ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2440/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2440/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând asupra recursului declarat

de persoana solicitată R.D.M., constată următoarele:

Prin

încheierea de ședință din 29 iulie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3741/2/2013

(1718/2013), Curtea de Apel București, secția I penală, asupra cererii de

arestare provizorie în vederea extrădării, a dispus arestarea provizorie în

vederea extrădării a numitului R.D.M. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu

data încarcerării, iar asupra fondului cauzei a fixat termen de judecată la

data de 06 august 2013 în vederea discutării cererii de extrădare.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel

a reținut următoarele:

Prin sesizarea nr. 1050/11/5/2012 din data

de 23 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost înaintată

cererea de arestare provizorie în vederea extrădării, formulată de autoritățile

judiciare americane, cu privire la persoana extrădabilă R.D.M., cetățean român,

domiciliat fără forme legale în București, str. F., sectorul 3, persoană urmărită

internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data

de 16 septembrie 2010 de către Tribunalul Statelor Unite pentru Districtul de Nord

al Statului Ohio pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație la participarea

R.I.C.O., conspirație de a comite fraudă prin cablu, conspirație de a comite spălare

de bani, conspirație la trafic cu servicii contrafăcute.

S-a arătat că sunt incidente dispozițiile

art. 44 rap. la art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 12 din

Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin

Legea nr. 111/2008.

Astfel, persoana extrădabilă R.D.M., cetățean

român, este urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare

emis la data de 16 septembrie 2010 de către Tribunalul Statelor Unite pentru Districtul

de Nord al Statului Ohio pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație la participarea

R.I.C.O., conspirație de a comite fraudă prin cablu, conspirație de a comite spălare

de bani, conspirație la trafic cu servicii contrafăcute.

S-a reținut că cetățeanul român R.D.M.

împreună cu alte persoane s-au înțeles să comită fraude și să spele beneficiile

rezultate și totodată să comită încălcări ale dreptului de marcă.

În perioada 2005 - 2010 cetățeanul român

R.D.M. și complicii săi au desfășurat o schemă frauduloasă complexă pe piața de

internet prin postare de platforme de comerț electronic precum A.T. și E.B. a unor

anunțuri de vânzare pentru articole cu valoare ridicată, anunțuri fictive, în urma

cărora cumpărătorii erau direcționați să transfere banii, deși aceștia nu erau în

posesia bunurilor expuse spre vânzare. Facturile erau falsificate astfel încât să

pară identice cu cele aparținând serviciile legitime de plată, conținând mărci de

servicii de la E.B.

Prin încheierea de ședință din data de

23 mai 2013 Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin decizia penală

nr. 1889 din 03 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în Dosarul nr.

3741/2/2013/a1, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 40, 43, 44 alin.

(1)-(5) din Legea nr. 302/2004 modificată, art. 12 din Tratatul de extrădare dintre

România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, arestarea

provizorie în vederea extrădării a numitului R.D.M., cetățean român, urmărit internațional,

pe o perioadă de 29 de zile de la data de 23 mai 2013 până la data de 20 iunie 2013

inclusiv, sens în care s-a emis mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării

din 23 mai 2013.

Prin încheierea de ședință din data de

18 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul dispozițiilor

art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, a dispus prelungirea arestării provizorii

în vederea extrădării a numitului R.D.M. pe o perioadă de 30 de zile de la data

de 21 iunie 2013 la 20 iulie 2013, inclusiv.

Persoana solicitată R.D.M. a fost menținută

în arest provizoriu în vederea extrădării pentru o perioada de 60 zile până în data

de 19 iulie 2013 când i-a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării

de a nu părăsi țara, deoarece nu s-au primit de la autoritățile americane cererea

oficială de extrădare și documentele în sprijinul acesteia, conform art. 12

alin. (4) din Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre

România și SUA.

Curtea de Apel a constatat că sunt îndeplinite

toate condițiile legale pentru admiterea cererii de rearestare în condițiile

art. 12 alin. (5) din Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare

dintre România și SUA.

A precizat că documentația a fost primită

de autoritățile române în data de 24 iulie 2013, dată la care Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București a și sesizat instanța în vederea rearestării și extrădarea

persoanei solicitate.

Curtea de Apel a reținut împrejurarea că,

în momentul în care a realizat că toata documentația solicitată a fost depusă la

dosarul cauzei, persoana solicitată R.D.M. a formulat prin apărător opoziție la

extrădare și a solicitat un termen de 8 zile pentru a putea motiva opoziția și administra

probele în apărare.

S-a avut în vedere mențiunea formulată

de către apărătorul persoanei solicitate referitoare la aceea că aceasta mai este

cercetată pentru infracțiuni concurente sau acte materiale din cadrul infracțiunilor

ce fac obiectul mandatului de arestare emis de autoritățile americane și de către

autoritățile judiciare române. Curtea de Apel a apreciat că aceste elemente nu prezintă

relevanță în materia arestării provizorii în vederea extrădării, judecata pentru

infracțiuni similare sau acte materiale din cadrul infracțiunilor pentru care s-a

emis mandatul de arestare străin, fiind doar motiv opțional de refuz al extrădării.

