ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2440/2013

Deliberând asupra recursului declarat de persoana solicitată R.D.M., constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 29 iulie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3741/2/2013 (1718/2013), Curtea de Apel București, secția I penală, asupra cererii de arestare provizorie în vederea extrădării, a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului R.D.M. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării, iar asupra fondului cauzei a fixat termen de judecată la data de 06 august 2013 în vederea discutării cererii de extrădare.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reținut următoarele: Prin sesizarea nr. 1050/11/5/2012 din data de 23 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost înaintată cererea de arestare provizorie în vederea extrădării, formulată de autoritățile judiciare americane, cu privire la persoana extrădabilă R.D.M., cetățean român, domiciliat fără forme legale în București, str. F., sectorul 3, persoană urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 16 septembrie 2010 de către Tribunalul Statelor Unite pentru Districtul de Nord al Statului Ohio pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație la participarea R.I.C.O., conspirație de a comite fraudă prin cablu, conspirație de a comite spălare de bani, conspirație la trafic cu servicii contrafăcute.

S-a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 44 rap. la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008. Astfel, persoana extrădabilă R.D.M., cetățean român, este urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 16 septembrie 2010 de către Tribunalul Statelor Unite pentru Districtul de Nord al Statului Ohio pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație la participarea R.I.C.O., conspirație de a comite fraudă prin cablu, conspirație de a comite spălare de bani, conspirație la trafic cu servicii contrafăcute. S-a reținut că cetățeanul român R.D.M.

împreună cu alte persoane s-au înțeles să comită fraude și să spele beneficiile rezultate și totodată să comită încălcări ale dreptului de marcă. În perioada 2005 - 2010 cetățeanul român R.D.M. și complicii săi au desfășurat o schemă frauduloasă complexă pe piața de internet prin postare de platforme de comerț electronic precum A.T. și E.B. a unor anunțuri de vânzare pentru articole cu valoare ridicată, anunțuri fictive, în urma cărora cumpărătorii erau direcționați să transfere banii, deși aceștia nu erau în posesia bunurilor expuse spre vânzare. Facturile erau falsificate astfel încât să pară identice cu cele aparținând serviciile legitime de plată, conținând mărci de servicii de la E.B.

Prin încheierea de ședință din data de 23 mai 2013 Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 1889 din 03 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr. 3741/2/2013/a1, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 40, 43, 44 alin. (1)-(5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului R.D.M., cetățean român, urmărit internațional, pe o perioadă de 29 de zile de la data de 23 mai 2013 până la data de 20 iunie 2013 inclusiv, sens în care s-a emis mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării din 23 mai 2013. Prin încheierea de ședință din data de 18 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, a dispus prelungirea arestării provizorii în vederea extrădării a numitului R.D.M.

pe o perioadă de 30 de zile de la data de 21 iunie 2013 la 20 iulie 2013, inclusiv. Persoana solicitată R.D.M. a fost menținută în arest provizoriu în vederea extrădării pentru o perioada de 60 zile până în data de 19 iulie 2013 când i-a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, deoarece nu s-au primit de la autoritățile americane cererea oficială de extrădare și documentele în sprijinul acesteia, conform art. 12 alin. (4) din Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA. Curtea de Apel a constatat că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru admiterea cererii de rearestare în condițiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA.

A precizat că documentația a fost primită de autoritățile române în data de 24 iulie 2013, dată la care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a și sesizat instanța în vederea rearestării și extrădarea persoanei solicitate. Curtea de Apel a reținut împrejurarea că, în momentul în care a realizat că toata documentația solicitată a fost depusă la dosarul cauzei, persoana solicitată R.D.M. a formulat prin apărător opoziție la extrădare și a solicitat un termen de 8 zile pentru a putea motiva opoziția și administra probele în apărare. S-a avut în vedere mențiunea formulată de către apărătorul persoanei solicitate referitoare la aceea că aceasta mai este cercetată pentru infracțiuni concurente sau acte materiale din cadrul infracțiunilor ce fac obiectul mandatului de arestare emis de autoritățile americane și de către autoritățile judiciare române.

