ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 168/2016

Decizia nr. 168/2016

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 209 din 26 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, admiterea cererii de extrădare privind pe persoana extrădabilă A., cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată și de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, precum și a principiului ne bis in idem în raport cu faptele ce fac obiectul Dosarului penal înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/90/2009*.

În temeiul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu referire la art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, a dispus amânarea predării persoanei extrădate către autoritățile judiciare americane până la soluționarea definitivă a Dosarului penal înregistrat la Tribunalul Vâlcea sub nr. x/90/2009*, iar în caz de condamnare a acesteia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la punerea ei în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 43 alin. (6) cu referire la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădate A. în vederea predării pe o durată de 30 de zile începând de la data încetării motivului care a justificat amânarea predării.

A constatat că persoana extrădată A. a fost reținută și ulterior arestată provizoriu în vederea extrădării din data de 22 mai 2013 la 20 iulie 2013 și de la 29 iulie 2013 la 8 august 2013.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București a avut în vedere următoarele:

Prin Sentința penală nr. 371 din 8 august 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2013, de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu referire la art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007, a fost admisă cererea de extrădare privind pe numitul A., cu respectarea regulii specialității, prevăzută în art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și art. 74 din Legea nr. 302/2004, în sensul ca persoana extrădată să nu fie judecată pentru aceleași infracțiuni ce fac obiectul Dosarului penal înregistrat la Tribunalul Vâlcea sub nr. x/90/2009.

În baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 cu referire la art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007 s-a dispus amânarea predării acestuia către autoritățile judiciare americane până la soluționarea definitivă a Dosarului penal înregistrat la Tribunalul Vâlcea sub nr. x/90/2009.

În baza art. 43 alin. (6) cu referire la art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea provizorie a numitului A. în vederea predării pe o durată de 30 de zile începând de la data încetării motivului care a justificat amânarea.

S-a dispus revocarea măsurii arestării provizorii dispuse față de numitul A. la data de 23 mai 2013, în baza MAP nr. 4/EX emis de Curtea de Apel București, secția a I penală, și punerea de îndată în libertate a acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Adresa nr. x/II-5/2013 din 23 mai 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța competentă, în conformitate cu disp. art. 44 din Legea nr. 302/2004 rep. și art. 12 din Legea nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite al Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 pentru a dispune arestarea provizorie în vederea extrădării către Statele Unite ale Americii a numitului A. până la prezentarea cererii de extrădare.

În cuprinsul sesizării, s-a arătat că acesta este urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație la participare RICO, conspirație de a comite fraudă prin cablu, conspirație de a comite spălare de bani, conspirație la trafic cu servicii contrafăcute, pentru punerea în executare a unui mandat de arestare emis la data de 20 octombrie 2011 de Tribunalul Statelor Unite pentru Districtul de Nord al Statului Ohio.

Din înscrisurile înaintate de autoritățile din SUA a rezultat că, în fapt, cetățeanul român A. împreună cu alte persoane s-au înțeles să comită fraude și să spele beneficiile rezultate și să comită încălcări ale dreptului de marcă.

Astfel, în perioada 2005 - 2010, cetățeanul român A. și complicii săi au desfășurat o schemă frauduloasă complexă pe piața de internet, prin postarea pe platforme de comerț electronic precum B. și C., a unor anunțuri de vânzare pentru articole cu valoare ridicată, anunțuri fictive, în urma cărora cumpărătorii erau direcționați să transfere banii, deși aceștia nu erau în posesia bunurilor expuse spre vânzare. Facturile erau falsificate, astfel încât să pară identice cu cele aparținând serviciilor legitime de plată conținând mărci de servicii de la C.

Totodată, s-a reținut că cetățeanul român A., împreună cu complicii săi au accesat ilegal conturi bancare din Statele Unite, au obținut în mod fraudulos nume de utilizatori și parole ale conturilor aparținând unor firme din Statele Unite și au dispus efectuarea de transferuri bancare neautorizate în conturile unor complici recrutați pentru a ajuta la spălarea fondurilor controlate de aceștia.

Împotriva persoanei extrădabile s-a luat măsura reținerii prin Ordonanța din 23 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin Încheierea din 23 mai 2013, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile A. pe o perioadă de 29 zile, de la data de 23 mai 2013 la data de 20 iunie 2013, inclusiv, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 44 din Legea nr. 302/2004 rep. și art. 12 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, măsură care a fost prelungită succesiv.

Cererea de extrădare și documentele aferente au fost înaintate instanței la data de 24 iulie 2013.

După cum rezultă din cererea de extrădare transmisă pe cale diplomatică de autoritățile judiciare americane, persoana extrădabilă este urmărită pentru punerea în executare a unui mandat de arestare emis la data de 20 octombrie 2011 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Nord al Statului Ohio, pentru participarea la comiterea de fraudă pe internet, fraudă prin cablu și spălare de bani, fapte pentru care legislația penală a statului solicitant prevede pedeapsa maximă de 20 ani închisoare.

