ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr.

190/A/2016

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2016, între altele, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de persoana extrădabilă A.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, în speță, s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA, cu referire la art. 12 alin. (4) din Tratat, și a prevederilor art. 43 alin. (3) și (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată.

Astfel, s-a constatat cu referire la dispozițiile art. 43 alin. (3) și (5) din Legea nr. 302/2004, că, în realitate, critica vizează interpretarea și aplicarea textului de către instanța de judecată, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, textul invocat nu are legătură cu soluționarea cauzei întrucât, ulterior, înaintării cererii de extrădare și a documentelor anexe dispozițiile legale anterior menționate nu mai pot fi avute în vedere de instanță la verificarea necesității menținerii arestării provizorii în vederea extrădării, sub acest aspect devenind incidente dispozițiile prevăzute de art. 43 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cuprinsă în încheierea din 28 aprilie 2016, persoana extrădabilă A. a declarat apel, în termen legal, susținând cu ocazia dezbaterilor, că excepția de neconstituționalitate invocată are legătură cu soluționarea cauzei, motiv pentru care se impune admiterea căii de atac, desființarea hotărârii atacate și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Examinând apelul declarat de persoana extrădabilă A., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia.

Dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 reglementează procedura ce trebuie urmată de instanța de judecată sesizată cu o cerere prin care se invocă o excepție de neconstituționalitate, textul abilitând instanța de judecată să verifice îndeplinirea condițiilor prealabile sesizării Curții Constituționale, reglementate de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora: excepția trebuie să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; să fie ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; să nu vizeze aspecte constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Instanța de judecată în fața căreia s-a invocat o excepție de neconstituționalitate nu are competența examinării acesteia, ci exclusiv a pertinenței excepției, în sensul legăturii ei cu soluționarea cauzei, în orice fază a procesului și oricare ar fi obiectul acestuia, și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale.

Referitor la condiția de admisibilitate privind legătura cu soluționarea cauzei este de observat că raportul cu soluționarea cauzei trebuie să privească incidența dispoziției legale, a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, adică a obiectului procesual penal aflat pe rolul instanței judecătorești.

Astfel, decizia Curții Constituționale, în soluționarea excepției, trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Aceasta presupune, pe de o parte, existența unei legături directe dintre norma contestată și soluția procesului principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia sa în proces, ea trebuind să aibă efecte materiale asupra conținutului deciziei judecătorului.

Dreptul de a invoca o excepție de neconstituționalitate este un drept subiectiv, protejat de lege, care nu are caracter absolut și trebuie exercitat în condițiile și în limitele stabilite de lege (cu bună credință), cu respectarea scopului legii și nu pentru a se încerca denaturarea legii sau a se împiedica aplicarea unei instituții și norme legale.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în speță, persoana extrădabilă a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor

art. 43 alin. (3) și (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, respectiv a dispozițiilor art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, în raport de prevederile art. 1 alin. (5), art. 20 și art. 24 din Constituția României, precum și cu art. 5, art. 6 și art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că în cauză nu s-au oferit motive care să susțină lipsa de conformitate cu Legea Fundamentală a dispozițiilor legale invocate de persoana extrădabilă, în realitate critica vizând modificarea sau completarea normelor criticate.

Astfel, având în vedere că stabilirea, în speță, a motivelor temeinice pentru a menține sau nu arestarea provizorie, reprezintă o activitate specifică instanțelor de judecată, realizată pe baza actelor dosarului, inclusiv în apărare, cu respectarea printre altele, a principiilor reglementate de art. 4, art. 5, art. 8 și art. 10 C. proc. pen., în virtutea rolului atribuit acestei autorități de art. 126 din Constituția României.

În practica sa constantă Curtea Constituțională a statuat că ori de câte ori critica de neconstituționalitate vizează interpretarea ori aplicarea greșită a legii de către instanțele judecătorești, excepția trebuie respinsă ca inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituția României, justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, iar, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituția României, Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1

2 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, similar primei instanțe, Înalta Curte constată că norma legală criticată nu are legătură cu soluția ce ar putea fi dată în cauză, având în vedere că ulterior înaintării cererii de extrădare și a documentelor anexate, prevederile menționate nu mai pot fi avute în vedere de instanță la verificarea necesității menținerii arestării provizorii în vederea extrădării, sub acest aspect devenind incidente dispozițiile prevăzute de art. 43 din Legea nr. 302/2004, republicată.

De altfel, chiar apărarea persoanei extrădabile, a precizat cu ocazia dezbaterilor în prezenta cauză că, în mod corect, instanța de fond a constatat inadmisibilitatea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor legale anterior menționate.

Ca atare, Înalta Curte constatând că persoana extrădabilă nu a folosit remediul procedural al excepției de neconstituționalitate în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana extrădabilă A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din 28 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2016.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelantul persoană extrădabilă la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba ebraică pentru apelantul persoană extrădabilă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana extrădabilă A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul încheierii din 28 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2016.

Obligă apelantul persoană extrădabilă la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba ebraică pentru apelantul persoană extrădabilă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 05 mai 2016.