De asemenea, Curtea de Apel a considerat

că, față de gradul de celeritate absolut lamentabil de care dau dovadă autoritățile

judiciare române în soluționarea rechizitoriului în care este implicat inculpatul

- persoană solicitată R.D.M. în România (dosarul penal a început a fi instrumentat

în 2006, rechizitoriul a fost întocmit în 2009, sentința în primă instanță a fost

pronunțată în februarie 2013 și în urma calității juridice a acesteia s-a dispus

casarea cu rejudecare in iulie 2013 în apelul tuturor părților și Parchetului),

cel puțin la acest moment nu întrevede motive serioase de refuz al extrădării, trimiterea

în America a persoanei solicitate neimpietând cu nimic desfășurarea procesului în

continuare în România, eventual chiar cu disjungerea față de prezenta persoană solicitată.

Plecând de la datele certe enunțate mai

sus, respectiv începerea instrucției penale în 2006 și culminând cu casarea cu rejudecare

a soluției din prima instanță din iulie 2013, Curtea de Apel a considerat că nu

poate decât să constate incapacitatea sistemului judiciar român de a gestiona într-un

termen rezonabil cauze mai complexe și cu elemente de extraneitate.

În aceste condiții, Curtea de Apel a apreciat

că nu se impune și alterarea activității altor sisteme de drept funcționale, prin

blocarea formală a cererilor de extrădare și formalităților aferente.

Împotriva acestei încheieri, în termenul

legal persoana solicitată R.D.M. a declarat recurs și a arătat că s-a prezentat

de fiecare dată în față organelor de urmărire penală și ale instanțelor, că a răspuns

tuturor chemărilor și nu s-a sustras nici un moment, că este conștient de acuzațiile

care îi sunt aduse de autoritățile judiciare americane și că într-un final va trebui

să se prezinte în fața acestora pentru a-și clarifica situația juridică, însă după

ce a fost arestat, a pus în libertate, iar apoi rearestat, măsură ce o consideră

nejustificată față de atitudinea sa procesuală.

Înalta Curte,

examinând recursul formulat, dar și din

oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta

este nefondat, întrucât în mod corect persoana solicitată R.D.M. a fost rearestată

în vederea predării autorităților judiciare americane.

Analiza dispozițiilor legale aplicabile,

respectiv dispozițiile Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale

Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, dar și ale Legii nr. 302/2004, relevă

faptul că în Tratat sunt prevăzute dispozițiile speciale, ce reglementează situația

în care se află persoana solicitată R.D.M.

Astfel, în preambulul Tratatului de extrădare

dintre România și Statele Unite ale Americii este precizat că sunt avute în vedere:

Convenția de extrădare încheiată și semnată

la București la 23 iulie 1924 dintre România și Statele Unite ale Americii și Convenția

adițională semnată la București la 10 noiembrie 1936;

Obligațiile asumate potrivit Acordului

de extrădare dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii, semnat la Washington

DC la 25 iunie 2003;

Necesitatea respectării drepturilor omului

și supremației legii.

Art.5 din Tratat se referă la principiul

ne bis in idem, respectiv la urmăriri anterioare, și dispune:

Extrădarea nu va fi acordată dacă persoana

căutată a fost condamnată sau achitată în statul solicitat pentru infracțiunea pentru

care se solicită extrădarea. Extrădarea nu va fi împiedicată de faptul că autoritățile

statului solicitat au decis: să nu urmărească penal persoana căutată pentru faptele

pentru care se solicită extrădarea; să înceteze orice procedură penală începută

împotriva persoanei căutate pentru aceleași fapte; sau să cerceteze persoana căutată

pentru aceleași fapte pentru care se solicită extrădarea.

Cu privire la arestarea provizorie,

art. 12 dispune că, în caz de urgență, statul solicitant poate cere arestarea provizorie

a persoanei căutate, în așteptarea cererii de extrădare și a documentelor anexate

acesteia. Cererea de arestare provizorie poate fi transmisă pe cale diplomatică

sau direct între Ministerul Justiției din România și Departamentul de Justiție al

Statelor Unite ale Americii. Pentru transmiterea unei asemenea cereri pot fi utilizate

și canalele Organizației Internaționale a Poliției Criminale (Interpol).