De asemenea, s-a arătat că pentru faptele pentru care a fost emis mandatul de arestare, numitul A. a fost trimis în judecată, fiind sesizat Tribunalul pentru Districtul de Nord al Statului Ohio. Actul de inculpare cuprinde patru capete de acuzare: conspirație la comiterea de activități de racket, conspirație la comiterea de fraudă prin cablu, conspirație la spălarea de bani și conspirație la trafic cu mărci de servicii contrafăcute.

În fapt, s-a reținut că în perioada 2005 - 2010, numitul A. și co-conspiratorii lui au desfășurat o schemă complexă de fraudă pe piețele de internet prin postarea de anunțuri de vânzare pentru bunuri de mare valoare, cum ar fi mașini și motociclete la mâna a doua, pe site-uri ca B. și C. Aceste anunțuri conțineau de regulă fotografii și o descriere detaliată a vehiculelor și a altor bunuri, despre care pretindeau că ar fi disponibile pentru cumpărare, în realitate însă, aceste anunțuri erau fictive - bunurile nu aparțineau așa-zișilor vânzători și deci nu erau disponibile pentru cumpărare. Cumpărătorii contactau pe presupușii vânzători, comunicarea și negocierea având loc prin e-mail. "Vânzătorii" au trimis adesea facturi frauduloase care păreau a fi asociate cu C., B. sau servicii similare de plată on-line, cu instrucțiuni pentru cumpărătorul victimă cum să transfere banii către "vânzător". Facturile erau astfel întocmite ca să pară a fi identice cu mesajele de la servicii de plată legitime și includeau mărci contrafăcute, cum ar fi marca de servicii pentru C.

Co-conspiratorii numitului A., domiciliau în statele Unite și au fost instruiți de către membrii principali ai organizației infracționale, inclusiv D., să deschidă conturi bancare în SUA, unde urmau să fie depozitați banii de la victime. Cumpărătorii-victime transferau sumele convenite prin transfer bancar, E., F. sau alte servicii de transfer de bani către conturile "săgeților" identificate în facturile frauduloase. D. și co-conspiratorii săi comunicau cu "săgeata" desemnată prin e-mail și furnizau "săgeții" numele victimei, suma și banca unde urma să fie transferată suma. Pe baza acestor instrucțiuni, "săgeata" desemnată retrăgea banii proveniți din infracțiune și îi transfera membrilor schemei.

În 2008 a fost descoperită o altă schemă, și mai complexă, în care A. a coordonat cu co-conspiratorii cum să folosească informațiile secrete furate de la bănci pentru a accesa în mod ilegal conturi bancare aflate în Statele Unite. Câștigurile obținute au fost spălate în mod similar prin conturile "săgeților" sau al "cărăușilor de bani". A. și co-conspiratorii săi au obținut în mod fraudulos numele de utilizatori și parolele pentru conturile bancare aparținând unor firme din Statele Unite și apoi au efectuat transferuri prin cablu neautorizate a unor sume mari de bani, din aceste conturi către conturile cărăușilor de bani, recrutați pentru a ajuta la spălarea de bani, conturi controlate de A. și co-conspiratorii săi.

La termenul din 18 iunie 2013, fiind audiat, conform art. 46 din Legea nr. 302/2004 rep., persoana extrădabilă a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare americane.

Examinând actele dosarului în raport de dispozițiile Legii nr. 111/2008, precum și ale Legii nr. 302/2004 rep., în situațiile nereglementate de Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007 ratificat prin Legea nr. 111/2008, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă pentru a se dispune extrădarea numitului A. către autoritățile americane și nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al cererii de extrădare prev. de art. 4 - 7 din Legea nr. 111/2008.

Referitor la faptul că ar exista identitate între faptele penale pentru judecarea cărora se solicită extrădarea și faptele penale pentru care numitul A. este judecat în România, în Dosarul înregistrat la Tribunalul Vâlcea sub nr. x/90/2009, instanța de fond a apreciat că nu se pune problema încălcării principiului non bis in idem, întrucât extrădarea numitului A. este solicitată și pentru alte fapte penale decât cele pentru care acesta se află în curs de judecată în România.

În acest sens, instanța de fond a precizat că în contextul în care două dintre cele cinci victime enumerate exemplificativ de autoritățile americane - M.P., statul Mississippi, SUA și IC din Fort Wayne, statul Indiana, SUA - nu figurează în expunerea exhaustivă a faptelor pentru care acesta este acuzat în România, avându-se în vedere sub acest aspect, atât situația de fapt prezentată în rechizitoriu, cât și cea expusă în hotărârea pronunțată în primă instanță de către Tribunalul Vâlcea, apare evident faptul că nu există o suprapunere între faptele pentru care numitul A. este acuzat în cele două state, iar evitarea unei duble judecăți pentru aceeași faptă este perfect posibilă, dată fiind regula specialității stipulată expres de art. 17 din Legea nr. 111/2008.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs persoana extrădabilă A.