Curtea de Apel a apreciat că aceste elemente nu prezintă relevanță în materia arestării provizorii în vederea extrădării, judecata pentru infracțiuni similare sau acte materiale din cadrul infracțiunilor pentru care s-a emis mandatul de arestare străin, fiind doar motiv opțional de refuz al extrădării. De asemenea, Curtea de Apel a considerat că, față de gradul de celeritate absolut lamentabil de care dau dovadă autoritățile judiciare române în soluționarea rechizitoriului în care este implicat inculpatul - persoană solicitată R.D.M.

în România (dosarul penal a început a fi instrumentat în 2006, rechizitoriul a fost întocmit în 2009, sentința în primă instanță a fost pronunțată în februarie 2013 și în urma calității juridice a acesteia s-a dispus casarea cu rejudecare in iulie 2013 în apelul tuturor părților și Parchetului), cel puțin la acest moment nu întrevede motive serioase de refuz al extrădării, trimiterea în America a persoanei solicitate neimpietând cu nimic desfășurarea procesului în continuare în România, eventual chiar cu disjungerea față de prezenta persoană solicitată. Plecând de la datele certe enunțate mai sus, respectiv începerea instrucției penale în 2006 și culminând cu casarea cu rejudecare a soluției din prima instanță din iulie 2013, Curtea de Apel a considerat că nu poate decât să constate incapacitatea sistemului judiciar român de a gestiona într-un termen rezonabil cauze mai complexe și cu elemente de extraneitate.

În aceste condiții, Curtea de Apel a apreciat că nu se impune și alterarea activității altor sisteme de drept funcționale, prin blocarea formală a cererilor de extrădare și formalităților aferente. Împotriva acestei încheieri, în termenul legal persoana solicitată R.D.M. a declarat recurs și a arătat că s-a prezentat de fiecare dată în față organelor de urmărire penală și ale instanțelor, că a răspuns tuturor chemărilor și nu s-a sustras nici un moment, că este conștient de acuzațiile care îi sunt aduse de autoritățile judiciare americane și că într-un final va trebui să se prezinte în fața acestora pentru a-și clarifica situația juridică, însă după ce a fost arestat, a pus în libertate, iar apoi rearestat, măsură ce o consideră nejustificată față de atitudinea sa procesuală.

Înalta Curte, examinând recursul formulat, dar și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, întrucât în mod corect persoana solicitată R.D.M. a fost rearestată în vederea predării autorităților judiciare americane. Analiza dispozițiilor legale aplicabile, respectiv dispozițiile Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, dar și ale Legii nr. 302/2004, relevă faptul că în Tratat sunt prevăzute dispozițiile speciale, ce reglementează situația în care se află persoana solicitată R.D.M.

Astfel, în preambulul Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii este precizat că sunt avute în vedere: Convenția de extrădare încheiată și semnată la București la 23 iulie 1924 dintre România și Statele Unite ale Americii și Convenția adițională semnată la București la 10 noiembrie 1936; Obligațiile asumate potrivit Acordului de extrădare dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, semnat la Washington DC la 25 iunie 2003; Necesitatea respectării drepturilor omului și supremației legii. Art.5 din Tratat se referă la principiul ne bis in idem, respectiv la urmăriri anterioare, și dispune: Extrădarea nu va fi acordată dacă persoana căutată a fost condamnată sau achitată în statul solicitat pentru infracțiunea pentru care se solicită extrădarea.

Extrădarea nu va fi împiedicată de faptul că autoritățile statului solicitat au decis: să nu urmărească penal persoana căutată pentru faptele pentru care se solicită extrădarea; să înceteze orice procedură penală începută împotriva persoanei căutate pentru aceleași fapte; sau să cerceteze persoana căutată pentru aceleași fapte pentru care se solicită extrădarea. Cu privire la arestarea provizorie, art. 12 dispune că, în caz de urgență, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei căutate, în așteptarea cererii de extrădare și a documentelor anexate acesteia. Cererea de arestare provizorie poate fi transmisă pe cale diplomatică sau direct între Ministerul Justiției din România și Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii.

Pentru transmiterea unei asemenea cereri pot fi utilizate și canalele Organizației Internaționale a Poliției Criminale (Interpol). Cu excepția cazului în care există motive temeinice pentru menținerea în stare de arest, persoana care a fost arestată provizoriu va fi pusă în libertate la expirarea unei perioade de 60 de zile de la data arestării provizorii, dacă statul solicitat nu a primit cererea oficială de extrădare și documentele în sprijinul acesteia, cerute potrivit art. 8. În acest scop, primirea cererii oficiale de extrădare și a documentelor în sprijinul cererii de extrădare de către ambasada statului solicitat în statul solicitant, până la data menționată mai sus, constituie primirea de către statul solicitat.

