ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 176/2013

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 10 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 8907/2/2012 (3771/2012), Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca neîntemeiată cererea de revocare a măsurii arestării provizorii în vederea extrădării formulată de persoana extrădabilă P.M.I.. În baza art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului P.M.I., urmărit internațional, măsură luată prin încheierea de ședință din data de 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 4048 din 6 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Dosar nr. 8907/2/2012/a1.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin sesizarea nr. 3402/II/5/2012 din data de 29 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost înaintată Curții de Apel București și înregistrată sub nr. 8907/2/2012, cererea de arestare provizorie în vederea extrădării, formulată de autoritățile judiciare americane, cu privire la persoana extrădabilă P.M.I., persoană urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 19 noiembrie 2012 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite din Districtul de Sud al Statului New York pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație de a comite fraudă bancară, conspirație de a comite fraudă prin comunicări prin cablu (criminalitate informatică).

S-a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 44 raportat la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008. Persoana extrădabilă P.M.I. nu a fost reținută, fiind în stare de detenție preventivă în Dosarul nr. 53/DP/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., în care este cercetat pentru fapte prevăzute de Legea nr. 161/2003 și Legea nr. 39/2003. Audiată fiind de instanță, persoana extrădabilă P.M.I. nu a formulat obiecțiuni în ceea ce privește identitatea sa și a arătat că nu este de acord să meargă în Statele Unite, nefiind vinovat de faptele care i se impută acolo.

Prin încheierea de ședință din data de 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, Dosar nr. 8907/2/2012, definitivă prin decizia penală nr. 4048 din 6 decembrie 2012 a Înltei Curți de Casație și Justiție, Dosar nr. 8907/2/2012/a1, în baza art. 40, 43, 44 alin. (1)-(5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului P.M.I., urmărit internațional, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29 noiembrie 2012 până la data de 28 decembrie 2012, inclusiv, dispunându-se emiterea mandatului de arestare provizorie în vederea extrădării.

Pentru a dispune astfel, Curtea a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru admiterea cererii și arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei solicitate. Astfel, s-a observat că persoana extrădabilă P.M.I., cetățean român, este urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 19 noiembrie 2012 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite din Districtul de Sud al Statului New York pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație de a comite fraudă bancară, conspirație de a comite fraudă prin comunicări prin cablu (criminalitate informatică).

S-a reținut că în perioada 2005-2012, numitul P.M.I., cu domiciliu în România, a participat la diverse scheme masive de fraudare a băncilor, a activităților comerciale ale unor instituții guvernamentale și a unor persoane juridice și fizice din Statele Unite și Europa și alte părți ale lumii prin distribuirea de softuri malicioase pentru a obține informații confidențiale de acces online a conturilor bancare, precum și informații personale de identificare fără cunoștința deținătorilor de cont, informații ce erau folosite pentru a transfera bani din conturile victimelor în conturi aflate sub controlul său.

În primul rând s-au constatat îndeplinite condițiile de formă, potrivit art. 36 din Legea nr. 302/2004 și art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București, la data de 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, înaintându-se o expunere a faptelor pentru care s-a cerut arestarea provizorie în vederea extrădării, indicându-se data și locul săvârșirii acestora, calificarea juridică și referiri la dispozițiile legale aplicabile, acte din care a rezultat că nu există identitate între faptele din Dosarul nr. 53/DP/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și cele pentru care se solicită extrădarea susnumitului, aspect confirmat de referatul nr. 53/DP/2012 din 28 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T..

Astfel, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 și art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, și că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată sunt prevăzute ca infracțiuni în legea română, respectiv Legea nr. 161/2003.

Prin încheierea de ședință din data de 18 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, Dosar nr. 8907/2/2012, definitivă prin decizia nr. 4247 din 27 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Dosar nr. 8907/2/2012/a2, în baza art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului P.M.I., fixându-se termen de judecată la data de 10 ianuarie 2013 în vederea prezentării unei cereri propriu-zise de extrădare de către Statele Unite ale Americii. Instanța a apreciat că de la momentul arestării provizorii nu au intervenit acele cazuri bine justificate, care să determine că măsura arestării provizorii să fie înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

S-a arătat că în speță nu a fost depășit nici termenul de 60 de zile prevăzut de art. 12 alin. (4) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008 cu referire la art. 44 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, a cărui împlinire ar fi presupus încetarea de drept a măsurii arestării provizorii și în consecință punerea în libertate a persoanei extrădabile, dacă nu ar fi fost reținută sau arestată în altă cauză. Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs persoana extrădabilă P.M.I., solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a încheierii atacate numai cu privire la măsura arestării provizorii a cărei revocare o solicită.

Critica adusă nu este fondată. Analizând legalitatea și temeinicia încheierii recurate prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de persoana extrădabilă nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cursul soluționării cererii de extrădare, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, necesitatea menținerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menținerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea numai în cazuri bine justificate și numai dacă instanța apreciază că persoana extrădabilă nu va încerca să se sustragă de la judecarea cererii de extrădare.

Înalta Curte apreciază că soluția dispusă de instanța de fond prin care s-a menținut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului P.M.I., urmărit internațional, măsură luată prin încheierea de ședință din data de 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 4048 din 06 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, corespunde tuturor exigențelor impuse de dispozițiile legale ce reglementează procedura reținerii și arestării provizorii unei persoane extrădabile. Înalta Curte constată de asemenea că de la momentul arestării provizorii nu au intervenit acele cazuri bine justificate care să determine ca măsura arestării provizorie să fie înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

În cauză nu a fost depășit nici termenul de 60 de zile prevăzut de art. 12 alin. (4) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008 cu referire la art. 44 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, a cărui împlinire ar fi presupus încetarea de drept a măsurii arestării provizorii și în consecință punerea în libertate a persoanei extrădabile, dacă nu ar fi fost reținută sau arestată în altă cauză.

Criticile apărării, vizând imposibilitatea coexistenței cu privire la aceeași persoană a două mandate de arestare dintre care unul de arestare provizorie în vederea extrădării și altul de arestare preventivă, în raport de dispozițiile art. 43 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, așa cum de altfel s-a arătat, nu pot fi reținute la acest moment procesual și nu pot avea drept consecință punerea în libertate a persoanei extrădabile, având în vedere soluțiile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la datele de 6 decembrie 2012 și 27 decembrie 2012. În acest sens este de menționat că recursul persoanei extrădabile împotriva încheierii de menținere a arestării provizorii din data de 18 decembrie 2012 a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 4247 din 27 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, Dosar nr. 8907/2/2012/a2, pentru a dispune această soluție instanța apreciind că în speță nu au intervenit, de la momentul arestării provizorii, acele cazuri bine justificate care să determine înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Față de considerentele arătate Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică cu respectarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 și prin urmare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana extrădabilă. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul persoană extrădabilă la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă P.M.I. împotriva încheierii din 10 ianuarie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 8907/2/2012 (3771/2012). Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 ianuarie 2013.