Prin Decizia nr. 247 din 24 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost admis recursul declarat de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 371 din 8 august 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a dispus casarea sentinței penale mai sus menționată și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Curtea de Apel București, secția penală.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a arătat - în esență - că instanța de fond a precizat în motivare faptul că în contextul în care două dintre cele cinci victime enumerate exemplificativ de autoritățile americane - M.P., statul Mississippi, SUA și IC din Fort Wayne, statul Indiana, SUA - nu figurează în expunerea exhaustivă a faptelor pentru care acesta este acuzat în România, ar fi evident faptul că nu există o suprapunere între faptele pentru care acesta este acuzat în cele două state.

Cu alte cuvinte folosind expresia "exemplificativ", instanța de fond a admis implicit faptul că nu are o descriere exactă a faptelor pentru care autoritățile din S.U.A. au solicitat extrădarea numitului A.

Art. 9 din Legea nr. 111/2008 oferă posibilitatea ca statul solicitat să ceară statului solicitant să furnizeze informații suplimentare într-un termen rezonabil indicat, dacă apreciază că informațiile prezentate în sprijinul cererii de extrădare nu sunt suficiente pentru a îndeplini cerințele prevăzute de prezentul tratat. Astfel de informații suplimentare pot fi solicitate și transmise direct între Ministerul Justiției din România și Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii.

Art. 51 din Legea nr. 302/2004 prevede că în situația în care informațiile comunicate de statul solicitant se dovedesc insuficiente pentru a permite statului român să pronunțe o hotărâre în aplicarea prezentei legi, instanța competentă va solicita complinirea informațiilor necesare, în acest scop urmând să fixeze un termen de două luni.

În condițiile în care persoana transferabilă A. a fost condamnat în primă instanță în România pentru fapte care au legătură cu faptele pentru care s-a solicitat extrădarea de către autoritățile din S.U.A., fapte care a precizat recurentul, inclusiv în fața instanței de fond, ar fi identice cu cele pentru care a fost condamnat în România, Înalta Curte a considerat că, în virtutea rolului activ de care ar trebui să dea dovadă instanțele în momentul soluționării unei cauze, instanța de fond ar fi trebuit să solicite informații suplimentare statului solicitant pentru a obține o expunere detaliată a faptelor pentru care s-a solicitat extrădarea.

S-a arătat de către instanța de control judiciar că acceptarea unei descrieri "exemplificative" de către instanța de fond nu este suficientă pentru a garanta persoanei solicitate respectarea tuturor garanțiilor procesuale și pentru a evita încălcarea principiului "Ne bis in idem".

Urmare acestei soluții dispusă de către instanța supremă în aplicarea normelor legale ale C. proc. pen. din 1968, aflat în vigoare la momentul pronunțării deciziei de casare cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 26 ianuarie 2015.

În rejudecarea cauzei, conformându-se întocmai prescripțiilor stabilite prin decizia pronunțată de instanța ierarhic superioară, judecătorul fondului a întreprins toate demersurile necesare în vederea obținerii de informații suplimentare de la statul solicitant cu privire la descrierea detaliată a faptelor pentru care s-a solicitat extrădarea.

În urma acestor demersuri repetate ale instanței, la data de 9 noiembrie 2015, prin Adresa nr. x/2013, Ministerul Justiției din România a comunicat relațiile transmise de către Departamentul de Justiție al Statelor Unite, prin care s-au arătat următoarele:

"Ca răspuns la cea de-a doua solicitare din partea autorităților din România pentru informații suplimentare privind activitățile infracționale ale lui A., care stau la baza acuzațiilor împotriva lui, se menționează că:

A. a fost inculpat în Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Nord al Statului Ohio, în dosarul Statele Unite împotriva lui D. și alții pentru comiterea următoarelor fapte:

Cu bună știință și cu intenție a conspirat să conducă și să participe în mod direct și indirect la conducerea afacerilor unei Organizații criminale prin comiterea în mod repetat de activități de racket, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18, C.S.U. [Codul Statelor Unite] § 1962(d). activități de racket care au constat în fapte repetate de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. § 1343; trafic de mărci de servicii contrafăcute, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. § 2320: spălare de instrumente monetare, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. § 1956: și angrenarea în tranzacții monetare cu produse obținute din activități ilegale specificate, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 C.S.U. § 1957.

Cu bună știință și cu intenție a conspirat, s-a combinat, s-a alăturat și s-a înțeles cu alte persoane cunoscute și necunoscute Marelui Juriu, să conceapă o schemă și un artificiu ca să fraudeze și să obțină bani și bunuri de la persoane fizice și juridice prin înșelăciune, pretenții, reprezentări și promisiuni false și frauduloase, folosind comunicări prin cablu în comerțul interstatal și internațional cu încălcarea prevederilor din Titlul 18, Codul Statelor Unite, Secțiunea 1349.

Cu bună știință a conspirat, s-a combinat, s-a alăturat și s-a înțeles cu alte persoane cunoscute și necunoscute Marelui Juriu, să comită spălarea de bani, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18, Codul Statelor Unite. Secțiunea 1956(h); și cu bună știință și cu intenție a conspirat, s-a combinat, s-a alăturat și s-a înțeles cu alte persoane cunoscute și necunoscute Marelui Juriu, să facă trafic și să încerce să facă trafic cu servicii și cu bună știință a folosit mărci contrafăcute privind sau în legătură cu astfel de servicii, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18, Codul Statelor Unite, Secțiunea 371.

