Înalta Curte consideră că soluția dispusă de către Curtea de Apel este legală și temeinică. Astfel, în mod corect s-a apreciat că măsura rearestării preventive a persoanei solicitate corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale care reglementează procedura prevăzută de art. 12 alin. (5) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 coroborat cu art. 44 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată. La individualizarea măsurii necesare, Curtea de Apel a ales măsura aptă să asigure atingerea scopului derulării în bune condiții a procedurii reglementate de Legea nr. 302/2004, republicată, și a avut în vedere suspiciunile care planează asupra persoanei solicitate T.M.A.

din partea autorităților judiciare americane, respectiv că în perioada 2005 - 2010 împreună cu complicii săi au desfășurat o schemă frauduloasă complexă pe piața de internet prin postare de platforme de comerț electronic, precum A.T. și E.B. a unor anunțuri de vânzare pentru articole cu valoare ridicată, anunțuri fictive, în urma cărora cumpărătorii erau direcționați să transfere banii, deși aceștia nu erau în posesia bunurilor expuse spre vânzare, iar facturile erau falsificate astfel încât să pară identice cu cele aparținând serviciilor legitime de plată, conținând mărci de servicii de la E.B.

Față de acestea, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor art. 12 alin. (5) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 și a art. 101 - 103 din Legea nr. 302/2004, republicată și a art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată T.M.A., ca nefondat. Se va face aplicarea prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., referitor la cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată T.M.A. împotriva încheierii de ședință din 29 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 3742/2/2013 (1719/2013). Obligă recurentul la plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 iulie 2013. Procesat de GGC - NN