Cu excepția cazului în care există motive

temeinice pentru menținerea în stare de arest, persoana care a fost arestată provizoriu

va fi pusă în libertate la expirarea unei perioade de 60 de zile de la data arestării

provizorii, dacă statul solicitat nu a primit cererea oficială de extrădare și documentele

în sprijinul acesteia, cerute potrivit art. 8. În acest scop, primirea cererii oficiale

de extrădare și a documentelor în sprijinul cererii de extrădare de către ambasada

statului solicitat în statul solicitant, până la data menționată mai sus, constituie

primirea de către statul solicitat. Punerea în libertate nu exclude rearestarea

ulterioară în vederea extrădării și extrădarea persoanei respective dacă cererea

de extrădare și documentele în sprijinul acesteia sunt primite la o dată ulterioară.

Legea nr. 302/2004, republicată, privind

cooperarea judiciară internațională în materie penală, dispune la art. 44 asupra

procedurilor privind arestarea provizorie în caz de urgență: în caz de urgență,

autoritățile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a

persoanei urmărite, chiar înainte de formularea și transmiterea cererii formale

de extrădare. Cererea de arestare provizorie în vederea extrădării trebuie să indice

existența unui mandat de arestare preventivă sau a unui mandat de executare a unei

pedepse aplicate printr-o hotărâre judecătorească definitivă împotriva persoanei

urmărite, o expunere sumară a faptelor, care trebuie să precizeze data și locul

unde au fost comise și să menționeze dispozițiile legale aplicabile, precum și datele

disponibile asupra identității, cetățeniei și localizării acestei persoane.

Așadar, în mod întemeiat și în baza legii,

având în vedere faptele pentru care este urmărită persoana solicitată R.D.M., respectiv

pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație la participarea R.I.C.O., conspirație

de a comite fraudă prin cablu, conspirație de a comite spălare de bani, conspirație

la trafic cu servicii contrafăcute care constă în aceea că împreună cu alte persoane

s-au înțeles să comită fraude și să spele beneficiile rezultate și totodată să comită

încălcări ale dreptului de marcă, precum și faptul că au fost îndeplinite cerințele

din Tratat, împotriva acestuia Curtea de Apel a fost emis un mandat de arestare

inițial. Ulterior, întrucât în intervalul de 60 de zile nu a fost primită solicitarea

oficială și nu a existat un alt motiv temeinic, persoana solicitată a fost pusă

în libertate și s-a dispus o altă măsura preventivă, cea a obligării de a nu părăsii

țara.

După punerea sa în libertate, Curtea de

Apel a constat că au fost primite documentele în sprijinul cererii de extrădare,

a analizat datele concrete ale cauzei și a decis că se impune rearestarea persoanei

solicitate fiind stabilit un termen la care să se discute pe fond în legătură cu

cererea de extrădare.

Înalta Curte reține că în privința persoanei

solicitate R.D.M. acuzațiile se referă la aceea că, în perioada 2005 - 2010, împreună

cu complicii săi, a desfășurat o schemă frauduloasă complexă pe piața de internet

prin postare de platforme de comerț electronic, precum A.T. și E.B. a unor anunțuri

de vânzare pentru articole cu valoare ridicată, anunțuri fictive, în urma cărora

cumpărătorii erau direcționați să transfere banii, deși aceștia nu erau în posesia

bunurilor expuse spre vânzare.

În raport de prevederile legale aplicabile

și de actele dosarului, Înalta Curte apreciază că era necesară rearestarea persoanei

solicitate.

Înalta Curte nu va reține aprecierile Curții

de Apel referitoare la gradul de celeritate absolut lamentabil de care dau dovadă

autoritățile judiciare române în soluționarea rechizitoriului în care este implicat

inculpatul - persoană solicitată R.D.M. în România, precum și aprecierea că nu se

impune și alterarea activității altor sisteme de drept funcționale, prin blocarea

fomială a cererilor de extrădare și formalităților aferente, deoarece acestea nu

reprezintă

argumente pe baza

cărora se analizează a solicitare de extrădare în condițiile Tratatului.

Dispozițiile din Tratatul de extrădare

dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008

au acoperit în art. 12 chiar și situația în care autoritățile statului solicitat

au decis să cerceteze persoana căutată pentru aceleași fapte pentru care se solicită

extrădarea astfel că aceasta nu va fi împiedicată de acest fapt.

De aceea, aprecierile Curții de Apel referitoare

la parcursul procesual al unui dosar penal sunt irelevante pentru fundamentarea

deciziei privind rearestarea unei persoane solicitate și ar fi de neacceptat ca

un cetățean român să fie rearestat în vederea extrădării pentru durata unor proceduri

judiciare desfășurate în țara sa.

Față de acestea, Înalta Curte constată

că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, cu respectarea dispozițiilor

art. 12 alin. (5) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale

Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 și a art. 101-103 din Legea nr. 302/2004,

republicată și a art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel încât,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul

declarat de persoana solicitată R.D.M., ca nefondat.

Se va face aplicarea prevederilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la cheltuielile judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de persoana solicitată R.D.M. împotriva încheierii de ședință din 29 iulie 2013

a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 3741/2/2013

(1718/2013).

Obligă

recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 31 iulie 2013.