A. a făcut parte dintr-o organizație criminală care a fost angrenată în fraude prin licitații on-line de pe la mijlocul anului 2007 și până în decembrie 2010. Organizația infracțională ("Organizația D.") aflată în România, este o asociație care cuprinde pe A., D., G., H., I., J., K., L. și M. și alți conspiratori, care s-au asociat ca să genereze câștiguri ilegale prin comiterea de numeroase acte de fraudă, inclusiv licitații frauduloase pe Internet, trafic de servicii contrafăcute și spălare de bani. În timp unii membri ai Organizației au fost în poziții de conducere, respectiv D. și J. Organizația D., în sine, nu a fost structurată strict ierarhic. În schimb, fiecare membru a desfășurat o anumită activitate pentru a atinge scopul Organizației.

Rolul lui A. în cadrul Organizației a fost să intermedieze transferul produselor obținute de la licitații, aflate în băncile americane, către România. În mod concret, autoritățile din Statele Unite au obținut dovezi care indică faptul că A. a coordonat împreună cu co-conspiratori care au operat în Statele Unite, transferul produselor obținute în mod ilegal de către Organizație și spălarea acestor fonduri înapoi către co-conspiratori din România. Organizația D. s-a folosit de anumite persoane, cunoscute sub numele de "săgeți" sau "cărăuși de bani", care domiciliau în Statele Unite și deschideau conturi de bancă în Statele Unite unde puteau fi depuși banii de la victime. Victimele transferau sumele convenite, prin transfer bancar de bani, E., F. și alte servicii de transfer de bani către conturile indicate pe facturile frauduloase. A. și co-conspiratorii săi comunicau prin telefon și mesaje scrise ca să discute modalitățile de transfer ale banilor aflați în conturile de bancă aflate în Statele Unite și controlate de Organizația D. care erau folosite pentru depunerea banilor obținuți din licitațiile frauduloase, către conturi aflate în străinătate. Agenții de aplicare a legii din Statele Unite au analizat un stick de memorie pe care autoritățile din România l-au confiscat de la A. și au găsit mii de introduceri de date brute, inclusiv, printre altele, numele calculatoarelor aparținând victimelor, numele de utilizator și parolele.

În plus, față de activitatea infracțională descrisă în solicitarea adresată de Statele Unite Guvernului României privind pe A., datată la 15 mai 2013 și declarațiile date sub jurământ anexate cererii de extrădare și a scrisorii din 24 februarie 2015 trimisă autorităților din România, autoritățile din Statele Unite au mai identificat alte patru corporații căzute victimă, care au fost păgubite de A. în cadrul schemei infracționale a Organizației. Mai jos este prezentată descrierea activității infracționale a lui A. cu privire la aceste victime.

TT.

La data de 11 iunie 2008, s-a încercat se efectueze și/sau au fost efectuate șase transferuri bancare trimise din contul N. aparținând firmei victimă, TT., în valoare totală de 354.600,00 dolari S.U.A. Toate cele șase transferuri au fot trimise în conturi bancare care au fost identificate anterior ca fiind conturi controlate de cărăușii de bani asociați ai Grupului D. Dintre acestea, trei transferuri au fost efectuate cu succes, ceea ce a rezultat într-un prejudiciu de 74.500,00 dolari S.U.A. Unul din transferuri în valoare de 24.500,00 dolari S.U.A. a fost trimis în contul O. în numele P. Un transfer în valoare de 25.000,00 dolari S.U.A. a fost trimis în contul O. în numele lui Q. Alt transfer în valoare de 25.000,00 dolari S.U.A. a fost trimis în contul R. în numele lui S. Analiza criminalistică a telefonului mobil confiscat de la A. de către Poliția Națională Română, a dovedit că SMS-urile legate de transferurile bancare au avut loc între membri Grupului D. în plus, analiza criminalistică a telefonului mobil indică faptul că la data de 11 iunie 2008, A. a trimis lui D., SMS-ul următor: "BANK NAME N., Numele Companiei TT., 11c Los Angeles către P., Q., S. 25 K în fiecare cont".

Ș., Inc.

