ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 176/2013

Asupra recursului de față

;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 10 ianuarie 2013 pronunțată

în Dosarul nr. 8907/2/2012 (3771/2012), Curtea de Apel București, secția I penală,

a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării provizorii în

vederea extrădării formulată de persoana extrădabilă P.M.I..

În baza art. 43 alin.

(5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre

România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, a menținut

arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului P.M.I., urmărit internațional,

măsură luată prin încheierea de ședință din data de 29 noiembrie 2012 a Curții de

Apel București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 4048 din 6 ianuarie

2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Dosar nr. 8907/2/2012/a1.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sesizarea nr. 3402/II/5/2012

din data de 29 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

a fost înaintată Curții de Apel București și înregistrată sub nr. 8907/2/2012, cererea

de arestare provizorie în vederea extrădării, formulată de autoritățile judiciare

americane, cu privire la persoana extrădabilă P.M.I., persoană urmărită internațional

pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 19 noiembrie

2012 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite din Districtul de Sud al

Statului New York pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație de a comite fraudă

bancară, conspirație de a comite fraudă prin comunicări prin cablu (criminalitate

informatică).

S-a arătat că sunt incidente

dispozițiile art. 44 raportat la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată,

art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii,

ratificat prin Legea nr. 111/2008.

Persoana extrădabilă P.M.I.

nu a fost reținută, fiind în stare de detenție preventivă în Dosarul nr. 53/DP/2012

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., în

care este cercetat pentru fapte prevăzute de Legea nr. 161/2003 și Legea nr. 39/2003.

Audiată fiind de instanță,

persoana extrădabilă P.M.I. nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea

sa și a arătat că nu este de acord să meargă în Statele Unite, nefiind vinovat de

faptele care i se impută acolo.

Prin încheierea de ședință

din data de 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, Dosar

nr. 8907/2/2012, definitivă prin decizia penală nr. 4048 din 6 decembrie 2012 a

Înltei Curți de Casație și Justiție, Dosar nr. 8907/2/2012/a1, în baza art. 40,

43, 44 alin. (1)-(5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de

extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea

nr. 111/2008, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului

P.M.I., urmărit internațional, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de

29 noiembrie 2012 până la data de 28 decembrie 2012, inclusiv, dispunându-se emiterea

mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării.

Pentru a dispune astfel,

Curtea a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru admiterea

cererii și arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate.

Astfel, s-a observat că

persoana extrădabilă P.M.I., cetățean român, este urmărită internațional pentru

punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 19 noiembrie 2012

de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite din Districtul de Sud al Statului

New York pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație de a comite fraudă bancară,

conspirație de a comite fraudă prin comunicări prin cablu (criminalitate informatică).

S-a reținut că în perioada

2005-2012, numitul P.M.I., cu domiciliu în România, a participat la diverse scheme

masive de fraudare a băncilor, a activităților comerciale ale unor instituții guvernamentale

și a unor persoane juridice și fizice din Statele Unite și Europa și alte părți

ale lumii prin distribuirea de softuri malicioase pentru a obține informații confidențiale

de acces online a conturilor bancare, precum și informații personale de identificare

fără cunoștința deținătorilor de cont, informații ce erau folosite pentru a transfera

bani din conturile victimelor în conturi aflate sub controlul său.

În primul rând s-au constatat

îndeplinite condițiile de formă, potrivit art. 36 din Legea nr. 302/2004 și

art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat

la București, la data de 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008,

înaintându-se o expunere a faptelor pentru care s-a cerut arestarea provizorie în

vederea extrădării, indicându-se data și locul săvârșirii acestora, calificarea

juridică și referiri la dispozițiile legale aplicabile, acte din care a rezultat

că nu există identitate între faptele din Dosarul nr. 53/DP/2012 al Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și cele pentru care

se solicită extrădarea susnumitului, aspect confirmat de referatul nr. 53/DP/2012

din 28 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.I.I.C.O.T..

Astfel, Curtea a constatat

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 302/2004 și art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite

ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, și că faptele pentru care este

cercetată persoana solicitată sunt prevăzute ca infracțiuni în legea română, respectiv

Legea nr. 161/2003.