Punerea în libertate nu exclude rearestarea ulterioară în vederea extrădării și extrădarea persoanei respective dacă cererea de extrădare și documentele în sprijinul acesteia sunt primite la o dată ulterioară. Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, dispune la art. 44 asupra procedurilor privind arestarea provizorie în caz de urgență: în caz de urgență, autoritățile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea și transmiterea cererii formale de extrădare.

Cererea de arestare provizorie în vederea extrădării trebuie să indice existența unui mandat de arestare preventivă sau a unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotărâre judecătorească definitivă împotriva persoanei urmărite, o expunere sumară a faptelor, care trebuie să precizeze data și locul unde au fost comise și să menționeze dispozițiile legale aplicabile, precum și datele disponibile asupra identității, cetățeniei și localizării acestei persoane.

Așadar, în mod întemeiat și în baza legii, având în vedere faptele pentru care este urmărită persoana solicitată R.D.M., respectiv pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație la participarea R.I.C.O., conspirație de a comite fraudă prin cablu, conspirație de a comite spălare de bani, conspirație la trafic cu servicii contrafăcute care constă în aceea că împreună cu alte persoane s-au înțeles să comită fraude și să spele beneficiile rezultate și totodată să comită încălcări ale dreptului de marcă, precum și faptul că au fost îndeplinite cerințele din Tratat, împotriva acestuia Curtea de Apel a fost emis un mandat de arestare inițial. Ulterior, întrucât în intervalul de 60 de zile nu a fost primită solicitarea oficială și nu a existat un alt motiv temeinic, persoana solicitată a fost pusă în libertate și s-a dispus o altă măsura preventivă, cea a obligării de a nu părăsii țara.

După punerea sa în libertate, Curtea de Apel a constat că au fost primite documentele în sprijinul cererii de extrădare, a analizat datele concrete ale cauzei și a decis că se impune rearestarea persoanei solicitate fiind stabilit un termen la care să se discute pe fond în legătură cu cererea de extrădare. Înalta Curte reține că în privința persoanei solicitate R.D.M. acuzațiile se referă la aceea că, în perioada 2005 - 2010, împreună cu complicii săi, a desfășurat o schemă frauduloasă complexă pe piața de internet prin postare de platforme de comerț electronic, precum A.T. și E.B. a unor anunțuri de vânzare pentru articole cu valoare ridicată, anunțuri fictive, în urma cărora cumpărătorii erau direcționați să transfere banii, deși aceștia nu erau în posesia bunurilor expuse spre vânzare.

În raport de prevederile legale aplicabile și de actele dosarului, Înalta Curte apreciază că era necesară rearestarea persoanei solicitate. Înalta Curte nu va reține aprecierile Curții de Apel referitoare la gradul de celeritate absolut lamentabil de care dau dovadă autoritățile judiciare române în soluționarea rechizitoriului în care este implicat inculpatul - persoană solicitată R.D.M. în România, precum și aprecierea că nu se impune și alterarea activității altor sisteme de drept funcționale, prin blocarea fomială a cererilor de extrădare și formalităților aferente, deoarece acestea nu reprezintă argumente pe baza cărora se analizează a solicitare de extrădare în condițiile Tratatului.

Dispozițiile din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 au acoperit în art. 12 chiar și situația în care autoritățile statului solicitat au decis să cerceteze persoana căutată pentru aceleași fapte pentru care se solicită extrădarea astfel că aceasta nu va fi împiedicată de acest fapt. De aceea, aprecierile Curții de Apel referitoare la parcursul procesual al unui dosar penal sunt irelevante pentru fundamentarea deciziei privind rearestarea unei persoane solicitate și ar fi de neacceptat ca un cetățean român să fie rearestat în vederea extrădării pentru durata unor proceduri judiciare desfășurate în țara sa.

Față de acestea, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor art. 12 alin. (5) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 și a art. 101-103 din Legea nr. 302/2004, republicată și a art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată R.D.M., ca nefondat. Se va face aplicarea prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată R.D.M. împotriva încheierii de ședință din 29 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 3741/2/2013 (1718/2013). Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 iulie 2013.