În luna iunie 2008, compania victimă Ș. deținea două conturi bancare la T. respectiv un cont european și un cont american. La data de 20 mai 2008, vicepreședintele firmei Ș., Ț. a primit un mesaj e-mail care părea că ar fi fost trimis de Tribunalul Fiscal al Statelor Unite [United States Tax Court]. Ulterior s-a stabilit că acest mesaj e-mail conținea un soft malicios care a fost instalat în trei calculatoare la firma Ș. De la data de 13 iunie 2008 și până la 19 iunie 2008, au fost efectuate șase transferuri din cele două conturi bancare de la Wachovia deținute de Ș. care au rezultat într-un prejudiciu total în valoare de 904.263.92 dolari S.U.A. T. a reușit să recupereze o parte din fonduri și a restituit o parte din prejudiciul susținută de Ș. ceea ce s-a concretizat într-o pagubă totală în valoare de 53.758,47 dolari S.U.A. pentru firma Ș. și respectiv 499.299,26 dolari S.U.A. pentru T. Beneficiarii transferurilor bancare erau deja identificați sau au fost ulterior identificați ca fiind asociați ai Grupului D. Unul din conturile beneficiare a fost contul U. în numele lui V. Analiza criminalistică desfășurată de Poliția Română, a unuia din telefoanele mobile ale lui A., a dovedit că au existat SMS-uri asociate cu transferurile bancare efectuate de Grupul D. La data de 13 iunie 2008, A. a trimis lui D. următoarele SMS-uri: "Bank name T. numele companiei Ș. adresa. Miami, fi, USA către V. suma 140,000 dolari S.U.A." și "Trimis la 13 2008 at 11:45 nr. tranzacție 20000108mtsadvice#x". Tranzacția a avut ca ID x, iar data/ora tranzacției este identică cu cea prezentă în evidențele transferurilor bancare ale băncii T. În plus, s-au mai găsit alte SMS-uri în telefonul mobil al lui A., care fac legătura între el și alte transferuri bancare din conturile firmei Ș.

Y.

La data de 1 iulie 2008, au fost cinci încercări de transfer bancar dintr-un cont de la Z. al firmei victime Y., cu un prejudiciu potențial de 422.188,10 dolari S.U.A. Z. a reușit să blocheze trei transferuri, cu toate acestea două transferuri s-au realizat efectiv, ceea ce a rezultat într-un prejudiciu de 45.100,00 dolari S.U.A. Câteva luni mai târziu, Z. a restituit firmei Y. suma de 45.100,00 dolari S.U.A. La scurt timp înainte de efectuarea transferurilor, un angajat al firmei Y. a primit un mesaj e-mail care părea că ar fi provenit de la Serviciul Fiscal Federal al Statelor Unite [US Internai Revenue Service]. Angajatul a făcut click pe atașamentul respectiv, dar nu s-a întâmplat nimic. După ce s-au descoperit transferurile fraudulente, computerul angajatului a fost formatat și nu s-au mai putut obține probe criminalistice. Unul din aceste transferuri în valoare de 45.000,00 dolari S.U.A. a fost trimis într-un cont de la T., în numele AA. Analiza criminalistică desfășurată de Poliția Română a unui telefon mobil aparținând lui A., a dovedit că au existat SMS-uri asociate cu transferuri bancare efectuate de Grupul D. La data de 2 iulie 2008, A. a trimis lui D. următorul SMS: "Fwd: x numele companiei este AA. 45 k de la compania Y. adresa boca raton, fi, usa banca Z. nr. referință transfer x". Numărul de referință menționat este de fapt numărul din evidențele de la Z. al transferului din contul firmei Y. în contul AA.

BB.

La data de 9 iunie 2008, s-a încercat să se efectueze două transferuri dintr-un cont de la Z. (BOA) deținut de firma BB. Z. a reușit să blocheze ambele transferuri bancare, dar cu toate acestea, prejudiciul potențial a fost în valoare de 190.694,00 dolari S.U.A. Angajata de la BB. a confirmat faptul că ea a primit un mesaj e-mail la scurt timp înainte de a se fi încercat efectuarea transferurilor frauduloase, mesaj care părea că ar fi provenit de la Serviciul Fiscal Federal al Statelor Unite. Ulterior a fost confirmat de BB. faptul că, calculatorul angajatei fusese infectat cu un soft malicios inițiat de mesajul e-mail de la IRS. Analiza criminalistică efectuată de Poliția Română, a telefonului mobil a lui A. a dovedit că au existat SMS-uri asociate cu transferuri bancare efectuate de Grupul D. La data de 11 iunie 2008. A. i-a trimis lui D. următorul SMS: "Numele companiei BB. adresa Atlanta ga 30342, număr referință transfer x număr confirmare xx suma 198.500 transferat".

La termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2015, ca urmare a dispoziției instanței, persoana solicitată A. a depus la dosarul cauzei, un certificat de grefă eliberat de Tribunalul Vâlcea, secția penală, prin care s-a menționat că pe rolul respectivei instanțe se află în curs de soluționare cauza penală ce privește pe inculpații CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., D., H., I., JJ., KK., A., LL., MM., NN., OO., PP., K., QQ., RR. și G.

Prin același certificat, s-a precizat că inculpatul A. este trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin. (1) și (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 208 alin. (1) comb. cu art. 209 alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) și b) C. pen., în cauza respectivă fixându-se termen de judecată la data de 25 noiembrie 2015.

Examinând actele și lucrările dosarului prin raportare la dispozițiile Legii nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și ale Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, Curtea a constatat că în cauza pendinte sunt întrunite condițiile de formă și de fond stipulate de acest cadru normativ pentru admiterea cererii de extrădare privind pe cetățeanul român A., către autoritățile judiciare din S.U.A., în vederea tragerii sale la răspundere penală pentru infracțiuni comise împotriva unor cetățeni ai statului solicitant.