Prin încheierea de ședință

din data de 18 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, Dosar

nr. 8907/2/2012, definitivă prin decizia nr. 4247 din 27 decembrie 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală, Dosar nr. 8907/2/2012/a2, în baza

art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare

dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008,

s-a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului P.M.I., fixându-se

termen de judecată la data de 10 ianuarie 2013 în vederea prezentării unei cereri

propriu-zise de extrădare de către Statele Unite ale Americii.

Instanța a apreciat că

de la momentul arestării provizorii nu au intervenit acele cazuri bine justificate,

care să determine că măsura arestării provizorii să fie înlocuită cu măsura obligării

de a nu părăsi țara sau localitatea.

S-a arătat că în speță

nu a fost depășit nici termenul de 60 de zile prevăzut de art. 12 alin. (4) din

Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii ratificat prin

Legea nr. 111/2008 cu referire la art. 44 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată,

a cărui împlinire ar fi presupus încetarea de drept a măsurii arestării provizorii

și în consecință punerea în libertate a persoanei extrădabile, dacă nu ar fi fost

reținută sau arestată în altă cauză.

Împotriva acestei încheieri

în termen legal a declarat recurs persoana extrădabilă P.M.I., solicitând admiterea

acestuia, casarea în parte a încheierii atacate numai cu privire la măsura arestării

provizorii a cărei revocare o solicită.

Critica adusă nu este

fondată.

Analizând legalitatea

și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate cât și

din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte

aspecte, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana extrădabilă nu

este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 43

alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cursul soluționării cererii de

extrădare, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea

menținerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menținerea arestării

provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea

numai în cazuri bine justificate și numai dacă instanța apreciază că persoana extrădabilă

nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.

Înalta Curte apreciază

că soluția dispusă de instanța de fond prin care s-a menținut arestarea provizorie

în vederea extrădării a numitului P.M.I., urmărit internațional, măsură luată prin

încheierea de ședință din data de 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București,

secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 4048 din 06 ianuarie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile

legale ce reglementează procedura reținerii și arestării provizorii unei persoane

extrădabile.

Înalta Curte constată

de asemenea că de la momentul arestării provizorii nu au intervenit acele cazuri

bine justificate care să determine ca măsura arestării provizorie să fie înlocuită

cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. În cauză nu a fost depășit

nici termenul de 60 de zile prevăzut de art. 12 alin. (4) din Tratatul de extrădare

dintre România și Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008 cu

referire la art. 44 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, a cărui împlinire

ar fi presupus încetarea de drept a măsurii arestării provizorii și în consecință

punerea în libertate a persoanei extrădabile, dacă nu ar fi fost reținută sau arestată

în altă cauză.

Criticile apărării, vizând

imposibilitatea coexistenței cu privire la aceeași persoană a două mandate de arestare

dintre care unul de arestare provizorie în vederea extrădării și altul de arestare

preventivă, în raport de dispozițiile art. 43 alin. (8) din Legea nr. 302/2004,

așa cum de altfel s-a arătat, nu pot fi reținute la acest moment procesual și nu

pot avea drept consecință punerea în libertate a persoanei extrădabile, având în

vedere soluțiile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

la datele de 6 decembrie 2012 și 27 decembrie 2012. În acest sens este de menționat

că recursul persoanei extrădabile împotriva încheierii de menținere a arestării

provizorii din data de 18 decembrie 2012 a fost respins ca nefondat prin decizia

penală nr. 4247 din 27 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, Dosar nr. 8907/2/2012/a2, pentru a dispune această soluție instanța apreciind

că în speță nu au intervenit, de la momentul arestării provizorii, acele cazuri

bine justificate care să determine înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura

obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Față de considerentele

arătate Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a pronunțat

o soluție legală și temeinică cu respectarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din

Legea nr. 302/2004, modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România

și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 și prin urmare,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat

recursul declarat de persoana extrădabilă.

În temeiul dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană extrădabilă la plata

cheltuielilor

judiciare către stat, din care onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana extrădabilă P.M.I. împotriva încheierii din 10 ianuarie

2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 8907/2/2012

(3771/2012).

Obligă recurentul persoană

extrădabilă la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18 ianuarie

2013.