Astfel, din perspectiva condiției de admisibilitate impusă de prevederile art. 10 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a constatat că această cerință prealabilă este îndeplinită, întrucât documentele ce au fost atașate cererii de extrădare, precum și cele comunicate ulterior ca urmare a solicitării de informații suplimentare de către instanța română competentă, sunt certificate de către Departamentul de Justiție al Statelor Unite ale Americii.

De asemenea, Curtea a constatat că persoana solicitată A., nu face parte din categoria persoanelor exceptate de la extrădare, potrivit art. 10 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, iar extrădarea acestuia nu poate fi refuzată pe motivul cetățeniei, astfel cum statul român s-a angajat prin prevederile art. 10 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008.

În ceea ce privește condiția referitoare la dubla încriminare, prev. de art. 24 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, Curtea a observat că și aceasta este îndeplinită, întrucât faptele pentru care persoana solicitată A. este cercetat de către autoritățile judiciare americane își găsesc corespondent încriminator și în normele reglementate de legislația penală a statului român, acestea realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 C. pen., acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 360 C. pen., interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice, prev. de art. 361 C. pen., alterarea integrității datelor informatice, prev. de art. 262 C. pen., transferul neautorizat de date informatice prev. de art. 364 C. pen., complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 C. pen., furt prev. de art. 228 C. pen. și spălare de bani prev. de art. 29 din Legea nr. 656/2002.

Sub același aspect, Curtea a reținut că potrivit art. 2 alin. (3) lit. a) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, o infracțiune dă loc la extrădare, indiferent dacă legea statelor solicitant și solicitat încadrează sau nu acțiunile sau omisiunile care constituie infracțiunea în aceeași categorie de infracțiuni sau descriu infracțiunea prin aceeași terminologie.

Dincolo de împrejurarea că infracțiunile în considerarea cărora se solicită extrădarea cetățeanului român A. respectă cerința dublei încriminări, Curtea a reținut că acestea pot da loc extrădării și prin prisma condiției prevăzute de art. 2 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, întrucât acestea sunt sancționate de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 1 an închisoare.

Totodată, Curtea nu a identificat incidența în cauză a vreunuia dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al extrădării persoanei solicitate dintre cele prev. de art. 21 și art. 22 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală ori de art. 4 - 7 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008.

Atât în cadrul primului ciclu procesual al cauzei, cât și în rejudecarea pe fond, persoana solicitată A. și-a exprimat opoziția față de admiterea cererii de extrădare și de predarea sa către autoritățile judiciare americane, în sprijinul acestei atitudini invocând împrejurarea că faptele penale pentru judecarea cărora se solicită extrădarea sa în S.U.A. sunt identice cu cele pentru care a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x/D/P/2006 din 5 ianuarie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea, cauză aflată în prezent în curs de rejudecare în fond la Tribunalul Vâlcea, pe rolul căruia este înregistrată sub nr. x/90/2009*, astfel încât o eventuală admitere a cererii de extrădare ar contraveni principiului ne bis in idem, consacrat prin dispozițiile art. 5 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008.

Cu privire la acest aspect, Curtea a subliniat în primul rând faptul că argumentele în considerarea cărora persoana solicitată A. și-a manifestat opoziția față de extrădarea sa la solicitarea Statelor Unite ale Americii se pot circumscrie cel mult unui motiv de refuz opțional al extrădării, și anume celui prev. de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, aceeași fiind situația și în reglementarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, care în art. 5 alin. (2) lit. c) stipulează că extrădarea nu va fi împiedicată dacă autoritățile statului solicitat au decis să cerceteze persoana căutată pentru aceleași fapte pentru care se solicită extrădarea.

În al doilea rând, Curtea a reamintit că pentru a verifica incidența principiului ne bis in idem, în prealabil, este necesar a se lămuri ce anume trebuie supus comparației, respectiv a se clarifica semnificația noțiunii de "faptă penală". Sub acest aspect, s-a subliniat faptul că legislațiile naționale definesc în mod diferit noțiunea de "infracțiune", astfel încât, este evident că ceea ce trebuie comparat din perspectiva incidenței principiului ne bis in idem, este "fapta penală" ca realitate obiectivă, indiferent de încadrarea juridică a acesteia în legislațiile naționale sau de natura relațiilor sociale ocrotite. O atare concluzie este consfințită și de prevederile art. 2 alin. (3) lit. a) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, potrivit căruia o infracțiune dă loc la extrădare, indiferent dacă legea statelor solicitant și solicitat încadrează sau nu acțiunile sau omisiunile care constituie infracțiunea în aceeași categorie de infracțiuni sau descriu infracțiunea prin aceeași terminologie.

Prin urmare, în opinia Curții, ceea ce este decisiv pentru verificarea incidenței principiului ne bis in idem este situația faptică în materialitatea sa, un eveniment ce a avut loc în trecut și care a condus sau urmează să conducă la un rezultat relevant din punctul de vedere al dreptului penal, criteriile ce trebuie avute în vedere sub acest aspect fiind: locul și momentul săvârșirii faptei, obiectul faptei, modalitatea de desfășurare a acțiunii sau inacțiunii, participanții la săvârșirea faptei, identitatea victimei, rezultatul produs sau care s-ar fi putut produce.

Raportându-se la aceste considerente, Curtea a constatat că analiza conținutului concret al faptelor pentru care persoana solicitată A. este cercetat simultan de către cele două jurisdicții nu confirmă susținerile acestuia în sensul că faptele pentru care autoritățile americane solicită extrădarea sa în vederea judecării ar fi identice cu cele pentru care a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. x/D/P/2006 din 5 ianuarie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea și este în prezent judecat de către Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. x/90/2009*, ci dimpotrivă pune în evidență împrejurarea că aceste acuzații sunt cel puțin, în parte, diferite.

Astfel, deși în ceea ce privește infracțiunile de fraudă informatică, modul de operare descris în cele două acte de acuzare întocmite la adresa persoanei solicitate A., este unul similar, iar faptele reclamate de două dintre victimele care urmare a acestor fraude informatice au fost păgubite prin sustragerea frauduloasă din conturile lor bancare a unor sume importante de bani, respectiv SS. și ȘȘ. constituie obiect al anchetei penale atât în cazul instrumentat de autoritățile din S.U.A., cât și în cauza aflată în prezent în curs de rejudecare în fond pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția penală, totuși trebuie observat că privitor la faptele de înșelăciune prin fraudă informatică (prin licitații false pe site-uri specializate în tranzacții on-line), pe care autoritățile americane le invocă în sprijinul cererii de extrădare, în sarcina persoanei solicitată A. nu se reține niciun fel de participație în cauza ce formează obiectul Dosarului penal nr. x/90/2009* al Tribunalului Vâlcea, iar referitor la faptele de furt de fonduri bănești prin fraudă informatică, autoritățile judiciare americane au nominalizat și alte victime ale unor astfel de fapte, care nu se regăsesc printre cele care au participat ca persoane vătămate sau părți civile în cauza instrumentată de autoritățile judiciare române, în concret fiind vorba despre TT., Ș., Y. și BB.

De altfel, riscul ca persoana solicitată să fie judecată de două ori pentru aceleași fapte poate fi cu ușurință evitat prin aceea că extrădarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare americane se va realiza, conform voinței acesteia, cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 302/2004, republicată și de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, precum și a principiului ne bis in idem, în raport cu faptele ce fac obiectul Dosarului penal înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/90/2009*.

S-a arătat că un alt motiv în considerarea căruia apărarea persoanei solicitate A. a făcut opoziție la extrădare a constat în aceea că cele patru fapte prezentate de către autoritățile americane în relațiile suplimentare solicitate de instanță este posibil să se fi prescris în conformitate cu legislația S.U.A., de vreme ce acestea nu au fost expuse în rechizitoriul întocmit și prezentat marelui juriu spre aprobare, mai întâi, în anul 2010, iar apoi, în anul 2011, care ar fi suspendat cursul prescripției, termenul de prescripție, potrivit legislației americane, fiind de 5 ani de la data comiterii faptelor.

Este adevărat că potrivit art. 6 din Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, extrădarea poate fi refuzată dacă s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale potrivit legii statului solicitant, însă în cazul de față nu este incident acest motiv de refuz al extrădării nici măcar în privința celor patru fapte comise în dauna victimelor TT., Ș., Y. și BB., întrucât, deși prin relațiile suplimentare comunicate la solicitarea acestei Curți de către Departamentul de Justiție al S.U.A. se susține că în plus față de comportamentul infracțional descris în cererea de extrădare, din data de 15 mai 2013, și declarațiile care au însoțit cererea de extrădare, autoritățile din S.U.A. au mai identificat încă patru companii părți vătămate care au fost prejudiciate de către A. în cadrul schemei infracționale a organizației, în realitate, toate aceste fapte se regăsesc în detaliu descrise în declarația sub prestare de jurământ dată în sprijinul cererii de extrădare de către doamna ȚȚ., agent special în cadrul Biroului Federal de investigații al Statelor Unite, datată 16 iulie 2013, ceea ce înseamnă, de fapt, că acestea au fost și ele avute în vedere la formularea cererii de extrădare, ori potrivit art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripția neîmplinită anterior.

De altfel, s-a arătat că în Nota verbală a Ambasadei S.U.A. la București, înregistrată la Ministerul Justiției la data de 23 iulie 2013, se menționează, în mod expres, că termenul de prescripție american aplicabil nu împiedică urmărirea penală a lui A. pentru faptele pentru care se solicită extrădarea.

Împotriva Sentinței penale nr. 209 din 26 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a formulat contestație persoana solicitată A. apreciind că a fost încălcat principiul ne bis in idem și că faptele pentru care s-a solicitat extrădarea s-au prescris.

Examinând contestația prin prisma criticilor formulare, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 rep., dispozițiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale la care România este parte în situațiile nereglementate.

Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 rep. statuează că în situația în care prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile Legii nr. 111/2008, precum și ale Legii nr. 302/2004 republicată, în situațiile nereglementate de Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007 ratificat prin Legea nr. 111/2008, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă pentru a se dispune extrădarea numitului A. către autoritățile americane.

Se constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate impuse de prevederile art. 10 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, s-a înaintat o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, indicându-se data și locul săvârșirii acestora, calificarea juridică, referiri la dispozițiile legale aplicabile.

Potrivit art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală "pot fi extrădate din România, în condițiile prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni (...)", nefiind aplicabile dispozițiile art. 19 din aceeași lege, potrivit cărora nu pot fi extrădați din România:

a) cetățenii români, dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 20;

b) solicitanții de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecției subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în țara de origine sau în orice alt stat în care viața ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuși la tortură, tratamente inumane și degradante;

c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicție, în condițiile și în limitele stabilite prin convenții sau prin alte înțelegeri internaționale;

d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca suspecți, persoane vătămate, părți, martori sau experți ori interpreți în fața unei autorități judiciare române solicitante, în limitele imunităților conferite prin convenție internațională.

Înalta Curte constată că persoana solicitată este cercetată pentru săvârșirea unor infracțiuni, fiind îndeplinite dispozițiile mai sus evocate, contestatorul A. fiind cercetat de Tribunalul pentru Districtul de Nord al Statului Ohio patru capete de acuzare: conspirație la comiterea de activități de racket, conspirație la comiterea de fraudă prin cablu, conspirație la spălarea de bani și conspirație la trafic cu mărci de servicii contrafăcute. Împrejurarea că persoana extrădabilă este cetățean român nu constituie un impediment la extrădare, în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 111/2008.

De asemenea, nu sunt incidente nici motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și nici motivele opționale de refuz prevăzute de art. 22 din aceeași lege.

În acest sens, apărarea a invocat incidența dispozițiilor privind motivele opționale de refuz întrucât faptele cercetate de autoritățile judiciare de Tribunalul pentru Districtul de Nord al Statului Ohio fac obiectul cercetării autorităților judiciare române, fiind încălcat în acest sens principiul ne bis in idem.

Potrivit art. 2 alin. (3) lit. a) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008 infracțiune dă loc la extrădare: a) indiferent dacă legea statelor solicitante și solicitate încadrează sau nu acțiunile ori omisiunile care constituie infracțiunea în aceeași categorie de infracțiuni sau descriu infracțiunea prin aceeași terminologie.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere faptul că din examinarea conținutului faptelor pentru care persoana solicitată A. este cercetată atât de autoritățile judiciare străine cât și de instanța română nu reiese că faptele pentru care autoritățile americane solicită extrădarea sunt aceleași cu cele pentru care este judecat de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. x/90/2009* ca urmare a trimiterii sale în judecată prin Rechizitoriul nr. x/D/P/2006 din 5 ianuarie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea.

Pentru a putea fi în prezența încălcării principiului ne bis in idem este necesară identitate între locul și momentul săvârșirii faptei, a subiecților activi și pasivi, precum și a rezultatului produs.

Or, din analiza celor două acuzații aduse contestatorului de cele două autorități jurisdicționale se constată că acestea, deși în parte sunt același gen de infracțiuni, privesc părți (persoane vătămate) diferite.

Mai mult, instanța de fond, în baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și art. 14 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008, a amânat predarea către autoritățile judiciare americane a persoanei extrădate până la soluționarea definitivă a Dosarului penal înregistrat la Tribunalul Vâlcea sub nr. x/90/2009*, iar în caz de condamnare a acesteia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, până la punerea ei în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Înalta Curte constată că este îndeplinită și condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, deoarece faptele pentru care este cercetată persoana solicitată au corespondent în legislația penală română realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 C. pen., acces ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 360 C. pen., interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice, prev. de art. 361 C. pen., alterarea integrității datelor informatice, prev. de art. 262 C. pen., transferul neautorizat de date informatice prev. de art. 364 C. pen., complicitate la înșelăciune prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 C. pen., furt prev. de art. 228 C. pen. și spălare de bani prev. de art. 29 din Legea nr. 656/2002.

Este îndeplinită și condiția referitoare la gravitatea pedepsei, fiind incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora extrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecății, pentru fapte a căror săvârșire atrage potrivit legislației statului solicitant și legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puțin 4 luni. De asemenea, sunt îndeplinite și prevederile art. 2 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 potrivit cărora o infracțiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă.

Din relațiile comunicate de autoritățile solicitante, rezultă că infracțiunile pentru care se solicită extrădarea sunt sancționate cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, condiția fiind îndeplinită și raportat la legislația română.

De asemenea, se constată că nu există motive pentru a considera că persoana extrădabilă va fi judecată în Statele Unite ale Americii de o instanță de judecată care nu asigură garanțiile fundamentale de procedură și de protecție a drepturilor la apărare.

În ceea ce privește critica apărării referitoare la prescripția faptelor cercetate de autoritățile americane, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată. Potrivit art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, rep. depunerea cererii de extrădare întrerupe prescripția neîmplinită anterior. Mai mult, se are în vedere că în Nota verbală a Ambasadei S.U.A. la București, înregistrată la Ministerul Justiției la data de 23 iulie 2013, se menționează în mod expres că termenul de pres